{"id":14638,"date":"2013-03-18T21:39:44","date_gmt":"2013-03-18T19:39:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14638"},"modified":"2013-03-18T21:39:44","modified_gmt":"2013-03-18T19:39:44","slug":"istoria-privita-prin-ferestrele-geografiei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-privita-prin-ferestrele-geografiei\/","title":{"rendered":"Istoria privita prin ferestrele geografiei"},"content":{"rendered":"

Zamfir C. Arbore, Dictionarul geografic al Basarabiei,<\/em> Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2012, 496 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

I.OPRISAN<\/p>\n

Proiectul Societatii Geografice Romane de a continua \u201eMarele dictionar geografic al Romaniei\u201c (vol I-V), cu dictionare similare pentru toate provinciile si partile romanesti aflate in afara granitelor de atunci ale tarii, viza, dupa cum usor se poate deduce, nu numai o cunoastere spatiala a prezentei romanesti, ci si o incursiune temporala in istoria acelor zone, pentru a se demonstra, astfel, unitatea lor indestructibila cu trupul
\nindependent, constituit statal, al\u00a0 acelei\u00a0 mari patrii, din ce in
\nce mai mult visate la hotarul
\nsecolelor XIX si XX.
\nAlegerea lui Zamfir C. Arbore pentru realizarea \u201eDictionarului geografic al Basarabiei\u201c nu a fost intamplatoare. Se dorea, in primul rand, ca autorul lucrarii sa fie bastinas, get beget, al provinciei, dupa cum Emil Grigorovitza, fusese desemnat, in calitatea sa de bucovinean, sa elaboreze \u201eDictionarul geografic al Bucovinei\u201c (1).
\nAutorii dictionarelor celorlalte provincii sunt necunoscuti, desi secretarul general al Societatii, George I. Lahovari, marturisea, in prefata la \u201eDictionarul geografic al Basarabiei\u201c, ca \u201epentru Transilvania si celelalte provincii romane de sub Coroana
\nSf. Stefan, comitetul a adunat o parte din materiale\u201c.
\nEra ales, in al doilea rand, Zamfir
\nC. Arbore, pentru ca acesta se preocupa mai de mult de aspectele avute in vedere de Societate, in legatura cu tinutul rapit de rusi, si fusese premiat, in 1898, de Academia Romana, cu Premiul Statului Eliade Radulescu, pentru lucrarea \u201eBasarabia in secolul XIX\u201c, ce vedea lumina tiparului, un an mai tarziu, in \u201eeditiunea Academiei Romane\u201c, la Institutul de Arte Grafice, Carol G\u00f6bl, Bucuresti, 1899.
\nNu e lipsit de interes faptul ca lucrarea in discutie, dedicata: \u201eFruntasului boierimii pamantene, marelui patriot basarabean, nemuritorului Alexandru Hasdeu\u201c, se sprijinea in argumentarea si concluziile ei privind demografia Basarabiei pe un manuscris inedit al lui Alexandru Hasdeu, pus la dispozitie de Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu care Zamfir C. Arbore se afla in relatii foarte apropiate, fiindu-i unul dintre mediumii spiritisti de baza.
\nMai bine de jumatate din aceasta scriere se refera direct la geografia Basarabiei sau la probleme legate de ea: Cartea I: \u201eGeografia fizica si politica. Geografia, orografia, hidrografia, clima, flora, fauna\u201c; Cartea II: \u201eLocuitorii. Demografia de la 1810-1892. Etnografia\u201c; Cartea IV: \u201eOrasele si satele din Basarabia\u201c; Cartea V: \u201eAgricultura si proprietatea funciara\u201c; Anexe, II: \u201eAsezamantul coloniilor bulgare\u201c; IV: \u201eRepertoriu de toponimie\u201c, cuprinzand 998 de toponime de localitati, ordonate pe tinuturi \u2013 reprezentand nu se stie inca daca totalitatea articolelor elaborate sau doar \u201erepertoriul\u201c avut in vedere pentru \u201eDictionar\u201c.
\nIntr-un fel, Zamfir C. Arbore prezenta, in cartea mentionata, sintetic, concluziile pe care, in mod firesc, ar fi trebuit sa le traga dupa publicarea sau macar dupa finalizarea \u201eDictionarului\u201c.
\nDe aceea, \u201eDictionarul\u201c aparea fara nicio prefata sau postfata a sa, intrucat tot ce avusese de spus spusese deja. Nu-i exclusa, insa, posibilitatea ca documentarea pentru elaborarea propriu-zisa a articolelor sa fi inceput cu mult mai devreme, caci nu se stie nimic in aceasta privinta, si concluziile formulate sa se fi dezvoltat de-o asa maniera, incat sa atinga dimensiunile unui volum de sine statator, de aproape 800 de pagini. Cum cele doua lucrari au crescut in paralel sau imediat una dupa alta, ideile autorului trecand dintr-una intr-alta, in forma concret-exemplificatoare, in \u201eDictionar\u201c, in dezvoltari sintetice in \u201eBasarabia\u2026\u201c, judecarea uneia implica obligatoriu luarea in considerare si a celeilalte (ca un tot in sine).
