Alexandru I. Odobescu face parte dintr-un sir de scriitori de tip renascentist-romantic, cu predispozitii si aspiratii de cuprindere a \u00eentregului c\u00e2mp al umanisticii, pe care Destinul ni i-a daruit mai t\u00e2rziu si i-a presarat cu zg\u00e2rcenie \u00een timp.
\nNe g\u00e2ndim la cele c\u00e2teva personalitati precum: Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu, M. Eminescu, N. Iorga, G. Calinescu\u2026, care depasesc acceptiunile firesti at\u00e2t ale notiunii de scriitor, c\u00e2t si ale capacitatii umane de manifestare.
\nSpirite enciclopedice inegalabile, fiecare \u00een felul sau, \u00eensetate de cunoastere, cu o putere formidabila de asimilare a tot ce intra \u00een vizorul lor de observatie, cu nazuinte de realizare sfi-d\u00e2nd absolutul, ele denota deopotriva o iubire netarmurita fata de patrie, pe care au dorit s-o ridice c\u00e2t mai cur\u00e2nd, pe c\u00e2t posibil plenar, prin creatia si activitatea lor, la nivelul tarilor de recunoscuta civilizatie.
\nDesi a lasat o opera relativ restr\u00e2nsa, Al.I. Odobescu nu poate fi exclus din r\u00e2ndul figurilor citate; creatia si personalitatea sa \u00eenglob\u00e2nd toate atributele mentionate, carora le adauga cu pregnanta un neasteptat echilibru, izvor\u00e2nd din asimilarea profunda a clasicitatii antice greco-romane si o perspectiva critica \u00een totala contradictie aparenta cu tensiunile romantice care pulseaza din \u00eentreg scrisul sau.
\nPoate de aceea \u201escenele sale istorice\u201d si \u201eFalsul tratat de v\u00e2natoare\u201d au devenit modele de fireasca, frumoasa si totodata rafinata vorbire rom\u00e2neasca, iar scriitorul a fost considerat un clasic.
\nBeletristica \u2013 \u00een speta \u201ePseudokynegetikos\u201d \u2013 doar sugereaza vastitatea cunostintelor sale (din toate sferele umanisticii, de la literatura, mitologie, istorie, muzica, arhitectura, pictura, la toate artele plastice \u00een genere, din multiple orizonturi temporale si spatiale), precum si spontaneitatea neasteptata si puterea de sugerare a asociatiilor, care capata \u00een studiile si cursurile de arheologie o extindere extraordinara, p\u00e2na la a deveni \u00eensasi sorgintea argumentarii.
\nCaci ce este altceva lucrarea sa fundamentala \u201eLe Tr\u00e9sor de Petrossa\u201d dec\u00e2t o imensa divagatie prin toata istoria, arheologia si artele frumoase ale Antichitatii si \u00eenceputului de Ev Mediu, pornind de la dorinta dezlegarii tainelor celebrei comori a \u201eclostii cu puii de aur\u201d devenita un simplu pretext, cum a si fost, de altfel interpretata.
\nSi ce sunt cursurile de arheologie, c\u00e2te ni s-au pastrat, si chiar conferintele sale, dec\u00e2t un imens periplu labirintic desfasurat cu gratie si incitare prin \u00eentreg patrimoniul artistico-literar al umanitatii?
\nNu \u00eent\u00e2mplator, specialistii au cautat cu anevoie un fir \u2013 care exista cu siguranta \u2013 spre a eticheta demersurile profesorului drept \u201estiinta\u201d, iar criticii si istoricii literari au \u00eencercat sa includa \u201eeseurile\u201d arheologice \u00een sferele literaturii sau macar sa vada \u00een ele si lustrul artistic, c\u00e2nd, de fapt, avem de a face cu o sinteza intrinseca, de mare originalitate, care raspunde deopotriva celor mai diverse interese, de la stiinta propriu-zisa a istoriei si arheologiei la istoria artelor, critica literara, beletristica \u00eensasi si estetica generala.
