Un trend cinematografic pentru care am toata admiratia este acela al realismului civic. \u00cen fapt, acest curent s-ar putea numi si realism social, dar ma grabesc \u2013 el musai-trebuie definit imediat \u2013 si ca realism etic.
\nEste adevarat, \u201erealismul social\u201c poate suna oarecum compromitator, iritant chiar, mai ales \u00een mintea celor marcati de tarele tristelor amintiri ale primilor ani comunisti (atunci c\u00e2nd \u201erealismul socialist\u201c a brutalizat, handicapat si exterminat multa libertate si creativitate). Din pacate, chiar daca \u201esocialist\u201c nu \u00eenseamna nicidecum \u201esocial\u201c sau nu are aproape nimic de-a face cu socialul, prea multa lume, rezum\u00e2nd simplist, confund\u00e2nd si refuz\u00e2nd sensuri, risca sa se comporte afectiv-nevrotic \u00een fata unor termeni. Asadar, \u201ede dragul\u201c celor speriati de similaritatea sintagmelor, adica al celor carora greu le-ar putea veni sa priceapa ca termeni similari nu \u00eenseamna deloc acelasi lucru, evit expresia \u201erealism social\u201c (si etic), propun\u00e2nd-o pe aceea a realismului civic.
\n\u00cen plus, \u201ecivicul\u201c implica si o pozitionare etica, nu negresit politica \u2013 iar aici sunt diferenta si plusul \u2013, ci inclusiv apolitica si anti-propagandistica. Cu alte cuvinte, genul de \u201emesaj\u201c al civismului \u00eeti lasa si libertatea de a nu subscrie, de a nu achiesa, de-a nu te angaja, adica de-a ram\u00e2ne \u00een partipris-urile sau egocentrismele tale, fara jena, stigmat ori vinovatie. Numai ca civismul implica politetea prin excelenta, poate mai mult ca orice, iata de ce conceptul detine, ori cel putin sugereaza, nuantele evidente ale umanismului.
\nVorbesc aici, asadar, despre filmele care ilustreaza societatea contemporana la modul foarte realist, onest, \u00een multitudinea optiunilor si stratificarilor sale, numai ca nu o fac cinic sau indiferent, nici pretinz\u00e2nd uniformizari si solidarizari \u00een jurul unor ideologii traditionaliste si dominante, de patriotisme partinice si subordonari de masa \u00een jurul unor militarisme discretionare. Vorbesc despre filmele care ilustreaza mai degraba capacitatea individuala si sociala de a tolera, admite, \u00eentelege si sprijini inclusiv insii ori minoritatile fragile, vulnerabile. Asadar, este vorba despre ilustrarea unui umanism la care istoria si conventiile traditionale din Europa n-au avut acces p\u00e2na nu demult; este vorba de diseminarea unei tolerante sau compasiuni foarte extinse, straine religiilor mediteraneano-europene, asa cum acestea au apucat sa fie practicate la nivel popular si politic p\u00e2na nu demult. Caci aceste filme vorbesc despre familii, grupuri si insi mai mult sau mai putin marginali, mai mult sau mai putin \u201eloviti de soarta\u201c, chiar daca prin caracter sau prin unele elemente de destin acestia nu se deosebesc deloc fata de majoritatile masive, nici fata de vip-urile si starurile populare ori de sefii politicilor de tot felul.