\n*
\nIn realizarea \u201eDictionarului geografic al Basarabiei\u201c, Zamfir C. Arbore a pornit de la cateva aspiratii ideale, visate de orice autor de asemenea lucrari:
\n1.Sa abordeze toate aspectele geografiei fizice, respectiv: formele de relief ale solului, de la munti, piscuri, dealuri, platouri, vai, campii, sesuri etc., la bogatia hidrografica (Marea Neagra, fluvii, rauri, bazine fluviale, raulete, paraie, insule, peninsule, lacuri, balti, mlastini, vaduri, izvoare, brate), cu relevarea climei, faunei si florei.
\n2. Sa prezinte intreaga gama de materializare a geografiei politice, de la jocul istorico-politic al delimitarii granitelor si statornicirea dependentelor de subordonare statala la formele administrative: judete, ocoale (voloste), orase (capitala de gubernie, de judete si ocoale), targuri, targusoare, comune rurale, colonii, sate, satuce, catune, selisti, odai, locuinte izolate, manastiri, schituri etc.
\n3. Sa infatiseze, in larga ei complexitate, situatia demografica a provinciei, staruind asupra prezentei in diversele asezari a locuitorilor autohtoni (romani) si a nationalitatilor alogene (rusi, ruteni, poloni, germani, bulgari, armeni, elvetieni, tigani s.a.).
\n4. Sa releve raporturile sociale, in ansamblu si in fiecare asezare in parte, dintre locuitori, prezentand dimensiunile proprietatilor si culturile specifice, cu productia si valoarea lor (inclusiv cu nivelul exporturilor si al importurilor pe judete si in punctele vamale), precum si a animalelor, de la cai, boi, magari (ca forte de lucru) la porci, capre, ovine, stupi (ca mijloace de alimentare si productie alimentara).
\n5. Sa infatiseze caile de acces terestre si navale intre diversele localitati: drumuri, cai ferate, poduri, vaduri peste ape, transport de marfuri si persoane, fluvial si maritim etc.;
\n6. In sfarsit, sa indice coordonatele geografice (latitudine si longitudine), in cazul localitatilor pentru care existau asemenea calcule.
\nAceste nazuinte, vizand absolutul, s-au concretizat in articole inegale ca dimensiuni, si chiar ca valoare, punctand, in functie de informatiile avute la indemana, doar unele dintre aspectele pe care autorul ar fi dorit sa le infatiseze.
\nDe pilda, in foarte multe articole nu se indica suprafetele de pamant avute in proprietate de sateni, nu sunt prezentate categoriile sociale ale romanilor (mazili, razesi, boieri, arendasi, tarani), nu se spune nimic despre apartenenta etnica a locuitorilor, nu se da numarul exact al elevilor la scolile (in limba rusa) de la sate, si cu atat mai putin de la orase, din numarul de copii scolarizabili, nu se precizeaza anul constituirii unora dintre coloniile de straini implantate de guvernul rus pe teritoriul Basarabiei in secolul al XIX-lea, nu se dau coordonatele geografice, nu se da numarul vitelor, numele ocolului si nici al judetului, nu se spune in clar ca nu exista scoli sau biserici acolo unde nu exista etc., etc.
\nSi totusi \u2013 in pofida schematismului unora dintre articole, datorate, poate, colaboratorilor nenumiti ai autorului, care l-ar fi ajutat, dupa cum s-a spus \u2013 \u201eDictionarul\u201c ofera o imagine multiplu acordata si coerenta asupra intregului, fara rupturi si contradictii de viziune, sustinuta de o inversunare mocnita impotriva imperiului rasaritean, care a scos partea de tara dintre Prut si Nistru din fagasele ei seculare.
\nProtestele deschis formulate si relevarea opresiunii sau a intentiilor vadite de deznationalizare sunt relativ putine, dar ele se resimt in tot ce scrie Zamfir C. Arbore.
