{"id":14692,"date":"2013-03-18T22:48:19","date_gmt":"2013-03-18T20:48:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14692"},"modified":"2013-03-18T22:48:19","modified_gmt":"2013-03-18T20:48:19","slug":"fuga-pe-doua-voci-cu-satan-tenor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fuga-pe-doua-voci-cu-satan-tenor\/","title":{"rendered":"Fuga pe doua voci cu Satan tenor"},"content":{"rendered":"

Iulia Militaru, Anca Bucur, Dramadoll,<\/em> Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Despre Dramadoll n-ai cum sa scrii (doar) o recenzie literara.
\nPoemele Iuliei Militaru (autoare a mai multe carti de poezie si de teorie literara, printre care volumul de versuri \u201eMarea pipeada\u201c, Editura Brumar 2010, pentru care a primit, din partea Agentiei de Carte, Premiul t\u00e2narului scriitor al anului 2010) si ale Ancai Bucur (aflata la debut) sunt \u00eensotite de grafica Florentinei Budar \u2013 desene excelente, cu mult umor, nu at\u00e2t ilustrative, c\u00e2t complementare, ce potenteaza textul scris.
\nLansarea cartii (de fapt, o dubla lansare, la mijlocul lunii decembrie, \u201eDramadoll\u201c si Nomadosofia \u2013 proiect literar complex propus de Chris Tanasescu si semnat Margento \u2013 ambele aparute la Casa de editura Max Blecher) a inclus si un montaj video \u2013 un film de scurtmetraj selectionat de Lars von Trier pentru Festivalul Gesamt de la Copenhaga.
\n\u201eDramadoll\u201c e, at\u00e2t prin unicitatea prezentarii grafice, c\u00e2t si prin textul propriu-zis, o carte cu totul speciala \u2013 alaturi de \u201eFr\u00e2nghia \u00eenflorita\u201c, a lui Radu Vancu, una dintre cele mai bune ale poetilor rom\u00e2ni tineri din ultimii ani.
\nTaci Taci Taci\/ Mii de draci\/ Perechi Perechi\/ Patrund \u00een <\/strong>
\nurechi<\/strong>
\nAnca sau Iulia? \u2013 \u00eemi place uneori sa ma \u00eentreb \u2013 care din ele o fi scris fragmentul asta si, \u00eentreb\u00e2ndu-ma, citesc mai departe \u2013 am banuielile mele \u2013 si ma-ntreb iar: dar pe-asta? Asa, fara sa ajung nicaieri \u2013 desi ajunsesem de-acum pe la jumatatea cartii \u2013 vad ca tot apar, unele din ciocurile, altele din boturile, altele din capetele fara ochi si gura ale fapturilor \u2013 care si ele au mereu c\u00e2te ceva de urlat\/soptit\/c\u00e2ntat \u2013 desenate de Florentina at\u00e2tea voci, ca nu mai are sens sa te \u00eentrebi, unde mai pui ca, cert\u00e2ndu-se (Dumnezeu cu saxofonul, Satan cu acordeonul), chem\u00e2ndu-se (pisicile albe si trei motani \u00een calduri), cin\u00e2nd \u00eempreuna (Blake cu Isaia si Ezechiel), vocile \u2013 spuneam \u2013 ajung la un soi de tensiune optima (nu-i putem spune consens, odata ce autoarele \u00eensele combat ideea de consens \u2013 at\u00e2t la nivel de contnut, c\u00e2t si la nivel stilistic). Numai ca \u201eexista lucruri bune si lucruri rele si ordinea lumii \u00een functie de aceasta \u00eempartire. Noi cel mai mult iubim ordinea\u201c \u2013 zice o voce. Minciuna! Minciuna! \u2013 strig atunci. Drept cine ma iei? \u00cen cartea asta, singura ordine fireasca e cea a numerotarii paginilor, ma mir ca s-au \u00eendurat si de-at\u00e2t.
\n\u00cenainte de a trage vreo concluzie, sa vedem ce ne spune alta voce (care pretinde ca ne va lamuri \u00eentruc\u00e2tva): \u201eTermenul cuv\u00e2nt este folosit de noi \u00een acceptiunea de cumul de date senzoriale receptate.\u201c Adica, \u00eenainte de a-l \u00eentelege (ca semnificatie), ar trebui 1) sa p\u00e2ndesc, sa ascult, sa adulmec, sa pipai, sa musc referentul cuv\u00e2ntului; 2) dincolo de sens, cuvintele (din Dramadoll) sunt ordonate nu doar ca text, ci si ca opera (o fuga pe mai multe voci), piesa de teatru, animatie… mai degraba. Cuvintele si desenele.
