S-a discutat foarte mult despre activitatea de cronicar literar a lui Eugen Simion, nu \u00eentotdeauna \u00een termenii cei mai amabili. I s-a reprosat criticului lipsa de reactie, prudenta, o anumita rigiditate \u2013 \u00een general, c\u00e2ntarirea atenta si \u00eent\u00e2rziata a operelor aflate \u00een discutie. Mai mult, aceasta rezerva \u00een ceea ce priveste pronuntarea asupra celor mai recente aparitii a fost citita ca o strategie: din cauza lipsei de gust (pe care criticul si-ar recunoaste-o si si-ar asuma \u00eentr-un fel), Simion ar omite \u00een mod deliberat gestul prim al cronicarului, acela de a formula verdictul, \u00een favoarea pasului secund, al analizei propriu-zise. Suma acestor afirmatii cu privire la maniera de apropiere a lui Eugen Simion de actualitate poate fi regasita \u00een cronicile lui Nicolae Manolescu, un critic care a facut, dimpotriva, din viteza de reactie un scop \u00een sine \u2013 si din disciplina cronicii literare un fel de concurs de cros \u00een care ajunge la tinta operei cine porneste sprinteaza primul la start: \u201eO particularitate a raportului pe care E. Simion l-a \u00eentretinut cu literatura actualitatii vine si din faptul ca el n-a fost, la drept vorbind, un cronicar literar. Desigur, a scris cronica \u00een mod frecvent, dar nu cred ca punctul forte al activitatii lui critice trebuie cautat \u00een foiletonul saptam\u00e2nal av\u00e2nd ca obiect o aparitie editoriala recenta. Se remarca lesne ca foiletonistul a \u00abfugit\u00bb deseori \u00een comentarii cu un caracter de generalitate sau a publicat pe spatiul rubricii fragmente din studii mai ample, destinate de la \u00eenceput unor carti de istorie literara. Meritul principal al criticului a fost acela de \u00eencerca sa prinda cu promptitudine pulsul valorilor \u00abla zi\u00bb, dar sa dea, dupa un oarecare timp, primele sinteze adevarate. Lipsit de spontaneitate (si \u00een gust, si \u00een elaborare), E. Simion si-a \u00eendreptat atentia catre comentariul analitic, evit\u00e2ndu-l pe acela nemijlocit evaluativ. Studiile lui surveneau de obicei c\u00e2nd exista un anumit consens al oamenilor de meserie \u00een privinta valorilor cartilor ori a scriitorilor; si ele profitau din plin de apele calme pentru a le strabate \u00een toate directiile si pentru a formula cele dint\u00e2i observatii quasi definitive\u201d.
\nDesi zg\u00e2rcit, \u00een general, cu aprecierile cu privire la propriile proiecte sau cu programele teoretice, nu-i mai putin adevarat ca Eugen Simion \u00eesi marturiseste, \u00een postfata la editia a II-a a primului volum din \u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201d, o parte din mizele fragmentelor despre contemporani. Daca, spre deosebire de altii, criticul lasa cerneala sa se usuce de pe paginile cartilor despre care scrie, e pentru ca mizele strict axiologice \u2013 de a urmari, adica, un clasament strict si de a stabili fluctuatiile autorilor de la un volum la altul \u2013 secondeaza \u00eencercarea de panoramare analitica. \u201e\u00abScriitori rom\u00e2ni de azi\u00bb nu constituie, asadar, o istorie a literaturii rom\u00e2ne contemporane, dar autorul nu-si ascunde g\u00e2ndul ca are o intentie \u00een acest sens, si volumele publicate fac parte dintr-un proiect mai general\u201d. Astfel \u00eenc\u00e2t a reprosa criticului ca nu face cronica literara prompta si taioasa \u00eenseamna a pune \u00eentre paranteze mizele centrale ale scrisului sau.
\nSigur ca o parte dintre aceste \u201e\u00eent\u00e2rzieri\u201d \u00een receptare pot fi explicate, c\u00e2t se poate de concret, prin ritmul personal al criticului. \u00cen postfata la volumul al III-lea al \u201eScriitorilor rom\u00e2ni\u201c, Eugen Simion se recomanda, nu fara o doza de m\u00e2ndrie mascata, drept un cititor lent: \u201eNu mi-e rusine sa recunosc ca citesc \u00eencet, nu m-am decis \u00eenca sa trec la lectura \u00een diagonala\u201d. De aceea, panorama lui \u00eesi asuma, cu modestie, partialitatea: \u201eOric\u00e2t m-am straduit, n-am putut citi totul si n-am putut scrie, deci, despre toti autorii care merita sa fie prezentati publicului rom\u00e2n\u201d.
