{"id":1466,"date":"2010-02-11T13:55:23","date_gmt":"2010-02-11T11:55:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1466"},"modified":"2010-02-11T13:56:47","modified_gmt":"2010-02-11T11:56:47","slug":"simpatii-romanesti-in-brazilia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/simpatii-romanesti-in-brazilia\/","title":{"rendered":"Simpatii rom\u00e2nesti in Brazilia"},"content":{"rendered":"

Primul brazilian care a vizitat Rom\u00e2nia dupa al Doilea Razboi Mondial a fost pianistul Arnaldo Estrella. Intre 31 ianuarie si 22 februarie 1952 acest artist, pianist si profesor la Conservatorul din Rio si vicepresedinte al Consiliului National Brazilian pentru Pace s-a bucurat de ospitalitatea rom\u00e2neasca, fiind insotit de Maruccia Iacobino, sotia sa, muziciana (violonista). Estrella si-a facut buni prieteni in Rom\u00e2nia: Matei Socor, C.Dimitriu, Marcel Breslasu, Sava Manu, Monica Pavel. La 12 martie 1952, \u201eRude Pravo\u201c l-a caracterizat \u2013 in urma unei conferinte despre impresiile de calatorie din Polonia si Rom\u00e2nia \u2013 ca artist progresist de mare talent si profund umanism.<\/strong><\/em>
\nEl fusese recomandat de Jorge Amado inca in 1951, ca \u201etovaras si vicepresedinte al Comitetului Brazilian al Partizanilor Pacii. Este cel mai mare pianist al nostru si cred ca este unul din cei mai mari pianisti din lume\u201c. Isi vor aminti \u201emereu de primirea at\u00e2t de calda si plina de farmec si simpatie pe care ne-ati facut-o dupa cum si de vechii si dragii prieteni\u201c. La putin timp dupa vizita, in seara de 19 martie 1952, cei doi au concertat la Maison de la Pens\u00e9e Fran\u00e7aise din Paris, unde i-a ascultat entuziast atasatul cultural Albu, retin\u00e2ndu-le bunele impresii fata de rom\u00e2ni. Unui prieten de la Bucuresti, Alfred Hilsenrad (care lucra la ARLUS), Estrella i-a scris inainte de plecarea lor la Moscova \u2013 unde erau invitati pentru a participa la sarbatorirea zilei de 1 Mai \u2013 promit\u00e2nd ca la intoarcerea in Brazilia \u201evom cauta imediat sa inchegam un plan de schimburi\u201c intre cele doua tari.
\nEstrella si prietenii sai \u2013 dirijorul cubanez Enrico Gonzales Mantici sau prozatorul Jorge Amado \u2013 sunt, evident, oameni de st\u00e2nga, comunisti de regula, agreati si curtati de Moscova, implicit de celelalte tari de democratie populara. Un admirator sincer al Rom\u00e2niei s-a dovedit romancierul Jorge Amado, care detinea in anii ’50 functia de director la revista \u201ePara Todos\u201c. In vara lui ’57 i s-a tradus si publicat \u201eSubteranele libertatii\u201c (I-III), carte de succes in epoca. Prin legaturile sale cu Institutul, scriitorul a recomandat invitarea unor confrati: editorul Enio Silveira (presedinte al Sindicatului editorilor si librarilor brazilieni), director la Civiliza\u00e7ao Brasileira Editora, considerat \u201epersonalitate democratica a carei vizita poate fi de mare interes in privinta schimburilor dintre Brazilia si Rom\u00e2nia\u201c; pe dr. Paulo Silveira, ziarist, director la \u201eUltima Hora\u201c, ziar de seara din Rio si pe poetul Geir Campos, redactor la \u201ePara Todos\u201c, director al programelor de radio la Ministerul Educatiei si presedinte al Partidului Socialist Brazilian. Cu o vara inainte, Amado il sustinuse pe Origines Themudo Lessa, romancier dar si folclorist, presedinte al Asociatiei braziliene a scriitorilor pentru a fi invitat la Festivalul International de Folclor de la Bucuresti ca sa participe la finala concursului echipelor artistice de amatori (5-23 august 1956), tin\u00e2nd sa sublinieze ca \u201etoti scriitorii brazilieni ne simtim foarte bucurosi de aceasta calatorie a lui Origines Lessa in Rom\u00e2nia\u201c.
\nBrazilianul era deja foarte bine cotat, influenta sa culturala fiind remarcabila. Asa ca, dupa mai bine de opt ani, Nicolae Moraru l-a revazut la Rio, la sediul revistei bilunare \u201ePara Todos\u201c, cea mai importanta publicatie de literatura si arta braziliana. I-a luat aici si un interviu celui care \u2013 in multele sale functii, inclusiv de membru al Consiliului Mondial al Pacii \u2013 putea sa-i sprijine pe rom\u00e2ni pentru a participa la Bienala de arta de la Sao Paolo, aflata la a IV-a editie. Public\u00e2nd in \u201eContemporanul\u201c interviul \u201eJorge Amado, despre cultura, arta si prietenie\u201c, Moraru a surprins opinia scriitorului ca-n Brazilia \u201edezvoltarea culturii noastre in clipa de fata este influentata, pe de o parte, de burghezia nationala, pe de alta parte, de proletariat\u201c; Bienala era \u2013 dupa el \u2013 \u201elipsita de impartialitate si defectuoasa\u201c.
