Dintre toate aspectele ce tin de fiintare, subiectul mortii a suscitat cel mai mare interes, de la \u00eendelung discutat, la tabuizat, trec\u00e2nd prin toate nuantele si unghiurile de vedere si de interpretare. A fi \u00een proximitatea mortii este, \u00eensa, at\u00e2t de dificil! Iar a scrie despre ceea ce, de altfel, nici nu poate fi scris, provoaca un disconfort psihic greu de surmontat. \u00cencerc, totusi, o conturare a principalelor atitudini izvor\u00e2te din dorinta taranului de a usura momentul trecerii din asta lume a semenilor sai, si ma refer cu preponderenta la bolnavii care au zacut mult pe pat sau la cei care se chinuiesc \u00een agonie, zile, saptam\u00e2ni sau chiar luni. Mentalitatile sunt surprinzatoare, uluitoare pe alocuri, mai ales pentru cel strain sau cel mai putin familiarizat cu niste vechi tipare de g\u00e2ndire. \u00cen spatiul rural nord-transilvanean exista credinta ca omului care a aspirat catre scopuri spirituale \u00eenalte i se rezerva o trecere usoara, spre deosebire de omul care \u201es-a legat prea mult de viata si de bunurile ei trecatoare, de care nu este pregatit sa se desprinda\u201c. Acesta este doar unul dintre interesantele puncte de vedere des \u00eent\u00e2lnite \u00een satul de azi si nu numai (\u00een pofida at\u00e2tor metamorfoze, sub imperiul spatiului, al timpului, al Istoriei, satul se mentine, \u00een linii mari, \u00een vechi cadre de receptare a realitatii \u2013 manifestari clar oglindite \u00een modul taranilor de a fi, de a actiona, de a trai). Interpretarea \u00een cheie religioasa acopera cea mai mare parte dintre raspunsuri. Redau aici unul semnificativ: \u201eAla care sa tinzuieste pa pat mult si numa nu pote muri sa z\u00e2ce ca are pacate grele, trabuie sa sa chinuie, sa sa curatasca. Preotu face rugaciuni de dezlegare, maslu, spovedanie, \u00eel \u00eempartaseste, cere mila si \u00eendurarea lui Dumnezo, rosteste rugaciunea la iesirea gre a sufletului si sa pune c\u00e2t mai aprope de pam\u00e2nt\u201c (Bonte Maria, Ban). Suferinta este, asadar, perceputa ca o purificare, ca o ardere pentru un destin postmortem c\u00e2t mai aproape de cel dorit (raiul, alaturi de Creator).
\nConform credintei populare si dogmei crestine deopotriva, operatiunile terapeutice au rolul de curatire. Orice neglijenta \u00een performarea lor genereaza ineficienta tratamentului si incapacitatea bolnavului de a \u00eenvinge fortele maligne. Suferinta \u00eendelungata a muribundului se explica prin pacatele sav\u00e2rsite care, \u00eensa, pot fi iertate, prin spovedanie deasa si \u00eempartasanie, viz\u00e2ndu-se, astfel, o regenerare spirituala. Aportul dogmei crestine este precumpanitor \u2013 dupa cum ni se dezvaluie cu usurinta, si orienteaza atitudinile \u00eenspre rituri particulare, \u00eenvestite cu sacralitate, \u00een cadrul carora preotul devine, evident, oficiantul principal. Aceste atitudini s-au pastrat de-a lungul timpului, desi, pe alocuri, ele poate nu mai corespund actualelor tipare mentalitare. C\u00e2teva raspunsuri ne furnizeaza indicii clare cu privire la modul de raportare a taranului salajean la aceasta stare de lucruri: \u201eSunt unii ca nu pot muri p\u00e2na nu sa \u00eempaca cu cine \u00ees certati. Traba sa-ti ceri iertare si sa te \u00eempaci din vreme, ca nu sa stie daca mai apuci sa-ti ceri oarec\u00e2nd iertare, si pa strainu cutare de departe, ce faci? cum \u00eel aduci?\u201c (Bonte Maria, Ban). \u201eErau paturile, din lemn facute, paie, perine pasta, un r\u00e2nd, tol, perine la cap, duna, plapuma nu era ceva special\u201c. (Sabau Ana, Ban). \u201eTeama preotu pantru slujba de dezlegare a sufletului. Sa face maslu, la bolnav, cu cel put\u00e2n tri preot\u00ee, ar fi bine cel put\u00e2n de tri uari. La uaras, poti mere amu si platesti dezlegari, sunt biserici unde sa face, nu tate, nu tati preot\u00ee sa \u00eencumeta. Sa fac Molitvele Sf\u00e2ntului Vasile, astea si \u00een Noptea de Anu Nou, de dezlegare de farmece, vraja, blestem, fermecatura, legatura facuta asupra noastra\u201c (Sabau Ana, Ban). \u201eBatr\u00e2nii pa care i-o uitat morte, bolnavii grav, care zac pa pat, ei s\u00e2nguri sa roga sa vina morte, sa nu mai tinzuiasca, sa nu mai fie povara pantru nime.