\nDar noi bem, sarbatorim\/ pacatele noastre cele de toate zilele<\/strong>
\nNu m-ar mira prea tare daca vreun recenzor mai scrupulos din fire, presupun\u00e2nd ca, prin cine stie ce minune, va gasi stap\u00e2nirea de sine si curajul sa treaca de primele pagini ale cartii, va rasfoi apoi prin memorie sau prin dictionare \u00een cautarea conceptiei teologice conform careia Dumnezeu si Satan sunt frati si conduc de comun acord si-n bun prietesug ‘ceasta lume. Caci, iata: \u201eschimbau ulcioare de vin \u00eentre ei\/ viata li se arata la orizont p\u00e2na hat departe\/ acolo unde nimeni nu-si poate at\u00e2rna inima-n cui\/ \u00eesi am\u00e2nau zilele de pe-o noapte pe alta\/ si fericirea le statea sub perna\/ ca o chita de busuioc.\u201c Dar miza \u2013 va zice recenzorul cel scrupulos, pentru ca termenul are asupra lui un adevarat efect balsamic \u2013 oare miza asta sa fie?
\nEu as zice, \u00een loc: 1) amintindu-mi de Micul Print, al lui Exup\u00e9ry: la pagina 20 e o pasare nemaivazuta. Daca as avea pasarea aia, nu m-as plictisi niciodata. Satan e numele ei. 2) e drept ca aici nu fac altceva dec\u00e2t sa citez din poemul \u201eBatr\u00e2nul si Satan\u201c: \u201e… Nu-mi pot face din mare un personaj, fiindca e prea mare\/ pentru mine si mi-e teama sa nu iasa din pagina\/ (va dati seama ce neajuns pentru tipografie)\/ (…) marea-i apa, adica at\u00e2t de feminina \u00eenc\u00e2t\/ \u00eeti vine\/ sa te v\u00e2ri \u00een ea ori de c\u00e2te ori\/ \u00eeti vine.\u201c 3) ca deductie logica din 2): Satan e at\u00e2t de mic, \u00eenc\u00e2t \u00eencape \u00eentr-o pagina de carte \u2013 deductie de forma sp&(Aq)&rt \u2013\u203as, unde p= un pers. treb. sa \u00eenc. \u00eentr-o pag., q= marea e pers., r= Satan e pers., s= Satan \u00eencape \u00eentr-o pag.
\nAve!<\/p>\n

P.S.: O observatie punctuala. Pagina 47 (Iulia sau Anca?), versurile 5-6, 8-9. C\u00e2nd afisele cu \u201eDragostea dureaza trei ani\u201c au \u00eenceput sa-mp\u00e2nzeasca t\u00e2rgul, gumele Turbo disparusera demult de pe piata. Garantez \u00een dubla calitate: de fost mare mestecator si de negutator de surprize.
\nUnde se duc urletele c\u00e2nd\/ gura ia locul\/ unei lopeti cu pam\u00e2nt?
\nIata ca, ceva mai \u00eencolo (dupa ce fetele-au dat-o-n bara cu gumele Turbo \u2013 si tu, Claudiu!), vocile devin ceva mai grave (\u00eensa nu \u00een detrimentul ludicului: pasajele alterneaza \u2013 si bine fac!): \u201enicio miscare \u00een jur. numai tacerea se aseza\/ peste trupuri mai grea dec\u00e2t cerga\/ acolo, Cel alb ne vorbea \u00eentotdeauna prin difuzoare:\/ Nu te speria!\/ Suntem aici si veghem\/ Si vedem\/ Ochiul nostru deschis\/ Ocroteste \u00eenchiderea voastra!\/ (…) mama ne primea \u00een poala ei ca-ntr-o cupola,\/ la 12 ani \u00eentunericul nu sugruma.\u201c
\nIar daca din ultimul vers se sub\u00eentelege (doar) un \u00eenca, \u00een continuare textul devine si mai explicit, profetic: \u201e\u00een cur\u00e2nd, vor veni zilele acelea lungi\/ (…) c\u00e2nd de-at\u00e2ta somn inimile vor plesni\/ (…) gurile noastre se vor acoperi de-o p\u00e2sla albicioasa\/ si vor trece ani buni p\u00e2na ne vom obisnui cu mutenia.\u201c
\nDaca spatiul mi-ar fi permis, as fi redat \u00eentreg poemul (plus \u00eenca vreo cinspe dinainte si ceva mai putine de dupa \u2013 p\u00e2na la finalul primei parti).
\nJurnalul poeziei (I, II, III & IV)<\/strong>
\nPartea a doua a volumului \u201eDramadoll\u201c,\u201c\u00a0 De ce o carte \u00een comun?\u201c (considerabil mai scurta dec\u00e2t prima), aminteste de finalul unei arii muzicale, \u00een care, dupa momentul de maxima intensitate, sunetele \u00eencep sa se reaseze, mai vibreaza de c\u00e2teva ori, tot mai lent, pentru ca tacerea sa nu para abrupta. \u00censa, din feicire, ceea ce ameninta (prin titlu) sa devina o \u00eencercare de justificare se dovedeste a fi, de fapt, o \u00eensiruire de povesti si de eseuri (nitel compicate). Spun din fericire pentru ca cele doua voci distincte (vocile autoarelor: Iulia Militaru si Anca Bucur) se pun \u00een valoare una pe cealalta. Rezultatul colaborarii e suficient, nu mai necesita vreo (alta) justificare.