\nIn toamna anului 1957, el recomanda Institutului pe \u201eminunata\u201c artista Tereza Anstregesilo, aflata in Europa ,,doritoare sa viziteze Rom\u00e2nia\u201c, invitatie ce ar fi fost \u201einca un pas pe drumul unui schimb mai amplu cultural\u201c.
\nUn ziarist din Salvador-Bahia, Arivaldo Matos, redactor-sef al ziarului \u201eindependent\u201c (in realitate comunist) \u201eEl momente\u201c si Joselyn dos Santos, coresponda la \u201eGaceta\u201c (ziar conservator din Sao Paolo si prim-secretar al Sindicatului Ziaristilor Brazilieni), membru al Partidului comunist, au vizitat Rom\u00e2nia dupa un congres international al ziaristilor tinut la Helsinki. Ei au insotit delegatia iugoslava condusa de Tito in Rom\u00e2nia, fiind oaspeti ai Uniunii Ziaristilor si IRRCS intre 25 iunie si 17 iulie 1956, rom\u00e2nii platindu-le chiar si drumul de intoarcere \u2013 via Paris \u2013\u00a0 in Brazilia. Brazilienii au fost bine primiti, programul lor incluz\u00e2nd o vizita la ministrul Comertului Exterior, Marcel Popescu, legata de reluarea legaturilor comerciale intre cele doua tari; apoi vizite la Combinatul poligrafic \u201eCasa Sc\u00e2nteii\u201c, Uzinele \u201e23 August\u201c, Fabrica de confectii \u201eGheorghe Gheorghiu-Dej\u201c, la Brasov (pentru a cunoaste problema minoritatilor) si chiar la Patriarhul Iustinian! Cei doi au sustinut si o conferinta la Casa Ziaristilor \u2013 \u201ePresa din Brazilia\u201c \u2013 care \u201enu a fost prea interesanta\u201c, iar Matos a publicat in Buletinul Agerpres articolul \u201ePresa populara din Brazilia\u201c, unde arata o situatie de invidiat: 41 de jurnale, din care sase zilnice!
\nIn informarea care relateaza vizita celor doi, s-a considerat ca, desi comunisti, din cei 38 de ziaristi prezenti la congresul de la Helsinki \u201es-ar fi putut face o alegere mai buna\u201c! Asta poate si datorita observatiilor facute de oaspeti, intre care aceea ca \u201emai sunt multi oameni care umbla prost imbracati si ca au int\u00e2lnit si cersetori\u201c, care n-a cazut bine.
\nOdata intorsi acasa, cei doi vor dovedi o atitudine deschisa pentru continuarea legaturilor cu Rom\u00e2nia. Astfel, in noiembrie 1956 Matos le-a scris celor de la Institut ca \u201etot ceea ce am putut observa la Budapesta (sigur Bucuresti!), Brasov si Sinaia m-au impresionat mult. La limita posibilitatilor caut sa transmit aceste impresii poporului brazilian care are stima pentru poporul rom\u00e2n. Am putut constata progresul vertiginos al Republicii Populare in diferite domenii. Rom\u00e2nii muncesc cu entuziasm si cred ca vor munci mai bine acum dupa noile conditii care se ofera dupa denuntarea cultului personalitatii lui Stalin\u201c . Tot ceea ce dorea sa primeasca de la Institut \u2013 pe l\u00e2nga publicatii \u2013 erau fotografii din Muzeul Satului si de la Uzinele \u201e23 August\u201c! Acestea i-au fost expediate in martie 1957, mesagerul fiind Mario Brasini, director la Radio Mundial-Rio, in plus trimit\u00e2ndu-i-se o prezentare a Institutului de Folclor si a Muzeului Satului.
\nPe doi graficieni \u2013 premiati de \u201ePara Todos\u201c in 1957 ca excelenti gravori (li s-au acordat doua calatorii platite in China) \u2013 i-a recomandat Amado, la 14 ianuarie 1958, Bucurestiului. Era vorba despre Roberto De Lamonica si Ottavio F. Aranjo care vor veni in Rom\u00e2nia insotind o expozitie de grafica braziliana (3 \u2013 19 martie 1958). Ambii vizitasera inainte China si URSS, in prima tara st\u00e2nd aproape doua luni. Gazdele noi le-au organizat un program bine articulat: i-au condus la expozitiile Militei Petrascu si Ceciliei Cutescu-Storck (Sala Dalles \u2013 4 martie); la Institutul de Arta \u201eNicolae Grigorescu\u201c, colectiile Dona si Slatineanu si la Muzeul National de Arta (de doua ori!). Ei au expus 80 de lucrari in sala UAP-ului, fiind prezentati de Eugen Schilean, iar la sediul acesteia, in data de 10 martie o conferinta de presa sustinuta de ei a prilejuit numeroase discutii, chiar daca int\u00e2lnirea fusese organizata \u201epe baza unui chestionar pregatit dinainte\u201c .