\nAr fi de ajuns sa mentionam doar laitmotivul aparent indiferent, cu aspect de simpla notatie, inclus in aproape toate articolele dedicate satelor care aveau scoli in localitate: \u201eSatul are doua scoale (\u2026) in ambele scoale se invata ruseste\u201c (Mereni, Chisinau); \u201eSatul are o scoala cu o clasa, unde se invata numai ruseste\u201c (Jaloveni, Chisinau); \u201eSatul are o scoala cu o clasa, unde se invata numai ruseste\u201c (Pereni, Chisinau); exista \u201escoala elementara, bisericeasca, unde se invata ruseste\u201c (Rascani, Balti); exista \u201escoala elementara ruseasca\u201c (intr-un sat eminamente razesesc, Dumbravita, Balti); \u201eSatul are (\u2026) o scoala, cu institutor, unde se invata numai ruseste\u201c (Balauresti, Chisinau); \u201eSatul are o scoala elementara, unde se invata ruseste\u201c (Pascani, Chisinau) etc.
\nUneori, spre a evidentia contradictia dintre invatamantul impus, in limba rusa, si integralitatea romaneasca a satului, autorul subliniaza dezinteresul satenilor fata de limba de predare: \u201esatul poseda o scoala rurala, unde copiii invata numai ruseste; populatiunea, insa, nu vorbeste aceasta limba\u201c (Ciolpani, Chisinau). \u201eSatul are o scoala cu o clasa, unde se invata numai ruseste, desi razesii nu vorbesc ruseste\u201c (Durlesti, Chisinau); exista \u201escoala cu o clasa, unde se invata numai ruseste, desi taranii nu vorbesc acea limba\u201c (Duruitoarea, Balti); satul \u201eare o scoala rurala cu 2 clase, unde se invata ruseste: populatia nu vorbeste ruseste\u201c (Ciuciurleni, Chisinau).
\nFaptul e evidentiat chiar intr-o colonie bulgareasca asimilata de romani (2): \u201eAstazi satul are 257 case, cu o populatie de 2.413 suflete, toti vorbind romaneste, nestiind limba rusa, desi satul are o scoala ruseasca\u201c (Cismea, Ismail).
\nProblema limbii, caci aceasta i se parea \u2013 si e, intr-adevar \u2013 esentiala, e ridicata de autor si in cazul serviciului divin, care se oficia, dupa 1812, doar in limba rusa si rareori si in limba romana, desi existenta cartilor vechi romanesti, intr-adins semnalate, aflate in bisericile satesti si mai ales in manastiri, dovedeste clar ca aici s-a slujit inainte in romaneste.
\nDar administratia rusa nu admitea o alta limba oficiala in \u201etinut\u201c, dupa cum nu suferea existenta schiturilor si manastirilor curat romanesti, pe care le-a desfiintat cu brutalitate (19 la numar, daca nu cumva chiar mai multe). \u201ePe la 1806 \u2013 cand au patruns armatele rusesti in Basarabia, in vederea razboiului cu turcii \u2013 aceasta manastire sRazana, jud. Orheit \u2013 scria Zamfir C. Arbore \u2013 era un schit si, impreuna cu schiturile Casovatul, Soroca, Verejeni, Caratura sCuraturat, Poiana, Lomanova, Hradiste, Hiticica, Pecistea, Pasteru, Popauti, a fost desfiintata de pravoslavnica Rusie\u201c.
\nPrezentand, in alt articol, manastirea Japca (Jabca), din jud. Soroca, dupa ce releva ca \u201eaceasta manastire este intaia intre manastirile de astazi ale Basarabiei\u201c, unde se aduna in ziua Inaltarii Domnului \u201eo multime de crestini\u201c \u201edin toate partile Basarabiei\u201c, autorul incheia cu amaraciune: \u201eLiturghia, insa, in aceasta manastire romaneasca, se oficiaza in limba slava\u201c.
\nConchizand, intr-un fel, in articolul general \u201eBasarabia\u2026\u201c, autorul afirma deschis, comparand situatia romanilor cu a altor nationalitati (in special cu a germanilor si a evreilor, nu mai vorbim de a rusilor), ca \u201eInvatamantul limbii romane este interzis in Basarabia\u201c \u2013 \u201eAtat in bisericile de prin orase si in toate scolile publice, limba romana este interzisa, numai prin satele cu populatie romana se permite sdar multe dintre articole dovedesc contrariult, oficierea sfintei liturghii in limba rusa si romana\u201c.
\nIn legatura cu cultul religios ortodox, tinem sa mentionam semnalarea unei asezari romanesti (Branza din jud. Ismail), care, \u201epana pe la 1630\u201c, a avut proportiile unui \u201emare sat\u201c, cu \u201esapte biserici, ale caror temelii s-au mai pastrat pana acum\u201c. Daca nu vor fi fost construite succesiv, ca urmare a arderii lor de catre tatari, avem de a face cu o localitate imensa pentru acele timpuri, ceea ce nu e verosimil, data fiind asezarea ei in calea invaziilor.
\nDovada, intre altele, si precizarile din articol: \u201eLa 1827, insa, aici locuiau numai 45 familii de tarani romani si 16 familii de ruteni romanizati cu desavarsire, astfel ca descendentii lor de astazi nu vorbesc alta limba decat cea moldoveneasca\u201c.