\nPe de alta parte, usoara defazare cu care \u00eent\u00e2mpina cele mai importante opere ale actualitatii asigura distanta necesara unui tip de privire menit sa puna bazele primelor sinteze. Din acest punct de vedere, primul autor al unei monografii complet dezideologizate despre Lovinescu dupa instaurarea totalitarismului e si cel mai fidel lovinescian. La fel ca magistrul, Eugen Simion \u00eencearca sa deschida primele perspective istorice asupra actualitatii oarecum informe. Spre deosebire de el, \u00eensa \u2013 critica se afla, ce-i drept, la o alta v\u00e2rsta \u2013, autorul \u201eScriitorilor rom\u00e2ni de azi\u201d renunta la \u00eencadrarile si ierarhizarile dogmatice, \u00een favoarea unei grupari \u201epe c\u00e2t posibil, dupa tipul de sensibilitate\u201d. Acel directionism destul de evident al criticii lui Lovinescu e parasit aproape complet acum pentru analiza totalizatoare a universului unui autor. \u00cencadrarile, atunci c\u00e2nd se fac, totusi, sunt minimale si vizeaza orientari generale: \u201eContinuitate si ruptura. Poezia evenimentului\u201d, \u201ePoezia sociala si cosmica. Expresionism taranesc\u201d, \u201eIronisti si fantezisti\u201d, \u201eRealismul artistic. Romanul mitic\u201d, \u201eCritica noua\u201d (vol. I), \u201eRomancieri si nuvelisti\u201d, \u201ePoezia barochista. Oni-rismul estetic\u201d, \u201ePoezia livrescului. Poezia oraculara. Reluarea miturilor\u201d, \u201eCritici si eseisti\u201d (vol. III), \u201ePoezia neoclasica\u201d, \u201eProza autoreferentiala. Metaromanul. Jurnalul de creatie\u201d, \u201ePoezia fiintei si a rostirii. Neoexpresionismul. Grupul \u00abEchinox\u00bb. Prozatori\u201d, \u201eMomentul 80. Poezia postmoderna. Realismul, biografismul, ludicul, ironia. O poetica a \u00abtexistentei\u00bb. Regenerarea prozei scurte. Desant 83. \u00abTextualismul\u00bb. \u00centoarcerea la epic. Alte orientari\u201d. C\u00e2nd nu \u00eencadreaza minimal, Eugen Simion \u201etipologizeaza\u201d \u2013 daca termenul poate fi folosit \u00een acest context \u2013 pornind de la un singur autor: Eugen Barbu sta sub semnul categoriei \u201eRomanul pitoresc si baroc\u201d, Nicolae Velea e privit prin filtrul \u201eComedia limbajului\u201d, iar Adrian Paunescu se singularizeaza prin \u201ePoezia politica. Un spirit macedonskian\u201d. \u00cen fond, repet, mai mult dec\u00e2t \u00eencadrarile foarte stricte, pe Eugen Simion \u00eel intereseaza sa deseneze o harta c\u00e2t mai valabila a literaturii actuale \u2013 \u00een acelasi timp supla si mobila. Reprosurilor ca lipseste cutare sau cutare autor, criticul le raspunde, cu seninatate, ca proiectul la care lucreaza nu e deloc finit, ci trebuie considerat drept un work in progress, \u00een care scriitori noi vor figura pe masura ce opera lor se cristalizeaza \u00eentr-un \u00eentreg. Absenta lor din primul volum nu \u00eenseamna nicidecum o \u00eenlaturare din canon, ci mai degraba o strategie de expectativa \u2013 esentiala c\u00e2nd vorbim de autori contemporani \u2013 menita sa acorde ragaz pentru rotunjirea operei.
