\u201ePortretele fara rama\u201c ale lui Nichita Danilov sunt, in fond, o suita de caractere, multe in linia unui Daumier, daca ar fi sa fac si eu, ca si autorul lor, o trimitere, nu stiu c\u00e2t de relevanta, in tar\u00e2mul artelor plastice. Danilov este un moralist trecut prin scoala marilor scriitori rusi. Nu int\u00e2mplator ii invoca, pe ei si pe eroii lor, at\u00e2t de des. De exemplu, in cutare personaj de care se ocupa constata ca \u201esalasluieste\u201c un Hlestakov, insa eseul \u201eDespre impostura\u201c, in care ii traseaza un portret moral-psihologic lui Sorin Antohi, caci despre el este vorba, incepe cu o readucere in memoria cititorului a \u201ecazului\u201c lui Hakim din Merv din \u201eIstoria universala a infamiei\u201c a lui Borges. Parabola, in care simplul vopsitor \u2013 \u201emestesug de necredinciosi, de falsificatori si nestatornici\u201c \u2013 apare ca un nou trimis al lui Allah pe pam\u00e2nt, e, aici, cum nu se poate mai larg graitoare, in simbolistica ei. Nichita Danilov insusi precizeaza ca \u201eanalogia (lui Antohi \u2013 nota mea) cu Profetul Invaluit al lui Borges este una simbolica. Ea nu se refera numai la cazul sau (al imposturii lui Sorin Antohi, care a fost dovedit ca informator al Securitatii si a uzat de declaratii false pentru a ocupa functii in ierarhia academica si culturala europeana \u2013 nota mea), ci la impostura in general. (Chiar si dosarul Monei Musca ma duce cu g\u00e2ndul la \u201eIstoria infama\u201c a lui Borges)\u201c. Asadar, impostura de dincolo de masca europeana, o masca, mi-as permite sa adaug, care ascunde multe chipuri de lichele si canalii ce au navalit in scena societatii rom\u00e2nesti postdecembriste in chip de ingeri. Mai grav este ca impostura lui Antohi, altminteri intelectual apreciat in cercurile elitiste, a continuat sa fie acoperita si dupa ce masca \u201esau o parte din masca\u201c sa cazuse. Acoperita tocmai de unii dintre cei mai intratabili intelectuali civici, care, cu acuzatiile lor, de multe ori nefondate privind colaborarea cu Securitatea, au prejudiciat grav imaginea unor oameni, invalid\u00e2ndu-i moral si distrug\u00e2ndu-le chiar destinele. Si mai grava e complicitatea la asemenea \u201einfamii\u201c a unei deja compromise institutii bugetofage create sa cerceteze \u2013 nu-i asa?! \u2013 stiintific si sa stabileasca sine ira et studio adevarul. Fara indoiala, recunoaste Nichita Danilov, comparatia \u201efalsului\u201c prorector al Universitatii de Studii Istorice al Centrului European University din Budapesta cu falsul profet al lui Borges este \u201eexagerata\u201c, dar in sensul ca Sorin Antohi ar fi astfel pus intr-o lumina favorabila, intruc\u00e2t profetul impostor al lui Borges are \u201eo sobrietate si o maretie care-i lipsesc cu desav\u00e2rsire lui Sorin Antohi\u201c. Apoi, sub masca acestuia \u201enu se ascunde un chip hidos, precum cel al falsului profet al lui Borges, m\u00e2ncat de lepra, ci unul mereu sur\u00e2zator. El e flecar, un fluiera-v\u00e2nt cu morga academica. Si c\u00e2nd spun aceasta, ma g\u00e2ndesc la cuvintele lui Paleologu si la comparatia pe care a facut-o acesta descriind prima sa int\u00e2lnire cu diavolul. Diavolul era un flecar, un t\u00e2nar ce aducea cu Hlestakov. Cred ca si Sorin Antohi are multe din caracteristicile acestui mic demon al lui Gogol\u201c . Iar pentru a-si ilustra afirmatia, Danilov face referire si la lungul si deloc convingatorul text public prin care \u201eutopicul\u201c Antohi isi exhiba ceea ce numeste \u201etacerea penitenta\u201c autoimpusa de 14 luni in care s-a retras, dar, observa Danilov, nu cu smerenie, ci cu\u2026 infatuare. \u201eO tacere \u00abautoimpusa\u00bb, de cine? De Sorin Antohi sau de Hlestakov ce salastuieste-n el?!\u201c. As pune si eu o intrebare nevinovata, desi poate parea malitioasa: oare la centrul acela de la Budapesta si la CNSAS-ul de la Bucuresti s-o fi stiind ceva despre faimoasa \u201eIstorie a infamiei\u201c a lui Borges ori despre Gogol? Ma g\u00e2ndesc ca textul lui Nichita Danilov le-ar putea st\u00e2rni curiozitatea si pofta de lectura.
