{"id":14682,"date":"2013-03-18T22:40:10","date_gmt":"2013-03-18T20:40:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14682"},"modified":"2013-03-18T22:40:10","modified_gmt":"2013-03-18T20:40:10","slug":"odisee-sau-fuga","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/odisee-sau-fuga\/","title":{"rendered":"Odisee sau fuga?"},"content":{"rendered":"

Catalin Dorian Florescu, Jacob se hotaraste sa iubeasca,<\/em> Editura Polirom, Iasi, 2012, 349 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eAi rabdare, Jacob, nu poti s-o iei \u00eenaintea unei povesti, are si ea nevoie de timp\u201c \u2013 aceasta pare sa fie cheia noului roman al lui Catalin Dorian Florescu, \u201eJacob se hotaraste sa iubeasca\u201c, reiter\u00e2nd aproape morometian parabola timpului care-si aroga dreptul de a avea sau nu rabdare cu oamenii. Pe un fundal temporal extins, care devine la fel de important ca personajele \u00eensele, povestile poarta pecetea bizara a cronicilor de tip saga, \u00een care identitatea individuala, repetitiva si totusi unica, reia un traseu identitar colectiv. Protagonistul Jacob e un veritabil colportor al istoriilor care se afla \u00een sine si care izbucnesc treptat \u00een cursul relatarii, alternanta extrem de naturala a persoanei a treia cu persoana \u00eent\u00e2i nefiind dec\u00e2t marca inevitabila a unei dualitati existentiale. Dar, prins fara \u00eentoarcere pe fagasul istoriei, Jacob e \u00een acelasi timp si posesorul unei sensibilitati care \u00eel tine permanent conectat la sensurile profunde ale vietii. \u201eTraumatismele\u201c morale si uneori fizice la care e supus, iubirea de adolescent pentru Katica s\u00e2rboaica, povestile bunicului si ale tigancii Ramina, plecarea de acasa si ucenicia la preotul Pamfilie care \u00eengroapa schelete gasite \u00een munte, imaginea tatalui si a mamei, colegii si \u00eenvatatorul, portretul lui Hitler at\u00e2rnat \u00een casa, ca si \u00een sala de clasa, dar mai ales figurile estompate ale tuturor celor dinaintea lui construiesc o istorie-palimpsest, in care etajele temporale sunt tot at\u00e2tea etaje ale constiintei.
\nBabelul povestilor
\nFirul narativ al povestii anuleaza cronologia, \u00eentr-un scenariu \u00een care timpul pare sa-si permita un incredibil tur de forta \u00een ceea ce priveste jongleriile regizorale. Debut\u00e2nd cu sosirea \u00een Triebswetter a lui Jakob (tatal lui Jacob) si altern\u00e2nd vocea obiectiva cu cea subiectiva, romanul creeaza planuri de admirabila genealogie prin portretul lui Caspar Obertin si al lui Frederick Obertin, astfel ca ratacirile sunt reluate sistematic, fiind (pre)vizibila acribia modelului si o vina catastrofala, tragica a individului care alearga dupa propria identitate: \u201eei nici macar nu-si apartineau cu adevarat\u201c. Mai mult, spatiul \u00eensusi sustine aceasta dilatare temporala, \u00een care perspectiva fuge permanent catre Est, de la platourile Lorenei si de la amintirea Moselei, trec\u00e2nd, sistematic, prin Ulm, calatorind pe Dunare p\u00e2na la Viena, si apoi p\u00e2na \u00een Banat, cu trenul spre o Siberie doar \u00eenchipuita, ajung\u00e2nd, \u00een fine, la \u201ecapatul lumii\u201c, marcat istoric de momentul deportarii svabilor \u00een Baragan.
\n\u00cen consecinta, avem de-a face cu un trecut nu doar inevitabil, ci si necesar, \u00eempl\u00e2ntat \u00een carnea memoriei, unde fotografiile, povestile, obiectele, mormintele, casele, chipurile alcatuiesc o recuzita mobila si fragila, si tocmai de aceea de impact. Catalin Dorian Florescu nu face portrete imuabile de epoci si de oameni, ci mai degraba le umple de seva, mai mult dec\u00e2t sa le crediteze. Exactitatea detaliilor si omogenitatea stilului nu sunt dec\u00e2t pretexte, bizare artefacte care nu mentin iluzia, ci o \u00eenlatura. Jacob poseda el \u00eensusi o memorie fluida, \u00een care povestea lui Caspar e o \u00eent\u00e2mplare relatata de bunicul, si nu o mostra de istorie rigida, iubirea pentru Katica se \u00eembina tragic cu episodul deportarii si cel al ascunderii \u00eentr-un cavou, iar venirea tatalui sau \u00een Triebswetter si originea Obertinilor au aerul unor identificari personale. E un fragmentarism identitar, o autonomie a discursului despre istorie \u00een care individul se recunoaste prin prisma detaliilor, si nu ca efect al unui spatiu major. Chiar si erorile de recunoastere sunt puse pe seama unor atari personalizari, asa cum se \u00eent\u00e2mpla, de pilda, cu Caspar ajuns \u00eentr-un loc crezut a fi \u201eacasa\u201c.
