{"id":1470,"date":"2010-02-11T13:57:40","date_gmt":"2010-02-11T11:57:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1470"},"modified":"2010-02-11T14:00:22","modified_gmt":"2010-02-11T12:00:22","slug":"melbourne-2010-si-consecintele-sale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/melbourne-2010-si-consecintele-sale\/","title":{"rendered":"Melbourne 2010 – si consecintele sale"},"content":{"rendered":"

Aussie Open din acest an a avut cam de toate. Sarea si piperul, ca de obicei, s-au datorat surprizelor, deloc putine la numar, nedezmintind astfel faima turneului. Din nefericire, finala n-a fost marcata de nici un miracol, totul petrec\u00e2ndu-se \u00een nota prozaica a previzibilitatii dictate de desav\u00e2rsirea federeriana…<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

\u00cen sferturi, croatul Marin Cilici l-a eliminat, dupa un meci aspru, de cinci seturi, pe Andy Roddick, favoritul sapte al competitiei. De fapt, surpriza n-a fost dec\u00e2t \u00een ordinea clasamentului ATP, caci altfel, dupa jocul practicat si mai ales dupa progresul din ultimele sase luni, gigantul croat avea toate premisele pentru o evolutie catre penultimul act de la Melbourne. \u00cen semifinala, Cilici a reusit doar sa-l chinuie pe Murray vreme de un set si jumatate, asa cum a facut si cu del Potro \u00een sferturile de la US Open. Dupa aceea, favoritul si-a reintrat \u00een m\u00e2na, fort\u00e2ndu-l pe hrvat sa greseasca (scor final, 3-6, 6-4, 6-4, 6-2 pentru scotian).
\nSi totusi, Andy Murray n-a putut reedita atunci exceptionalul joc din sferturi contra lui Nadal. L-a eliminat pe Cilici, \u00eensa fara a straluci, semn rau prevestitor pentru finala. Spaniolul, care trebuia sa-si apere titlul cucerit anul trecut, a jucat \u00een nota ascendenta a formei pe care a dovedit-o la acest \u00eenceput de an, la Abu Dhabi si Doha, precum si pe parcursul Grand Slam-ului australian. A atacat precis si periculos, a fost agresiv, a \u00eencercat lovituri decisive de pe fundul terenului. A facut de fiecare data break la \u00eenceputul setului, \u00een primele doua manse. Din pacate, \u00een afara unor mingi stralucitoare, a fost eclipsat de jocul solid si sigur, mai bine adaptat suprafetei, practicat de highlander. Rafa a abandonat, dupa 3-6, 6-7 si 0-3. La finalul setului doi, alerg\u00e2nd dupa o scurta, maiorchinul a simtit o \u00eentepatura la genunchi, iar \u00een setul al treilea durerea s-a permanentizat. Desi este un luptator, a preferat sa renunte, nu \u00eenainte de a recunoaste, sportiv, ca si sanatos i-ar fi fost imposibil sa-l \u00eenfr\u00e2nga pe Andy, aflat atunci \u00eentr-o forma teribila. Iar scotianul a regretat sincer invaliditatea adversarului sau, manifest\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i \u00eengrijorare fata de sanatatea preopinentului, iar abia apoi bucurie pentru aceasta victorie istorica. Pacat, Rafa! Bravo, Andy!
\n\u00cen sferturi, speram la o surpriza din partea rusului Dav\u00eedenko, care \u00een ultimele doua partide directe \u00eel \u00eenvinsese pe \u201einegalabilul\u201c Federer. Dupa un set de vis si un 3-1 \u00een runda secunda, plus doua mingi de break, filmul s-a rupt radical pentru siberian. Ce a urmat a tinut de specia neverosimilului. Probabil ca de aceea tenisul este sportul tuturor posibilitatilor, genul de confruntare atletica \u00een care c\u00e2stigatorul se socoteste abia dupa ultima minge. Liderul mondial a realizat un numar incredibil de 13 ghemuri consecutive. Roger a ajuns astfel rapid la 2-6, 6-3, 6-0 si 2-0. Nikolai s-a trezit din pumni, reintr\u00e2nd \u00een meci, dar fara claritatea infernala dovedita \u00een ultimele doua luni. Federer a condus cu 5-4 si serviciul, minge de meci. Apoi cu 6-5, urm\u00e2nd la serviciu. Rusul a luptat cu disperare, dar n-a mai avut resurse sa \u00eentoarca meciul \u00eenspre un al cincilea set. Federer putea fi linistit.
