{"id":14684,"date":"2013-03-18T22:41:43","date_gmt":"2013-03-18T20:41:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14684"},"modified":"2013-03-18T22:41:43","modified_gmt":"2013-03-18T20:41:43","slug":"supravietuiri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/supravietuiri\/","title":{"rendered":"Supravietuiri"},"content":{"rendered":"

Ion Ianosi, Internationala mea: cronica unei vieti,<\/em> Iasi, Editura Polirom, 2012, 856 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

St\u00e2nga si dreapta s-au compromis. \u00cen plan institutional si doctrinar, s-au perimat iremediabil, dupa ce le-a siluit extremismul. Comunismul si fascismul au lasat politica fara urmasi. Pe de o parte, din pricina sterilitatii propovaduite. Istoria s-ar fi \u00eentrerupt odata cu acapararea administratiei de catre cele doua totalitarisme. Stim, chiar si \u00een absenta rememorarilor, ca viitorul a devenit, pentru ambele forme de dictatura, un prezent \u201eglorios\u201c permanentizat. De asemenea, stim ca trecutul a primit \u201egloria\u201c necesara explicarii unui moment socotit punct de maxima dezvoltare. Situate aparent la poluri opuse, comunismul si fascismul opereaza cu aceleasi instrumente: reordonarea cronologiei si a faptelor, cultul personalitatii si nationalismul (accentu\u00e2nd asupra antisemitismului). Pe de alta parte, din cauza mimarii proceselor democratice, ascunz\u00e2nd sterilitatea. Birocratia, manifestata prin musuroiul de directii, sectii, sectoare, servicii, oficii, agentii, consilii, cabinete, comitete si \u201ecomitii\u201c, \u00een care cetatenii se \u00eenv\u00e2rteau ca orbetii printre furnici, ajung\u00e2nd rareori la functionarii cu rol decizional, a provocat cel putin trei efecte catastrofale, perpetuate p\u00e2na astazi, c\u00e2nd pedagogia \u201eomului nou\u201c \u00eesi gaseste, din pacate, \u00eemplinirea. Primul consta \u00een nevoia oricarui angajat al sectorului public sa se simta sef pe tarlaua lui. Mecanismul l-au descris impecabil, \u00een vremuri diferite, Marin Preda (\u201eDesfasurarea\u201c, 1952) si Gabriela Adamesteanu (\u201eProvizorat\u201c, 2010). Stau marturie \u201ealgoritmii\u201c guvernarilor postdecembriste: ministri-delegati, ministri fara portofolii, purtatori de cuv\u00e2nt, sumedenia de figuranti cu rang de \u201evice\u201c etc. Al doilea decurge inevitabil din cele mentionate. Institutiile de interes obstesc s-au discreditat \u00een urma identificarii lor cu incompetenta sau cu indolenta responsabililor. Instantaneu, se iveste si al treilea cui \u2013 nevoia de un lider cu m\u00e2na de fier, care sa aduca stabilitate si strictete militara, potrivit principiului ca totul porneste de la cap.
\nAstfel, cultul personalitatii ram\u00e2ne, pentru extremisme, un transplant reusit de inima \u00een tranzitia rom\u00e2neasca lungita ca zeama de cartofi servita detinutilor politici din anii ’50. Cursa prezidentiala nu a fost, pentru votanti, prilej sa \u00eenteleaga rosturile unei republici semiprezidentiale, ci temei de salvare de la primejdie. Mass-media au acreditat ideea ca presedintele tarii ar fi \u00eensusi seful statului, cu toate ca nicaieri \u00een Constitutie nu se precizeaza respectiva atributie. Cine a cunoscut tirania tinde sa se \u00eemburghezeasca. Devine comod. \u00cesi \u00eenclina trunchiul la peste 90 de grade si asteapta m\u00e2ng\u00e2ierea pe crestet. Primeste oasele. Nu-i trebuie nicio ciozv\u00e2rta.