\nDezastruoasa i se parea autorului si situatia scolarizarii copiilor, care, mai mult de jumatate \u2013 in unele sate, unde nu existau scoli, integral \u2013 ramaneau analfabeti, neputand beneficia nici macar de \u201eluminile\u201c rusesti.
\nO chestiune foarte importanta, pe care Zamfir C. Arbore o dezbate \u2013 nu numai sub forma de semnalare, ci si de protest \u2013 o constituie incercarea administratiei ruse de a popula, dupa proiectul lui Hinzov, in principal judetele din sudul Basarabiei, cu colonisti germani si slavi, pentru ca, in felul acesta, sa dispara orice posibilitate de revendicare romaneasca a gurilor Dunarii.
\nS-a facut o propaganda imensa, mai ales in Apus, pentru atragerea colonistilor in Basarabia.
\nDaca in \u201eDictionar\u201c autorul nota sec doar suprafata de pamant data fiecarui imigrant german, 60 deseatine \u2013 intindere imensa fata de terenul detinut de razesii romani \u2013, in Basarabia in secolul XIX el dezvaluia si celelalte avantaje acordate \u201eoaspetilor\u201c.
\nAsa, de pilda, colonistii germani erau \u201escutiti de orice impozite si biruri pe 50 de ani, tinerii erau scutiti de recrutare, si, in afara de pamant, pentru care statul nu a cerut niciun ban, au mai primit de la stat bani pentru intocmirea gospodariei\u201c (p. 104). Cel putin primele colonii, caci urmatorilor, din W\u00fcrtemberg, nu li s-a mai dat, constatandu-se ca acestia detineau in medie 2.800 franci pe cap de familie\u201c, iar cei din Lichtenberg \u201ecate 60 de ruble pe cap de familie\u201c.
\nIn plus, ei aveau bisericile lor (luterane sau catolice) si scolile, in care, chiar daca se invata rusa, \u201etoate obiectele de studiu se predau in limba germana\u201c (p. 103).
\nInca si mai curtati au fost colonistii elvetieni, francezi din Lausanne, intemeietorii localitatilor Saba si Sabalat, vestite pentru viile lor, carora \u201eli s-au dat cele mai manoase pamanturi, alese chiar de delagatii lor\u201c (p. 104).
\nCele mai numeroase colonii au fost infiintate, insa, de bulgari, care s-au revarsat in Basarabia de peste Dunare, alaturandu-li-se bulgarilor mai vechi, veniti din Imperiul Otoman, ce fusesera protejati initial de domnii romani. (La 1819 erau deja 6.532 de familii vechi si noi, cca 24.000 de locuitori; in 1821 erau 8.891 de familii, cca 32.000 de locuitori, iar in 1861 ajunsesera la 48.216 de locuitori).
\nPe langa pamantul acordat gratuit (cca 30 deseatine pe cap de familie) li se dadeau ajutoare banesti, care, cu timpul, au covarsit sumele guvernamentale destinate acestui scop.
\nFata de navala bulgarilor, Imparatul Nicolae I a dat un ucaz prin care hotara ca \u201eimigrantii industriosi\u201c, \u201evieri, pescari, si marinari\u201c sa fie stabiliti prin orase si targuri\u201c; cu scutire de orice impozite timp de 10 ani, iar marinarii \u2013 de care era nevoie in flota rusa \u2013 sa aiba o scutire de orice bir catre stat timp de 25 de ani.
\nFoarte protejati au fost si colonistii evrei, care s-au adaugat celor 5.000 de familii existente in Basarabia la 1812, ajungand, in 1858, la \u201e78. 751 suflete\u201c, dintre care \u2013 o noutate pentru epoca moderna \u2013 10. 589 de evrei au fost colonizati in 16 sate, \u201einsumand 1.082 de gospodarii agricole, cu pamanturile cele mai manoase\u201c, ca in timpurile biblice.
\nDin pacate, \u201emunca agricola \u2013 scrie autorul \u2013 s-a dovedit prea grea pentru natura nervoasa a evreului\u201c si agricultorii au parasit satele, ingaduindu-li-se \u201esa se stabileasca pe la balciuri si targusoare\u201c. In toate locurile, insa, ei au avut scolile si templele cu predare si serviciul divin in limba lor.
\nDe un tratament special s-au bucurat polonii, putini la numar (cca 800), in genere sleahtici, care \u201eau imbratisat profesiunea manoasa de arendasi\u201c.