\nLa o simpla parcurgere a sumarului celor trei volume \u2013 iese din discutie deocamdata volumul al doilea, dedicat fenomenului interbelic \u2013, devine evident ca, fara a privi strict generationist, ele sunt dedicate preponderent (nu exclusiv!) c\u00e2te unei generatii din literatura noastra postbelica: \u00een centrul canonului saizecist se afla Nichita Stanescu, Stefan Augustin Doinas, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Adrian Paunescu, ori, \u00een proza, Marin Preda, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Eugen Barbu sau D.R. Popescu (vol I); al treilea volum e dedicat preponderent saptezecistilor sau saizecistilor \u00eent\u00e2rziati, debutati la finele anilor \u201960 sau consacrati cu volume decisive la \u00eenceputul deceniului opt precum Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Ileana Malancioiu, Bujor Nedelcovici, Radu Cosasu, Sorin Titel, George Balaita etc; \u00een sf\u00e2rsit, fara a le acorda neaparat exclusivitate, al patrulea volum pune reflectorul pe optzecisti: Mircea Cartarescu, Ion Bogdan Lefter, Ion Muresan, Alexandru Musina, Marta Petreu, Alexandru Vlad, Gheorghe Craciun, Cristian Teodorescu, Ioan Grosan etc. Ceea ce \u00eenseamna ca, fara a-si face propriu-zis un program din tipologizarile generationiste, Eugen Simion a operat cu criteriul cristalizarii operei: nu merita discutati si \u00eenscrisi pe harta fenomenului contemporan dec\u00e2t autorii carora li se poate reconstitui \u2013 chiar si incomplet \u2013 un imaginar propriu, o poetica specifica.
\nTocmai pentru ca una dintre mizele centrale ale volumului e analiza universului unui autor, Eugen Simion e preocupat de aspectul teoretic al problemei. Pentru cel care teoretizase \u00een 1966 \u201ecritica totala\u201d, pe urmele \u201ecriticii complecte\u201d a lui G. Ibraileanu, operatiunea de baza a interpretului i se pare adaptarea la obiectul si la mizele comentariului. De aici, deschiderea catre toate mijloacele criticii noi, at\u00e2ta timp c\u00e2t ele sunt aplicate cu precautie. \u00cen aceeasi postfata, Eugen Simion stabileste chiar o piramida a genurilor critice \u00een functie de oportunitatea unei abordari sau a alteia. Astfel, daca \u00een eseuri sau studii mai \u00eentinse criticul se arata dispus la a pactiza cu limbajele Noii Critici, cronica literara i se pare un gen rezistent la \u00eennoire, centrat asupra abordarii strict estetice si la argumentul judecatii de valoare: \u201eMetoda de analiza depinde, \u00eentr-o oarecare masura, de natura obiectului (opera). Deschiderea spre tematism este \u00eendreptatita \u00een cazul poeziei, unde pozitia spiritului creator fata de lucruri se observa mai bine. \u00cen alte cazuri, portretul spiritual si ceea ce critica noua numeste figura spiritului sunt cerute de biografia interioara a operei. Un fapt trebuie \u00eensa subliniat: fiind vorba de scriitori \u00een viata, neomologati totdeauna de marele public, critica nu poate face abstractie de \u00eendatoririle ei estetice generale. O privire globala, totalizanta, o asumare si o ierarhizare a operei constituie o operatie critica iminenta. Nu putem trece la semiotica sau psihocritica at\u00e2ta vreme c\u00e2t o carte nu este, \u00eent\u00e2i, acceptata din punct de vedere estetic. Sau se poate, \u00een chip experimental, dar \u00een afara unui sistem de valori si \u00een afara oricarui interes pentru substanta interioara a operei: categorii, straturi, niveluri pe care critica fenomenului literar actual nu le poate ignora. Critica literara poate lua \u00eensa sugestii de peste tot, demersul sau se poate \u00eembogati din contactul cu metodele noi. Exista mai multe cai de acces spre opera literara si criticul are libertatea sa aleaga pe aceea pe care o gaseste cea mai potrivita\u201d.
