{"id":14675,"date":"2013-03-18T22:34:51","date_gmt":"2013-03-18T20:34:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14675"},"modified":"2013-03-18T22:34:51","modified_gmt":"2013-03-18T20:34:51","slug":"filosofia-lui-inca-fara-ca-si-cum","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosofia-lui-inca-fara-ca-si-cum\/","title":{"rendered":"Filosofia lui \u201einca\u201c  fara \u201eca si cum\u201c"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Peter Sloterdijk, <em>Derrida, un egiptean,<\/em> traducere de Corina Bernic, Editura Humanitas, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u00cen ultimul paragraf al cartii sale despre Derrida, Sloterdijk face o afirmatie peste care am fi poate tentati sa trecem prea usor: \u201eeste posibil sa admiri fara sa redevii copil\u201c. Pe de o parte, am putea-o interpreta \u00een sensul unui omagiu pe care un filosof l-ar aduce altui filosof, pastr\u00e2nd acea tusa de \u00eentelegere greaca a iubirii de \u00eentelepciune care dorea sa domine viata prin constructia de sine. Pe de alta parte, filosofia lui Derrida ar refuza un astfel de omagiu, \u00een masura \u00een care cauta si face mereu semn catre ceea ce este de ne-dominat. Filosofia ar fi tocmai un soi de constientizare a acestui \u201epunct orb\u201c, iar odata ajunsi \u00een prejma lui, imposibilitatea de \u201ea redeveni copii\u201c depaseste simpla dimensiune ludica a constructiei si distrugerii, a regulilor facerii, desfacerii si a scopurilor, a repetitiilor magice si a izb\u00e2nzilor. O filosofie care \u00eenlocuieste devenirea cu am\u00e2narea nu se poate admira nici din postura copilului, nici macar din cea a maturului, ci mai degraba din aceea a muribundului care se mai trezeste \u00eenca o dimineata si \u00eenca o dimineata. Totul s-a petrecut deja si ceea ce ram\u00e2ne de constatat e aceasta am\u00e2nare miraculoasa, aceasta deplasare a aproape-cadavrului prin spatiu, dar mai ales prin timp. Muribundul, asemeni unei grafii tot mai comprimate, tot mai \u00eemputinate, se apropie cel mai mult de posibilitatea de a raspunde \u00eentrebarii lui Bataille: \u201eCine va sti vreodata ce \u00eenseamna sa nu stii nimic?\u201c. A admira \u00eenseamna a trai acest \u00eenca, uit\u00e2nd copilul ale carui lacrimi curgeau la tinta, pe marginea translucida a sensului de la sine \u00eenteles, las\u00e2nd \u00een urma adultul si constructiile sale coextensive cu \u00eendoiala hiperbolica.<br \/>\nDar a \u201enu redeveni copil\u201c nu e doar un omagiu, ci un final perfect pentru o carte care se construieste \u00eentr-un soi de fals crescendo, fiind un exercitiu de admiratie ce exclude, dupa cum si-ar fi dorit cu siguranta Derrida, \u00eenchiderea sensului \u00een \u201elimitele regionale ale vietii, ale sufletului\u201c. Sloterdijk nu face dec\u00e2t sa le traverseze, fara sa cada \u00een capcanele structuraliste care ne-ar \u00eempiedica sa (re)g\u00e2ndim legatura dintre forta si structura. Moda structuralista este, \u00een opinia lui Derrida, \u201edezangajata critic\u201c tocmai pentru ca, acaparata de jocul structurilor (concepute ca pasive, feminine), se multumeste doar cu unirea \u201eformala dintre forma si sens\u201c, nesocotind deplasarea, un soi de urmas \u00eendepartat, de ecou al brutalitatii inaugurale a nespusului. Dezangajarea critica s-ar traduce prin acceptarea regulilor jocului formal, aceasta acceptare fiind prima \u00eenfr\u00e2ngere, de dinaintea c\u00e2stigarii sau pierderii jocului. A fi jucator \u00eenseamna din start a te lipsi de posibilitatea de a recuza, o posibilitate care \u00een fond nu exprima dec\u00e2t o libertate goala, dar pe c\u00e2t de goala, pe at\u00e2t de radicala. \u00cemi \u00eenchipui ca tipatul sau r\u00e2sul (asa cum \u00eel vede Bataille, spre exemplu) ar putea ocupa un loc de seama pe l\u00e2nga imaginea \u201eb\u00e2ntuirii\u201c, at\u00e2t de des folosita de Derrida. A tipa \u00een fata unui tribunal, a tipa \u00een fata unei scene de teatru, a tipa \u00een orele de program, a tipa \u00een sedinte. A tipa \u00een loc de a argumenta. A trai anorexic asemeni lui Michael K, \u00een loc de a face greva foamei. A vagabonda \u00een loc de a cersi. A spune mereu \u201eas prefera sa nu\u201c \u00een loc de a apela la sindicatele ratiunii, ale supravietuirii vazute mereu ca adaptare si niciodata ca mutatie sau abandon (unul absurd, nu rezultat al oboselii).