\n* * *<\/p>\n
\u201eSecrets and lies\u201c (\u201eSecrete si minciuni\u201c, Marea Britanie) este una dintre primele capodopere ale genului recunoscuta ca atare si prin Palm d’Or, si prin Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Cannes, 1996). Scenariu excelent, joc impecabil. Pe scurt, scriptul surprinde o familie egal extinsa si divizata \u00een celule minimale, tipica pentru cartierele oricaror orase mari ale lumii britanice \u00een cadrul careia, o t\u00e2nara de culoare, de statut socioprofesional si de o psihologie foarte onorabile, \u00eesi descopera mama biologica \u00een Cynthia, o femeie alb-roscata. Cea din urma este mama celibatara, ratata, tarata emotional, \u00een conflict constant cu fiica sa, abandonata de putinele rude ramase, miorlaindu-se aproape nonstop, fac\u00e2ndu-se evitabila tuturor. Oricum, nici restul personajelor nu sunt confortabile ori lipsite de necazuri si tare. Singurul personaj echilibrat si foarte de treaba este fratele Cynthiei, un urs masiv, extrem de decent, generos chiar, care trebuie sa medieze tot timpul \u00eentre aceste femei dificile, sotia sa lovita de sterilitate si problemele de serviciu. Descoperirea fiicei abandonate imediat dupa nastere, foarte probabil fruct al unui viol uitat, \u00eei aduce dificilei protagoniste o oaza de libertate sau de pocainta echilibranta, dar o face si mai vulnerabila ori atacabila \u00een fata rebelei fiice cu care convietuieste, ca si a familiei bunului frate. Scena \u00een care ies la iveala toate adevarurile, minciunile, spaimele, secretele si lasitatile acestor familii \u2013 at\u00e2t de firesti si deloc de exceptie \u2013 este o scena \u00een stil Yasmina Reza. Adica de un teatralism extrem de bine dozat, foarte inteligent si eficace. Finalul, at\u00e2t de simplu si calm, dar obtinut dupa jeturi de catharsis general, aduce o \u00eempacare si o normalitate \u00een care fiecare poate sa traiasca usor sau bine si toata lumea ar putea fi fericita.
\nSi daca tot am pomenit despre celebra dramaturga franceza, Reza, sa adaug si faptul ca piesa sa de succes, \u201eZeul macelului\u201c sau \u201eDoamne… ce macel!\u201c (jucata acum si pe doua scene bucurestene), a fost transpusa \u00een filmul \u201eCarnage\u201c (regia Roman Polanski, 2011). Transpunerea este una propriu-zisa, adica fara nicio inovatie sau adaos regizoral, textul dramei fiind modificat doar infim; asadar filmul este doar filmarea respectivei piese ca la teatru TV. Dar este vorba aici despre interactiunea a doua cupluri \u00eent\u00e2mplatoare, \u00eent\u00e2lnite pentru a rezolva civilizat un conflict \u00eentre copiii lor, de altminteri un conflict tipic hartuielilor dintre scolarii puberi. Numai ca ocazia aceasta trece mereu peste orice limite, asteptari, principii, intentii, decente, trece \u00een scene ale unor cumplite marturisiri si gesturi, \u00een cele mai clare adeveriri ale primitivismelor umane de sub haine sau aparente moderne. Chiar daca nu asistam la agresivitati criminale si termeni triviali, tensiunile atinse si demascarile cele mai crude releva nucleotidele sociale drept bombe ticaitoare, oric\u00e2nd amorsabile, de maxim potential dezastruos sau cancerigen.
\n\u00cen \u201eMammuth\u201c (Franta, 2010), G\u00e9rard Depardieu este \u00eembatr\u00e2nit, masiv, modest si tacut. Ca sa-si completeze punctele pentru calculul pensiei, el trebuie sa se urce pe motocicleta sa veche si sa-si reia tot traseul biografic, caut\u00e2nd adeverinte de la toate locusoarele de munca prin care s-a perindat. Numai ca lumea s-a modificat mult \u00een ultimele decenii, iar omul se adevereste inadecvat, depasit, pretutindeni gasind mai degraba usi tr\u00e2ntite \u00een nas si tinerei care-l iau \u00een r\u00e2s. O frumoasa \u00eel trage pe sfoara si-i fura telefonul (singura lui legatura cu realitatea si cu sotia sprijintoare), nimic nu-i iese din aventura, singurele sale repere sau ajutoare ram\u00e2n\u00e2nd amintirile tragice si o nepoata dusa rau cu pluta. Marunta sa aventura este o Iliada ratata si o Odisee putin onorabila, mesajul batr\u00e2netii umilitoare si a cicatricelor destinului suger\u00e2nd tuturor privitorilor o atitudine mult mai \u00eengaduitoare, empatica, plina de compasiune.
\n\u201eI travel alone!\u201c (\u201eCalatoresc singura\u201c, 2011) este un film finlandez \u00een care un t\u00e2nar visator se trezeste ca are o fetita de sapte ani, iar aceasta \u00eei este trimisa spre pastrare pret de o saptam\u00e2na. Conceperea copilului fusese un accident de care uitase total, dar acceptarea si intrarea \u00een noul rol, maturizarea masiva sunt dificile. Nu fara sprijinul mamei, vecinei si al prietenilor, ci, din contra, foarte dificila. Succesul integrarii \u00een noua conditie trece prin tribulatii relationale, finalul nu este teatral, ci sigur si pozitiv, conving\u00e2nd pe toti ca… totul fi-va bine. Un film frumos din toate punctele de vedere.