\nDovada, vasta bibliografie critica acumulata de-a lungul timpului \u00een marginea operei lui Odobescu.
\nNu sta \u00een intentia noastra sa cercetam \u00een amanuntime sferele de cuprindere, acceptiunea terminologiei si metodologia utilizata de istoricul de arta si \u201earheologul prin eruditie\u201d (cum a fost numit \u00eentr-un cuprinzator si solid studiu introductiv semnat de Alexandru Avram \u00een 1989).
\nNe vom opri asupra unui aspect, poate minor dupa unii, care nu a fost, dupa opinia noastra, nici suficient investigat, nici \u00eendeajuns de relevat, nici firesc integrat ansamblului cercetatorilor scriitorului, desi el constituie fundamentul tuturor celorlalte demersuri.
\n*
\nEste vorba de causa causorum a tuturor dezvoltarilor ulterioare \u2013 de \u00eencercarea prima si ultima a scriitorului de a lumina tainele trecutului rom\u00e2nesc si de a face din el o p\u00e2rghie de sustinere a notei specifice a Rom\u00e2niei \u00een concertul universal al natiunilor.
\nDin fram\u00e2ntarile respective \u2013 stimulate, desigur, de cautarile contemporane ale savantilor europeni de a descifra istoria straveche a popoarelor din care faceau parte u, s-au \u00eenchegat cele doua mari \u00eentrebari privitoare la preistoria rom\u00e2neasca si la originea si semnificatia tezaurului de la Pietroasa, ce constituie obiectul expunerilor din catalogul expozitiei internationale de la Paris (1867) si al comunicarilor de la Congresul international de la Copenhaga (1869).
\n\u00cenca vag conturate, liniile sondarii trecutului se limpezesc \u00eentruc\u00e2tva \u00een 1870, c\u00e2nd Al.I. Odobescu propune ministrului Cultelor si Instructiunii Publice publicarea si rasp\u00e2ndirea \u00een tot sistemul de \u00eenvatam\u00e2nt a unui chestionar pe baza caruia sa se \u00eentreprinda \u201eca un cadastru arheologic al patriei noastre\u201d, care sa serveasca at\u00e2t \u201eexploratiunilor ce sunt de facut, c\u00e2t si ca baza primara la o clasificatiune stiintifica a monumentelor antice ce stau rasp\u00e2ndite pe teritoriul Rom\u00e2niei\u201d.
\nTotusi, scriitorul nu \u00eentrevedea perspectivele mari pe care aceasta prima ancheta arheologica de sondare a traditiei populare i le deschidea.
\nEl se g\u00e2ndea deocamdata la trebuintele cele mai elementare ale cercetarii \u2013 la alcatuirea unei harti, \u201ecare odata terminata, se va putea publica \u00eentru folosul historiei nationale\u201d.
\nDe aceea, \u00eesi oferea serviciile pentru a dirija publicarea chestionarului, precum si spre a regala, clasifica si a stramuta pe harta tarii notitele cuprinse \u00een raspunsuri.
\n\u00cen mod curios, initiatorul anchetei nu \u00eentelegea nici importanta documentelor primite de la scoli \u2013 \u00een perspectiva crearii unei arhive nationale \u2013, propun\u00e2nd \u00eenapoierea lor \u201epe la comune\u201d.
\nC\u00e2nd, \u00eensa, \u00eei erau \u00eencredintate primele patru dosare cu raspunsurile la chestionar, sosite din judetele Botosani, Buzau, Dorohoi si Prahova, Al.I. Odobescu se lansa \u2013 prin \u201eraportul\u201d \u00eenaintat ministrului (\u201eMonitorul Oficial\u201d nr.152, 13\/25 iulie 1871, ce constituie prima forma a articolului \u201eRamasite antice din judetul Dorohoi\u201d), \u00eentr-un proiect urias, de elaborare, sub titlul \u201eCercetari asupra asezamintelor antice din Rom\u00e2nia\u201d, a unor sinteze similare pentru fiecare judet al tarii.