\nDe aceea, analizele din \u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201d se situeaza la jumatatea distantei \u00eentre cronica literara clasica (\u00eencerc\u00e2nd sa aproximeze noutatea unui autor si valoarea lui \u00een context) si analiza tematica, menita sa stabileasca \u2013 prin mijloace nu straine metodologiei Criticii noi \u2013 \u201efigura spiritului\u201d unui autor, adica datele centrale ale imaginarului sau. \u00cen ce priveste judecata critica propriu-zisa, merita spus ca ea se exercita, \u00een primul r\u00e2nd, prin selectie. Faptul ca Eugen Simion opteaza doar pentru autori cu universuri c\u00e2t de c\u00e2t rotunde \u2013 deci cu stiluri precizate \u2013 reprezinta, din start, o garantie a \u201esupravietuirii\u201d lor. Mai e, \u00eensa, ceva. Critic de constructie, cu o viziune pozitiva \u2013 chiar optimista \u2013 asupra mizelor istoriei literare, criticul nu se apleaca dec\u00e2t asupra acelor scriitori pe care \u00eei considera cu adevarat demni de interes. Activitatea de \u201ecuratare\u201d zgomotoasa de impostori si veleitari o lasa pe seama altora. \u00cenainte de a dedica un comentariu unei carti, Eugen Simion c\u00e2ntareste cu atentie ratiunile scrisului. De aici, altitudinea tonului si \u201eelitismul\u201d subiectelor, dar si senzatia ca, atunci c\u00e2nd dedica un comentariu unui autor contemporan, criticul \u00eel clasicizeaza instantaneu.
\nCeea ce nu \u00eenseamna, \u00eensa, ca fragmentele critice ale lui Eugen Simion sunt lipsite de rezerve, ci doar ca, prin natura acestui tip de critica, ele sunt depasite \u00een prealabil, \u00een stadiul pre-redactarii textului. Pe l\u00e2nga acest aspect, trebuie luata, \u00eensa, \u00een considerare metoda cea mai frecventa a analizelor unui autor, cea a reconstituirii universului reprezentativ al autorului. Preluata de la tematistii Scolii de la Geneva, \u00eensasi natura ei implica eludarea defectelor. A reconstitui universul unui autor presupune a retrai empatic, \u00een interiorul geografiei sale spirituale \u2013 a \u00eentelege si a accepta acel univers. Or, e greu ca dintr-o atare asumare cvasicompleta criticul sa se detaseze complet si sa formuleze obiectii de substanta. De aceea, atunci c\u00e2nd exista \u2013 si Eugen Simion nu le eludeaza \u00eentru totul \u2013, ele nu spun nimic \u201eesential\u201d despre scrisul unui autor, sunt marginale.
\nChiar c\u00e2nd n-are toate cartile pe masa \u2013 si, cu privire la autorii contemporani, aflati \u00eenca \u00een mijlocul procesului creator, faptul e c\u00e2t se poate de normal \u2013, criticul \u00eencearca sa construiasca, prin fiecare dintre fragmentele \u201eScriitorilor rom\u00e2ni de azi\u201d, un portret spiritual, c\u00e2nd nu de-a dreptul o dare de seama completa asupra imaginarului. De aceea, multe dintre capitolele cartii pot fi considerate mici monografii. Desigur ca metoda nu e noua si din acest punct de vedere Eugen Simion e mai apropiat de G. Calinescu, celalalt mare magistru, dec\u00e2t de E. Lovinescu. C\u00e2teva pasaje de debut ale cronicilor sunt vadit calinesciene \u2013 fara verva si talentul portretistic al criticului interbelic: \u201ePrin 1950 se putea vedea pe salile liceului \u00abI.L. Caragiale\u00bb din Ploiesti un baiat dolofan cu coama blonda, \u00eenconjurat mereu de un grup de amici fideli, baieti dezghetati si orgoliosi, \u00abploiesteni\u00bb \u00een sensul cel mai bun, adica bascaliosi, cu vorba \u00een dunga. Stanescu Hristea Nichita, baiatul blond, era seful lor si \u00eesi crease o reputatie considerabila de caricaturist. Semna saptam\u00e2nal la gazeta de perete, cu pseudonimul H, desene teribile pe teme de morala scolara. \u00cenvata bine, dar fara tragere de inima si, daca putem sa-l credem pe cuv\u00e2nt, \u00een clasa \u00eent\u00e2i a ramas repetent (dar faptul nu e sigur), pentru ca nu \u00eentelegea \u00een ruptul capului cum pot fi trecute \u00een semne (litere). Crescuse mare, trupul lui robust \u00eei atrasese porecla de Grasul. Grasul c\u00e2nta la pian si citea mult, era volubil, punea la cale mici farse. Provocat, raspundea cu insolenta, n-arata niciun complex: nici unul din acele semne ale proverbialei timiditati a poetului. Avea succes pe toate planurile, era zilnic vazut prin curtea liceului sau pe o strada cu o fata care-l urma ca o umbra\u201d. Poate ca mai multi scriitori ar fi meritat \u201etrasi\u201d \u00een astfel de tuse memorialistice inteligente si poate ca, pe urmele lui
\nG. Calinescu, Eugen Simion ar fi vrut sa indice o ierarhizare a literaturii postbelice prin stil. Demni de portretizari complete, deci de reconstruirea unui \u201efiguri\u201d a spiritului ar fi fost scriitorii de prim-plan, \u201epersonalitatile\u201d, \u00een timp ce autorii mai modesti ar fi beneficiat doar de analize strict literare. Fire mai rationala si mai asezata, criticul prefera \u00eensa sa traseze, subtil, aceasta diferentiere prin reconstituirea critica \u2013 \u00een datele lui esentiale \u2013 a imaginarului autorilor de prim rang, cei capabili sa creeze lumi din radacini.