\nDupa ce vezi filmul filandez ti se poate parea mai slab si mai putin interesant \u201eSeducatorul\u201c (Germania, conceput, regizat si jucat de un star). Tema este exact aceeasi, anul lansarii este acelasi, asadar ideea identica reprezinta o coincidenta. Dincolo de st\u00e2ngacii, caricaturizare, actorie modesta, umor fortat si simplismul multor clisee (un tata-copil sau imatur p\u00e2na la tembel, un sot incapabil sa pardoneze gresala nevestei, o mama \u00een impas, o femeie ultra-matura si impozant-feminista, un copil genial), filmul este, la capitolul realizare, totusi, onorabil. Iar conceperea din greseala a unui copil, care \u00eesi va impune drepturile prin candoare, adoptia volens-nolens si adaptarea unui comportament libertin, apoi transformarea iute a unui barbat \u00een tata responsabil, sunt toate teme de interes mai mult dec\u00e2t comun\/comunitar. Asa ca, \u00een cele din urma, chiar daca seamana mult prea izbitor cu subiectul finlandezilor, chiar daca jocul actorilor este adeseori \u00een parametri caricaturali, varianta germana a filmului \u2013 despre fetita care-si creeaza tatal, despre asumarea neplanificata a unui nou rol social si adaptarea rapida la dimensiunile acestuia \u2013, previne (civic) si educa (\u00een masa) cu impact si eficienta.
\nFilmele mentionate p\u00e2na acum ilustreaza \u00een chipul cel mai revelator fragilitatile (incomensurabile ale) vietii de cuplu, de adolescent sau de senior. Caci absolut oricine se poate trezi brusc agresat, violat, contestat, orice fata poate sa ram\u00e2na gravida si sa se confrunte cu avortul ori graviditatea si maternitatea premature. Si orice adult se poate trezi cu identitatea biologica sau sociala \u00een fals, inadecvare ori risc maximal. Suntem, asadar, vulnerabili cu totii, dar nu toti constientizam profund fragilitatea, incertitudinea si frugalitatea vietii. Daca pentru viata reala nu ne educam si pregatim solid prin filme idealiste si literaturi fanteziste, atunci descrierile realiste, \u00eensa cu tente mai putin catastrofice si cu finalitati umaniste, chiar ca pot ajuta.<\/p>\n
* * *<\/p>\n
\u00cen \u201eHasta la vista!\u201c (Belgia, 2011) un orb bl\u00e2nd si ur\u00e2tel, un paralizat tintuit \u00een caruciorul mobil, \u00eensa deloc bleg, plus un frumusel blond, cu cancer cerebral \u00een faza finala, decid sa dea o fuga p\u00e2na-n sudul Spaniei, \u00eentr-o statiune renumita pentru un bordel care rasfata inclusiv pe cei cu handicap. Cei trei vor sa aiba parte, macar pentru prima si ultima oara \u00een viata, de sex. \u00cen fata deciziei lor capoase, parintii n-au \u00eencotro, asadar abandoneaza urmarirea tinerior, sunt nevoiti sa le permita voiajul. Cei trei sunt flamanzi, doar unul pricepe franceza soferitei valone, dar dupa mai multe conflicte si tensiuni se adevereste ca si aceasta le cunoaste limba. Asadar, limbi, nationalisme, deosebiri si fractionari de orice fel sunt un background plin de simboluri si gravitate pentru o umanitate care, totusi, celebreaza toleranta, compasiunea, cooperarea, accesul si sansa egala la drepturi si libertati. \u00cen realitate, mai degraba drumul, interactiunile si peripetiile initiatice de pe traseu, nu scopul ori finalul calatoriei, sunt totul. Oricum, dupa experienta erotica pe care cei trei o obtin \u00een ciuda multor patanii si preamultor dificultati, t\u00e2narul blond moare, orbul \u00eesi afla pereche stabila \u00een soferita obeza, paraliticul se maturizeaza si va purta marca unei \u00eentelegeri net superioare despre viata, bucurie si lume.
\nTema escapadelor care elibereaza si \u00eembuneaza, a fugii din conditiile aparent grijulii, \u00een realitate oprimante, ale socialului contemporan, a mai fost exploatata \u00een scenarii cu multe similitudini.