\nConfesiunile unui insider
\n\u00cen parte, observatiile mele se intersecteaza cu \u00eenvatamintele transmise de Ion Ianosi \u00een \u201eInternationala mea: cronica unei vieti\u201c. Sunt pildele unui cunoscator meticulos al lumii prin care a trecut. Sunt anii unui carturar indispensabil, ca Pavel Tugui si Paul Cornea, \u00een reconfigurarea deceniilor de st\u00e2ngism din Rom\u00e2nia. Experientele sale ne vor folosi \u00een aceeasi masura cu istorisirile referitoare la experientele carcerale \u00een comunism. Umanitatea este subiectul propus de memorialist, acoperind aproape un veac, trimitere implicita la mai vechea lui scriere \u2013 \u201eSecolul nostru cel de toate zilele\u201c (1980) \u2013 mentionata aici \u00een dese dialoguri contrapunctice. Subtitlul nu reprezinta numai o evidenta a etatii \u00eenaintate, care \u00eei permite sa faca bilanturi, ci proba ca evenimentele nu vor fi menajate. Dispunem acum de un document furnizat de una dintre putinele personalitati de nadejde din interiorul structurilor antedecembriste. De nadejde, fiindca a contribuit la aparitia multor carti blocate de edituri, unele fundamentale pentru piata bunurilor culturale \u2013 Eugen Negrici (\u201eExpresivitatea involuntara\u201c) sau Gabriel Liiceanu (\u201eJurnalul de la Paltinis\u201e). Sa nu uitam romanele aparate \u00een presa, contra campaniilor dezmatate de anatemizare: \u201eDelirul\u201c (Marin Preda) sau \u201e\u00cengerul de ghips\u201c (Nicolae Breban). De nadejde, fiindca, \u00een conditiile mareei protocroniste, partizanii autonomiei esteticului \u00eel priveau ca aliat. La fel ca ei, nu \u00eembratisa limba de lemn. De aceeasi simpatie se bucurau vechii sustinatori ai st\u00e2ngii \u201eautentice\u201c, \u00eenca din perioada interbelica: Zaharia Stancu, Geo Bogza, George Ivascu, George Macovescu. De nadejde, fiindca opiniile politice exprimate dezvaluie majoritatea contradictiile \u00eentre ce se pretinde si ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een toate tipurile de administratii. Uneori, curajul lui Ion Ianosi de a da vileag diverse comportamente amendabile provine tocmai din situarea \u00een mijlocul lucrurilor. Afirmatiile lui lamuresc tarele nevindecate nici dupa Revolutia din 1989. Despre nomenclatura vorbeste dezinvolt, d\u00e2nd senzatia ca detine fise de cadre pentru fiecare component. Multe dintre pasaje se adreseaza exclusiv celor care au urechi sa auda, ochi sa vada si discernam\u00e2nt sa stabileasca analogiile corespunzatoare. Nu condamna pe nimeni. \u00cei reaminteste societatii civile ca lupii nu-si schimba naravurile, avertiz\u00e2nd-o asupra pericolului \u00eenchinari la falsii idoli, prezent\u00e2nd dedesubturile c\u00e2torva masuri luate \u00een 1968: \u201ePumnul de fier \u00een manusa de catifea a lovit \u00eensa instantaneu cu prilejul manifestatiilor studentesti de Craciun. Securitatea a intervenit cu brutalitate. Ion Iliescu, prim-secretar al CC al UTC si ministru pentru \u00abProblemele Tineretului\u00bb, a prezentat Biroului UTC informarea cu privire la \u00abrevoltele studentesti\u00bb: calificativ mult exagerat pentru marsul pe bulevardul dintre cladirile Universitatii si colindele intonate \u00een noaptea de 24 si 25 decembrie\u201c (p. 470).