\nExcelente, din acest punct de vedere, \u00een \u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201d, sunt analizele poetice, care-l consacra pe Eugen Simion drept unul dintre cei mai fini cunoscatori ai liricii postbelice. Fara a apela vreodata la vreun limbaj hiperspecializat si la concepte menite sa \u00eengreuneze demersul axiologic, criticul \u00eencearca sa organizeze imaginarul poetilor \u00een constelatii de simboluri. Fapt cu at\u00e2t mai semnificativ cu c\u00e2t Simion nu apeleaza, \u00een degajarea acestor simboluri, la fel ca un Ion Negoitescu sau Gh. Grigurcu, la tuse stilistice groase, prefer\u00e2nd mai degraba o retorica stinsa, \u00eensa cum nu se poate mai expresiva. Desi nu par sclipitoare la prima lectura, formulele cuminti ale lui Eugen Simion explica procese complexe si subtile ale poetilor avuti \u00een vedere. Tehnica invizibila \u2013 caci, repet, niciodata mecanismul nu iese la suprafata textului \u2013 e aceea a tematistilor genevezi. Dramuindu-si c\u00e2t se poate de atent stilul, Eugen Simion grupeaza complexele de imagini, de senzatii, de culori sau de forme dintr-un univers poetic \u00een \u201efiguri\u201d menite sa le generalizeze doar \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t discursul critic sa nu devina tautologic, \u00eensa cu privirea mereu atintita spre individualitate. \u201eFigurile\u201d genevezilor nu sunt, \u00een fond, dec\u00e2t jumatatea distantei dintre individualitatea vie a operei, ireductibila la concept, si generalizarea uniformizanta. Ced\u00e2nd primului impuls, discursul criticului ar fi nevoit sa repete steril opera. Adopt\u00e2ndu-l \u00eensa pe cel de-al doilea, actul sau critic ar rata-o complet. Din fericire, \u00eensa, Eugen Simion reuseste, ca putini dintre criticii nostri postbelici, sa se pastreze la jumatatea distantei dintre concret si abstractizare si sa formuleze memorabil din interiorul liricii vizate. Predominante ar fi, \u00een poezia lui Nichita Stanescu, \u201efigurile adolescentei\u201d sau, la un nivel superior de prelucrare artistica, \u201epoetica transparentei si a matinalului\u201d. Nu sunt, acestea, simple teme ale poeziei lui Nichita Stanescu, ci mai degraba tipare originare din care se ramifica \u00eentregul sau imaginar din prima parte a creatiei. Multe observatii esentiale contine si analiza poeziei lui Marin Sorescu. Pe de o parte, criticul e contrariat de directetea acesteia, putin obisnuita \u00een interiorul livrescului saizecist. Pe de alta parte, \u00eensa, Eugen Simion se dovedeste a fi un critic \u00eendeajuns de receptiv \u00eenc\u00e2t sa accepte \u2013 si chiar sa militeze pentru \u2013 formule noi: \u201eSenzatia de inefabil apare atunci c\u00e2nd exista si senzatia unui efort extraordinar de limpezire a sensurilor. O strofa de un ocultism calculat nu trezeste \u00een noi acel sentiment \u00eenalt de uimire si miracol pe care ni-l pot da, de pilda, niste versuri clare si muzicale. Fiind mai limpede, poezia lui Bacovia nu-i mai putin profunda si misterioasa dec\u00e2t poezia de simboluri enigmatice a lui Barbu. Scriind \u00een respectul sintaxei obisnuite, fiind, pentru unii, dezolant de clar, Arghezi nu este \u2013 pentru cine stie sa citeasca \u2013 mai mic filozof dec\u00e2t Blaga, poet al cetei si al umbrei din lucruri. Spunem toate acestea deoarece este rasp\u00e2ndita printre tineri ideea cum ca o poezie clara ar fi sub conditia marii poezii. Aceasta credinta este cel putin tot at\u00e2t de falsa ca si aceea care decide ca o poezie pe care nu o \u00eentelegem de la prima vedere si \u00een totalitate nu poate fi o poezie superioara. Teribila prejudecata!\u201d
