{"id":14670,"date":"2013-03-18T22:22:50","date_gmt":"2013-03-18T20:22:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14670"},"modified":"2013-03-18T22:22:50","modified_gmt":"2013-03-18T20:22:50","slug":"trecut-imperfect-prezent-obsedant","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecut-imperfect-prezent-obsedant\/","title":{"rendered":"Trecut imperfect, prezent obsedant"},"content":{"rendered":"<p>Exista motive sa credem ca asezarea lumii de azi nu va ram\u00e2ne neschimbata. Kremlinul a operat unele modificari in strategia globala si pentru prima data nu mai considera Alianta Nord-Atlantica ca fiind principalul dusman al Federatiei Ruse. Semne, nu neaparat noi, vin si dinspre Casa Alba. Presedintele Barack Obama a reluat in discursul de reinvestitura de la 20 ianuarie promisiunea mai veche ca va retrage, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul lui 2014, trupele americane din Afganistan. Faptul ca Statele Unite isi reduc implicarea in Afganistan nu inseamna ca terorismul international s-a predat. Din pacate, reteaua Al-Qaeda a adulmecat modificarile in strategiile marilor puteri si deja si-a mutat corturile in desertul saharian. Int\u00e2mplator sau nu, Franta a fost prinsa in conflictul armat din fosta ei colonie, Mali, si, cu toate eforturile de a mobiliza fortele africane pentru restabilirea ordinii in aceasta tara, Parisul s-a trezit in plin razboi. Desprins de aceste evenimente, ar fi de comentat omenescul gest al Papei Benedict al XVI-lea de a renunta la Scaunul papal.<br \/>\n<strong>Sf\u00e2rsit de matriarhat la Departamentul de Stat<\/strong><br \/>\nDupa 15 ani de\u00a0 conducere exclusiv feminina, Departamentul de Stat al Statelor Unite\u00a0 are in frunte un barbat. Cu numirea lui John Kerry ca secretar de stat se incheie matriarhatul din diplomatia americana. In perioadele cele mai complicate ale implicarii Statelor Unite in razboaie, importanta pozitie in stat, a treia dupa cea de presedinte si vicepresedinte, a fost ocupata de femei. C\u00e2nd Madeleine Albright a fost numita, in ianuarie 1997, de presedintele Bill Clinton, sefa a Departamentului de Stat, armata americana era angajata in razboaiele din Iugoslavia. Condoleezza Rice devine sefa diplomatiei in vremea razboaielor declansate de presedintele George W. Bush in Irak si Afganistan, iar Hillary Clinton va duce in continuare povara acestor razboaie, impreuna cu presedintele Obama, incep\u00e2nd din 2008. Doamna Clinton a avut si alt ghinion: in timpul mandatului sau, lumea araba s-a rasculat si alte doua razboaie s-au declansat in Libia si Siria. John Kerry ar putea fi primul dintre secretarii de stat sub care trupele americane incep sa se retraga acasa. In discursul de investitura, pronuntat la 7 februarie, el a anuntat ca prefera sa desfasoare fortele diplomatilor, nu pe cele ale militarilor. \u201eVoi privilegia rezolvarea pasnica a conflictelor\u201c , a precizat el, \u201edar viata m-a invatat ca, atunci c\u00e2nd solutiile sunt epuizate, trebuie sa fim gata sa aparam cauza noastra si sa facem ceea ce trebuie pentru a lupta impotriva extremismului, terorismului, haosului si raului\u201c. Acel \u201etrebuie\u201c\u00a0 nu exclude folosirea armelor. Veteran al razboiului din Vietnam, Kerry poate ram\u00e2ne, dupa cum se vede, in logica confruntarilor.<br \/>\n<strong>Ciudat razboi! \u00a0<\/strong><br \/>\nSf\u00e2rsitul razboiului\u00a0 din Afganistan nu se produce in buna intelegere, ceea ce inseamna ca ceva nu este in regula. Presa internationala informeaza ca fortele speciale americane ar fi creat grupuri ilegal inarmate in doua provincii afgane aflate in apropierea capitalei. Se spune ca aceste grupuri scapa de sub controlul autoritatilor afgane si, impreuna cu soldatii americani, recurg la perchezitii prin casele oamenilor si la arestari. In urma pl\u00e2ngerilor repetate ale locuitorilor, autoritatile de la Kabul au facut anchete si au constatat ca reclamatiile sunt intemeiate. Presedintele Hamid Karzai a cerut ca at\u00e2t fortele speciale americane, c\u00e2t si grupurile inarmate sa paraseasca respectivele provincii. Acest episod, ca si nemultumirile autoritatilor afgane provocate de bombardamentele trupelor americane care nu ating