\n\u201eEu, Jacob, dar Jacob cu \u00abc\u00bb\u201c
\nP\u00e2na la un anumit punct, Jacob e rezultanta aproape matematica a unor vremi tulburi, asa cum reclama si numele satului Triebswetter. \u00censa, odata \u00eentors din presupusa ratacire siberiana (\u00een realitate initiere banateana), contactul cu noua realitate comunista, coroborata cu dezideratul aproape aberant al celorlalti svabi de a se re\u00eentoarce la spatiul originar (Lorena) \u00eei releva un alt sens al vietii si perspectiva unei noi mutatii, deopotriva spatiale, c\u00e2t si identitare. De aceea, s-ar putea cu drept cuv\u00e2nt spune ca titlul cartii evoca at\u00e2t o decizie finala, c\u00e2t si procesualitatea unui parcurs, fie el interior sau exterior. Recipient aproape magic al unui \u00eentreg sir de povestitori, protagonistul eponim devine, astfel, purtatorul aproape inconstient al mesajului reprezentat de putere, dominatie si proprietate, ca valori fundamentale \u00eentr-o lume \u00een care identitatea nu se exprima dec\u00e2t prin forta:\u00a0 \u201eNu conteaza daca e proprietatea ta sau nu. C\u00e2nd vrei ceva, ai grija ca tu sa ai pusca.(…) Important e sa fii propriul stap\u00e2n, nu si c\u00e2t traiesti. Abia atunci esti cineva\u201c.
\nDe aceea, Jacob povesteste trecutul (al sau si al predecesorilor sai) ca forma a exorcismului, a de-legitimarii, sau cel putin a detasarii de norma exterioara exprimata prin conventia sociala si chiar etnica, pentru a conferi semnificatie propriilor valori, care nu au nimic de-a face cu legile pam\u00e2ntului si ale s\u00e2ngelui, ci cu cele ale sufletului: \u201eNu stiu nici p\u00e2na azi daca improviza,(…) pentru mine n-avea importanta. Generatii \u00eentregi de Obertini (…) intrasera \u00een tesatura acestei povesti uriase, stravechi si o reinventasera de fiecare data\u201c. Cu aerul unui somnambul, Jacob se lasa b\u00e2ntuit de moarte si de fantomele trecutului sau recent, ca si al celui foarte \u00eendepartat, care devine dincolo de un simplu punct de reper \u00een istoria individuala un indiscutabil modus vivendi derivat din imposibilitatea de a-si deslusi viitorul. De altfel, p\u00e2na si strania refugiere \u00een catacombe sau dezgroparea scheletelor implica aceeasi obsesie latenta a trecutului imposibil de anihilat.
\nFictiuni identitare
\nExista \u00een romanul lui Catalin Dorian Florescu o foarte subtila poetica a fictiunii, mai ales ca textul e marcat de pluri-focalizare, de un mixaj de voci, personaje si epoci \u00een care oamenii dispun de propriile povesti, dar si de povestile altora. Povestea Obertinilor, atestarea lor \u201eistorica\u201c \u00een cronica satului, permanenta \u00eendoiala si neputinta de a clarifica dinlauntru adevaruri care par totusi certe creeaza un punct sensibil, pretext al miilor de realitati imaginabile: \u201eNu sunt sigur ca acel Caspar chiar a existat, povestea lui s-a petrecut cu mult prea mult timp \u00een urma. (…) A devenit o bucata din memoria noastra (…)E un fel de piatra de temelie a neamului Obertin, cladit pe cadavrul unor vremuri \u00een care ciuma, foametea si Marele Razboi secerau oamenii\u201c. Istoria desemnata clar prin plasarea (predominanta) \u00een proximitatea celui de-al Doilea Razboi Mondial devine ea \u00eensasi un adevar instabil, marca a individualului. Invazia rusilor, imaginea \u201ecelui Mai Mare Comandant al Tuturor Timpurilor\u201c, prezenta colonistilor svabi \u00een C\u00e2mpia Banatului, aglomerarea de etnii si conflictele interculturale, aproape rasiste sunt vazute prin ochii unui eu hipersensibil, care trece dincolo de realitatea normata.