\nDin pacate, el nu va mai reusi sa definitiveze dec\u00e2t \u00eenca unul, \u201eAntichitatile judetului Romanati\u201d (1878), ce capata dimensiuni impresionante, pe de o parte, datorita multimii informatiilor arheologice primite de pe teren, iar pe de alta, datorita \u00eembunatatirii perspectivei de abordare a raspunsurilor, \u00eencorporate alaturi de tot ce se publicase anterior \u00een aceasta privinta din zona \u00eentr-un adevarat instrument de lucru pentru viitorime, g\u00e2ndit ca un corpus monografic judetean exhaustiv.
\nConcomitent cu chestionarul \u2013 ale carui raspunsuri s-au constituit \u00eentr-un nepretuit tezaur de informatii, nu numai strict arheologice, ci si al traditiilor populare \u2013, Alexandru Odobescu initia, \u00een 1871, cu bani proprii, publicarea sub egida Societatii Academice Rom\u00e2ne, al carei membru titular era ales \u00een 1870, a unui concurs pe tema: \u201eCercetari asupra popoarelor carii au locuit tarile rom\u00e2ne de a st\u00e2nga Dunarii, mai nainte de conchista acestor tari de catre imperatoriul Traian\u201d, cea ce releva, \u00eenca o data, interesul cu totul special al scriitorului fata de trecutul tarii.
\nSi spre a-i ajuta pe eventualii concurenti, care nu stap\u00e2neau bibliografia temei pusa \u00een concurs, el \u00eentocmea un \u201eindice\u201d special \u201ede scrieri atingatoare, direct sau indirect de vechii locuitori ai Daciei\u201d, sub titlul \u201eBibliografia Daciei\u201d (aparuta \u00een \u201eColumna lui Traian\u201d si \u00een volum de sine statator).
\nCatre acelasi obiectiv era orientata si seria de patru conferinte \u201eRepede ochire asupra productiunilor artistice din trecut, \u00een tara noastra si asupra instinctului artistic al poporului rom\u00e2n\u201d, menite a fi prezentate \u00een cadrul Ateneului Rom\u00e2n, din care a sustinut, la 17 decembrie 1872, pe prima, \u201eConsideratiuni gene-rale asupra artei \u00een tara la noi. Artele \u00een periodul preistoric\u201d (publicata abia \u00een 1874, \u00een \u201eColumna lui Traian\u201d), iar la 18 ianuarie 1873, deci la numai o luna, pe a doua: \u201eDespre artele din Rom\u00e2nia \u00een epoca romana si \u00een timpul barbarilor. Consideratiuni asupra tezaurului de la Pietroasa\u201d (ramasa nepublicata). Ultimele doua \u2013 \u201eArta bizantina \u00een Rom\u00e2nia sau arta nationala rom\u00e2na. Consideratiuni asupra bisericii episcopale de la Curtea de Arges\u201c si \u201eInstinctul estetic al poporului rom\u00e2n. Ornamentatiile poporane de stil rom\u00e2nesc\u201d nu au mai fost tinute niciodata, din motive \u00eenca necunoscute.
\nNorocul a fost ca, prin numirea autorului ca profesor de arheologie la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, conferentiarul \u00eesi putea \u00eencadra prelegerile despre preistoria si civilizatia rom\u00e2na \u00een sistemul larg, universal, al dezvoltarii istorice a umanitatii.
\n\u00cenc\u00e2t, \u00een chiar lectia de deschidere, din octombrie 1874, Al.I. Odobescu, prezent\u00e2ndu-si programa cursului (desigur, din acel an universitar 1874\/1875, dar \u00een sens mai larg al viziunii sale de ansamblu asupra periplului), profesorul anunta de la \u00eenaltimea primei catedre rom\u00e2nesti de arheologie: \u201eDupa o calatorie asa lunga si variata prin rastimpii si prin rastavurile \u00een care s-au semnalat geniul si activitatea omenirii \u00eentregi, ce repaus mai placut si mai \u00eentaritor putea-vom afla, dec\u00e2t cercet\u00e2nd \u00een jurul nostru cu o pietoasa solicitudine acea scumpa mostenire de vechi datini si de vechi monumente, pe care ne-au lasat-o strabunii nostri, pe pam\u00e2ntul mult iubit al patriei\u201d.