\nSi chiar avea motive sa o faca, deoarece sfertul de finala dintre Djokovici si Tsonga s-a sf\u00e2rsit prin eliminarea favoritului al treilea, dupa cinci seturi s\u00e2ngeroase, care au confirmat minimun trei aspecte: 1. s\u00e2rbul continua sa fie fragil \u00een confruntarile disputate \u00een sistemul trei din cinci, iar gabaritul francezului i-a subliniat o data \u00een plus acestuia slabiciunea si lipsa de energie; 2. Tsonga avea un ascendent moral asupra lui Nole, caci, dupa finala pierduta aici, la Melbourne, acum doi ani, \u00eel \u00eenvinsese pe s\u00e2rb de patru ori la r\u00e2nd, lucru confirmat si de actuala fragilitate psihica a s\u00e2rbului \u00een raport cu siguranta de sine a lui Jo; 3. campionul din 2008 a acuzat diaree si varsaturi, ca si zdravene crampe stomacale, semn ca deloc nu-i prieste clima australiana, \u00een ciuda triumfului de-acum doi ani. Pe acest fundal, e clar ca sportivul din Hexagon a meritat victoria, dar parca m-as fi bucurat mai mult de o semifinala Djokovici-Federer, caci pustiul din Belgrad l-ar fi solicitat mai zdravan pe elvetian. Asa, copil bun si respectuos cum este, Tsonga nu a reusit nici macar un ghem \u00een plus fata de Victor Hanescu, ceea ce este jenant pentru o semifinala de Mare Slem: 6-2, 6-3, 6-2 \u00een favoarea lui Federer.
\nCa si la Wimbledon, c\u00e2nd Murray a pierdut \u00een semifinala la Roddick, finala editiei 2010 a turneului de la Melbourne ne-a dezvaluit un insular prea apasat de \u201egreaua\u201c mostenire britanica: ultimul c\u00e2stigator al unui Grand Slam pentru faldurile lui Union Jack a fost Fred Perry, \u00een 1936, cel care-l \u00eenvingea la US Open pe celebrul Donald Budge, primul tenisman care a realizat Marele Slem de-a lungul unui sezon calendaristic. Prin urmare, e lesne de \u00eenteles cum toata suflarea tenisistica a Regatului Unit \u00eel urmarea cu sufletul la gura pe Andy the Highlander. Vestea proasta e ca \u00eentotdeauna c\u00e2nd \u00eeti doresti prea mult realizezi cel mai putin. Ca si la Wimbledon, Murray nu numai ca a pierdut, dar a jucat si prost.
\nContra lui Federer, scotianul parea ca a ales o tactica potrivita, cea de asteptare, de lift \u00eenalt si puternic, pe centrul terenului si pe reverul cu o m\u00e2na al elvetianului, cu raliuri lungi, sufocante. Cel putin asa izbutise sa aiba palmares pozitiv la liderul mondial, caci \u00eenaintea finalei de la Melbourne Andy \u00eel conducea cu 6-4 pe Roger, acesta acuz\u00e2nd cu naduf jocul plictisitor, \u201ede zid\u201c, al britanicului. Din pacate, Federer era \u00eentr-o forma at\u00e2t de grozava, \u00eenc\u00e2t jocul la asteptare al adversarului nu i-a pus nici o problema, el atac\u00e2nd si fac\u00e2nd nenumarate puncte directe. Murray a contat doar \u00een primul set, c\u00e2nd dupa 2-0 \u00een favoarea lui Federer, a revenit la doi, precum si \u00een mansa a treia, c\u00e2nd a avut mai multe mingi de set, pe serviciul sau, dar si \u00een tie-break, c\u00e2nd a si aparat doua mingi de meci, la a a treia nemaiav\u00e2nd replica, scor 6-3, 6-4, 7-6 (11).
\nDupa cum a jucat tot turneul, Federer nu cred ca putea fi oprit de nimeni. O spun cu regret, caci m-am plictisit de exceptionalitatea ne-(supra-)omeneasca dovedita de sportivul din Basel. Cu 16 titluri de Mare Slem c\u00e2stigate, e clar ca Roger nu va fi ajuns prea cur\u00e2nd din urma de altcineva. La 1 februarie 2010 el a egalat recordul lui Pete Sampras, recte ocuparea locului \u00eent\u00e2i \u00een clasamentul ATP vreme de 268 de saptam\u00e2ni, record pe care-l va dobor\u00ee si-l va duce la cote ametitoare \u00een lunile (anii?) ce urmeaza. Deja acesta dobor\u00e2se recordul de saptam\u00e2ni petrecute consecutiv \u00een fotoliul de lider ATP, 160 la numar, ce apartinuse lui Connors, elvetianul contabiliz\u00e2nd 237 de saptam\u00e2ni la r\u00e2nd, p\u00e2na c\u00e2nd l-a detronat Nadal, \u00een august 2008. Ma opresc aici cu elogiile, mi se pare evident ca vorbim despre altceva \u00een cazul lui Federer \u2013 ceea ce nu este neaparat un compliment din partea mea, ci doar o amara si rece constatare.
