{"id":14634,"date":"2013-03-18T21:35:49","date_gmt":"2013-03-18T19:35:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14634"},"modified":"2013-03-18T21:35:49","modified_gmt":"2013-03-18T19:35:49","slug":"portrete-cu-rama","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portrete-cu-rama\/","title":{"rendered":"Portrete cu rama"},"content":{"rendered":"

Un text din volumul \u201ePortrete fara rama\u201c al lui Nichita Danilov se intituleaza: \u201eDe la Shakespeare la Cartarescu. Si \u00eenapoi\u201c. Numai \u201eSi \u00eenapoi\u201c \u00eei apartine autorului, prima parte este genericul unei expozitii de grafica. La vernisaj, relateaza Danilov, fusese prezent, fireste, Mircea Cartarescu. Dar si Horia-Roman Patapievici. Acesta, \u00een calitatea sa de director al ICR, a rostit un cuv\u00e2nt dupa cel de deschidere al Doamnei Ruxandra Dumitrescu, organizatoarea manifestarii, care \u201ea adus \u00eenalte elogii celor doi autori\u201c. Adica Shakespeare si Cartarescu. Primul, se \u00eentelege, nu a putut participa dec\u00e2t cu spiritul sau universal… Un titlu precum cel al amintitei expozitii este cum nu se poate mai acrosant, dar si foarte riscant. Adica, expus, ca tot e vorba de o expozitie, as zice livrat ironiei, fie aceasta si numai cordiala. \u201eCitindu-l \u2013 comenteaza Danilov \u2013 chiar unii exegeti ar putea sa str\u00e2mbe din nas. \u00cen ce ma priveste, cred ca e c\u00e2t se poate de inspirat. Cum ne putem propulsa valorile nationale, dec\u00e2t pun\u00e2ndu-le \u00eentr-un context universal? Shakespeare si Cartarescu suna minunat. Din pacate, lumea noastra literara e meschina si nu poate \u00eentelege nici strategia, nici maretia unui astfel de eveniment. De ce nu Shakespeare si Eminescu, de ce Shakespeare si Cartarescu? se vor \u00eentreba multi dintre cei ce nu reusesc sa vada lumea dec\u00e2t prin prisma propriului orgoliu: Eminescu se afla \u00absub zodia cliseului\u00bb, el nu mai e \u00abpoetul nepereche\u00bb, \u00abLuceafarul poeziei rom\u00e2nesti\u00bb, ci un cadavru ascuns \u00een debara, de care ar trebui sa ne lepadam pentru a putea intra cu fruntea sus \u00een Europa\u201c. \u00cen fine, \u201eLa brat cu Shakespeare, Mircea Cartarescu poate trece mult mai usor peste hotare. Eminescu la ce i-ar folosi?!\u201c. La urma urmei, Eminescu \u00eensusi, as reaminti eu, scria, cu recunostinta si sfiala, adres\u00e2ndu-i-se marelui Will: \u201ePrieten bl\u00e2nd al sufletului meu,\/ Isvorul plin al c\u00e2nturilor tale\/ \u00cemi sare-n g\u00e2nd si le repet mereu\u201c, exprim\u00e2ndu-si totodata si o nobila aspiratie:
\n\u201eS-aduc cu tine \u00eemi este toata fala\u201c.<\/strong>
\nDe tot hazul, \u00eensa unul cam amar, e o repede trecere \u00een revista a unor titluri, asertiuni, declaratii din doua cotidiane ce l-au sustinut si \u00eel sustin p\u00e2na \u00een p\u00e2nzele albe pe \u201enemuritorul de la Obor\u201c, ele fac\u00e2ndu-si din Mircea Cartarescu un idol de neatins, egalat poate din acest punct de vedere, daca nu cumva chiar \u00eentrecut, nu \u00een ultimul r\u00e2nd si prin frenetica prestatie jurnalistica a lui Cartarescu \u00eensusi, doar de Traian Basescu. Retin doar c\u00e2teva dintre cele ce m-au frapat, ca unul care fac gazetarie culturala de o viata. Dan C. Mihailescu dixit: \u201eCartarescu ne-a transformat pe toti \u00een simpli glosari\u201c. Chiar pe toti? Dar probabil ca acesta e stilul preferat al unei lesne recognoscibile familii spirituale, de a vorbi \u00een numele tuturor, caci si idolul de la Cotroceni, caruia unii \u00eei mai spun si Nasul, are obiceiul de a ne atribui noua, zi de zi, aberatiile pe care le \u201egloseaza\u201c el, cliseistic si viol\u00e2nd sintaxa limbii rom\u00e2ne, \u00een numele nostru, fara sa ne \u00eentrebe. Ba, era sa uit, rom\u00e2nii pe care \u00eei invoca el la fiecare fraza cu topica (si logica) facuta tandari au fost nu demult consultati dupa toate regulile democratice si n-am avut impresia ca l-au legitimat sa \u201egloseze\u201c \u00een numele lor, ba chiar l-au trimis acasa. Dar sa nu ne ocupam de cai morti si sa citam, asa