\n\u00cen \u201eVincent vrea la mare\u201c (sau \u201eDorinta lui Vincent\u201c, Germania, 2010), o anorexica, un tipicar ipohondru si un afectat neuronal (Vincent are simptomul Tourette), asadar trei tineri cu handicapuri diverse, fug de-a curmezisul Europei, at\u00e2t de dragul aventurii, c\u00e2t mai ales din dorinta lui Vincent de a arunca pe mal de mare italiana cenusa propriei mame. Ei fura masina sefei de clinica \u00een care erau internati, apoi pe a parintelui-parlamentar venal. Aventura le este spectaculoasa, dar \u00eei releva extrem de firesti, onesti, sociabili, umani. \u00cen final, fata anorexica expiaza (ori doar lesina si este salvata de ambulanta), \u00eentr-un gest aproape exact ca \u00een cazul blondului din \u201eHasta la vista!\u201c, pe malul apei visate. Doctorita si tatal-politician, care \u00eei alergasera \u00een urmarire, trec si ei prin situatii care le releva proastele alegeri, necazurile si fragilitatea, alienarea, ipocriziile. Asadar, peripetiile tuturor sunt initiatice, \u201electii de viata\u201c, modificatoare de constiinta.
\nLa fel ca \u201eHasta la vista!\u201c, \u201eRegele curling-ului\u201c (Norvegia) este alta capodopera a genului de realism civic, care \u00een ianuarie 2013 \u00eenca mai ruleaza pe canalul TV Cinemax. Si aici umorul este superb, ba chiar le bate pe celelalte prin stil si abundenta.
\nCurling-ul este un sport pe gheata, de mare finete, de precizia farmaceutica a golfului, de care numai unii scandinavi au cunostinta. Oricum, seful \u2013 un maruntel-ur\u00e2tel \u2013 al unei echipe este de o pedanterie patologica, drept pentru care o sa cada inclusiv \u00een faze halucinatorii. Internat \u00een spitalul-azil, lipsit de libertatea de semnatura, el nu se mai poate prezenta la concurs. Sotia \u00eel tradeaza prin alianta cu fantele echipei adverse, dar prin jocul altor caractere si situatii burlesti (un afemeiat simpatic \u00eei obtine declararea sa oficiala drept \u00een-deplinatatea-facultatilor-si-drepturilor), se ajunge la happy end-ul unei incredibile victorii. C\u00e2nd pietrele din cercul final al jocului sunt excelent plasate de catre echipa adversa si totul pare pierdut, \u201eregele\u201c curling-ului reuseste o aruncare incredibila, de geniu.
\nTot \u201etipic\u201c european, realist si civic, superb si \u00eentelept este si suedezul \u201eBijuteriile coroanei\u201c (2011). Un film de egal realism si basm, de tragism, sublim si tandrete infinite, cu drame peste drame si iubiri sau fantezii de care societatea abunda. Fresca este a unor copii care evolueaza \u00een timp sub presiunile ba ale unui tata bogat, dar tiran (care \u00eesi terorizeaza fiul ca sa devina ce n-ar fi putut deveni), ba ale unor parinti mult prea visatori, sarmani, pagubosi. Cei din urma au o fiica de mare talent, dar si un fiu cu sindrom Down. Asa ca fata va fi faptura de sacrificiu, fiindca se \u00eendragosteste de un hockeist gay si fiindca trebuie sa aiba constant grija de angelicul oligofren pe nume Jesus. Baiatul terorizat al bogatului va ram\u00e2ne tarat, ba chiar va declansa moartea prin \u00eendemn la \u00eenec a bietului Jesus. Pentru ca \u00een final sa cada chiar sub revolverul tiranicului parinte, cel falimentat, criminal si suicidar. Cruda si uluitoare tot timpul, povestea evolueaza \u00een jurul \u201einimii de aur\u201c si a \u201echeilor\u201c. \u00cen fond, a iubirii mai tare ca orice, fiindca exista mult egoism, rautate si violenta familiala \u00een lume, nenumarati sunt copiii mutilati emotional, deasa este perversitatea generata de frustrare si invidie, iar productia de ratare sau rebut uman este mai mare dec\u00e2t productia de calitate, valoare, succes. Oricum, cheia finala si singurul aur care ram\u00e2ne peste at\u00e2ta amar si nenorocire se afla doar \u00een iubire, inocenta, daruire, sacrificiu. Lipsit de politica sau emfaza, lipsit de ipocrizii religioase (chiar daca aici apar mereu citatele si un pastor foarte la obiect), lipsit de parodieri ale vreunei institutii, filmul este plin de un umanism tulburator, ca si de kantianism civic, adica de cer \u00eenstelat si morala.<\/p>\n