\nDeci, cursul asupra largului orizont al disciplinei urma sa se rotunjeasca prin poposirea \u00een final asupra mostenirii stravechi din spatiul rom\u00e2nesc.
\nProfesorul nu astepta, \u00eensa, sf\u00e2rsitul spre a \u00eendrepta luminile asupra trecutului rom\u00e2nesc, ci o face ori de c\u00e2te ori i se oferea prilejul \u2013 fie ca e vorba de luptele daco-romane, de ridicarea podului de peste Dunare de la Drobeta, de ampla si fastuoasa sarbatorire a victoriei asupra Daciei, de \u00eenaltarea Columnei lui Traian la Roma \u2013 prilej de evocare a luptelor si a vietii poporului carpato-dunarean reflectata pe metopele monumentului, fie ca e vorba de descoperirea unor mari tezaure pe teritoriul fostei Dacii (al lui Decebal, cele de la Pietroasa si Concesti)\u2026
\nDar o revenire finala la antichitatile daco-romane nu e de semnalat, cel putin \u00een textele cursului din primul an universitar, singurele publicate.
\nCum sumarul prelegerilor tinute \u00een anii urmatori nu erau cunoscute, promisiunea profesorului din lectia de deschidere a fost trecuta de cercetatorii grabiti \u00een r\u00e2ndul celor nerealizate.
\nO rasfoire de rutina a manuscriselor ramase \u00een fondurile Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne, ne-a oferit, \u00eensa, surpriza de a descoperi \u201ePrograma cursului de arheologie profesat de d(omnul) Al. I. Odobescu la Facultatea de Litere din Bucuresti \u00een anul scolar 1877-1878\u201d, scrisa chiar de autor, pentru cel de al III-lea an de \u00eenvatam\u00e2nt, c\u00e2t fusese g\u00e2ndita dintru \u00eenceput prezentarea istoriei arheologiei.
\nSi iata ca aici, la sf\u00e2rsit, profesorul dedica nu mai putin de zece lectii \u2013 9 iunie 1878-22 iunie 1878 \u2013 \u00eenfatisarii antichitatilor daco-getice integrate marelui flux preistoric si istoric european.
\nTranscriem \u00een cele ce urmeaza in extenso punctajul, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, \u00een situatia disparitiei prelegerilor propriu-zise, el ram\u00e2ne, pe de o parte, singura marturie asupra viziunii profesorului privitoare la stravechiul spatiu de cultura si civilizatie al stramosilor, iar pe de alta, dovada certa a faptului ca \u00een momentul c\u00e2nd rostea prelegerea inaugurala, Al.I. Odobescu avea cu certitudine fixat macar jalonul final al cursului.
\n\u201eAntichitati daco-getice\u201d
\nLect(iunea) LI (9 iunie (1878)):
\nGetii, dacii, thracii si frygii. Ei formeaza un ram special al semintiei ariane\/europee. Sunt diferiti de scythi, desi vechii poeti eleni \u00eei confunda. Diversele teorii despre originea getilor: teoria celtica, germanica, slavona.
\nSorgintile literarii antice pentru studiul ramului balcanic sau traco-getic. Erodot si Strabone.