\nInteresante sunt cele notate de insotitorul celor doi artisti: informatiile lor despre Rom\u00e2nia se rezumau la ceva despre muzica lui Enescu si arta populara! Sigur ca \u201esunt uimiti de situatia artistilor plastici si ca acestia in R.P.R. au o pozitie bine definita, ceea ce pentru Brazilia este un lucru de neinchipuit\u201c. Pentru a-i edifica, gazdele i-au condus prin muzeele capitalei, la Peles, Bran, Brukenthal si la Institutul de Folclor, iar graficianul Vasile Kazar si sculptorul Vida Geza s-au intretinut cu ei in expozitiile lor, pe c\u00e2nd N. Moraru i-a primit la sediul revistei \u201eRom\u00e2nia azi\u201c. Au asistat la baletul \u201eCalin\u201c, la spectacolul \u201eFaust\u201c de la Opera, dar si la Teatrul de papusi; i-au dus la Casa Sc\u00e2nteii, ca si la Uzina de tractoare din Brasov, la gospodaria agricola de la Harman si-n atelierul graficianului Hans Hermann (Brasov). Oaspetilor nu le-au scapat c\u00e2teva aspecte negative: la Brukenthal au sesizat sectia de arta rom\u00e2neasca \u2013 \u201esaraca si nereprezentativa\u201c, iar absenta unui muzeu de arta contemporana i-a mirat. Din dialogul de la UAP, au rezultat alte subiecte pline de t\u00e2lc. Astfel, oaspetii au intrebat daca un artist poate sa aiba o tendinta larga artistica.
\n\u201eJiquidi \u2013 Da, dar nu a indraznit nimeni. Kazar \u2013 Picteaza cum vrea. Majoritatea artistilor zugravesc viata de azi\u201c.<\/p>\n

Informarea despre vizita tinea sa sublinieze: \u201eo problema a constituit pentru oaspeti intelegerea diferentei calitative a unor lucrari executate inainte de 1947, perioada 1947-1957 si dupa 1957. Acest fenomen le-a fost explicat de catre criticul Mircea Deac si graficianul Kazar, arat\u00e2nd gresita intelegere a realismului socialist din partea unor artisti plastici din tara noastra\u201c. Negresit ca subiectul dadea de g\u00e2ndit nu doar prin diferente de etape, dar si prin formele artistice si subiectele induse obstinant prin comanda politica si sociala. Despre vizita impresiile sunt clarificate de De Lamonica: \u201eRom\u00e2nia este tara pe care datorita s\u00e2ngelui sau latin am indragit-o foarte mult. Afinitatea dintre tarile noastre este incontestabila\u201c. Din astfel de ratiuni, cei doi au cerut sa li se aprobe sa studieze in Rom\u00e2nia, unde apreciau ca \u201eexista conditii formidabile pentru artisti\u201c! La 15 ianuarie 1959, rectorul Universitatii Braziliei din Rio \u2013 prof. Pedro Calman \u2013 si un alt profesor de aici, Corneiro Lecio, au rostit cuvinte de lauda la adresa lui Eminescu. Ocazia: dezvelirea unei efigii de bronz a poetului in incinta Universitatii. Printre cei care intretineau in Brazilia interesul fata de rom\u00e2ni se numara si t\u00e2narul \u00c1tico Vilas-Boas da Mota. Acesta a descoperit cultura rom\u00e2na din studentie, asa ca-l gasim inca in 1957 in corespondenta cu tara, de unde primea literatura, muzica si multe indemnuri. Intr-o scrisoare catre Al. Rosetti, Mota aratase ca a studiat limba rom\u00e2na ajung\u00e2nd sa scrie si sa citeasca curent rom\u00e2neste sub indrumarea unui lector rom\u00e2n, refugiat politic, I.G. Dimitriu, care a infiintat cursul de limba rom\u00e2na in 1952. Functionar la Universitate, isi pregatea doctoratul (subiect: \u201eFormulele de tratament in limbile romanice\u201c, indeosebi portugheza si rom\u00e2na), asa ca l-a ajutat pe Dimitriu la curs, urm\u00e2nd sa dob\u00e2ndeasca un post de sef adjunct la catedra de franceza de la un Institut militar din Curitiba . Cursul de rom\u00e2na era urmarit atunci de 15 studenti, \u201emultumiti indeosebi de onestitatea si decenta pe care stie sa o aiba in fata studentilor (prof. Dimitriu, n.n.); situatia sa de refugiat nu-i permite sa foloseasca catedra sa pentru propaganda politica si el stie sa tina seama de situatia sa de refugiat, ocup\u00e2ndu-se exclusiv de sarcinile estetice literare si niciodata nu insinueaza studentilor ca exista doua Rom\u00e2nii etc. etc. Cultura rom\u00e2na este una singura; isi urmeaza destinul; trece mereu prin experiente noi\u201c .