\nS-a vorbit mult \u2013 mai ales optzecistii au batut moneda \u00een acest sens \u2013 despre dogmatismul \u00een receptare al criticii saizeciste. La o privire mai atenta, \u00eensa, nu numai ca saizecistii au \u201e\u00eemprumutat\u201d (dupa formula lui G. Dimisianu) optzecistilor propriii critici (Nicolae Manolescu, Mircea Martin etc), dar chiar analizele lor din cronici sau eseuri fac dovada unei deschideri iesite din comun catre alte formule dec\u00e2t cea acreditata canonic. Saizecismul e generatia \u00een care au loc at\u00e2t Nichita Stanescu, c\u00e2t si Mircea Ivanescu sau Leonid Dimov. Si asta, tocmai pentru ca acesti critici satui de dogmatisme si de schematisme sunt gata sa caute peste tot ecuatia individuala. La Marin Sorescu, ea ar fi data, sustine Eugen Simion, de reluarea parodica si minimalista a marilor teme: \u201eEstetica veche credea ca nu se poate glumi cu marile mituri. Nu poti privi moartea \u00een fata, asa cum nu poti privi soarele\u2026 Se poate, totusi. Prin geamul afumat al ironiei marile mituri se \u00eentrezaresc, usor miscate\u201d. Ar fi multe capitole de exemplificat \u00een ceea ce priveste finetea observatiilor. Cea mai buna proba de receptivitate critica o face, \u00eensa, analiza poeziei optzeciste. Capitolul despre Mircea Cartarescu e unul dintre cele mai comprehensive lucruri scrise despre poezia lui. La \u00eenceput, ai zice ca gustul lui Eugen Simion, instruit asupra poeziei saizeciste, rateaza inovatia de formula a liricii cartaresciene, prefer\u00e2nd sa-l \u00eenteleaga \u00een paradigma neomodernista: \u201ePoetul paraseste, cu adevarat, stilul \u00eenalt propriu poemului modernist, dar nu paraseste de tot temele si ambitiile modernitatii, \u00een primul r\u00e2nd explicatia orfica a lumii\u201d. \u00cen doar c\u00e2teva pagini, \u00eensa, \u00eentoarcerea pe toate partile a poeziei cartaresciene (de la tematica la limbaj) devine at\u00e2t de scrupuloasa, \u00eenc\u00e2t concluziile \u2013 simple, dar c\u00e2t se poate de exacte \u2013 vin sa contraga \u00een mic, ca \u00een eprubeta, \u201etara imaginara\u201d a poetului: \u201eMircea Catarescu este, indispensabil, un poet al orasului si tara lui imaginara se \u00eentinde de la Piata Obor la Universitate si la Aleea Circului. Este inimaginabil c\u00e2t de multe \u00eent\u00e2mplari, lucruri, institutii, drame, reverii pot intra \u00een acest perimetru. O retina elastica si sensibila le \u00eenregistreaza, o data, de doua ori, de nouazeci si noua de ori si le aduce \u00eentr-o confesiune care cunoaste toate starile lirice, de la elegie la pamflet. Cartarescu este mai ales un poet al ochiului. Ezit sa spun un poet vizual, pentru ca el nu cultiva culoarea (picturalul). Culoarea este un efect indirect al spectaculoasei acumulari de lucruri. Numai Leonid Dimov (poetul cel mai apropiat, dintre rom\u00e2ni, de Mircea Cartarescu) mai are \u00een poezia noastra aceasta extraordinara imaginatie a lumii materiale si un vocabular asa de bogat\u201d.