\nAgathirsii, sigynii, neurii si bessii. Ipoteza asupra Arabiei Bessilor (Bessarabia) de la gurile Dunarii, despre Eschyl, Euripid, Plaut, Ammian Marcellin, Notitia dignitatum si sorginti populare medievale.<\/p>\n
Lect(iunea) LII (10 iun(ie) 1878): Notiuni asupra Daciei, culese din geografii antici si mai cu seama Ptolomeu. Editiunea lui Ptolomeu de la Vatopedi. Charta Daciei cu popoarele si cetatile ei. Autorii antici pierduti despre daci. Lista d(omnului) A. Papadopol Calimach.<\/p>\n
Lect(iunea) LIII (12 iun(ie)1878): Notiuni asupra Daciei culese \u00een Tabula Peutingeriana. Itinerariile antice si valoarea lor. Notiuni luate din Notitia dignitatum.<\/p>\n
Lect(iunea) LIV (14 iun(ie) 1878): Notiuni asupra getilor, culese din Tristele si Ponticele lui Ovidiu. Limba daco-getilor. Glosariu dacic. Elementele geografice si ethnologice. Numiri dacice de plante \u00een Dioscoride si Apuleiu. Numiri proprii dacice \u00een monumentele epigrafice grece si latine. Tabulele cerate de la Abrud; Tabulele honestae missionis si altele. Numiri geografice si onomastice moderne ce par a fi de origine dacica.<\/p>\n
Lect(iunea) LV (16 iun(ie) 1878): Sorgintile arheologice pentru studiul ramului traco-getic. Statui, basorelieve reprezent\u00e2nd daci, Columna lui Traian din Roma. Istoricul \u00eenaltarii ei si vicisitudinile ei p\u00e2na astazi. Publicatiuni asupra acestui monument. Valoarea lui artistica.<\/p>\n
Lect(iunea) LVI (17 iun(ie)1878): Descrierea basorelievurilor de pe Columna lui Traian, cari reprezinta primul razboi dacic. Observatiuni asupra tipului fizic al dacilor, diferit de al galilor, germanilor si scitilor. Bustul lui Decebal. Vasul ceramic de la Blain, cu numele lui Decebal.<\/p>\n
Lect(iunea) LVII (19 iun(ie) 1878): Descrierea basorelievurilor de pe Columna lui Traian, cari reprezinta al doilea razboi dacic si cucerirea Daciei de Traian. Numismatica getica, monede imitate de pe cele macedonice. Ele serv de model monedelor panonice, galliene si celt-iberice. Ceramica dacica. Vasele descoperite de d(omnul) Bolliac \u00een Rom\u00e2nia. Vasul de la Zimnicea, reprezent\u00e2nd acelasi calaret ce se vede si pre mondele getice. Alfabetul dacic este o fictiune fara temei.<\/p>\n
Lect(iunea) LVIII (20 iun(ie) 1878): Religiunea thracilor, getilor si dacilor. Zeii lor de pe autorii antici. Zamolxis sau Gebeleisis. Sacrificii umane. Numirea oamenilor. Despretul mortii. Vieata ascetica. Ctistii si dviii, theosebii si capnobatii la thraci. Sabazios sau Bassareus la thraci. Cultul orgiastic de origine frigiana, care da nastere cultului dionysiac la eleni. Aezii thraci: Orfeu si Menadele. Bendis sau Diana trimorfa a thracilor. Imaginile ei \u00een tarile Dunarene. Zeul Mens sau Lunus. Mituri naturalistice. Sarbatorile thracice. Brumalia si Rosalia pastrate prin traditiune p\u00e2na \u00een timpurii nostri. Pantheonul thracici de pre st\u00e2ncile de la Fipippi \u00een Macedonia. Cultul Cabyrilor la thracicii Mysterele din Samothracia si Lemnos. Imaginile cabyirice \u00een Dacia, explicate prin texturi, din St. Clement din Alexandria. Mitul \u00eentoarcerii primaverii, care de la popoarele thracice a trecut la eleni \u00een legenda Niobei, iar la poporul rom\u00e2n s-a pastrat \u00een basmul babei Dochia (Eudocia) din Carpati. Importanta vechilor noastre traditiuni populare pentru a reconstitui mitologia si credintele anticilor locuitori ai Daciei.<\/p>\n
Lect(iunea) LIX (21 iun(ie) 1878): Uzuri si institutiuni la popoarele thraco-getice si la daci. \u00cempartirea \u00een doua clase: Pileati (Zarabi Terei) si Comati Preotii si regii. Uzuri locale. Agricultura, viticultura, pastoria. Cladiri de lemn cu pam\u00e2nt si de piatra. \u00cenmorm\u00e2ntari. Dispozitiuni dovedite catre o cultura mai dezvoltata. Dacii se cerc a \u00eentruni popoarele thracice \u00eentr-un corp si a forma un stat puternic cu o cultura nasc\u00e2nda.