\nUn personaj gogolian mi se pare ca este, in proiectia lui Danilov, si Horia-Roman Patapievici: \u201eUnii il percep pe dl Patapievici ca pe un personaj rigid, eu, dimpotriva, tind sa cred ca uneori e posedat de demonul luciditatii juvenile, care-l impinge la unele excese, ce-i drept destul de rationale, cum ar fi, de pilda, acela de a da verdicte definitive referitoare la cultura nationala\u2026 (Uneori, vaz\u00e2ndu-l oficiind pe micul ecran, traiesc cu impresia ca, de fapt, nu dl Patapievici poarta papion, ci invers: ca papionul il poarta legat de g\u00e2t pe dl Patapievici\u2026 C\u00e2t despre pipa, aceasta pare sa fie o prelungire a personalitatii sale sau, poate, viceversa. Aceasta e doar o simpla senzatie, si totusi, de fiecare data, trebuie sa-mi pun paharul de apa la indem\u00e2na, ca altfel, percep\u00e2ndu-l in aceasta ipostaza, din pricina r\u00e2sului sau, mai degraba, a tusei, as risca sa ma sufoc.)\u201c. Daca Sorin Antohi era comparat, asa cum am vazut, p\u00e2na la urma in favoarea sa, cu falsul Profet al lui Borges, Patapievici ii aminteste lui Nichita Danilov un fost secretar de judet cu propaganda al PCR, personaj c\u00e2t se poate de real, av\u00e2nd o infatisare, apreciaza el, oarecum asemanatoare cu cea a autorului \u201eOmului recent\u201c (aici depun marturie ca asa si era), atunci c\u00e2nd \u201efilozoful, fizicianul, scriitorul si publicistul\u201c, director al Institutului Cultural Rom\u00e2n, postuleaza: \u201eActul cultural\u2026 nu poate fi influentat de criza. Dimpotriva, poate sa ascuta instinctul creativ. Creatorii sunt impredictibili. La fericire, reactioneaza uneori prin molesire, iar la suferinta, prin creatie\u2026\u201c. Cam asa g\u00e2ndea si fostul secretar de partid. Cu deosebirea, ce nu putea sa-i scape lui Danilov, ca acela \u201eavea un adevarat cult fata de bardul de la Ipotesti\u201c, pe c\u00e2nd \u201eDl Patapievici il vede pe Eminescu ca pe un cadavru, ascuns printre borcanele din debara. Cadavrul, desigur, il incomodeaza, nu numai pe el, ci pe intreaga natiune pentru a intra cu fruntea sus in noua Europa\u201c. Dar, ca orice filozof ce se respecta, Patapievici nu-si limiteaza meditatia la bietii clasici rom\u00e2ni care au scris intr-o limba troglodita, buna numai pentru injuraturi, g\u00e2ndul sau are alta amploare si tenteaza viitorul planetei noastre si chiar al Cosmosului: \u201eAerul \u2013 zice domnia sa \u2013 ar putea fi o resursa pentru viitoarele inventii umane, dar va deveni bogatie numai pentru cine va face aceasta inventie\u2026\u201c Eu m-as multumi sa-l intreb nedumerit pe dl Patapievici: de ce de o asemenea epocala inventie sa nu beneficieze toata lumea, nu numai cine va face inventia? Nichita Danilov este insa mult mai la obiect: \u201eDe ce aerul si nu vidul? Aerul e o resursa epuizabila, pe c\u00e2nd vidul, mai ales cel din constiinta, nu\u201c. Dar, luat de valul salvator al inventiei preconizate de fizicianul-filozof, Nichita concede totusi: \u201eDeocamdata, e buna si ideea resursei aerului\u2026 Il gasim pretutindeni. Aerul e inca respirabil si, desigur, gratuit. In momentul insa c\u00e2nd va deveni resursa, nu va mai fi nici respirabil, nici gratuit (\u2026) Pentru a ajunge sa descoperim aceasta bogatie, trebuie mai int\u00e2i, conform teoriilor dlui Patapievici, sa simtim din plin, pe propria