\nMota propusese, inca la Congresul studentiilor de la filozofie si litere (Bahia, 1953), infiintarea unei catedre de limba rom\u00e2na la universitatile cu facultati de litere, la Bahia, Sao Paolo, Porto Alegre, Recife, Curitiba si Belo Horizonte. Argumentul sau ca \u201eRom\u00e2nia este o \u00abinsula latina\u00bb intr-un ocean de rase, popoare si culturi distincte\u201c a fost int\u00e2mpinat, atunci, la absolvire, binevoitor de catre ministrul ad interim de la educatie si cultura, Pedro Calman (viitorul rector), care l-a completat pe tinar: \u201eNu e vorba de o insula, de un lucru static, indepartat si indiferent, ci de un lac, care primeste ape din toate partile\u201c si \u201ele intoarce pe toate arat\u00e2nd lumii fata sa senina, linistita, scaldata de azurul sau rom\u00e2nesc\u201c . De ce s-a implicat acel t\u00e2nar, at\u00e2t de departat de Rom\u00e2nia, in sustinerea culturii noastre? Ne raspunde tot el: \u201eFac toate acestea din simpatia dezinteresata fata de cultura rom\u00e2na, fata de poporul latin a carui istorie este plina de lectii, fac toate acestea din idealism sanatos, adica nimeni nu ma plateste pentru asta, fac aceasta din dragoste pentru cultura si fiindca sunt sigur, foarte sigur, ca oamenii care g\u00e2ndesc si lupta pentru democratie sunt deasupra patimilor politice si a intereselor meschine. Acei care iubesc cultura stiu ca ea este vesnica, vitala, este destinata ca sa nu moara, in timp ce ideologiile trec, se schimba, sunt depasite … De aceea am incredere in rezultatele muncii mele\u201c .
\nMota s-a simtit, desigur, rom\u00e2n! Mai mult chiar dec\u00e2t unii dintre acestia, sentiment pe care i l-a construit, cu forta argumentelor culturale, profesorul Dimitriu. \u201eRom\u00e2nul\u201c Mota le cerea celor de la Bucuresti \u2013 fara sa cunoasca inca tara si pe rom\u00e2ni \u2013 sprijin spre a le reprezenta in Brazilia iar siesi un autograf al lui Sadoveanu prin IRRCS. Argumentele sale impresioneaza: \u201eospitalitatea moldoveneasca nu poate fi refuzata unui brazilian care pretuieste aceasta tara departata cu moldavele sale, munteniile sale, maramuresurile sale, banaturile sale, si toate celelalte, si care, in ciuda departarii, crede in fratia popoarelor si in destinul luminii si culturii in serviciul binelui\u201c .
\nDrept \u201esemn\u201c, Institutul i-a trimis: \u201eNuvele de autori rom\u00e2ni contemporani\u201c (I-II), Geo Bogza (\u201eAnii impotrivirii\u201c), Em. Galan (\u201eBaraganul\u201c), L. Rebreanu (\u201eRascoala\u201c) T. Popovici (\u201eStrainul\u201c), M. Sadoveanu (\u201eOpere\u201c, III, IV, VI), T. Arghezi (\u201e1907\u201c) si l-a abonat la \u201eContemporanul\u201c, \u201eRom\u00e2nia azi\u201c, \u201eRevista cartii\u201c .
\nCei de la Institut, bucurosi ca \u201etara noastra are at\u00e2tia prieteni in Brazilia, care studiaza limba poporului nostru si pretuiesc asa de mult trecutul si prezentul tarii noastre\u201c, i-au promis, odata cu autograful cerut, si vesti despre scriitorul \u201eaproape octogenar si suferind si se afla actualmente intr-o statiune climaterica de munte, departe de Bucuresti\u201c . In septembrie 1959, Mota primea iarasi: \u201eMuzeul Satului\u201c (de Gh. Focsa), \u201eMuzeele si monumentele din Bucuresti\u201c (de Gr. Ionescu), \u201eCronica de familie\u201c a lui P. Dumitriu si alte carti, multumindu-i-se pentru \u201eLe Br\u00e9sil actuel\u201c si \u201eJournal Fran\u00e7ais du Brasil\u201c, expediate de el la Bucuresti .
\nSustinator convins si pun\u00e2nd pasiune in ceea ce facea, Mota a determinat mai multe proiecte rom\u00e2nesti de anvergura. Pe l\u00e2nga instalarea efigiei eminesciene la Rio, a determinat ca la emisiunea \u201eOra Natiunilor\u201c (Radio Brazilia) sa fie dedicata o ora rom\u00e2neasca lui Enescu; a cerut celor din tara filmul documentar despre Congresul international de Romanistica de la Bucuresti si cel despre Ion Creanga, iar in materie de schimburi a asigurat colaborarea presedintelui Consiliului National de Cercetari, Cristovao Cardosa, deschis conlucrarii cu Rom\u00e2nia.
\nIn primavara si vara lui ’60 Mota si-a implinit unul dintre visuri: a participat, alaturi de Therezina da Jesus Bartholo la cursurile de vara de la Sinaia. Aici a prezentat referatul \u201eC\u00e2teva reflexe ale culturii rom\u00e2nesti in Brazilia\u201c. Cu acel prilej a sesizat ca \u201edin greseala si ignoranta noastra proprie, brazilienii nu stiu precis unde se situeaza aceasta bijuterie a Europei ce se numeste Rom\u00e2nia\u201c; la fel, ca in portugheza termenul \u201erom\u00e2n\u201c se traduce prin cuv\u00e2ntul \u201eromanos\u201c confuz (apropiat de \u201eromaico\u201c din greaca moderna). Concluziile sale aratasera grupului din jurul acad. Rosetti \u2013 patronul spiritual al filologilor rom\u00e2ni \u2013 ca, in ciuda erorilor, \u201eintelectualitatea braziliana apreciaza cultura rom\u00e2neasca pentru spiritul ei latin, ospitalitatea traditionala a poporului, marturisite in carti si articole de calatorie la toti cei care au avut fericirea de a calca pe pam\u00e2ntul Rom\u00e2niei\u201c .