\nMarturisesc ca nu fac nici cel mai mic efort de a-mi ascunde frustrarea \u00een fata triumfurilor federeriene, caci, dupa cum mai scris tot \u00een acest colt de pagina, din punctul meu de vedere mai demn de respect este semnul efortului omenesc \u00een realizarea performantei dec\u00e2t \u201etranscendenta\u201c fulguratie a unui personaj semi-divin. Dotat \u00een exces de maica natura cu talent, geniu, fizic, echilibru si har, Roger Federer c\u00e2stiga si face istorie asa cum respira. Probabil ca p\u00e2na si transpiratia lui are gust de nectar olimpian, \u00een vreme ce la ceilalti, mai cu seama la Nadal, mirosul greu de sudoare aminteste de salahoriile lui Hercule ori de suferinta lui Prometeu cel \u00eenlantuit. Dincolo de metafore aproximative, cred ca Federer ar trebui conservat \u00een formol pentru a fi studiat de geneticienii generatiilor urmatoare, pentru a \u00eentelege ce nu este omenesc \u00eentr-\u00eensul. Dar asta nu mi-l face nici mai simpatic, nici mai demn de lauda. Omul are un dat exceptional \u2013 si-at\u00e2t. Elvetian fiind, adica mai neamt dec\u00e2t nemtii, a avut puterea sa nu-si bata joc de acest har. De aici si performantele sale neverosimile.
\n\u00censa pentru ca \u00een aceste zile tocmai ce termin de citit autobiografia lui Andre Agassi, \u201eOpen\u201c, afirm cu m\u00e2na pe inima ca nu ma misca deloc impozanta staturii (si statuii) lui Roger Federer, care n-are nimic omenesc \u00een ea. Pai, la Agassi sunt de gasit durere, suferinta, autoanaliza si drama, cadere si ridicare, acolo e de aflat un om adevarat, facut din carne, s\u00e2nge si nervi, din sensibilitate ranita si tarie morala, din compasiune si solidaritate umana… nu la Federer! Si ca tot evoc alti autori, va invit sa ne amintim \u00eempreuna de nuvela lui Thomas Mann, \u201eTonio Kr\u00f6ger\u201c, \u00een care artistul face elogiul netulburarii acelor germani blonzi, senini si multumiti de sine, pe care eroul sau, Tonio, \u00eei invidiase \u00eentreaga viata. Perfecti si plictisitori! Ceva asemanator spune si Agassi \u00een cartea lui, de data asta referitor la Pete Sampras, alt olimpian, dar ceva mai putin perfect dec\u00e2t Federer! Si macar Pete a trait c\u00e2teva episoade de suferinta, atunci c\u00e2nd a pierdut doi ani la r\u00e2nd Wimbledon-ul, pe vremea c\u00e2nd moartea coach-ului sau, Tim Gullickson, \u00eel afectase peste masura… Dar Fedexpress? De aceea, \u00eentru sustinerea acestui punct de vedere, al \u201enon-umanitatii\u201c elvetianului, va \u00eentreb: c\u00e2nd va amintiti de ceva asemanator \u00een cazul lui Federer? \u00centrebarea este, desigur, doar retorica.
\nAbia astazi, c\u00e2nd este clar ca trupul lui Nadal nu mai duce, desi nu are dec\u00e2t 23 de ani, putem \u00eentelege ce a \u00eensemnat pentru istoria tenisului existenta tenismanului din Baleare. Fara Rafa, Roger ar fi defilat catre recorduri absolut indecente, care ar fi cobor\u00e2t \u00een derizoriu umanitatea eroica a marilor eroi de dinainte, precum Perry, Rosewall, Emerson, Nastase, Connors, Vilas, Borg, McEnroe, Lendl, Edberg, Becker, Wilander, Agassi, Safin, Hewitt s.a.m.d. \u00cencapat\u00e2narea atletului din Manacorul Maiorcai l-a obligat pe \u201ezeul\u201c din Basel sa se clatine, sa \u00eengenuncheze \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, sa se teama si chiar sa pl\u00e2nga (oare or fi fost chiar lacrimi autentice, sarate la gust?). Pe scurt, sa ne mai scuteasca de divinitatea sa. Astazi, c\u00e2nd Rafa se accidenteaza mai des dec\u00e2t ar fi fost de asteptat, abia acum putem pricepe de ce anume ceilalti \u201emari\u201c ai circuitului nu-i pot pune probleme majore campionului. Fara Nadal, dominatia lui Federer tinde sa devina nu doar plictisitoare, ci si patologica, relev\u00e2nd lipsa de masura a unor \u00eenzestrari care nu provin din lumea noastra, a celor muritori. De aceea, sfid\u00e2nd evidenta, scriu si semnez: vamos, Rafa! Esti singurul care-l poate \u00eempiedica \u00een 2010 pe elvetian sa realizeze Marele Slem, unicul record \u00eenca nebatut de Fedexpress… Vas-y \u00e0 Porte d’Auteuil, Rafael!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aussie Open din acest an a avut cam de toate. Sarea si piperul, ca de obicei, s-au datorat surprizelor, deloc putine la numar, nedezmintind astfel faima turneului. Din nefericire, finala n-a fost marcata de nici un miracol, totul petrec\u00e2ndu-se \u00een nota prozaica a previzibilitatii dictate de desav\u00e2rsirea federeriana… \u00cen sferturi, croatul Marin Cilici l-a eliminat,… Cite\u0219te mai mult »Melbourne 2010 – si consecintele sale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1117,899,856,855,1116,1118,50],"class_list":["post-1470","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andy-murray","tag-andy-roddick","tag-aussie-open","tag-grand-slam","tag-marin-cilici","tag-melbourne-2010","tag-nadal"],"views":2285,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1470","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1470"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1470\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1470"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1470"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1470"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}