<br \/>\nCu siguranta, filosofia lui Derrida nu-si poate gasi o aplicabilitate sociala. Poti face o diferenta, dar nu si o di-ferenta. Ea apartine celor care traiesc \u00een mod inexplicabil, \u00een mod de ne\u00eenteles&#8230; scap\u00e2nd dialecticii de toate zilele care acorda un loc (si chiar o corectitudine) fiecarui cuv\u00e2nt rostit. Asemeni lui Bartleby, ei se vor cufunda \u00een tacere \u201eabandon\u00e2nd proiectul servil de a conserva viata\u201c (Bataille). Dar filosofia lui Derrida e lipsita de orice uz social nu numai fiindca \u00eei este indiferenta suveranitatea sensului, ci si pentru ca vede \u00een creatie o perpetuare mincinoasa, o perpetuare travestita a lui, \u00een masura \u00een care creatia nu-si recunoaste ca punct de inspiratie o \u201eorigine oarba\u201c, ci o imaginatie care asemeni metaforei oscileaza fie \u00eentre polii logici cu care g\u00e2ndim lumea (\u00een sensul de veche unealta retorica greaca), fie devine o ornamentica facila, at\u00e2t de \u00eendepartata de ceea ce a produs-o \u00eenc\u00e2t se pierde mascarada. Sloterdijk nu face dec\u00e2t sa continue parca munca lui Derrida din \u201eScriitura si diferenta\u201c, identific\u00e2nd figuri si momente \u00een care grafia, mereu deformatoare, a facut trecerea de la nimicul originii la \u201edeterminare\u201c lui, devenind un nimic pe masura vietii umane care \u201e\u00eenseamna, \u00eentotdeauna deja, supravietuire\u201c (Derrida, un egiptean, p. 75).<br \/>\nAstfel, \u00een spatele jocurilor caleidoscopice formale aservite unui posibil logic, Sloterdijk se straduieste nu at\u00e2t sa \u00eel identifice pe Derrida (ceea ce ar fi, \u00een termeni deconstructivisti, o impietate), c\u00e2t sa \u00eel sugereze, sa faca semn catre Derrida prin urmarirea unui parcurs al dislocarilor si deplasarilor (al vocilor care le-au \u00eencarnat) de-a lungul timpului. Sloterdijk face din momentul Derrida punctul de sosire al unui proces (procesiuni) coextensiv cu nasterea culturii occidentale (monoteiste \u00eentr-o buna masura). Deplasarile pe care le numeste, acele momente pe care Derrida (urm\u00e2ndu-l pe Sf\u00e2ntul Ioan Gura de Aur) le-ar numi puncte de \u00eenscriere ca o consecinta directa a \u201epierderii harului\u201c, sunt privite din perspectiva Egiptului mereu transportat, a \u201eEgiptului \u00eenauntrul nostru\u201c, a \u201estiintei religiilor (care) devine o subdisciplina a stiintei transportului\u201c. Punctul culminant, daca ar fi sa indicam unul \u00een falsul crescendo al cartii, ar fi, desigur, sedinta de psihanaliza Derrida-Hegel. Derrida ascultatorul atent (cu greu l-am putea numi psihanalist), iar Hegel pacientul. Dialogul, dupa cum bine observa Sloterdijk, ar fi unul \u201einterhegelian\u201c, continu\u00e2nd deja o traditie a marelui cabinet psihanalitic al secolului XX \u00een care fiecare filosof l-a ascultat, la nesf\u00e2rsit, pe acelasi bolnav, \u00eencerc\u00e2nd sa \u00eenteleaga si sa depaseasca dupa puteri delirul devenirii: a fi si a nu fi acelasi, \u00een acelasi timp si sub acelasi raport. Derrida accepta, de fapt, formula aproape \u00een \u00eentregime. Disloca o singura bucata din ea: pe \u201e\u00een acelasi timp\u201c. Aceasta dislocare va \u00eempiedica orice \u00eencercare de raportare fie mistica, fie rationala la timp. \u00cen timp, lucrurile nu mai (re)devin aceleasi, nu se re\u00eentorc la sine asemeni spiritului, ci sufletul \u201edepus\u201c \u00een corp poate face dovada existentei lui numai mortific\u00e2ndu-se, deplas\u00e2ndu-se. Existenta ideii se \u201eafirma\u201c prin \u201etemporalitatea si exterioritatea semnelor scaret \u00eempiedica re\u00eentoarcerea ideii la posesiunea ei deplina de sine\u201c (idem., p. 66). Transportarea Piramidei este o \u201eamintire de sine\u201c, dar una bruiata, care nu-si mai permite delirul \u00eemplinirii, al telosului, al teleologiei.<br \/>\nFilosofia lui Derrida se dovedeste a fi mai catastrofista dec\u00e2t cea structuralista, revendic\u00e2ndu-se de la o forta care, \u201eced\u00e2nd eidosului\u201c uman, prea uman, se desprinde de \u201esensul ei de forta\u201c. Nicio chestionare nu o mai poate atinge. Din perspectiva fortei, sensul este un non-sens. Niciun ca si cum nu sta \u00eentre ele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Peter Sloterdijk, Derrida, un egiptean, traducere de Corina Bernic, Editura Humanitas, 2012 &nbsp; \u00cen ultimul paragraf al cartii sale despre Derrida, Sloterdijk face o afirmatie peste care am fi poate tentati sa trecem prea usor: \u201eeste posibil sa admiri fara sa redevii copil\u201c. Pe de o parte, am putea-o interpreta \u00een sensul unui omagiu pe&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosofia-lui-inca-fara-ca-si-cum\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Filosofia lui \u201einca\u201c  fara \u201eca si cum\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14675","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":986,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14675","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14675"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14675\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14675"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14675"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14675"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}