\nRenumitul savant constata abuzurile capitalismului de cumetrie de dupa 1990 si excesele s\u00e2ngeroase provocate de mineriade, ca si cum ar fi fost anticipate, firesc, \u00een comunismul axat pe trafic de influenta, nepotisme si represiune. Asemenea consideratii \u00eei pedepsesc, deopotriva, pe fanaticii antisocialisti si pe nostalgici. Dovedesc faptul ca URSS si satelitii ei au traversat un experiment pregatitor pentru \u201ecerintele\u201c pietei libere. Printre altele, memorialistul elucideaza decizia lui Dej de a se \u00eentoarce, dupa un an, la c\u00e2rma PMR, dupa ce, \u00een 1954, ramasese numai cu demnitatea de presedinte al Consiliului de Ministri. Vaz\u00e2nd ca, dupa decesul lui Stalin, Gheorghi Malenkov, liderul aparent al Uniunii Sovietice, nu era si secretarul general al PCUS, i-a cedat, la r\u00e2ndul lui, fotoliul lui Gheorghe Apostol. Imediat, sforile s-au tras \u00een directia nebanuita, iar Dej s-a reorientat dupa crivatul de la Kremlin: \u201eParca n-am dat atentie nici sesiunii Sovietului Suprem din februarie, care acceptase \u00een unanimitate demisia lui Gheorghi Malenkov din functia de Presedinte al Consiliului de Ministri, \u00een locul lui aleg\u00e2ndu-l pe maresalul Nikolai Bulganin. Or, \u00eenlocuirea anunta inversarea rolurilor \u00eentre functia suprema din partid, ocupata de Nikita Hrusciov, si cea din fruntea guvernului, redevenita secundara. (Asa se explica si hotar\u00e2rea Plenarei CC al PMR, din 30 septembrie \u2013 1 octombrie s1955t, prin care Gheorghe Gheorghiu-Dej revenea \u00een fruntea partidului)\u201c (p. 314).
\nScoaterea realitatii din laborator doare ca statul \u00een genunchi pe coji de nuca. Ram\u00e2ne imposibil de stabilit c\u00e2ti au priceput aceste omologii. Este sigur ca intelectualul \u00eendrumat spre activism cultural a iesit din acvariu abia c\u00e2nd a dorit sa abandoneze postul de instructor \u00een cadrul Sectiei de Cultura si Stiinta a CC al PMR. Putin \u00eenainte de 1965. Dar esteticianul nu ezita sa-si recunoasca slabiciunile si fluctuatiile. Relat\u00e2nd, nu se dezvinovateste. \u00cenlatura imputarile care i s-au adus. Admite ca \u00een junete a ciupit momeala politica. La at\u00e2t se rezuma autocritica. \u00cesi asuma. Nu se caieste. Nici nu s-ar fi cuvenit. Orientarea lui ideologica, marxismul, nu are tangenta cu aberatiile marxism-leninismului sau ale nationalismului-socialist. De altminteri, proaspat \u00eenmatriculat la Facultatea de Filosofie a Universitatii \u201eA.A. Jdanov\u201c din Leningrad (1949), t\u00e2narul va sesiza, \u00een programa de studiu, un amanunt care \u00eel va \u00eencredinta, matur fiind, ca stalinismul \u00eenseamna cenzurarea si interpretarea tendentioasa a socialismului: \u201eLenin \u2013 prin intermediul lui Stalin; Marx \u2013 prin intermediul lui Lenin\u201c (p. 205). Fuga de stiintifizarea discursului despre arta a deschis portita \u201erezistentei prin cultura\u201c. Tot neintentionat, convingerile \u00eel trimiteau \u00een r\u00e2ndul opozantilor. Relatarile lui Ion Ianosi deschid o discutie interminabila despre capacitatea frumosului de a se feri de heteronomia unui sistem centrat pe controlul productiei si pe propaganda prin cuv\u00e2nt si imagine. Totodata, se \u00eentrezareste si o dezbatere despre rolul pregatirii politice si economice \u00een formarea unui umanist. Paradoxal, cursurile de socialism stiintific si de materialism dialectic contribuiau la distantarea de doctrina oficiala si la dob\u00e2ndirea c\u00e2torva notiuni legate de administratie: \u201eIstoria ei tragica am \u00eenceput sa o \u00eenteleg. Totusi, dupa \u00eentoarcere, am continuat sa ma conformez istoriei oficiale din Rom\u00e2nia. M-am tot straduit sa \u00eempac capra cu varza, realitatea cu utopia. Apoi mi-am scos m\u00e2na din angrenajul oficial de la CC. Cu \u00eent\u00e2rziere am \u00eenteles ca \u00absocialismul real\u00bb, \u00abmultilateral dezvoltat\u00bb, era o forma mascata a \u00abcapitalismului de stat\u00bb, de ale carui manipulari e bine sa te tii c\u00e2t mai departe cu putinta M-a salvat meseria. Solutia mea a fost sa ma retrag \u00een cercul profesiei, cursurile de estetica si eseurile despre personalitati de vaza \u00een istoria ideilor\u201c (p. 846).