\nFata de colonistii mentionati \u2013 in randul carora trebuie adaugati: rutenii, armenii, grecii (printre ei, multi aromani), care au fost intampinati cu simpatie, acordandu-li-se avantaje enorme \u2013 romanii, amestecati printre ei, fie au fost respinsi de la orice danie de pamant, fie li s-a acordat suprafete infime, ramanand ca niste paria, saracii satelor. Exemplul celor din Cazaclia, jud. Ismail. Satul \u201es-a intemeiat la 1822, de catre 19 familii de tarani romani. La 1825 au venit de s-au asezat aici 141 familii de bulgari si o familie de romani. Guvernul rus n-a admis pe cei asezati inainte si a dat pamant numai celor din urma. Astfel ca numai 142 de familii au capatat pamant in intindere de 8.520 deseatine, iar romanii au ramas fara pamant\u201c. Sau al celor din Ivanovca, jud. Acherman: \u201eLa 1821, cand s-a intrunit satul, aici au fost 45 familii de bulgari si 12 familii de moldoveni. Guvernul rus a dat bulgarilor 2.700 de deseatine si a refuzat moldovenilor de a slet recunoaste orice drept asupra pamantului. Astazi satul se compune din 1.150 de bulgari si 600 de romani\u201c.
\nBa, mai mult, sunt semnalate, nu o data, situatii cand ei, primii intemeietori ai unor asezari, au fost izgoniti spre a fi colonizati acolo emigranti straini. \u201ePe atunci sla 1823t au existat aici doua catune: Mica Catarjea si Achimbat, locuite azi de ruteni si in care, locuiau tarani romani, pe care guvernul rus i-a gonit, transferandu-i aiurea\u201c (spre a infiinta colonia elvetiana Saba, jud. Acherman). Sau: \u201eGuvernul rus, la 1827, a voit sa transporte pe acesti locuitori sdin Hasan-Batar, Achermant pe alt loc, voind a intemeia aici o colonie bulgara\u201c.
\nAlteori alungarea s-a facut prin inselaciune, promitandu-li-se pamant in Caucaz si Crimeea (de fapt trimitandu-i la robia inca in vigoare in Imperiu), de unde putini s-au mai intors. \u201eDin acest sat sHolercani, Orheit, la 1872, au plecat multi emigranti, spre a se stabili la Caucaz, ademeniti de ocarmuire\u201c.
\nSpre a demonstra antecedenta tuturor satelor romanesti in Bugeac fata de coloniile straine, Zamfir C. Arbore dedica, in volumul \u201eBasarabia in secolul XIX\u201c, o ampla sectiune migratie romanesti peste Nistru si in sudul Basarabiei. \u201eAceasta emigrare a elementului roman din Basarabia a inceput deja \u2013 scrie autorul \u2013 in secolul al XVIII\u201c. La 1753 s-au format pe Bug \u201eun soi de cazaci numiti \u00abBugskie Cazaki\u00bb ce s-au extins pe raurile Iagul, Yaslac, Verblinsca, Komisarovca, Domotcani, Samotcani, din care s-au recrutat 23 de companii de cazaci \u2013 la 1783 erau \u201e1.500 curti, 15 biserici, cu o poporatiune de 2.000 familii\u201c.
\nIntre 1791-1803 \u2013 trec alti romani, alcatuind satele: Ovidiopol, Maiaki, Dubasarii Noi, Tiraspol, Slobozia-Hanului, Ananiev, Bobrinetu, Balta.
\nDupa acordarea de catre Imparateasa Ekaterina, la 1792, a 260.000 de deseatine boierilor moldoveni, \u201ecare de buna voie cu osardie s-au facut supusi rusi\u201c, acestia au adus lucratori pe mosii din Moldova din care facea parte, desigur si Basarabia), cu care s-au format 20 de sate.
\nAlti romani au emigrat in Ociacov, formand satele Tasina, Berezina, Boldana, Cantacuzovca s.a., asa incat, la 1901, locuiau in guvernamantul Ekaterionoslav 26.574 de romani; in Podolia: 42.481 de romani; iar in guvernamantul Herson 210.146 de romani (care i-au rusificat pe ruteni).
\nCca 9.000 de romani din Basarabia de Nord s-au asezat in Basarabia de Sud.
\n\u201ePe temeiul acestor fapte \u2013 isi incheia autorul expunerea \u2013 putem, dar, conchide cum ca emigratiunea elementului roman din Basarabia n-a putut avea de la 1812 incoace o inraurire vatamatoare asupra trassatturii dominante a fizionomiei etnice a Basarabiei. Din contra, elementul acesta roman, asezat dincolo de Nistru inaintea anului nefast pentru Basarabia formeaza astazi un zid de santinela etnica, care apara Basarabia de navalirea puhoiului strain\u201c (p. 123).
\nRevenind la consideratiile anterioare digresiunii, trebuie sa constatam ca o soarta apropiata de a romanilor din sudul Basarabiei au mai avut-o doar tiganii \u2013 carora li s-a intarit, prin ucazul imperial din 1818, robia \u2013 si rusii fugiti de dincolo de Nistru, care au fost reintorsi la robia de acasa (cca 48.000 de tarani rusi robi sau schismatici expediati pana in 1872 de politie).