\nDar aceasta cercare se \u00eenfr\u00e2nge, la Orient, de catre elementul latin, reprezentat aci de Traian, precum \u00een Occident, o cercare analoaga a celtilor se \u00eenfr\u00e2nse de latini sub conducerea lui Cesare. Analogia \u00eentre aceste 2 miscari succesive ale Europei centrale \u00een Antichitate.<\/p>\n
Lect(iunea) LX (22 iunie 1878): Recapitulatiunea generala a materiilor tractate \u00een cursul acestor lectiuni asupra timpilor preistorici, mai cu seama \u00een Europa centala si nordica. Aceste notiuni mai mult general(e) \u00een v\u00e2rstele de piatra si de bronz, ne arata sosirea \u00een Europa a semintei arice catre finitul v\u00e2rstei de piatra, aduc\u00e2nd cu sine instinctual lucrarilor colosali, adica monumentele megalithice.
\n\u00cen v\u00e2rsta de fier, diversele ginti nordice \u00eencep a se distinge prin adevarate caractere ethnice. Atunci se si stabileste lupta \u00eentre elementele nordice (celtii la occident si scitii, apoi dacii la orient) cu elementul meridional latin. Aceste 2 elemente cad dinaintea puterii romane, dar lupta o continua \u00een timpii posteriori si chiar p\u00e2na azi, elementul din centrul Europei, adica cel germanic\u201d (ms. rom 8349,
\nf. 239r-241r).<\/p>\n
Dupa cum se poate observa, sunt schitate aici reperele unei posibile ample monografii, care, oricum, \u00een prelegeri, de-a lungul celor 15 ore, va fi \u00eentrunit minim 200 pagini de text.
\nInteresant e ca profesorul nu \u00eencearca sa dezlege doar enigma originilor \u201eramurii ariano-europee\u201d a getilor, dacilor, thracilor si frigienilor, a individualitatii fiecarei dintre cele patru semintii daca nu identice, \u00een orice caz profund \u00eenrudite, si a tuturor acestora cu restul popoarelor stravechi care au trecut pe teritoriul Daciei, \u00een lumina marturiilor ramase din Antichitate, dar face sondari personale, utiliz\u00e2nd toate izvoarele (artefacte si scrise), cunoscute, \u00een scopul schitarii profilului antropologic, etnologic al stramosilor directi, daco-getii, si a viziunii lor asupra lumii si a vietii prin credintele si practicile religios-mitologice, precum si prin traditiile stravechi prelungite \u00een stratul superstitios-popular actual.
\nEl \u00eesi \u00eencheia \u2013 \u00een virtutea punctajului pastrat \u2013 lectia sintetic-concluziva a cursului din anul scolar 1877\/1878 si a cursului \u00een \u00eentregimea lui (1874\/1878) cu ideea foarte importanta a existentei, la \u00eenceputul erei crestine, a trei mari popoare, alcatuind un triunghi \u2013 latinii la sud, popoarele nordice la apus si dacii la rasarit; victorios fiind \u00een marea confruntare Imperiul Roman. Dar antiteza se pastra dupa el, \u00een contra-punerea spiritului germanic celui latin \u2013 noi fiind, dupa c\u00e2t deducem, \u00eenglobati, de data aceasta, romanitatii.
\n\u00centr-un fel, Al.I. Odobescu \u00eesi propunea sa prezinte si sa elucideze \u00een cadrul cursurilor tinute \u00eentre 1874-1878 \u2013 c\u00e2t \u00eei permitea nivelul cercetarilor secolului al XIX-lea si mai ales al investigatiilor arheologice (aflate la \u00eenceputul lor la noi) \u2013 \u00eensasi tema scoasa la concurs \u00een 1871 si c\u00e2stigata, \u00een chiar anul ultimului curs 1877\/1878, de catre Grigore Tocilescu.