\nPolitica si politicul
\nAutobiografia lui Ion Ianosi graviteaza \u00een jurul pasajului precedent. Dupa o faza naiva, constiinta i s-a dumirit, determin\u00e2ndu-l sa se \u00eenchida \u00een biblioteca. Nu va uita \u00eensa ca atitudinile nealiniate dictaturii, ca autoclaustrarea \u00een turnul de fildes, vor fi eliminate sau sicanate, asa cum o musca b\u00e2z\u00e2ie \u00een preajma celui care \u00eesi savureaza \u00eenghetata. Daca nu o poate hali, macar sa aterizeze \u00een ea, dezgust\u00e2ndu-l pe fabricant sau pe consumator. Nu va uita ca, oric\u00e2t s-ar stradui cineva sa nu se implice \u00een politica, \u00een calitate de membru\/ functionar al PMR (PCR), tot va fi sugrumat de factorul politic. Pledeaza, \u00een sprijinul acestei remarci, obligatia de a prezenta notificari, despre contactele cu strainii, conducerii organizatiei PCR a Centrului Universitar Bucuresti (nu stiu c\u00e2ti ar putea recunoaste atari practici); referatele realizate \u00een scopul editarii lucrarilor blocate de Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste (cenzura); dependenta de avizul Serviciului Pasapoarte, aflat \u00een subordinea Securitatii, ca sa participe la congrese \u00een strainatate; foametea pricinuita de obsesia achitarii datoriei externe a Rom\u00e2niei (\u201eProgramul de alimentatie stiintifica a populatiei\u201c, 1982). Genocidul lent, prin inanitie \u201eprogresista\u201c, fundamentata experimental, ofera si una dintre anecdotele definitorii ale obrazului fin \u00eentretinut cu \u201ekentuiala\u201c, ale conflictului \u00eentre descurcareti (vorba primarului din \u201eBalanta\u201c lui Ion Baiesu \u201ede bine, de rau, o ducem bine\u201c) si invidiosii invoc\u00e2nd blestemele Maicii Domnului. Scenariul se derula conform codurilor operatiunilor top secret si ale profitului capitalist. O noua mostra de \u00eemburghezire, de adaptare prin compararea cu dificultatile altor indivizi. Unicul inconvenient neanticipat de pofticiosii de trufandale era ca rationalizarea se extinsese si asupra serviciilor furnizate de stat: \u201eAdevarul este ca, \u00een aprovizionare, reuseam sa fentam c\u00e2teodata interdictiile. \u00cen anii ultimi, o data pe luna, o taranca aducea Feliciei, sotiei generalului Antip, c\u00e2te o jumatate de vitel. Bucataria lor din Strada Londra se transforma \u00een macelarie: se transau portiile pentru prieteni, erau pregatite pachete. Comoara se \u00eempartea \u00eentre multe familii: Antip, Cosasu, Elvin, Ianosi, Iliesiu (cineastul) si altii. Primeam un telefon cifrat, mergeam sa-mi ridic portia, contra unei sume piperate, toata lumea era satisfacuta. Facuseram rost de congelator, carnea putea fi pastrata mai multa vreme. Dar… curentul electric ne-a facut figura. Eram plecati din Bucuresti pentru c\u00e2teva zile, congelatorul s-a stricat \u00een urma unei obisnuite pene de curent; era vara, caldura mare, carnea s-a stricat. Putoarea ne-a \u00eent\u00e2mpinat \u00een apartament la \u00eentoarcerea acasa. \u00cen timpul \u00aboperatiei\u00bb de salubrizare, au fost aruncate la gunoi vreo doua galeti de carne \u00eemputita, sub privirile fericite ale vecinilor frec\u00e2ndu-si fericiti m\u00e2inile: \u2013 Ai dracului! Asa le trebuie! Reuseau \u00eensa si ei \u00absa se \u00eenv\u00e2rteasca\u00bb, aproape fiecare \u00eencalca legea, des sau rar si dupa c\u00e2t \u00eel tineau baierele\u201c (p. 572).