\nDe unde aceste aprecieri la adresa unui indepartat ram latin? Explicatia poate veni de la demersurile inaintasilor: primul filo-rom\u00e2n, ziaristul poliglot Max de Vasconcelos (\u2020 1919), care a tradus in literatura braziliana poezii rom\u00e2nesti, printre care \u201eDoina\u201c lui Eminescu; sau de la filologul Antenar Nascentes, autor al unei lucrari de \u201eElemente de filologie romanica\u201c, unde a redat \u201eSi daca ramuri\u201c, tot de celebrul poet rom\u00e2n. La fel s-au aratat sensibili Osvaldo Pinheiro Reis, vorbind despre rom\u00e2ni si literatura lor la Universitatea Paran\u00e1 sau in lucrarea sa \u201eRom\u00e2nia, ruda cea saraca\u201c; profesorul Serafim Silva Neto, de la Universitatea Rio sau colegul sau Th. Maurer de la Universitatea Sao Paolo, care citau des exemple rom\u00e2nesti in lucrarile \u201eUnitatea Romaniei occidentale\u201c si \u201eGramatica latinei vulgare\u201c (1960). Si de la tiganii veniti din Rom\u00e2nia sau din Peninsula Balcanica brazilienii au retinut cuvinte rom\u00e2nesti, ceea ce confirma Dornas Filho Joao in \u201eOsciganos em Minas Cerais\u201c, desi in \u201eDictionarul etimologic al limbii portugheze\u201c, autorul, prof. Anteon Nascentes, a inregistrat un singur cuv\u00e2nt rom\u00e2nesc: banii!
\nMemoria Rom\u00e2niei era de atunci prezenta in nomenclatorul stradal de la Rio: strazile Bucuresti si Rom\u00e2nia aratau un fapt: \u201ecultura rom\u00e2neasca este invaluita de o mare simpatie in cercurile intelectuale ale tarii mele\u201c, apreciind Rom\u00e2nia drept \u201egradina Europei\u201c, iar pe rom\u00e2ni ca un popor \u201etezaur permanent de ospitalitate\u201c.
\nReintors in Brazilia dupa experienta de neuitat, stimulat de aprecierile celor de la Institut si din universitati, Mota intentiona sa traduca \u201eBaltagul\u201c lui Sadoveanu, iar Therezina sa revina \u2013 dupa cei doi ani de specializare la Paris unde dob\u00e2ndise o bursa \u2013 pentru doctorat. Entuziast, el si-a asigurat noii prieteni: \u201eputeti fi siguri ca voi colabora tot timpul cu dvs.\u201c, anunt\u00e2ndu-i ca intr-un interviu din \u201eHoje\u201c (18 septembrie 1960) laudase cultura rom\u00e2neasca. Demersul sau facut la secretarul cu educatia al statului Guanabara, prof. Celso Cunha, a condus la expunerea fotografiei lui Enescu la Discoteca publica din Rio. Totodata, s-a apucat impreuna cu Nelson Vainer de traducerea \u201eAntologiei literaturii rom\u00e2nesti\u201c, iar pentru un articol despre opera lui Sadoveanu, idolul sau, astepta o fotografie a acestuia.
\nAdmirator al rom\u00e2nilor, in conlucrare cu scriitorul Silvio Romero, a servit echipei de volei a Rom\u00e2niei (loc 3 in campionatul mondial de la Rio) ca interpret. Cei doi conducatori ai acesteia \u2013 Ilarie Saceanu si Ion Tone \u2013 i-au apreciat serviciile, iar Institutul i-a multumit expres trimit\u00e2ndu-i 11 fotografii reprezent\u00e2nd imagini din Bucuresti, Sinaia, Brasov, Bran, Voronet, Constanta, dansuri populare .
\nVisul lui Mota a fost de a introduce un curs de limba rom\u00e2na la Universitatea din Rio si apoi de a stabiliza macar aici o catedra. A fost incurajat in aceasta directie de diplomatul Joao Dantas, iar in sprijin i-au venit mari artisti brazilieni interesati de a participa la Festivalul international, \u201eGeorge Enescu\u201c. Astfel, intr-o scrisoare catre Institut, Mota i-a anuntat pe pianistii Maria Clodis si Jaguaribe Dorothy (angajati la Opera din M\u00fcnchen), pe Nelson Freire (angajat la Geneva), sau c\u00e2ntaretii Carmen Adnet Graft si Maura Moreira (angajati la Viena), recomandati de altfel si de ambasadorul Braziliei acreditat la UNESCO, Luiz Hector Correia de Azevedo.