\nTentativa reala sau doar propagata a administratiei ruse (despre care se zvonise prin anii 1817-1820) de a introduce robia si in Basarabia, asupra locuitorilor bastinasi, care se bucurau de toata libertatea (indeosebi mazilii si razesii), in virtutea vechilor hrisoave de la voievozii Moldovei, unii inca de la Alexandru cel Bun, \u201ea provocat o adevarata teroare in randul taranimii bastinase, care se temea ca Rusia o va face roaba la boierii rusi, precum robi erau pe atunci taranii rusi\u201c (p.93). Drept urmare \u2013 concomitent cu venirea emigrantilor straini \u2013 o parte a populatiei basarabene, pamantene, a fugit, fie in Moldova libera, fie in Imperiul Otoman, de unde veneau bulgarii. Asa se face ca deznationalizarea capata un curs dramatic.
\nParandu-li-se chiar rusilor ca o provincie rapita n-ar avea nicio valoare fara locuitori, si-au infranat pornirile de inrobire si au cautat alte cai de subjugare, cu aceleasi efecte in timp; fapt ce-a determinat reintoarcerea la casele lor a aproape tuturor celor plecati.
\nSi pentru ca am amintit de mazili si razesi, e momentul sa relevam simpatia impinsa pana la dragoste si mandrie patriotica, cu care Zamfir C. Arbore ii prezinta in toate articolele inchinate asezarilor in care mai existau.<\/p>\n

In evocarea curateniei sufletesti, a demnitatii si indaratniciei sau a frumusetii si harniciei lor, prezentarea, desi succinta si voit incolora \u2013 obiectiva \u2013 de articol de dictionar, capata tensiuni, daca nu lirice, cel putin afective. Autorul e constient de faptul ca are de-a face cu oameni mandri, descendenti de razboinici (3), care nu cunoscusera impilarea si n-o puteau suferi, anticipand intr-un fel, formularea memorabila a lui
\nN. Iorga: \u201eAcesta nu e taranul obisnuit cu serbia, taranul sarac, ce se umileste, pe care-l poti insulta si palmui; acesta e cea mai buna rasa moldoveneasca a Romaniei intregi. Odata am fost intampinat cu lacrimi de oamenii dintr-un sat; doua saptamani mai inainte, un jandarm insultase pe un taran si tot satul se solidarizase cu cel ce primise ofensa. Acestia sunt \u00abnobili spanioli\u00bb cu onoare susceptibila si de aceea ne vin la Camera, fara incetare, plangeri de ale basarabenilor. La noi lumea s-a obisnuit cu administratia secolului al XIX-lea si cu apucaturile ei, dar altii se impotrivesc si nu-i admit toate tratamentele\u201c (\u201ePolitica minoritatilor in Romania noua\u201c, \u201eNeamul romanesc\u201c, 16 august 1926).
\nSi totusi, viata acestor \u201enobili spanioli\u201c nu era deloc usoara. Pamanturile lor \u2013 dupa cum rezulta din \u201eDictionar\u2026\u201c \u2013 fusesera continuu diminuate de arendasii si negustorii (de obicei, straini) sau de boierii localnici, atelajele si vitele mari se imputinasera pana in 1901 \u2013 punctul de referinta al cartii \u2013 fata de recensamintele din 1823,1827, cu care autorul compara mereu situatia. Incat pamantul a 2-3-5 gospodarii de colonisti germani, care primisera cu darnicie cate 60 de deseatine pe cap de familie, egalau \u2013 si in unele cazuri chiar intreceau \u2013 suprafata detinuta de un sat intreg de razesi sau tarani romani.
\nDar insasi viata casnica de zi cu zi a acestora era grea. Gratie informatiilor paralele numar de locuitori\/ numar de case, cuprinse in volum, se poate observa stramtorarea extraordinara a romanilor in gospodariile lor. Dam cateva exemple \u2013 dar ele pot fi luate de oriunde din volum: Balinti, jud. Soroca: 94 de case, 1.020 de suflete; Balasesti, jud. Soroca: 42 de case; populatiunea de razesi 498 de suflete; Balaccea Veche, jud. Acherman: 38 de case, \u201epopulatia 579 de suflete\u201c; Balarda, jud. Orhei: 30 de case, \u201epopulatia 287 suflete\u201c; Floceni (Uscati), jud. Balti: 107 de case, cu o populatiune de 1.200 de suflete, romani razesi; Floresti, jud. Balti: \u201e89 case, cu o populatie de 911 suflete\u201c; Beresti, jud. Balti: numarul caselor 44; \u201epopulatiunea 498 suflete\u201c; Beseni, jud. Balti: numarul caselor 27; \u201epopulatiunea 343 suflete de locuitori, care poseda pamant de improprietarire 114 deseatine\u201c; Bocsa, jud. Balti, \u201esat de razesi\u201c:\u201cnumarul caselor 58, populatiunea 980 suflete\u201c; Bisericani, jud. Balti, \u201esat de razesi\u201c: 93 case, 970 suflete etc. etc.