\nCea mai severa relatare despre imixtiunea politicului consta \u00een segregarea, \u00een anii ’80, \u00eentre partid si principalul sau brat militarizat, ruptura care, probabil, a implicat si \u00eenlaturarea lui Ceausescu \u00een 1989. Presedintele tarii traia cu belsugul vizitelor de lucru si al cifrelor de plan. Convorbirea purtata cu un ofiter din Ministerul de Interne, care \u00eencerca sa-l racoleze ca informator, i-a confirmat faptul ca politia politica nu se sinchiseasca de Comitetul Central: \u201eLasa-l pe Ceausescu, aici vorbim despre realitate. (Prin spusa lui transparea desprinderea Securitatii, ca organ autonom, de partid si de Secretariatul General: acela face propaganda, noi urmarim fapte)\u201c (p. 636). Coment\u00e2nd relatia \u00eentre ideologie si concretizarea Puterii de influenta sovietica, Ion Ianosi indica prejudecatile \u00een receptarea actuala. Harababura si ineficienta studiilor ar proveni din confuzia \u00eentre fenomen si proces. Detaliind, agresiunile exercitate asupra populatiei sub Dej si Ceausescu, esteticianului argumenteaza \u00eempotriva unor denumiri gresite, oficializate odata cu \u00eentocmirea si publicarea \u201eRaportului final\u201c de catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Rom\u00e2nia, condusa de Vladimir Tismaneanu. Cu acesta din urma, Ion Ianosi poarta c\u00e2teva polemici, pornind de la erorile de documentare din \u201ePerfectul acrobat. Leonte Rautu, mastile raului\u201c (2008), continu\u00e2nd cu orientarea st\u00e2ngista a unui intelectual care se pretinde de dreapta (Ianosi insinueaza ca a fi anticomunist nu echivaleaza obligatoriu cu atitudini liberale sau conservatoare, pp. 515-516) si termin\u00e2nd cu afirmatiile nefondate din \u201eRaport final\u201c, care nu respecta situatia administrativa a tarii: \u201eSimplific\u00e2nd: indiferent de nume, partidele urmau ideologia comunista, spre deosebire de state, care se subsumau \u00absocialismului real\u00bb, \u00absocialismului multilateral dezvoltat\u00bb sau intentionau sa realizeze \u00absocialismul cu fata umana\u00bb. Ca sintagma \u00abregimul comunist\u00bb transfera, asadar, ideologia partidului unic asupra realitatii statale multistratificate. El constituie o generalizare temporala si structurala, dincolo de deosebirile dintre tari (precum lipsa colectivizarii \u00een Polonia sau reformismul titoist \u00een Iugoslavia si \u00abautoguvernarea socialista\u00bb teoretizata de Edvard Kardelj)\u201c (p. 829).
\nSpovedanie pentru \u00eenvinsi
\nO chestiune neelucidata din spovedania autorului tine de explicarea adeziunii lui la extrema st\u00e2nga. Oric\u00e2t m-as stradui, nu pricep de ce \u00een adolescenta, la nici 18 ani, s-a \u00eenscris \u00een PCR. Doar pentru ca el (membru al comunitatii evreiesti) si comunistii \u00eei dusmaneau pe nazistii? Nu am acceptat niciodata ideea ca anumite fraternizari sa se stabileasca \u00een virtutea anihilarii adversarului ambelor tabere. Logica singurei alegerii viabile, a adeziunii la o forta (presupus) ocrotitoare, ilustreaza panica provocata de al Doilea Razboi Mondial si de pericolul reizbucnirii lui dupa 1945, \u00eentretinut prin propaganda de la Moscova. \u00cen preajma primelor alegeri parlamentare postbelice \u00een Rom\u00e2nia (1946), maturizarea politica era brusca. \u00cen 1938, Carol al II-lea dizolvase toate formatiunile politice. Reintrarea partidelor \u00een legalitate, inclusiv a celui comunist, se asocia cu goana dupa membri. Momit cu functii lipsite de prestigiu, specifice minoratului (nu a avut drept de vot, deoarece nu \u00eemplinise 20 de ani), Ion Ianosi s-a trezit dintr-odata ca un mic burghez, multumit cu statutul sau cald si decorativ, re\u00eennoindu-si fidelitatea fata de comandamentele educationale: \u201eNu imitam dec\u00e2t chemarile la o autocritica necrutatoare, de nevoia careia eram permanent \u00eendoctrinati\u201c (p. 96). Intrat prea devreme \u00een bataliile