* * *<\/p>\n
Toate acestea \u2013 desigur, si multe alte filme europene \u2013 sunt filme care nu ilustreaza personaje de fala sau faima. \u00cen ele nu apar actori mari de tot, frumosi si faimosi. Majoritatea par banali, dar sunt at\u00e2t de buni \u00eenc\u00e2t nici nu par actori deloc. Nu prea exista aici, \u00een roluri principale, frumuseti feminine de tip talie-de-viespe-si-s\u00e2ni-hipersexuali; nu exista donjuani de tipul (neo)Adonis-ului pornografic. Femeile au trup trecut si deloc la moda; inclusiv obez ori anorexic. Depardieu-ul din \u201eMammuth\u201c este doar un mos hidoselnic (inclusiv tacut-autistic precum un plictis mortal). Sotia sa e o proasta maxima, desi, totusi, un om de treaba. Protagonista din \u201eMinciuni si secrete\u201c este ur\u00e2ta mai ales pentru ca pl\u00e2nge non-stop si e isterica tare. Dar toate aceste femei sunt at\u00e2t de credibile, veridice, comune-cotidiene si (aproape) majoritare… Iar mai presus ca orice, toate joaca at\u00e2t de bine, ireprosabil, \u00eenc\u00e2t treptat, ori cel putin p\u00e2na \u00een final, ajung sa-ti para extrem de onorabile, acceptabile. \u00ceti devin dragi, recunosc\u00e2ndu-le aproape drept rude. Asadar le respecti, ba chiar \u00eeti vine sa le ocrotesti inclusiv tu, caci prin mila ajungi la empatie si compasiune. Ajungi la recunoasterea faptului ca au devenit cum sunt printr-o viata at\u00e2t de reala sau posibila, at\u00e2t similara cu a ta sau a apropiatilor tai, \u00eenc\u00e2t… sunt mult prea firesti si proxime, sunt chiar surorile, mama, matusile, adica foarte-posibilele tale rude.
\nFilmele realismului civic (mai mult dec\u00e2t cele programat \u201einspirationale\u201c sau \u201emotivationale\u201c, deoarece intentia sau pedagogia lor nu este emfatica sau directa), ajuta. \u00cen prima instanta, te pot ajuta pe tine \u2013 ca sa fii mai atent si mai milostiv fata de at\u00e2t de multa suferinta si drama… prezente la cam toti semenii din propriul jur \u00eemprejur. \u00cen ultima instanta, ajuta chiar la salvarea Europei, care s-a grabit sa se \u201euneasca\u201c sub stindarde idealiste \u00een ciuda faptului ca detine at\u00e2tea straturi sociale cu mentalitati antice si medievale, s-a grabit sa proclame o modernitate suprapusa peste at\u00e2t de multe milioane de nenorociri si anti-modernitati.
\nUnita sau nu prea, Europa duce mare lipsa de bun-simt, bunatate, generozitate, umanism. Filme ca acestea ilustreaza starea sa reala, dar si sugereaza ca nu e deloc dificil, cu conditia ameliorarii mentalitatilor, comportamentelor, atitudinilor, ca multe lucruri sa se schimbe spre bine. Mai ales, sufletul omenesc.
\nDaca aceste si asemenea filme te pot ajuta macar pe tine sa fii un pic mai drept sau milostiv cu semenii (mult prea putini ajung\u00e2nd unde viseaza toti, majoritatea decaz\u00e2nd loviti de sorti diverse!), atunci chiar ca… e fain, ca e bine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un trend cinematografic pentru care am toata admiratia este acela al realismului civic. \u00cen fapt, acest curent s-ar putea numi si realism social, dar ma grabesc \u2013 el musai-trebuie definit imediat \u2013 si ca realism etic. Este adevarat, \u201erealismul social\u201c poate suna oarecum compromitator, iritant chiar, mai ales \u00een mintea celor marcati de tarele tristelor… Cite\u0219te mai mult »Filmul \u201erealismului civic\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14652","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":930,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14652","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14652"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14652\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14652"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14652"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14652"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}