\nDincolo de stramtorarea din punct de vedere al confortului \u2013 a se compara cu situatia colonistilor germani \u2013, statistica mentionata cuprinde in subsidiar si un fapt imbucurator \u2013 acela al natalitatii sporite a romanilor fata de toti ceilalti, care, intre altele, a zadarnicit incercarile rusesti de deznationalizare.
\nIn afara infuziunii istoriei, oarecum de la sine, in substanta tuturor articolelor, ca element de fundal implicit in prezentarile si afirmatiile autorului, exista secvente speciale ale derularii trecutului, ca parti obligatorii ale articolelor generale despre Basarabia si despre centrele judetene si vechile cetati de granita: Hotin, Orhei, Soroca, Tighina (Bender), Cetatea Alba (Acherman), Ismail, Chilia sau despre manastirile importante.
\nScrise, cel putin unele, cu anume exaltare (cata poate fi cuprinsa in articole de stricta informare) in dorinta evocarii epocii de glorie a Moldovei, a lui Stefan cel Mare, a celorlalti voievozi, spre a trezi constiintele, textele sunt in linii mari corecte, cu posibile rectificarii (in cea mai mare parte operate de domnul Iurie Colesnic in editia a II-a a cartii).
\n*
\nS-a afirmat, la un moment dat, ca \u201eDictionarul\u201c ar fi o lucrare de cabinet, si ca n-ar reflecta in niciun fel impresiile personale ale autorului din timpul documentarii la fata locului. Observatia nu se sustine decat in parte, in sensul ca Zamfir C. Arbore nu a putut, in perioada elaborarii \u201eDictionarului\u201c \u2013 data fiind situatia sa politica de fugar din Imperiul tarist \u2013 sa strabata in voie tinuturile despre care scria. Dar urmele familiaritatii sale cu multe din localitatile la care se refera, razbat si din \u201eDictionar\u201c. Ne referim, in special, la legenda despre intemeierea manastirii Curchi, pe care a cules-o personal \u201edin gura unui mosneag razes\u201c sau la amintirile care se stravad, de asemenea, din articolele dedicate, cetatilor lui Stefan cel Mare si unora dintre manastiri, cu evocarea peisajului paradisiac in care sunt situate (de exemplu, privelistea ce se deschide peste Nistru catre \u201ecatunul Camenca din guvernamantul Podoliei, cu castelul maresalului Witghenstein\u201c). Spre a nu mai vorbi de evocarile poetice ale Nordului Basarabiei din vol. \u201eBasarabia in secolul XIX\u201c, care nu sunt rodul simplei fantezii.
\n\u201eLa Nord, spre Orhei, Hotin, Soroca \u2013 rememoreaza autorul impresiile trezite la fata locului \u2013 calatorul adeseori ramane fermecat de privelistea peisajului, si imprejurimile Rinului nu sunt deloc mai pitoresti decat imprejurimile de la Soroca, de pe Nistru. Niste maluri inalte si abrupte sunt alocurea acoperite peste tot cu paduri, alocurea goale si stancoase. Dincolo de mal, spre nord, se intind paduri vaste si tacute in posomorata lor maiestate. Din aceste paduri, prin vai inguste si stancoase, serpuiesc izvoare si raulete, care se revarsa in Nistru. In fine, batranul Nistru cu apele sale curgatoare, sfredelindu-si albia printre stanci si dealuri, pentru a-si revarsa apele in Marea Neagra\u2026 Iar peste toate acestea, un cer albastru, un aer imbibat de parfumul florilor si al fanetelor si, acolo sus-sus, in slava cerului, plutesc vulturii Basarabiei\u201c (p.28).
\nSau, prin contrast, peisajul Bugeacului, de la capatul sudic al Basarabiei:
\n\u201eSatele si coloniile se tin lant de-a lungul malurilor raurilor desemnate in departare prin linia verde a stufariilor. La dreapta si la stanga drumului, se intind nemarginite pasuni, pe care pasc cirezi de vite si turma de oi. Iar acolo unde se ispravesc pasunile, se incep lanuri de bucate: graul ca un zid se inalta din ambele parti ale drumului, spicul graului e aplecat spre pamant, de plin ce este; acolo mai departe incep fanetele. Palcuri de flori presara intreaga campie, unele mai inalte, altele mai indesate. Pare ca fiecare floare te priveste, mirata de a vedea pe un om in solitudinea campiei; pare ca intreaga campie asculta si sopteste cu vantuletul, care adie printre mii si mii de flori.