\nNici \u00een ce priveste comentariul prozei Eugen Simion nu este mai prejos, desi i s-a imputat ca tinde sa narativizeze \u00een dauna analizei. Pentru cine citeste atent, e evident, \u00eensa, ca metoda nu difera prea mult de cea aplicata poeziei. Criticul reface imaginarul unui prozator \u00een datele lui exacte doar pentru a intra, aproape ritualic, \u00een intimitatea lui si a-i extrage, cu usurinta, semnificatiile centrale. De altfel, spre deosebire de un Lucian Raicu sau de un Mircea Martin, carora le place sa se plimbe mereu dintr-un v\u00e2rf al expresiei \u00een altul, Eugen Simion nu se sfieste sa formuleze banalitati sau lucruri \u00eendeobste cunoscute, cu conditia ca acestea sa-i permita saltul \u00een \u00eentelegerea superioara a operei. Critica lui e \u00een cel mai exact sens al cuv\u00e2ntului creditabila tocmai pentru ca evita ipotezele excentrice, cultivate de amorul artei speculative. Eficienta analizelor lui Eugen Simion consta \u00een cautarea drumului celui mai scurt \u00eentre ipoteza si concluzie, fara ca acest proces sa implice vreodata pactul cu platitudinea. Dupa ce a facut un inventar al tematicilor brebaniene, de pilda, criticul poate formula astfel de legitati privitoare la structura profunda a lumii prozatorului: \u201eNicolae Breban nu zugraveste propriu-zis tipuri, c\u00e2t energii si moliciuni umane. Pentru el, indivizii sunt de doua feluri: puternici si slabi. Evenimentele pot provoca treceri dintr-o categorie \u00een alta, disloc\u00e2nd unitatea unui mediu (cazul lui Cornel Manescu). Francisca este, din acest punct de vedere, un roman al energiilor \u00eenfr\u00e2nte\u201d. Fara a face, din nou, mare caz de instrumentarul teoretic, Eugen Simion aproximeaza intuitiv toate modificarile de formula ale prozei postbelice. Realismul lui Marin Preda din \u201e\u00cent\u00e2lnirea din pam\u00e2nturi\u201d i se pare un efect al relatarii impersonale (\u201enu e nimic simbolic aici, nici o intentie de a da o aura tragicului\u201d), cel al lui Stefan Banulescu, minat de o \u201eatmosfera de apocalips\u201d, \u00een timp ce la D. R. Popescu e dominat de \u201egustul pentru mister si spectaculos, o intriga bogata si, instalat \u00een inima notatiei realiste, poetic\u201d. Ceea ce \u00eenseamna, din nou, ca, fara sa si-o propuna sistematic, Eugen Simion reuseste sa deseneze o harta extrem de credibila a prozei contemporane, cu toate formele de relief la vedere.
\nSpatiul nu ne permite sa inventariem toate subtilitatile de lectura din \u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201d. Ne marginim, de aceea, doar a constata ca, \u00een ciuda fragmentarismului (criticul n-a scris \u00eenca acele capitole de sinteza menite sa coaguleze \u00eentregul), ea ram\u00e2ne o opera fundamentala a literaturii rom\u00e2ne din ultimii 50 de ani. Daca n-are percutanta cronicilor manolesciene (preluate, multe, \u00een \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201d, pentru a compune un tablou integral), \u00een schimb, de partea ei sta anduranta \u2013 printr-un amestec ciudat de directete si de subtilitate critica. \u00cen mod paradoxal, costumat \u00een retorica sa usor vetusta si rigida, Eugen Simion se misca cu flexibilitate printre simbolurile centrale ale operei scriitorilor contemporani. Fiecare capitol merita citit si citat cu \u00eencredere at\u00e2t \u00een activitatea didactica, c\u00e2t si \u00een studiile stiintifice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-a discutat foarte mult despre activitatea de cronicar literar a lui Eugen Simion, nu \u00eentotdeauna \u00een termenii cei mai amabili. I s-a reprosat criticului lipsa de reactie, prudenta, o anumita rigiditate \u2013 \u00een general, c\u00e2ntarirea atenta si \u00eent\u00e2rziata a operelor aflate \u00een discutie. Mai mult, aceasta rezerva \u00een ceea ce priveste pronuntarea asupra celor mai… Cite\u0219te mai mult »Recitind \u201eScriitori romani de azi\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14677","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2888,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14677","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14677"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14677\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14677"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14677"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14677"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}