{"id":147,"date":"2009-11-26T15:24:34","date_gmt":"2009-11-26T13:24:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=147"},"modified":"2009-11-26T15:24:34","modified_gmt":"2009-11-26T13:24:34","slug":"despartirea-din-90","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despartirea-din-90\/","title":{"rendered":"Desp\u0103r\u0163irea din 90"},"content":{"rendered":"

Troleul 90, vineri seara.<\/em><\/strong> Urc la Universitate si-mi fac cu greu loc printre fetele arse de nerabdare<\/em><\/strong>.<\/p><\/blockquote>\n

Un domn ma calca pe picioare, in timp ce concureaza cu un mos pentru ocuparea unui scaun. Evident, pierde. O cucoana grasa incearca sa ma faca extraplat. Cucoana mormaie ceva despre comunistii astia nenorociti care au furat tot. Apoi s-a aplecat amenintator inspre mine, cu un aer de incoerenta ingrozitoare, cu m\u00e2inile at\u00e2rn\u00e2ndu-i aproape p\u00e2na sub genunchi si d\u00e2ndu-i un aer de maimuta. Apoi a mai croncanit ceva, insa nu am mai stat sa ascult. Mi-am facut loc cu coatele si-am inaintat. Pe unul din scaunele acelea fata-n fata pentru batr\u00e2ni, femei insarcinate si persoane cu dizabilitati sta un tip la vreo 23-25 de ani si vorbeste at\u00e2t de tare la telefon, inc\u00e2t cei din jur reusesc sa auda intreaga conversatie fara sa fie nevoiti sa traga cu urechea. Barbatul arata de parca ar fi fost un liliac pregatit sa lesine. Mi-au trebuit vreo zece secunde sa pot da un nume fetei ur\u00e2te, cu buze foarte groase, osoasa si fioroasa. Parul i se lipise de la naduseala din troleu si in lumina aceea ireala, filtrata de at\u00e2tea corpuri, ochii lui imi pareau uriasi \u2013 albastri si copilarosi. Era inspaim\u00e2ntator.
\nAsistam, din c\u00e2te mi-am dat seama, la o despartire in direct. Eram convins de asta dupa modul in care tragea aer in piept si-si forta muschii g\u00e2tului. Vocea lui era groasa, ruginoasa, iar cuvintele t\u00e2sneau ca de sub presiune, ridic\u00e2ndu-se p\u00e2na-n tavan.
\n\u201eTe-am sunat ca sa-ti spun ca te iubesc, asa ca nu incerca strategii de-astea ieftine!\u201c
\nO clipa aproape ca am crezut ca-i o gluma. Dar mi-am alungat acest g\u00e2nd c\u00e2nd a repetat cuvintele cu o intensitate si mai mare, dar automat, ca un copil care recita o lectie: \u201eTe-am sunat ca sa-ti spun ca te iubesc, asa ca nu incerca strategii de-astea ieftine!\u201c. Apoi, cu o voce mai grava, a adaugat: \u201eVai, Mia, daca ai sti prin ce chinuri trec! ai tu nu imi raspunzi la telefon…\u201c Vocea lui a virat si s-a prabusit brusc, prefac\u00e2ndu-se intr-un fel de suspin melodios. \u201eTie nu-ti pasa de mine, asta e, sigur ai pe altcineva…\u201c
\natatea cu capul plecat, in timp ce o lacrima i se prelingea de-a lungul nasului.
\n\u201eAm facut-o\u201c, spuse hohotind aproape prea tare ca sa mai poata vorbi. \u201eAm facut-o. Nici nu-ti inchipui ce inseamna sa stai pe o strada intunecata, sa dau t\u00e2rcoale casei tale, incercind sa-mi fac curaj sa sun. Da…mi-a venit si mie ideea asta in minte…. aunt disperat….. Ce-o sa faci? auntem impreuna de at\u00e2tia ani… si nu poate sa moara totul… asa…, de la sine, cum zici tu….\u201c A inceput sa r\u00e2da, zguduindu-se at\u00e2t de tare, inc\u00e2t iti venea sa-l apuci ingrijorat de brat, ca nu cumva sa explodeze. Cu m\u00e2na libera s-a scotocit dupa un pachet de batiste de h\u00e2rtie, s-a sters la ochi, apoi a continuat:
\n\u201ePur si simplu nu vreau… Nu renunt… Nici sa nu te g\u00e2ndesti!\u201c
\nNu stiam ce sa fac. Sa cobor si sa astept un alt troleu sau sa ignor intreaga poveste. Mi-era in acelasi timp groaza si sc\u00e2rba. Si totusi, nu putea sa nu-mi fie mila. Din c\u00e2nd in c\u00e2nd t\u00e2narul scotea c\u00e2te un icnet scurt si strident \u2013 ca o papusa defecta. Nu semana cu nimic din ceea ce am vazut sau auzit p\u00e2na atunci sau de atunci incoace. Am privit in jurul meu si-am analizat fetele oamenilor, nuanta dupa nuanta, ridurile experientelor, si nu am putut deslusi nici r\u00e2sul, nici lacrimile. Oamenii asteptau finalul ca la dentist.
\n\u201eAi dreptate, adauga cu o voce trista si chinuita. Ai mare dreptate… In spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie puternica… dar eu… Mia… eu nu sunt de succes daca nu te am l\u00e2nga mine…. Si nu inteleg cum poti tu sa fii asa puternica intr-un moment…. ca asta… Chiar nu inteleg…\u201c.
\napre marea mea uimire, o doamna mai in v\u00e2rsta, imbracata intr-un taior de moda veche si cu o palarie straveche, din acelea cu borurile mari si lasate, care statea in spatele meu, isi facu loc si se infipse teapana in fata t\u00e2narului.
\n\u201eRidica-te\u201c, i-a spus t\u00e2narului in cele din urma. ai, inaltind capul, a adaugat: \u201eJur ca nu mai suport. Pe l\u00e2nga ca se face de r\u00e2s de fata cu toata lumea, pl\u00e2ng\u00e2nd la telefon ca o muiere, mai si ocupa locul asta degeaba. Chiar nici nu meriti sa stai jos. Asta-i loc pentru persoane in v\u00e2rsta, nu pentru toti pampalaii. Hai, ridica-te!\u201c
\nT\u00e2narul s-a ridicat intr-o clipa, foarte ascultator, si s-a indreptat stupefiat spre scari, sprijinindu-se greoi de bara de sprijin si soptind, ca pentru el, ceva incoerent, numele Mia poate, cu toate ca suna mult mai mult a \u201eMiau\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Troleul 90, vineri seara. Urc la Universitate si-mi fac cu greu loc printre fetele arse de nerabdare. Un domn ma calca pe picioare, in timp ce concureaza cu un mos pentru ocuparea unui scaun. Evident, pierde. O cucoana grasa incearca sa ma faca extraplat. Cucoana mormaie ceva despre comunistii astia nenorociti care au furat tot.… Cite\u0219te mai mult »Desp\u0103r\u0163irea din 90<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[62,60,61],"class_list":["post-147","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-bucuresti","tag-daniel-sur","tag-troleul-90"],"views":2200,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/147","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=147"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/147\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=147"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=147"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=147"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}