numai taberele talibanilor ci si localitatile invecinate, arata c\u00e2t de multe complicatii lasa in urma razboiul din Afganistan. Nimeni nu poate garanta ca el nu va fi prelungit. Federatia Rusa ia serios in calcul o astfel de perspectiva. Desi ofera facilitati importante de tranzit pentru retragerea armatelor NATO, Moscova este ingrijorata ca Afganistanul va reintra sub controlul talibanilor si va continua sa alimenteze noi conflicte armate in statele islamice din Asia Centrala. Adica in fostele state din imperiul sovietic. Declansat pentru urmarirea si pedepsirea teroristilor islamici care au pus la cale atentatul de la 11 septembrie 2001, se vede ca razboiul din Afganistan nu poate sa-si motiveze ratiunea printr-o victorie at\u00e2t de mult asteptata de toata lumea.<br \/>\n<strong>NATO \u2013 Federatia Rusa<\/strong><br \/>\nLa 18 februarie, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a avut o intrevedere cu Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al NATO. Potrivit relatarilor oficiale, discutiile au avut in atentie cooperarea dintre Federatia Rusa si Alianta Nord-Atlantica. Stirile despre int\u00e2lnirea celor doi inalti demnitari sunt bine filtrate. Comunicatul de presa vorbeste despre convenirea unor masuri concrete privind facilitatile de tranzit pe teritoriul rus pentru misiunile conduse de NATO in Afganistan,\u00a0 \u201emijloacele necesare progresului dialogului NATO-Rusia privind apararea antiracheta\u201c\u00a0 si alte sarcini de moment care privesc modalitatile de actiune comuna in lupta impotriva traficantilor de droguri din Afganistan, Pakistan si Asia Centrala. Laconic, un astfel de comunicat trebuie interpretat in contextul cooperarii reale dintre Rusia si NATO.\u00a0 O cooperare al carei stadiu i-a permis presedintelui Putin sa afirme ca\u00a0 Alianta Nord-Atlantica nu mai este considerata principalul adversar al Rusiei. Pentru a intelege corect aceasta afirmatie, reamintesc ca, in 2002, a fost creat Consiliul NATO-Rusia care ofera cadrul abordarii oricarei situatii privind securitatea lumii contemporane. Precizare la fel de importanta ca si cea privind noul concept strategic al NATO, aprobat la summit-ul de la Lisabona in 2010. Acesta consfinteste importanta pentru Aliati a \u201eparteneriatului veritabil strategic NATO \u2013 Rusia\u201c, hotar\u00e2rea lor \u201ede a intensifica formele de consultare politica si de cooperare practica in domeniile de interes partajat in relatiile cu Rusia\u201c si \u201eexploatarea oricarei posibilitati care avantajeaza dialogul si actiunile comune cu Rusia\u201c.<br \/>\n<strong>Noi proiecte de strategie <\/strong><br \/>\n<strong>ale Rusiei<\/strong><br \/>\nLa r\u00e2ndul ei, Moscova isi reasaza directiile mari ale strategiei de politica externa.\u00a0 Noua viziune pare sa aiba in vedere, intre altele, un spatiu al intelegerii de la Atlantic la Pacific. Adica mult mai mare dec\u00e2t cel de la Atlantic la Urali la care visa presedintele Frantei Charles de Gaulle in anii \u201960 ai secolului trecut. Presedintele Putin a avansat si ideea unei Uniuni economice euro-asiatice. Ce se va alege din aceste mari proiecte este greu de anticipat. Putem presupune, cu o buna marja de eroare, ca presedintelui rus nu-i va fi usor sa aduca intr-o astfel de Uniune o superputere ca China si doua puteri regionale ca Japonia si Coreea de Sud. Chiar daca nu va fi materializata, Putin si-a calculat momentul pentru lansarea acestei idei. El a urmarit sa tina Rusia in fluxul marilor modificari strategice declansate pentru mutarea centrului puterii politico-economice in regiunea Asia-Pacific. Deocamdata, evolutiile nu sunt de bun augur. China si Japonia se afla intr-un conflict mocnit. Cele doua Corei sunt pe punct de razboi de mai bine de o jumatate de secol. India, in plina explozie demografica si cu resurse precare pentru dezvoltare, va trebui sa gaseasca solutii pentru sustinerea av\u00e2ntului economic in care a intrat. Pe acest fundal, in discursul de investitura de la 20 ianuarie, presedintele Barack Obama a confirmat ca una dintre directiile principale ale strategiei americane este revenirea Statelor Unite in Oceanul Pacific. Sa revenim la proiectele presedintelui Putin. P\u00e2na acum, ceea ce si-a propus a realizat: in primul mandat, a oprit decaderea Rusiei; in al doilea a readus Federatia Rusa in r\u00e2ndul marilor puteri regionale; acum, urmareste rec\u00e2stigarea statutului de putere mondiala a mamei Rusia. Aceasta este posibila prin refacerea influentei Moscovei in spatiul ex-sovietic. Ceea ce nu pare greu de realizat.