\nDuci haine de-ale bolnavului la maslu si la preot sa citeasca pa ele. Faci festanie \u00een casa. Dai pomana pantru cel bolnav. \u00ceti ceri iertare \u00een numile lui, daca el nu vrea sau nu pote, de la cine stie ca s-o certat cu el. P\u00e2na nu sa \u00eempaca si \u00eei iertat, nu pote muri. Platesti liturghii, lasi pomelnice tat des, la c\u00e2t mai multe beserici, fiecare pantu ce z\u00ee \u00eei nascut, de noua uari\u201c (Bonte Ana, Ban).
\nDe regula, atitudinile generate de proximitatatea mortii sunt, se vede, motivate religios, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t societatea arhaica si traditionala nu este \u00eentru totul lamurita cu ce urmeaza dupa momentul decesului. Se crede doar ca sufletul se desprinde mai usor de trup \u00een urma unei boli \u00eendelungate, de asemenea, cei intervievati sunt \u00eencredintati ca pe patul mortii omul suporta tot raul pe care l-a facut altora, deoarece nimic nu ram\u00e2ne \u201ene\u00eenregistrat\u201c, nici fapta buna, nici cea rea, pentru care trebuie dat socoteala. \u00cen plus, ceea ce \u00eempiedica mortii sa se elibereze sunt si regretele si durerea celor ramasi. \u00cen lumina \u00eenvataturii ortodoxe, dar si pe marginea raspunsurilor oferite, daca omul, \u00eenainte de moarte, a fost spovedit, \u00eempartasit si nu are pacate grele, Biserica poate scoate sufletul din iad, prin post, rugaciune, slujbe si fapte de milostenie. Daca, \u00eensa, omul moare nespovedit si cu pacate de moarte, toata osteneala celor ramasi de a-l ajuta este zadarnica, fiindca, ni s-a atras atentia \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, \u201enimic necurat nu va intra \u00eentru \u00cemparatia cerurilor\u201c. Prin spovada, vazuta ca un al doilea botez, crestinul este dezlegat, de catre preot, de toate pacatele marturisite, sterse de Duhul Sf\u00e2nt, \u00eentruc\u00e2t \u201etot ce va dezlega preotul pe pam\u00e2nt, va fi dezlegat si \u00een Cer\u201c. Tot dupa traditia Bisericii ortodoxe, pentru cei ce mor sunt foarte importante spovedania generala, Sf\u00e2nta \u00cempartasanie, \u00eempacarea cu toti, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een sarcina familiei sa se preocupe de usurarea trecerii sufletului prin cele douazeci si patru de vami, prin patruzeci de zile de Liturghie, prin parastase, dezlegari, milostenie la cei saraci, post si rugaciune. Am socotit cu totul surprinzator sa gasim pe teren at\u00e2t de bogate informatii despre subiectul luat \u00een discutie, majoritatea puternic fixate pe baza solida a cunostintelor de ordin religios.