\nIn aprilie 1961 Mota a revenit la Bucuresti, ca membru al misiunii culturale braziliene condusa de Joao Dantas. Era singurul dintre cei invitati care stia bine limba rom\u00e2na! Conducea la acea vreme, ca director general, Departamentul de educatie si cultura de la Universitatea Federala de Goias. Prietenii rom\u00e2ni i-au organizat, la 27 aprilie, la Universitate, conferinta \u201eLimba portugheza din sec. XVI\u201c: l-au primit cu deferenta decanul Facultatii de filologie, Al. Balaci, iar int\u00e2lnirea cu prestigiosii Al. Graur, Iorgu Iordan, Mihnea Gheorghiu, I. Ghimisan si multi tineri filologi i-au aratat prestigiul dob\u00e2ndit. Seful delegatiei braziliene \u2013 Dantas \u2013 care conducea ca redactor-sef si \u201eCorreio da Manha\u201c s-a aliat intrutotul opiniilor lui, gazdele abon\u00e2ndu-l imediat la revista \u201eMuzica\u201c si oferindu-i numeroase carti, partituri si discuri muzicale.
\nIn vara lui 1961 la cursurile de la Sinaia a participat Mattoso Camara jr., secretar lingvistic la Muzeul National de Antropologie \u2013 Quinta de Boa Vista Rio. Intors in Brazilia, a conferentiat despre impresiile sale la 15 septembrie 1961. Ca profesor la Facultatea de Filozofie din Rio, i-a propus lui Al. Buican schimburi de studenti si de publicatii. Institutul il va alimenta periodic cu discuri, reviste, lucrari de istorie si de literatura, abon\u00e2ndu-l la \u201eRevista Rom\u00e2na\u201c si \u201eRom\u00e2nia azi\u201c. La fel, i se vor trimite materiale privind organizarea invatam\u00e2ntului superior si problemele sociale ale studentilor. La acea vreme, datorita lui Mota, Rom\u00e2nia avea numerosi prieteni in Brazilia. Printre acestia se numarau: prof. Nilton Vasca da Gama (titular la Filologie romanica, Universitatea Bahia); prof. Wilson Aragao (titular la Filologie si Litere, Universitatea Bahia); prof. Robert Karel Bowles (Universitatea Paran\u00e1); prof. Heinrich A.W.Bunse (Universitatea Rio Grande do Sul); asistent Isaac Salum (Universitatea Sao Paolo), prof. Theodore Henrique Maurer (Universitatea Sao Paolo), prof. Armando de Toniolli (prof. latina, Universitatea Sao Paolo); prof. Antonio Silveira Reis (Universitatea San Spirito); prof. Maria Luiza Fernandez Miazzi, prof. Elisa Prestes de Melo\u00a0 s.a.
\nPe durata serviciului sau de la Facultatea de Filozofie, Stiinte si Litere de la Goi\u00e1s, Mota a colaborat curent la \u201e4o Poder\u201c (\u201eA patra putere\u201c), ziar universitar, unde a inserat numeroase articole privind limba, literatura si istoria rom\u00e2nilor. Ziarul in cauza, sub semnatura redactorului-sef Waldomire Santos, a anuntat (in nr.31, an I, 21\/22 aprilie 1963, p.12) ca limba rom\u00e2na a fost inclusa pe lista obiectelor facultative la catedra condusa de prestigiosul profesor de latina si limbi romanice, Egidio Turchi, la propunerea lui Mota, \u201ead honorem\u201c! Drept apreciere fata de asemenea servicii, din tara i s-au trimis discuri Enescu, dictionare, ca si lucrari esentiale pentru invatam\u00e2nt: \u201eMateriale si cercetari dialectale\u201c (I); \u201eContributii la istoria limbii rom\u00e2ne literare sec. XIX\u201c (I); \u201eCronicari munteni\u201c, iar catedra a fost abonata la \u201eRom\u00e2nia azi\u201c, \u201eLimba rom\u00e2na\u201c, \u201eContemporanul\u201c, \u201eGazeta Literara\u201c, \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, \u201eArtele in RPR\u201c\u00a0 s.a.
\nDeja legaturile sale cu grupul de universitari de la Universitatea Sao Paolo se cimentasera. Aici mai multi studenti si profesori rom\u00e2nofili, in frunte cu Th. Henrique Maurer \u2013 ca si asistentul acestuia, Isaac Nicolau Salum \u2013 cerusera studiul limbii rom\u00e2ne in universitate. Din acea toamna, Mota era mutat la Rio, unde a servit idealurile sale cu acelasi entuziasm si daruire.
\nLa 4 aprilie 1963 sosea la Bucuresti Djaci Magalhaes, consilier juridic guvernamental, care aducea pentru sefii de guverne din tarile socialiste un mesaj al guvernatorului statului Pernambuco in sensul consolidarii relatiilor comerciale si politice cu Brazilia.
\nOaspetele \u2013 un cunoscut avocat pledant in procesele taranilor si muncitorilor textilisti \u2013 desi apartinea latifundiarilor, se afisa ca pro-castrist, prezenta sa semnific\u00e2nd mult pe linia relatiilor diplomatice (reluate din aprilie 1962). I s-a facut un program special, stiindu-se ca \u201eorientarea statului Pernambuco este cu mult mai progresista dec\u00e2t cea a guvernului federal\u201c. A fost dus pe Valea Prahovei, a vizitat Muzeul Satului, ca si Pelesul, Brasovul si Poiana Brasov, iar in c\u00e2teva seri a fost la spectacole la \u201eNottara\u201c, la \u201eCioc\u00e2rlia\u201c, a urmarit la opera \u201eRigoletto\u201c si la opereta \u201eVaduva vesela\u201c. Insotit de Andrei Benedek, redactor la Sectia de Portugheza din Radiodifuziune, a fost primit la Ministerul Afacerilor Externe unde a prezentat mesajul, iar la 8 aprilie a dat o declaratie pentru radio si \u201eRumania de Hoy\u201c .