\nAsa e Bugeacul.
\nDar a trecut luna mai, bucatele s-au copt si a sunat ora binecuvantata a secerisului. Cu o saptamana inainte de seceris, vantul, care pana atunci adia prin campii, deodata a incetat de a sufla: nicio urma de nor pe cer, din a caruia inaltime nemarginita arde un soare neindurat. Termometrul arata 45-46 de grade la umbra\u2026 si in doua trei zile bucatele suculente sunt fierte, graul e pierdut. Intreaga munca a omului a pierit fara niciun rezultat; sperantele de primavara s-au risipit in cateva zile, iar campiile cu flori s-au prefacut in praf si cenusa.
\nAsa e Bugeacul\u201c.
\n*
\nParcurgand cele doua lucrari ale lui Zamfir C. Arbore, te intrebi, pe buna dreptate, cum au putut sa-si pastreze romanii din Basarabia identitatea nationala si mai ales limba, sub rusi, caci s-a scurs doar o perioada aproximativ egala de ocupatie, cu aceea a stapanirii Daciei de catre romani.
\nDesigur, conditiile au fost cu totul altele. Ocupatia ruseasca s-a instaurat in epoca moderna, a afirmarii constiintelor nationale, cand popoarele nu mai suportau cu aceeasi usurinta impilarea.
\nDar nu a fost deloc usor.
\nStalpii de aparare ai neamului si limbii i-au constituit nu orasenii, ci mazilii, razesii si taranii, descendenti din vechii razboinici, care si-au aparat tara impotriva navalirilor continue ale hoardelor.
\nVeneau tatarii sau cazacii, pe urma rusii si ardeau satele, luau belsugul roadelor si floarea tineretii, dar cei care mai scapau, dintre localnici, reveneau cu si mai mare indarjire la locurile stramosesti, in asteptarea altor invazii.
\nStapanirea ruseasca a fost ultima dintre ele, mai dura, mai lunga si mai sistematica, hotarata sa devina definitiva, mai ales dupa 1944, cand s-au facut deportari in masa, din randul romanilor razvratiti sau al celor mai indaratnici \u2013 uneori, chiar fara nicio logica aparenta.
\nSi totusi\u2026 in 1989-1990, sub impulsul unor evenimente favorabile, romanii basarabeni au scos miraculos din subterane, \u201elimba noastra cea romana\u201c si i-au regasit frumusetile nealterate.
\nS-a produs o adevarata minune, pe care republicarea \u201eDictionarului\u201c lui Zamfir
\nC. Arbore o confirma, dandu-i adevarata dimensiune de fapt greu explicabil.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n(1) \u201eDictionarul geografic al Bucovinei\u201c de \u201eEm. Grigorovitza, profesor\u201c, numerotat cu cifra II, din seria \u201eDictionarelor geografice ale tarilor locuite de romani in afara de regat\u201c, aparea la Atelierele Grafice Socec & Co, Bucuresti, 1908 (248 p.) (BAR:III 11001).<\/p>\n

(2) Din pacate, exista numeroase cazuri in care romanii au fost asimilati complet de elementele slave. Dam ca exemplu localitatea Cristinesti din jud. Hotin, tinand de comuna Stanceni, ocolul Dancauti (azi Kerstenti\/ Cherstinet \/Chirstenet, in Ucraina), care, la inceputul secolului al XIX-lea, pe timpul recuperarii mosiei stramosesti de catre Tadeu Hajdeu (bunicul lui B.P. Hasdeu), era integral romaneasca si astazi e integral ucrainizata. Cu ultima vorbitoare de limba romana, femeia de serviciu de la scoala, am discutat la sfarsitul anilor \u201880 ai secolului trecut.<\/p>\n

(3) Nu intamplator, cele mai multe biserici ortodoxe romane din Basarabia si-au ales ca hram sarbatoarea \u201eSfantului Mihail\u201c, alegand, din cei doi arhangheli (Mihail si Gavriil, 8 noiembrie), pe cel cu sabia neinduratoare.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Zamfir C. Arbore, Dictionarul geografic al Basarabiei, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2012, 496 p.   I.OPRISAN Proiectul Societatii Geografice Romane de a continua \u201eMarele dictionar geografic al Romaniei\u201c (vol I-V), cu dictionare similare pentru toate provinciile si partile romanesti aflate in afara granitelor de atunci ale tarii, viza, dupa cum usor se poate deduce, nu… Cite\u0219te mai mult »Istoria privita prin ferestrele geografiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14638","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1320,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14638","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14638"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14638\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14638"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14638"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14638"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}