{"id":14636,"date":"2013-03-18T21:37:55","date_gmt":"2013-03-18T19:37:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14636"},"modified":"2013-03-18T21:37:55","modified_gmt":"2013-03-18T19:37:55","slug":"dihonie-intre-carturari-fondurile-c-n-s-a-s","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dihonie-intre-carturari-fondurile-c-n-s-a-s\/","title":{"rendered":"Dihonie intre carturari: fondurile C.N.S.A.S."},"content":{"rendered":"

Gabriel Andreescu, Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii,<\/em> Iasi, Editura Polirom, 2013, 304 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00centrebare: de ce au fost preotii, literatii si actorii primii deconspirati de Colegiul C.N.S.A.S. ca informatori ai Ministerului de Interne \u00een perioada socialista? Raspuns: pentru a distruge mitul rezistentei lor profesionale. \u00centrebare: de ce, sub raport cantitativ, scriitorii par a fi ajutat cel mai asiduu politia politica? Raspuns: din motive similare. \u00centrebare: ce este un informator? Raspuns: un colaborator fara angajament, dar cu dosar de retea; un colaborator cu angajament; un colaborator fara dosar de retea, prezent totusi \u00een arhiva Serviciului de Informatii Externe; un agent de influenta, fara dosar de retea, \u00eensa care \u00eentretinea contacte sporadice sau dese cu ofiteri ai Securitatii.
\n\u00centrebare: securistii sau informatorii poarta raspunderea majora? Raspuns: depinde de notiunea de \u201enormalitate\u201c. Abuzurile domina intervalul 1948-1989. Chiar ilegitime si inumane, au reprezentat statu quo-ul societatii. Angajatii Securitatii urmau fisa postului. \u00cesi faceau treaba, indiferent daca misiunea lor \u00eensemna filaj, santaj, interceptarea corespondentei si a convorbirilor telefonice, arestari nefondate, racolarea turnatorilor, torturi ori crime. \u00centelegem sau nu, ei actionau \u00een sensul \u00eendeplinirii datoriei (damblagite). Numarul imens de salariati atesta faptul ca regulile se implementasera. Ceea ce nu mai percepem astazi consta \u00een notiunea de \u201elegislatie\u201c. Socialismul stabilise niste reguli. Este aproape imposibil sa le acceptam. Dar atunci, asa functiona statul. De la plutonier la general, de la gardian la comandat de penitenciar, de la anchetator penal la procuror militar, toti se achitau de sarcinile prevazute \u00een succesivele Constitutii ale R.P.R. si R.S.R. Desi constatarea precedenta ram\u00e2ne tragica, actele normative se situeaza dincolo de perceptia morala.
\nLegaturi si colaborari<\/strong>
\n\u00centrebare: cum \u00eei judecam pe informatori? Raspuns: dupa criterii etice, evidente, din pacate, doar pentru cine nu se stie cu musca pe caciula sau pentru cine nu a trait \u00een vremuri de restriste; dupa factologie, \u00een ciuda persistentei tezei despre mistificarea documentelor de catre serviciile secrete dinainte de 1989; compar\u00e2nd cu vinovatia persoanelor gradate, din aparatul represiv din timpul lui Dej si Ceausescu, insist\u00e2nd asupra ocrotirii marilor culpabili si a scoaterii informatorilor ca tapi ispasitori; potrivit legislatiei C.N.S.A.S., care \u00eentrebuinteaza, deocamdata, un limbaj necorespunzator. \u00cen favoarea ultimelor doua variante de lucru opteaza Gabriel Andreescu \u00een \u201eCarturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii\u201c, lucrare indispensabila, controversata, deranjanta, laudabila, amendabila si, \u00een consecinta, marcanta. Subiectul \u00eel constituie relatia a sapte intelectuali \u2013 Adrian Marino, Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Nicolae Balota, Mihnea Berindei, Mihai Botez si Nicolae Breban \u2013 cu fostele structuri ale Securitatii. As fi evitat dezbaterile despre cei \u00eenca \u00een viata. \u00cen primul r\u00e2nd, din scrupul normativ. Din c\u00e2te cunosc, fara consimtam\u00e2ntul persoanei vizate, nimeni din afara C.N.S.A.S. nu are acces la respectivele dosare. \u00cen al doilea r\u00e2nd, din pricina tentativei de a combate denigrarile cu indulgenta. \u00cenlocuirea insultelor cu manusile sterilizate \u00eenseamna caderea \u00een cealalta extrema. Si nu ar deranja excesul de circumspectie, daca tinta disputelor lui Gabriel Andreescu nu s-ar numi wikipedia, forumistii, bloggerii sau beneficiarii de izvoare top secret de la \u201eEvenimentul zilei\u201c.