partinice, autorul va pricepe ca nu exista factiuni bune sau rele. Mijloacele de prindere a \u201eciolanului\u201c tradeaza aceeasi lipsa de scrupule. Indiferent de optiunile \u00eembratisate, alegatorii recurgeau la metodele vechi de rezolvare a disputelor: \u201eMa \u00eentorceam acasa, \u00een seara zilei de 11 iulie. Pe fatadele caselor m\u00e2zgaleam cu creta, cu un gest mecanic, initialele BPD, Blocul Partidelor Democrate, \u00eenfiintat \u00een sau ca alianta dintre PCR, PSD, Frontul Plugarilor, PNP si doua grupari disidente, PNL-Tatarescu si PNT-Alexandrescu, \u00een vederea primelor alegeri parlamentare postbelice. N-am observat ca sunt urmarit. Erau tineri sustinatori ai PNT-Maniu. \u00cen poarta casei m-au prins, m-au lipit de zid, mi-au tras c\u00e2teva scatoalce zdravene. Am urcat nauc \u00een apartament, pe fata cu semnele vizibile ale bataii \u00eencasate. Acolo ma astepta un miliat, Kov\u00e1cs Pius, despre care voi afla ca lucra \u00een Securitate. M-a laudat pentru botezul focului\u201c (p. 84-85). Scena povestita amesteca ingenuitatea liceanului, executant al sarcinii trasate, certitudinea agresorilor ca \u00eei vor strivi pe rivali si parsivitatea unei eminente cenusii, care, cunosc\u00e2nd deja rezultatele viitorului scrutin, \u00eencerca sa convinga prin recursul la argumentul milei si al apararii celor obiditi.
\n\u00cen ultima instanta, \u201eInternational mea\u201c este cartea prezentarii, din perspectiva marxista, a didacticii inumane a comunismului. Ion Ianosi \u00eenregistreaza automatismele \u00eensusite at\u00e2t de disidentii nedibuiti, ca Evgheni Cernov din Leningrad, care, la orice \u00eentrunire, anticipa aplauzele impuse de rostirea numelui lui Stalin si adopta gesturile multimii (desi cameleonica, atitudinea lui proba ca farsa trece, \u00eensa robotizarea se conserva), c\u00e2t si de cei haituiti pentru ca nu mai corespundeau ideologic, precum sotia lui Remus Kofler, secundul lui Stefan Foris: \u201eLilly se \u00eentretinea din lectii de muzica si aducea vorba despre trecutul ei.
\nAcumulase \u00eensa groaza \u00een suflet, dovada gestul aiuritor comis \u00een timpul vizionarii unui film: la jurnalul de actualitati, c\u00e2nd a fost pomenit numele lui Stalin (dupa moartea lui!), a sarit \u00een picioare si a \u00eenceput sa aplaude si sa aclame de una singura: \u00abStalin! Stalin!\u00bb\u201c (p. 221).
\n\u201eInternationala mea\u201c este o carte monumentala prin taria analizelor politologice, nesuferita prin directetea tonului si cruciala \u00eentr-un moment c\u00e2nd \u00eenca b\u00e2jb\u00e2im \u00een prelungirile tranzitiei. Sper sa fie antisepticul asteptat de la \u201eJurnalul fericirii\u201c (N. Steinhardt) si \u201e\u00cenchisoarea noastra cea de toate zilele\u201c (Ion Ioanid). Fara a fi nici de st\u00e2nga, nici de dreapta, ma pozitionez de partea acestui volum \u00een care umanistul lasa \u00een umbra orice preferinta ideologica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Ianosi, Internationala mea: cronica unei vieti, Iasi, Editura Polirom, 2012, 856 p.   St\u00e2nga si dreapta s-au compromis. \u00cen plan institutional si doctrinar, s-au perimat iremediabil, dupa ce le-a siluit extremismul. Comunismul si fascismul au lasat politica fara urmasi. Pe de o parte, din pricina sterilitatii propovaduite. Istoria s-ar fi \u00eentrerupt odata cu acapararea… Cite\u0219te mai mult »Supravietuiri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14684","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":890,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14684","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14684"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14684\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14684"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14684"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14684"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}