\nInteresante par si int\u00e2lnirile sale: cu pensionarul Dumitru Dumitriu din Bucuresti, caruia i-a transmis salutarile fiului, Eugen, fost actor la Bucuresti si plecat din 1947 in Brazilia; cu studentii Antonio Carlos Plech (de la Conservator) si Nelson (de la Petrol-Gaze).
\nCondus si ascultat la Uniunea Ziaristilor, iar la 6 aprilie onorat printr-o masa la restaurantul \u201eBucuresti \u2013 oferita de conducerea IRRCS \u2013 , oaspetele a fost atent si riguros antrenat in discutii politice si culturale. Interesul sau pentru organizarea teatrului si culturii de masa confirmau autoritatilor rom\u00e2ne ideile guvernatorului Miguel Arraes, fondator la Recife a Miscarii de Cultura Populara. La intoarcerea in Brazilia, prin acest mesager s-au transmis oferte de colaborare altor importante autoritati culturale: Jos\u00e9 de Melo (Prefectura municipala Natal \u2013 Rio Grande do Norte); Djalma Maranhao (Maceio-Alogoas); Abelardo Da Hora (Prefectura Recife); Nominando Dinez (secretar cu Educatia la Paraiba); Alexandrino Rocha (Recife); Paulo Cavalcanti (Recife); padre Daniel Lima (Recife) si, evident, guvernatorului Miguel Arraes .
\nIn aceiasi ani, la Bucuresti s-a jucat \u201eVulpea si strugurii\u201c de Figuerrido Guilerme, dramaturg ce ne-a vizitat, de asemenea, tara, iar compozitoarea, critic muzical si profesor la Conservatorul din Rio, Anna Maria P. De Moura a promovat in tara sa, iar prin repertoriul ei \u2013 in lume \u2013 lucrari valoroase ale muzicienilor rom\u00e2ni si brazilieni, sonata sa pentru pian fiind c\u00e2ntata si in Rom\u00e2nia.
\nLa difuzarea si cunoasterea culturii rom\u00e2ne in Brazilia un rol deosebit l-au jucat materialele de promovare (discuri, partituri muzicale, artizanat, carti si albume) si revista \u201eRom\u00e2nia azi\u201c. Aceasta din urma era apreciata drept \u201etot ce-i mai bun posibil, caci gasesc ca este bine facuta, at\u00e2t prin continut c\u00e2t si prin forma\u201c, fiind \u201eo revista frumoasa, onesta, cu fotografii frumoase si articole frumoase scrise de oameni constienti de sarcinile lor fata de tara natala\u201c . Aprecierile de mai sus veneau din partea unui intelectual rasat, Jose Lauro Magalhaes, care era tinut la curent cu realitatile rom\u00e2nesti inca din 1953!<\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. In programul vizitei, anuntat in \u201eSc\u00e2nteia\u201c (nr. 2262\/2.II si nr. 2263\/3.II.1952) figureaza invitatii la Opera (spectacolul Ana Lugojana – 1.II.); concert dirijat de Alfred Alexandrescu – 3.II.; spectacol de teatru \u201eO noapte furtunoasa\u201c – 4.II.; recital sonete – 6.II., centenar Caragiale – 4.II. si 9.II., vizite la Uniunea Compozitorilor si Comitetul Festivalului \u201eGeorge Enescu\u201c, vizite la muzeele din Bucuresti, Brasov, Doftana si Peles, la Muzeul Luptei Revolutionare a Poporului Rom\u00e2n, la Institutul de Folclor si in cartierul Ferentari, dar si recitalurile de la Brasov (11.II.), Cluj (13.II.), Ateneul Rom\u00e2n (21.II.).
\n2. Cf. scrisoare, Dohis, 2.IV.1951, Arhivele Nationale Istorice Centrale, ANIC, fond IRRCS, dosar II\/124, f. 231.
\n3. Cf. scrisoare, Rio, 13.IX.1954 catre M. Macovei, (ANIC), fond IRRCS, II\/124, f. 189.
\n4. Cf. scrisoare Hotel Savoy, Paris, 21.V.1952, idem, f. 193-194.
\n5. Cf. scrisoare, Rio, 4.VI.1957, idem, II\/124, f. 26-26v. Evident, invitatia era onorata de partea rom\u00e2na, incluzand si bilete de drum par avion.
\n6. Cf. scrisoare, Rio, 10.VIII.1956, idem, f. 36. Si pentru aceasta calatorie, biletele de drum au fost incluse in cheltuielile asigurate de IRRCS.
\n7. \u201eContemporanul\u201c, 22.XI.1957. La acel moment, Amado definitiva romanul sau \u201eEvenimentele de pe bulevardul Branca.\u201c
\n8. Cf. scrisoare, Rio, octombrie 1957, idem, f. 21.
\n9. Cf. ANIC, fond IRRCS, II\/126, f. 56-57.
\n10. Vezi informarea din 9.VII.1956, idem, f. 59.
\n11. Ibidem.
\n12. Cf. scrisoarea din Bahia, adresata IRRCS si ajunsa aici la 11.III.1957, idem, f. 53.