\nMa vad nevoit sa semnalez ca, \u00een afara comentariilor lui Nicolae Manolescu (\u201eCritica criticii\u201c si \u201eCritica criticii (II)\u201c, \u00een \u201eAdevarul\u201c, 8 si 15 februarie 2013) si a celui semnat de Dorin Tudoran, \u00eensotit de o polemica internauta, binevenita si cordiala cu Gabriel Andreescu (http:\/\/www. dorintudoran .com\/2013\/02\/27\/precautie-si-disolutie-adevarul-de-weekend-si-adevarul-zilnic\/), restul s-au demonstrat deficitare. Nu neaparat prin caracterul entuziast, ci din cauza absentei opiniilor pe marginea chestiunilor avansate. O lipsa tolerabila, provenita din diferenta de context \u00eentre autor si recenzenti. Pentru a emite consideratii asupra bazei de date C.N.S.A.S., trebuie sa fi mers la surse, sa fi consultat asemenea acte. Altfel, ajungem sa colportam si sa compilam \u201ecu cuvintele noastre\u201c ceea ce a afirmat sociologul. De preferat ar fi sa solicitam aceleasi dosare citite de acesta pe durata redactarii. Cred ca asa am da curs, cum se cuvine, invitatiei din volum la \u201eprecautie\u201c. Scotocirea prin biografii, urmata de judecarea lor, nu exclude reevaluarile, \u00een special dupa largirea taraganata a fondurilor: \u201eImaginea lui Alexandru Paleologu, alias \u00abMarin Oltescu\u00bb, \u00abAlexandru\u00bb si \u00abAlexandrescu\u00bb, stilist al evitarilor si subterfugiilor, ram\u00e2ne totusi parte a \u00eentregii istorii. Tudorel Urian s\u00een \u201eVietile lui Alexandru Paleologu\u201ct, care de altfel nu pare sa fi avut acces la dosarul SIE nr. 7346, are dreptate doar p\u00e2na la un punct. Dosarele completeaza tabloul cu detalii ce regasesc spiritul cedarilor din \u00eenchisoare\u201c (p. 132).
\nRiscul unor suprize, indiferent de natura lor, provocate de transferul \u00eenc\u00e2lcit al fondurilor de la SRI si SIE catre C.N.S.A.S., a fost semnalat, de aproximativ un deceniu, at\u00e2t de fosti membrii ai institutiei (Horia-Roman Patapievici), c\u00e2t si de \u00eensusi autorul cartii. \u00cent\u00e2rzierile duc la concluzii incomplete. \u00cembogatirea bibliografiei implica formularea altor ipoteze. \u00cen definitiv, Gabriel Andreescu recurge la analize de text. Aceasta metodologie se deduce din preferinta pentru termenii \u201estilist\u201c\/ \u201estilistica\u201c. Din acest punct de vedere, bulverseaza diversitatea documentelor parvenite de la SIE, referitoare la Marino, Noica, Paleologu, Balota, Mihnea Berindei si Breban. Parcurg\u00e2nd fiecare caz \u00een parte, se distruge o prejudecata statornicita. Nu oricine pleca \u00een strainatate \u00eenainte de 1989 era, obligatoriu, informator. Nu toti se aflau \u00een relatii subaltern-sef. Nu toti raspundeau afirmativ la solicitarile ofiterilor. Nu toti primeau \u201einvitatia\u201c de a vorbi despre activitatea din afara granitelor.