cum am promis, niste titluri. Iata unul: \u201eCartarescu a primit premiul Nobel de la cititorii \u00abCotidianului\u00bb\u201c. Mai, sa fie! Academia suedeza a ramas fara obiectul muncii. Sau poate i-a mai ramas totusi ceva: sa ratifice ceea ce hotarasc cititorii pomenitului ziar. \u201eBataia pe coliva mortului\u201c e si mai tare. Ca si \u201eJos labele de pe Mircea Cartarescu\u201c. Va dati seama ce grozavii se \u00eent\u00e2mpla \u00een Rom\u00e2nia?! Sa stai cu labele pe autorul \u201eLevantului\u201c?! Nu citesc nici macar sporadic ziarele din paginile carora reproduce Nichita Danilov. De aceea \u00eei multumesc scriitorului pentru ca astfel ma pun si eu c\u00e2t de c\u00e2t la curent cu ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een viata noastra culturala. Unde mai pui ca-mi este dat sa citesc \u00eenca un titlu de-a dreptul zguduitor: \u201eHotii trag \u00een Cartarescu\u201c. Acum, las\u00e2nd gluma la o parte, care nu e chiar gluma, e de mirare ca un intelectual si, nu ezit sa spun, un mare scriitor ca Mircea Cartarescu se complace, accepta sa fie compromis \u00een acest mod de niste gazetari care \u201egloseaza\u201c, cel putin \u00een titluri, despre el ca despre manelistul Salam.
\nAs vrea sa \u00eenchei acest serial cu ceva mai relaxant, mai tonifiant, din spectacolul tragicomic al vietii noastre literare asa cum apare el \u00een cartea lui Nichita Danilov. Ce sa aleg? Iata-ne \u201eLa Dinescu. Astept\u00e2ndu-l pe Evgheni\u201c. Evgheni Evtusenko. Danilov venise de la Iasi pentru a-i lua un interviu celui care spusese odata ca un adevarat poet rus trebuie sa fie un poet la patrat. El tocmai trebuia sa soseasca. \u00cel asteptau \u201eProprietarul de poduri\u201c, Masa, Doamna Loghinovski, Domnul Covaci si Danilov \u00een chip de reporter. \u00centre timp, \u00een \u00eencaperea \u201e\u00eembibata de un aer chagallian\u201c, \u00eesi fac aparitia personaje si scriitori celebri ai literaturii, de la Cervantes la Lermontov, de la Dostoievski la Marquez sau Sorescu. Mircea Dinescu \u00eesi ia \u00een serios, cu imaginatie si arta poetica fireste, rolul de bucatar, pregatind un festin gustos si estetic pentru ilustrul oaspete, dar parca si pentru istoria literara. Evocarea e de o fermecatoare ambiguitate suprarealista: \u201eGatitul pentru Mircea deschidea si apetitul pentru poezie. \u00cen timp ce agita pe foc tingirile, Mircea Dinescu \u00eesi depana \u00een minte g\u00e2ndurile. Bucataria reprezenta laboratorul sau alchimic, unde poetul \u00eesi distila p\u00e2na la esenta versurile. Mirosurile \u00eel inspirau, fac\u00e2nd sa-i palpite narile. Metaforele se derulau \u00een fata sa, amestec\u00e2ndu-se cu fumul si cu aburii grosi ce se ridicau spre tavan. Poetul le prindea din zbor si le baga \u00een insectarul sau imaginar, populat de fluturi si de demoni meschini. Aflat mereu \u00een criza de timp, nu avea rabdare sa se aseze la masa de lucru pentru a-si scrie poeziile sau pamfletele. Biroul sau de lucru era fie bucataria, fie masina ce-l purta de la Bucuresti la conacul sau de la Cetate sau \u00een alte locuri. Aflat la volan, poetul nu avea ast\u00e2mpar. Conducea atent, dar se si g\u00e2ndea la ale lui. \u00cen timp ce sofa, Dinescu conversa cu invitatii, raspundea la telefon sau \u00eei dicta Masei tabletele pentru ziar. Masa le scria \u00eentr-un carnetel, apoi i le citea. Mircea revenea asupra lor, schimb\u00e2nd anumite cuvinte si expresii, p\u00e2na c\u00e2nd textul prindea irizari de diamant. Am asistat la o astfel de calatorie si mi-am dat seama de neast\u00e2mparul sau creativ. Apropiindu-ma acum de Mircea, am vrut sa-l \u00eentreb ceva, dar poetul, duc\u00e2ndu-si aratatorul la buze, \u00eemi facu semn sa tac. \u00cen sf\u00e2rsit, dupa ce agita tigaia \u00een aerul plin de miresme, spuse: \u00abC\u00e2nd se calesc ciupercile sau ceapa, e nevoie de tacere, altfel gustul iese amarui\u2026 La fel se \u00eent\u00e2mpla si cu poezia\u2026\u00bb. \u00abGenial, de-a dreptul genial!\u00bb, rosti Evtusenko, rasarind ca din pam\u00e2nt \u00een fata noastra, balabanind o balalaica\u201c.