\nUltimele abordari ale marii teme, ce i-a marcat \u00eentreaga existenta, aveau sa fie punctate (dupa aproape un deceniu de lipsa din tara), de conferinta \u201eAteneul Rom\u00e2n si cladirile antice cu dom circular\u201d (1888) \u2013 \u00een care aducea \u00een discutie chestiunea monumentului triumfal de la Adamclisi, recent intrat \u00eentre granitele tarii \u2013 si de cele doua articole \u201ePatrupedele andro-cefale figurate \u00een monumente si originea lor\u201d (1889), si \u201eCapul de bou \u00eentrebuintat ca ornament simbolic \u00een Antichitate\u201d (1891) \u2013 dezvoltate \u00een str\u00e2nsa legatura cu finalizarea lucrarii \u201eTezaurul de la Pietroasa\u201d, dar tintind implicit catre relevarea mostenirii stravechi.
\n\u00centre altele, ultimul articol deschidea o atractiva perspectiva asupra unitatii etnice \u00eentre trei zone rom\u00e2nesti aflate la mari distante spatiale, Dobrogea-Mehedinti-Banat (prin reprezentarile de pe metopele de la Adamclisi si cele de pe tezaurele de la Poroina si S\u00e2n Nicolaul Mare.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, tematica cursului, reluat \u00een 1887, \u201eTraian si despre toate acele monumente care se repoarta la istoria persoanei si a epocii\u201d, din care a fost publicata doar lectia de deschidere: \u201e\u00cemparatul Traian dupa monumente arheologice\u201d (1887), redeschidea problemele vechiului curs din 1874\/1875, restr\u00e2nse la chestiunea originii poporului rom\u00e2n si a epocii \u00een care s-a produs.
\n*
\nTrecerea \u00een revista fie si fugitiva a materialelor celor mai importante publicate de Al.I. Odobescu releva, fara drept de apel, preocuparea sa permanenta fata de straluminarea tainelor trecutului rom\u00e2nesc, ce le-a aparut antecesorilor doar ca un fapt colateral.
\nDaca, totusi, \u00eensiruirea va parea neconcludenta, aducem \u00een sprijinul ipotezei noastre un ultim argument, respectiv motivatia cercetarilor \u00eentreprinse de Al.I. Odobescu asupra tezaurului descoperit departe de Rom\u00e2nia, \u00eentr-un curgan, aproape de Novo-Cerkask, \u00een tara cazacilor de la Don.
\nEvident, scriitorul cauta prin similitudini, asa cum s-a afirmat, deslusiri pentru explicarea originii si a simbolisticii Tezaurului de la Pietroasa.
\nEl dadea, \u00eensa, \u00een preambulul cu care \u00eesi prefata lectura amplului studiu \u201eCununa mare din Tezaurul de la Novo-Cerkask cu priviri asupra unor giuvele scythice din Muzeul Ermitagiului de la St. Petersgurg\u201d, \u00een fata membrilor Societatii Academice Rom\u00e2ne o alta foarte interesanta justificare.
\nMai \u00eent\u00e2i, el \u00eesi lega expunerea lucrarii scrise mai demult, printr-un artificiu, de comunicarea lui A. Papadopol-Calimah despre Pedaniu Dioscoride si Luciu Apuleiu (\u201eBotanica daco-getica\u201d) prezentata la Societatea Academica Rom\u00e2na \u2013 atrag\u00e2nd atentia auditoriului asupra faptului ca o asemenea planta, numita de greci \u201eAristolochia\u201d, de daci \u201escardia\u201d si de rom\u00e2ni \u201ecurcubetica\u201d sau \u201emarul lupului\u201d, joaca un rol important \u00een disertatia sa.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, asul divagatiilor, care era Al.I. Odobescu, atragea atentia asupra obligatiilor, nu neaparat formale, c\u00e2t morale, de care se pare ca a tinut \u00eentotdeauna cont \u00een abordarile sale stiintific-literare, de a nu se \u201edeparta de antichitatile patriei noastre\u201d.