\nLegislatii deficitare<\/strong>
\nCert ram\u00e2ne ca, \u00een ciuda titlului \u00eenalbitor, niciunul din cei sapte carturari, cu exceptia lui Mihnea Berindei \u00een exil, nu este opozant de netagaduit al regimului totalitar. Arhivele arata, macar, legaturi frecvente si\/ sau cooperari fertile ca agenti de influenta. Poate ca are dreptate Gabriel Andreescu sa adrese urmatoarea interogatie legislatiei \u00een vigoare: \u201eProblema discutata \u00een \u00abcazul Breban\u00bb \u2013 ca si \u00een cazurile Marino, Noica, Balota, Paleologu, Botez, Berindei \u2013 are \u00eensa, \u00een termenii competentelor CNSAS, un sens restr\u00e2ns: a furnizat persoana informatii prin care denunta activitatile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, viz\u00e2nd \u00eengradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului?\u201c (p. 258). Prefer totusi explicatia bunului simt, care atrage atentia asupra situatiei, nu a gravitatii ei. Daca tot a ajuns C.N.S.A.S. un for doar cu rol constatativ, atunci sa ia \u00een calcul aspectele de neeludat. Din nefericire, asa cum \u00eentemeiat a sesizat Gabriel Andreescu, dovezile nu conving mai presus de orice \u00eendoiala. Din nefericire \u2013 \u00eentruc\u00e2t confuziile sunt \u00eentretinute de vechile si actualele institutii responsabile de gestionarea dosarelor. Prudenta aratata de autor \u00een rationamente deriva din neglijarea c\u00e2torva amanunte. Printre altele, nedescoperirea unui contract prin care informatorul jura fidelitate Securitatii (la Adrian Marino) sau a unor note olografe (la Nicolae Balota) nu ofera, instantaneu, circumstante atenuante. Dosarele de retea (de la SRI sau SIE) cuprindeau o mapa-anexa, unde se aflau actele scrise de m\u00e2na informatorilor. De obicei, mapa-anexa era arsa la cinci ani de la scoaterea din retea (vezi Mihai Albu, \u201eInformatorul\u201c, Polirom, 2008). S-ar putea ca mapele-anexa sa fi fost microfilmate \u00eenainte de distrugere.
\nPrecizam la \u00eenceput ca efortul lui Gabriel Andreescu merge \u00een directia alungarii haosului legislativ si a comercializarii ideii ca turnatorii i-au \u00eentrecut pe ofiteri \u00een mizerii. Sunt de acord cu precizarile facute pe marginea aberatiilor instaurate de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24\/2008 si Legea nr. 293\/2008: \u201eEa rastoarna raporturile dintre lucratorii si colaboratorii Securitatii. Conform ultimului act normativ, ofiterii sunt calificati a fi facut politie politica numai daca se probeaza a fi \u00absuprimat\u00bb sau \u00ab\u00eengradit\u00bb drepturi si libertati. Pentru ca nedemna eticheta sa fie pusa pe fruntea colaboratorilor este suficienta denuntarea de catre ei a unor atitudini potrivnice sau sa afirme ca informarile lor ar fi \u00abvizat\u00bb afectarea drepturilor si libertatilor unor persoane. Termenul \u00aba viza\u00bb este at\u00e2t de interpretabil, \u00eenc\u00e2t permite usor abuzurile\u201c (p. 170). Numai ca atentionarile cercetatorului nu se manifesta, exclusiv, \u00een cadru institutional. Au si o nota morala subiacenta. Subterfugiul semnalat \u00een citatul anterior se bazeaza pe realitatea ca, dupa amnistierea detinutilor politici, obiectivele si metodele Securitatii se \u201erafinasera\u201c. Nu se mai preocupa de \u00eencarcerarea, ci de inventarea \u201edusmanilor poporului\u201c. Nu \u00eei mai ameninta pe informatori sa prezinte materiale \u00een vederea str\u00e2ngerii \u201eprobelor\u201c pentru \u00eenchiderea cuiva, ci \u00eei s\u00e2c\u00e2iau p\u00e2na c\u00e2nd acestia prezentau ratia care demonstra ca ambele parti \u00eesi respectau misiunea. Nu a renuntat \u00eensa la agresiunea fizica. Dihonia criteriilor ar pieri daca acuzatiei de \u201epolitie politica\u201c (valabila pentru filaj, producerea leziunilor corporale si trimiterea la puscarie pentru temeiuri ideologice) i s-ar substitui, \u00een cazul persoanelor civile, aceea mai larga de \u201ecolaborare\u201c cu Securitatea.
\nSinteza lui Gabriel Andreescu ilustreaza incompatibilitatea \u00eentre fapte si masurile C.N.S.A.S. Dorind sa contrazica enormitatile legislatiei, autorul minimalizeaza, \u00een pofida documentelor prezentate, colaborationismul. Or, acesta din urma reprezinta principala tema legata de Securitate. De aceea, cartea manipuleaza, la r\u00e2ndul ei, opinia publica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gabriel Andreescu, Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii, Iasi, Editura Polirom, 2013, 304 p.   \u00centrebare: de ce au fost preotii, literatii si actorii primii deconspirati de Colegiul C.N.S.A.S. ca informatori ai Ministerului de Interne \u00een perioada socialista? Raspuns: pentru a distruge mitul rezistentei lor profesionale. \u00centrebare: de ce, sub raport cantitativ, scriitorii par… Cite\u0219te mai mult »Dihonie intre carturari: fondurile C.N.S.A.S.<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14636","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":959,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14636","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14636"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14636\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14636"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14636"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14636"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}