<br \/>\n<strong>Debusolata, Europa noastra<\/strong><br \/>\nIn acest timp al marilor schimbari, incapabila sa aleaga intre cresterea economica preferata de Franta si rigoarea bugetara preferata de Germania, Uniunea Europeana traverseaza cea mai puternica dintre crizele postbelice. Forta nucleului franco-german care punea in miscare puterea Uniunii a slabit. Insusi mitul reconcilierii prin pecetea Tratatului de la Elys\u00e9e, din 1963, semnat de presedintele de Gaulle si cancelarul Adenauer, se erodeaza. Intrebat \u201eCe le-ati spune lui Hollande si lui Merkel pentru ameliorarea relatiilor franco-germane?\u201c, fostul cancelar Helmut Schmidt a raspuns sec: \u201eNimic, pentru ca tot nu m-ar asculta\u201c.<br \/>\nRam\u00e2n\u00e2nd in Europa noastra, sunt tentat sa scriu si despre retragerea Papei Benedict al XVI-lea. Desi nu dau prea multa crezare speculatiilor ca asupra Sanctitatii Sale au fost facute presiuni de lobby-ul homosexualilor, o rezerva tot am. Teolog doctrinar, Papa Benedict al XVI-lea nu putea sa aiba o alta atitudine fata de casatoriile intre persoanele de acelasi sex dec\u00e2t cea pe care i-o impunea inaltimea civica si morala ca reprezentant al Domnului pe pam\u00e2nt. De aceea le-a condamnat. Numai ca glasul Bisericii este considerat retrograd. Cineva vrea cu orice pret sa ne faca sa credem ca totul este posibil in numele drepturilor omului. Suntem asaltati sa acceptam motive bizare pentru intelegerea preferintelor omului modern. Adevaratele drame umane nu se bucura de acelasi tratament. Ele sunt considerate normale. \u201eIn realitate\u201c, afirma Papa Ioan Paul al II-lea, \u201emizeria si munca inumana sunt la originea conditiilor de existenta ale omului\u201c\u00a0 (mesaj de Ziua Mondiala a Pacii, 1 ianuarie 1996). Poate ceva este adevarat c\u00e2nd Vaticanul se apara spun\u00e2nd ca nu presiunea lobby-ului gay l-a determinat pe Papa Benedict al XVI-lea sa paraseasca de bunavoie pontificatul. Ceea ce mai ram\u00e2ne de explicat este cauza reala a celeilalte presiuni, constanta si extrem de puternica, de legiferare a casatoriilor intre persoane de acelasi sex. Sa fie doar o stranie coincidenta intre momentul renuntarii Papei la functie si disproportionata batalie pentru legiferarea unor astfel de casatorii? Dupa zece zile de dezbateri, socialistii francezi au triumfat in Parlament, ignor\u00e2nd valurile de proteste ale manifestatiilor din\u00a0 strada. Si tot coincidenta sa fi jucat si in cazul alegerii momentului de catre\u00a0 presedintele Obama pentru a cere acum modificarea legislatiei americane privind casatoria?<br \/>\nConstatarea ca batalia pentru drepturile omului si-a restr\u00e2ns aria la drepturile homosexualilor vine de la sine. Cine si de ce urmareste aceasta schimbare?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Exista motive sa credem ca asezarea lumii de azi nu va ram\u00e2ne neschimbata. Kremlinul a operat unele modificari in strategia globala si pentru prima data nu mai considera Alianta Nord-Atlantica ca fiind principalul dusman al Federatiei Ruse. Semne, nu neaparat noi, vin si dinspre Casa Alba. Presedintele Barack Obama a reluat in discursul de reinvestitura&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecut-imperfect-prezent-obsedant\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Trecut imperfect, prezent obsedant<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-14670","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":2446,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14670","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14670"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14670\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14670"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14670"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14670"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}