\nIar \u00een al treilea si cel mai important r\u00e2nd, el dadea patriei o acceptiune, care, \u00een viziunea sa, depasea cu mult granitele statale de atunci, \u00eenglob\u00e2nd \u00een sferele ei tot spatiul \u00een care s-au miscat stramosii nostri.
\n\u201eVoi mai adauge\u201d \u2013 declara el \u00eentr-unul din citatele cele mai revelatorii concret-difuze asupra acceptiunii de patrie \u2013 \u201eca nici c-as fi cutezat sa va cer atentiunea d(omniilor) voastre pentru o \u00eempartasire, al carei subiect pare, la prima ochire, ca ne departeaza de antichitatile patriei noastre, asupra carora mai cu seama este sarcina noastra de a ne opri, daca n-as fi crezut ca nu trebuie niciodata sa pierdem din vedere ca timpul preschimba ne\u00eencetat cercurile etnografice, si ca patria aceasta a noastra, a rom\u00e2nilor, care, cu bun cu rau, se margineste acum \u00eentre Tisa, Dunare si Nistru, a putut sa se \u00eentinda pentru antecesorii nostri de semintia thraco-getica si thraco-frigica, chiar jur \u00eemprejurul Pontului Euxin. Astfel, oricare cercetari asupra antichitatilor stravechilor popoare din acel vast ocol, pe care nici armele romane, nici coloniile italice n-au ajuns a si-l \u00eensusi \u00een \u00eentregul sau, ca tara rom\u00e2neasca, pastreaza, totusi, pentru noi, un interes viu, cel putin ca referitor la predecesorii rom\u00e2nilor, pe tarmurile sud-orientale ale Europei si la cultura de care aceia s-au bucurat odinioara \u00een interiorul si-n vecinatatea patriei noastre\u201d.
\nParca se aud ecouri din scrierile viitoare ale lui Vasile P\u00e2rvan \u2013 care descoperea cu probe materiale \u00eentinderea dacilor p\u00e2na la Troia \u2013 si din cele ale lui N. Iorga \u2013 care rostea nu o data ca Rom\u00e2nia e \u00eenconjurata, dincolo de granite, tot de rom\u00e2ni.
\nVibratia patriotica si tinta luminarii tainelor trecutului national sunt, asadar, de presupus chiar si \u00een cele, mai nelegate aparent, de tara, incursiuni ale autorului.
\n*
\nDesigur, Timpul si-a spus cuv\u00e2ntul asupra multora dintre ipotezele stiintifice emise de Al. I. Odobescu \u00een conditiile precaritatii investigatiilor arheologice rom\u00e2nesti de p\u00e2na la 1894, anul mortii scriitorului.
\nDar nu au atenuat patosul expunerilor sale si nici nu au \u00eentunecat modelul reprezentat, \u00een genere, de profesorul stap\u00e2nind orizonturi at\u00e2t de largi de cunostinte si predispozitii fara pereche de asociere.
\nCalatoriile prin hatisul ideilor, al simbolurilor, si al \u00eentruchiparilor frumosului, la care ne \u00eendeamna, desi nu prea mai avem ragazul sa-l urmam, au ramas pentru totdeauna at\u00e2t \u00een zonele literare (\u201ePseudokynegeticos\u201d), c\u00e2t si \u00een cele stiintifice (\u201eIstoria arheologiei\u201d, \u201eTezaurul de la Pietroasa\u201d) \u00eembieri de referinta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Alexandru I. Odobescu face parte dintr-un sir de scriitori de tip renascentist-romantic, cu predispozitii si aspiratii de cuprindere a \u00eentregului c\u00e2mp al umanisticii, pe care Destinul ni i-a daruit mai t\u00e2rziu si i-a presarat cu zg\u00e2rcenie \u00een timp. Ne g\u00e2ndim la cele c\u00e2teva personalitati precum: Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu, M. Eminescu, N. Iorga, G.… Cite\u0219te mai mult »Tentative de dezlegare a tainelor trecutului romanesc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14686","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1007,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14686","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14686"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14686\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14686"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14686"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14686"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}