\nPe de alta parte, scriitura lui Catalin Dorian Florescu nu e una a metaforelor liricizante, ci una orientata catre un realism senzorial cu impact psihologic, o scriitura tactila, cu tenta naturalista pe alocuri, a carei rezonanta are efect prelungit si categoric. De aceea, din legatura aproape patologica pe care toti o au cu trecutul, ca o manie a \u00eentoarcerii capului \u00eenapoi spre ceea ce a fost ca sa mai fie o data sau ca sa nu mai fie deloc, iau nastere \u00eent\u00e2mplari care, \u00een sine, nu au nimic spectaculos, ceea ce le confera \u00eensa greutate fiind tocmai maniera vibranta de redare, aproape senzoriala si extrem de constienta de ceea ce exprima.
\nDe altfel, modelul narativ propus \u00een roman \u00eesi asuma valente \u00eentemeietoare, prin repetitia extrem de sugestiva la nivel macro a c\u00e2torva elemente: emigratia, razboiul, experienta iubirii\/casatoriei, conturarea unui cosmos, \u00een sensul clasic de ordine, ca si evolutia tipica a personajelor. O furtuna l-a adus pe Jakob \u00een Triebswetter, dupa cum o furtuna a adus razboiul si comunismul. De altfel, furtunile par sa nu fie la Catalin Dorian Florescu dec\u00e2t un nume miniatural si deformat al Fortunei, adica al sortii care i-a adus pe Obertini \u00een \u201epam\u00e2ntul fagaduintei\u201c, Banatul. Iata deci un roman al ratacirilor, dar nicidecum al incertitudinilor identitare, un roman al trecerilor, al frontierelor dar si al imposibilitatii de a parasi, pe dinlauntru, spatiul care te-a creat. Fara \u00eendoiala povestea e \u00eencarcata de stranietatea unor personaje fie \u201efara loc\u201c, fie \u00een cautarea unui loc, m\u00e2nate sa ia violent \u00een posesie un teritoriu si umanitatea ce-l populeaza, fara intentia de a da socoteala. Nu e de mirare ca o asemenea libertate sperie prin nelegitimare, prin intensitate si bruschete. Mai mult, constiinta istorica a apartenentei si a dezradacinarii transforma personajele \u00een exilati patologici, efemeri \u201espiritus loci\u201c care \u00eencearca sa \u00eensufleteasca locuri fara suflu. Iar Foamea care-i poarta, pe r\u00e2nd, pe toti Obertinii de la un loc la altul, poarta nu doar pecetea materialitatii, ci e si foamea unei identitati (in)complete, a unei puteri care creste independent de corpul fizic sau spiritual \u00een care salasluieste.
\nNu \u00een cele din urma, romanul are efectul unui vis cu mostre de realitate, mai ales ca gestualitatea tensiona(n)ta creeaza un suspans care deriva nu at\u00e2t din actiunea propriu-zisa, c\u00e2t din constientizarea aproape corporala a Celuilalt. Rezonanta unui asemenea roman nu poate fi judecata dupa legi experimentale sau dupa ineditul continutului, ci dupa aderenta cititorului la un asemenea tip de discurs care acceseaza fibrele interne, c\u00e2t mai intime ale acestuia, \u00een ciuda pretextului aparent extern. Astfel, din jocul \u00eenselator si totusi usor de decelat al perspectivelor care se infiltreaza tacit prin fisurile constiintei anul\u00e2nd granitele identitatii, Catalin Dorian Florescu da \u00een \u201eJacob se hotaraste sa iubeasca\u201c masura unui mod aparte de a \u00eentelege si a re-crea lumea, prin prisma malformatiilor ei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Catalin Dorian Florescu, Jacob se hotaraste sa iubeasca, Editura Polirom, Iasi, 2012, 349 p.   \u201eAi rabdare, Jacob, nu poti s-o iei \u00eenaintea unei povesti, are si ea nevoie de timp\u201c \u2013 aceasta pare sa fie cheia noului roman al lui Catalin Dorian Florescu, \u201eJacob se hotaraste sa iubeasca\u201c, reiter\u00e2nd aproape morometian parabola timpului care-si… Cite\u0219te mai mult »Odisee sau fuga?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14682","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":921,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14682","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14682"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14682\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14682"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14682"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14682"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}