noastra piele, criza aerului. (Deocamdata, n-o simtim dec\u00e2t pe cea financiara). In cazul acesta, ar trebui sa apelam la masti de gaze\u201c. Cu pana sa de prozator, Nichita Danilov povesteste, la un moment dat, un episod petrecut in primavara anului 2009, c\u00e2nd a participat, impreuna cu alti confrati, la o lectura publica desfasurata sub egida Bibliotecii din Versailles si la ceremonia decernarii Premiului \u201eBenjamin Fondane\u201c, acordat de statul rom\u00e2n scriitorilor de limba franceza din afara Frantei. La festivitate erau prezente niste persoane in v\u00e2rsta si c\u00e2tiva tineri asiatici. Intr-un asemenea cadru restr\u00e2ns, aproape intim, dar, vezi Doamne, cosmopolit, si-a facut la un moment dat aparitia si dl Patapievici in calitatea sa de director al ICR, ceremonia premierii av\u00e2nd loc chiar la sediul amintitului institut de la Paris. Filozoful a rostit un discurs si a inm\u00e2nat premiul poetei Linda Le din Vietnam. S-a asezat apoi in sala pentru a asculta \u201ePreludiu la dupa-amiaza unui faun\u201c, interpretat de un ansamblu vietnamez: \u201eDl Patapievici statea la doua r\u00e2nduri de scaune in fata mea. Ceva mi se parea a fi in neregula cu gulerul de la camasa sa. Era prea inalt, prea alb, prea scrobit. Croit parca nu pentru un om, ci pentru un manechin dintr-o vitrina. Am inceput sa-l cercetez cu atentie. Si cum il cercetam, deodata am tresarit: in partea dreapta a gulerului dlui Horia se afla o gaura suficient de mare ca sa poti v\u00e2ri degetul in ea. Vaz\u00e2nd-o, m-am ridicat de la locul meu, parasind in graba sala. Pentru mine, tentatia era prea mare. Eram sigur ca nu ma voi putea abtine si ca, in cele din urma, apropiindu-ma tiptil de dl Patapievici imi voi infige degetul aratator in ea. Sa vad daca dl Patapievici, exista in realitate sau exista doar gaura din papionul sau\u2026\u201c
\nIn \u201eportretele fara rama\u201c ale lui Nichita Danilov, tusele sunt adeseori subtil intarite, at\u00e2t c\u00e2t este necesar pentru a reliefa farmecul, inocenta, impostura, nobletea sau mitomania personajului, dupa caz si dupa unghiul de vedere. Pe scurt, asa cum am mai subliniat, caracterul. Pentru unii, pot intelege, nu e deloc confortabil sa se priveasca in oglinda pe care le-o pune in fata Danilov. Dar a o ignora e mai mult dec\u00e2t o lasitate. (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201ePortretele fara rama\u201c ale lui Nichita Danilov sunt, in fond, o suita de caractere, multe in linia unui Daumier, daca ar fi sa fac si eu, ca si autorul lor, o trimitere, nu stiu c\u00e2t de relevanta, in tar\u00e2mul artelor plastice. Danilov este un moralist trecut prin scoala marilor scriitori rusi. Nu int\u00e2mplator ii invoca,… Cite\u0219te mai mult »Nichita Danilov si gaura din papionul domnului Patapievici<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14690","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1761,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14690","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14690"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14690\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14690"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14690"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14690"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}