\nIon Ghinoiu abordeaza acest aspect al practicilor pentru usurarea mortii: \u201eC\u00e2nd plecarea devine ireversibila, moment exprimat prin diferite expresii populare (\u00abeste cu un picior \u00een groapa\u00bb, \u00abse afla pe pragul mortii\u00bb, \u00abi se bate sufletul \u00een tinda\u00bb, \u00abtrage sa moara\u00bb etc.), cei apropiati sunt preocupati de gasirea unor solutii de usurare a chinurilor si chiar de grabire a mortii, \u00abpentru a nu-l \u00eentoarce din drum\u00bb, se recomanda \u00eencetarea strigarii disperate a muribundului, chiar si scoaterea rudelor apropiate, mai ales a celor miloase, din camera. Dintre practicile considerate a fi eficiente pentru usurarea mortii, era mutarea omului intrat \u00een agonie, \u00een alt pat si, uneori, \u00een alta camera, schimbarea asternutului, a pernei (capat\u00e2iului), mai ales daca aceasta era umpluta cu fulgi de pasare, de unde avea sa ram\u00e2na \u00een uz si un naprasnic proverb: \u00abSa dea Dumnezeu sa schimbi noua capat\u00e2ie\u00bb, asezarea muribundului pe pam\u00e2nt, de obicei, pe locul mesei si cu fata la rasarit\u201c.
\nAlaturi de imperativul \u00eempacarii muribundului cu sine si cu ceilalti, se afla obligativitatea familiei de a veghea ca acesta sa aiba un sf\u00e2rsit crestinesc, cu luarea \u00een considerare a unor dispozitii, asa cum reiese si din urmatoarele r\u00e2nduri: \u201eSa usureaza daca \u00eempartaseste ce-o tainuit, secrete cum s-ar z\u00e2ce, sa ast\u00e2mpara pacate grele tagadite. Aduci preot c\u00e2nd vezi ca-i pa morte, p\u00e2na pote vorbi si \u00eei treaz, adica stie de el si pote sa vorbasca, sa-si ceara iertare, sa sa caiasca. Io am dat pomana, c\u00e2nd s-o putut, la t\u00e2gani, saraci, amar\u00e2ti de aiste, tot ce am avut, nuci, o daraba de clisa, br\u00e2nza, lapte, hiribe, de pa l\u00e2nga casa, sa nu tinzuiesc\u201c. (Sabau Ana, Ban) \u00cen convingerea aceleiasi informatoare, practicile care vizeaza \u00eencetarea suferintei muribundului sunt zadarnice, privite cel putin cu rezerva, daca nu chiar cu desconsiderare, cu explicatia ca oamenii sunt neputinciosi \u00een fata vointei divine, neput\u00e2ndu-se, sub nicio forma, \u201enici scurta, nici adaoga z\u00e2lile. Nu moare ca-i bolnav, moare ca i s-o gatat z\u00e2lile. (…) Da, am auzit ca sa pune muribundu jos, pa pam\u00e2nt, sa-l traga mai repide pam\u00e2ntu. Si aceie cu \u00eembracarea \u00een haina de nunta. Nu stiu c\u00e2t ajuta, ma tem ca frectie la picioru de lemn, nimnica tata, ca lum\u00e2nare la capatu mortului! Ce mai pote face aste?\u201c Aceasta \u00eentrebare vine ca o \u00eencununare a unei sume de mii de alte astfel de \u00eentrebari \u2013 despre fiinta, fiintare, divinitate, viata, moarte, \u00eenaltare, penitenta, pedeapsa, izbavire si alte asemeni…, menite sa ram\u00e2na \u00een veci fara raspuns, suspendate \u00eentre teluric si celest, \u00eentre credinta si tagada, \u00een neostoita si febrila omului cautare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dintre toate aspectele ce tin de fiintare, subiectul mortii a suscitat cel mai mare interes, de la \u00eendelung discutat, la tabuizat, trec\u00e2nd prin toate nuantele si unghiurile de vedere si de interpretare. A fi \u00een proximitatea mortii este, \u00eensa, at\u00e2t de dificil! Iar a scrie despre ceea ce, de altfel, nici nu poate fi scris,… Cite\u0219te mai mult »Iesirea din lume sau practici de usurare a mortii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14658","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":4478,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14658","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14658"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14658\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14658"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14658"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14658"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}