\nIdeile. Ideea. Tensiunea. Vocile… De fapt, doua tonalitati diferite: una grava, c\u00e2nd a batr\u00e2nului, c\u00e2nd a copilului \u2013 care spune: \u201eai \u00eembatr\u00e2nit, mama\/ doar hainele \u00eeti mai lipesc pielea de oase.\u201c \u2013 si cealalta ludica, ironica, a lui Puck: \u201ePuck aici, Puck colea,\/ Puck \u00eei poart-asa cum vrea,\/ Peste munti si peste vai hai-hui\/ Si toti stiu de frica lui!\u201c, ori a lui Satan: \u201eAm\u00e2ndoi \u00een butoi\/ Vom prinde altoi.\u201c \u00censa ambele voci (indiferent c\u00e2te nume \u00eesi iau, pe r\u00e2nd, fiecare) trimit la acelasi plan secund, din care ne ram\u00e2ne noua sa \u00eentelegem ce-om vrea. Sau sa nu \u00eentelegem nimic. Ei, nu se poate! \u2013 va striga ca scoasa din minti vocea recenzorului scrupulos. A \u00eentelege ca nu \u00eentelegi nimic e tot o forma de \u00eentelegere. Cel din urma si al mai puternic contraargument adus scepticismului. Asta-i miza cartii, am gasit-o! Negarea scepticismului!
\nUsor, nene, ca glumeam. Dar daca tot vrei un argument \u00eempotriva scepticismului, uite: creatia artistica. Nu (doar) ca dezbatere teoretica, ci (\u00een special) ca rezultat concret al efortului de creatie (acest rezultat: \u201eDramadoll\u201c) \u2013 un poem imposibil de clasificat, imposibil de citit dupa tiparele clasice, ce transcede chiar genul literar (poem spun, totusi, pentru ca nu am la dispozitie alt termen; dar daca Iulia Militaru si Anca Bucur ar avea de ales, probabil ca ar pastra oricum termenul; \u00eencercarea lor este de a-l resemnifica, nu de a-l \u00eenlocui \u2013 pentru ca ceea ce fac ele este un alt fel de poezie, nu altceva, asemanator poeziei). Exista indicii suficiente \u00een acest sens. De la invitatia de a renunta la logica fireasca (de receptare): \u201eNu exista Dumnezeu, desi el ne-a creat.\/ Crede \u00een el.\/ Nu exista om, desi noi l-am inventat.\/ Construieste-l zi de zi.\/ (…) Ratiunea e cauza fictiunii \u00een care traim.\u201c P\u00e2na la \u2013 mult mai explicit \u2013 (vocea lui) Gombrowicz, citat deseori \u00een \u201eDramadoll\u201c (alaturi de Cortazar, cu al carui Sotron ar putea fi dezvoltata o paralela): \u201e…tin sa \u00eenving forma nationala ca atare, sa-mi elaborez o distanta fata de orice stil polonez, oricare ar fi el. (…) Atac forma poloneza pentru ca este a mea.\u201c
\nNu vreau sa continui disputa asta cu recenzorul cel scrupulos, sa nu cumva sa ma atraga \u00eentr-o discutie despre cine stie ce concepte abstracte si periculoase \u2013 mai ales ca sunt \u00een \u201eDramadoll\u201c o gramada de simboluri si de trimiteri care pot fi (si merita) analizate cu multa atentie. \u00censa, dincolo de semnificatiile punctuale ale textului (\u201eNu exista discurs inocent!\u201c), cred ca de la \u201eLevantul\u201c lui Mircea Cartarescu nu s-a mai scris \u00een Rom\u00e2nia o carte care sa dea teoriei literare o forma poetica.
\nRecenzorul cel scrupulos: Cam \u00een acelasi mod \u00een care Hegel reusea sa dea istoriei filosofiei o forma filosofica, nu?
\nTaci! Taci! Mii de draci!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iulia Militaru, Anca Bucur, Dramadoll, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2012 Despre Dramadoll n-ai cum sa scrii (doar) o recenzie literara. Poemele Iuliei Militaru (autoare a mai multe carti de poezie si de teorie literara, printre care volumul de versuri \u201eMarea pipeada\u201c, Editura Brumar 2010, pentru care a primit, din partea Agentiei de Carte,… Cite\u0219te mai mult »Fuga pe doua voci cu Satan tenor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14692","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1062,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14692","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14692"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14692\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14692"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14692"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14692"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}