\n13. Cf. raport de insotire facut de Enrico Elmasi, 19.II.1958, idem, II\/124, f. 92.
\n14. Sunt cele spuse lui Octavian Livezeanu, reproduse de insotitor, idem, f. 91.
\n15. Ibidem, f. 91, 95. Pe cand la Sao Paolo, inca din 1943 muzeul a deschis o sala Picasso, iar in fiecare an un salon de pictura contemporana.
\n16. Cf. informarea lui Enrico Elmasi, 21.IV.1958, f. 89.
\n17. Cf. scrisoare, 1.IV.1958, idem, f. 77.
\n18. ANIC, fond IRRCS, dosar 128 Brazilia, f. 167. In reciprocitate, Mota expedia la 3.XII.1958 la Bucuresti lucrari de literatura braziliana, despre folclorul negru, \u201eAntologia folclorului brazilian\u201c, Avila de prata (Edmundo Munez); primise atunci \u201eMic dictionar ortografic, Dictionarul ortoepic, Indreptar de punctuatie\u201c.
\n19. Cf. scrisoare 17.I.1959, Rio, idem, f. 156-157.
\n20. Ibidem. Interesul pentru limba rom\u00e2na l-a facut sa-si cumpere \u201eStude sur la rhotacisme en Roumanie\u201c (Paris, 1924), \u201eR\u00e9cherches sur la phonetique du roumain au XVI si\u00e8cle\u201c (Paris, 1926), iar din tara tocmai primise \u201eM\u00e9langes de linguistique et de philologie\u201c (Bucuresti, 1947). Scrisoarea adresata acad. Rosetti, in rom\u00e2na, arata si alte lucrari pe care si le dorea.
\n21. In scrisoare Mota catre IRRCS, Rio, 13.VII.1959, idem, f. 141-145.
\n22. Ibidem.
\n23. Ibidem.
\n24. Ibidem, f. 145
\n25. Odata cu alte expeditii identice pentru Casa de Cultura Ecuadoriana (Ecuador), The Caribbean Women\u00b4s National Assembly – San Fernando – Trinidad, prin adresa IRRCS nr. 1420\/4.IV.1959, idem, f. 158.
\n26. In scrisoarea IRRCS catre Mota, nr. 2751\/6.VIII.1959, idem, f. 132. O editie bibliofila Eminescu (1958), ingrijita de Perpessicius ii era, totodata, promisa.
\nCf. scrisoare IRRCS nr. 3777\/14.IX.1959, idem, f. 126.
\n28. Cf. scrisoare, Rio, 20.III.1961, idem, f. 68.
\n29. Ibidem, f.69.
\n30. Ibidem, f. 72-73.
\n31. Ibidem, f. 74.
\n32. Cf. scrisoare, Rio, 4.X.1960, idem, f. 105.
\n33. Cf. adresa IRRCS nr. 3506\/8.XII.1960, idem, f. 80.
\n34. Cf. scrisoare din 20.III.1961, idem, f. 53. Prestigiul festivalului de la Bucuresti a adus, la cea de-a doua editie, in randul personalitatilor participante pe Paul Roberson, Elizabeth Schwartzkopf, Leonid Cogan, Nadia Boulanger, Pavel Serebeakov s.a.
\n35. Vezi detalii in idem, dosar II\/126, f. 6, 19, 25, 33, 36.
\n36. Cf. scrisoare in rom\u00e2na adresata de Mota ministrului Rom\u00e2niei in Brazilia, Gh. Ploiesteanu, la 19.IV.1962, recomand\u00e2nd acesti confrati ca interesati de cultura rom\u00e2na, romanisti recunoscuti, si cer\u00e2nd raspuns tot in limba rom\u00e2na! Idem, f. 27-29.
\n37. Cf. referat IRRCS, f. 25-25 v.
\n38. Cf. informare, 16.III.1969, loc. cit., dosar II\/126, f. 83.
\n39. Cf raport, idem, f. 95-95v., 96.
\n40. Diurna de 130 lei\/zi si autoturismul \u201eVolga\u201c pus la dispozitia sa, cazarea la \u201eAthen\u00e9e Palace\u201c suportata de institut, arata atentie si confera importanta oaspetelui.
\n41. O nota de convorbire detaliata era transmisa de IRRCS la 13.IV.1963 Sectiei Relatii Internationale a PMR si MAE.
\n42. Cf. scrisoare, Sao Paolo, 12.IX.1959, idem, f. 177.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Primul brazilian care a vizitat Rom\u00e2nia dupa al Doilea Razboi Mondial a fost pianistul Arnaldo Estrella. Intre 31 ianuarie si 22 februarie 1952 acest artist, pianist si profesor la Conservatorul din Rio si vicepresedinte al Consiliului National Brazilian pentru Pace s-a bucurat de ospitalitatea rom\u00e2neasca, fiind insotit de Maruccia Iacobino, sotia sa, muziciana (violonista). Estrella… Cite\u0219te mai mult »Simpatii rom\u00e2nesti in Brazilia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1115,1114,1113,1111,1112],"class_list":["post-1466","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-c-dimitriu","tag-matei-socor","tag-monica-pavel","tag-pianistul-arnaldo-estrella","tag-sava-manu"],"views":4523,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1466","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1466"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1466\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1466"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1466"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1466"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}