\nUnul dintre personajele pitoresti ale cartii lui Nichita Danilov este poetul Mihai Galatanu. Aflat \u00een Vietnam, \u00eentr-o delegatie a Uniunii Scriitorilor, din care facea parte si Danilov, nouazecistul voia sa perfecteze cu gazdele, nu e clar daca nu cumva chiar cu reprezentantii scriitorilor vietnamezi, nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t \u201eun pod comercial\u201c pentru a exporta din Rom\u00e2nia traverse de cale ferata, \u00een sistem barter, noi urm\u00e2nd sa primim \u00een schimb… perle si piper. Problema transportului era, \u00een proiectul sau, care \u00eel obseda, ca si rezolvata: pe apa sau pe calea aerului, dar nu cu avioanele, ci cu\u2026 dirijabilul spintec\u00e2nd vazduhul cu voluminoasa si pretioasa \u00eencarcatura. Solutie de poet si \u00eenca unul cu betia spatiilor si a departarilor, data fiind si ascendenta sa slava, Galatanu fiind nepot de ofiter \u00een Garda Alba. Curat realism magic, altminteri \u00eentr-o perfecta coerenta cu alte scene si momente traite de confratii nostri \u00een Vietnam. De pilda, dupa o noapte \u00eentreaga de petrecere cu ambasadorul rom\u00e2n la Hanoi, \u00een superba cladire a misiunii noastre de acolo (am avut prilejul s-o cunosc la fata locului) si \u00eentr-o ambianta ce \u00eel duce pe Nichita Danilov cu g\u00e2ndul la palatul prezidential din \u201eToamna patriarhului\u201c, poetul afacerist, vizitat \u00een camera sa de la hotel de cel care acum \u00eel evoca, pare a fi descins, si el, din lumea romanelor lui M\u00e1rquez: \u201eGalatanu st\u00e2nd pe jos, \u00een pozitie de lotus, si dirij\u00e2nd cu telecomanda un trenulet cu o multime de vagoane, pe care \u00eel achizitionase, pentru a se deconecta, de la supermarketul de-alaturi. C\u00e2teva sop\u00e2rle cobor\u00e2sera de pe peretii tapetati cu flori de lotus, unde statusera lipite toata ziua, si acum se apropiau de micutele traverse confectionate din bucatele negre de plastic, rotindu-si ochii dupa locomotiva care, urc\u00e2nd o curba-n panta abrupta, \u00eencepu sa scoata rotocoale de fum pe cele doua cosuri, umpl\u00e2nd camera cu un puternic miros de vanilie. \u00abAi vazut minunea?\u00bb, exclama poetul cu o mina fericita. \u00abAm vazut\u00bb, am zis, destup\u00e2nd o sticla de sampanie\u2026\u201c
\nMa alatur, fie si post festum, celor doi poeti la un pahar de sampanie. Mi se pare cea mai buna \u00eencheiere a acestor \u00eensemnari, \u00een patru episoade, despre incitanta carte de eseuri si portrete literare a lui Nichita Danilov. \u00a0\u00a0 \u00a0n se intituleaza: \u201eDe la Shakespeare la Cartarescu. Si \u00eenapoi\u201c. Numai \u201eSi \u00eenapoi\u201c \u00eei apartine autorului, prima parte este genericul unei expozitii de grafica. La vernisaj, relateaza Danilov, fusese prezent, fireste, Mircea Cartarescu. Dar si Horia-Roman Patapievici. Acesta, \u00een calitatea sa de director al ICR, a rostit un cuv\u00e2nt dupa cel de deschidere al Doamnei Ruxandra Dumitrescu, organizatoarea manifestarii, care \u201ea adus \u00eenalte elogii celor doi autori\u201c. Adica Shakespeare si Cartarescu. Primul, se \u00eentelege, nu a putut participa dec\u00e2t cu spiritul sau universal… Un titlu precum cel al amintitei expozitii este cum nu se poate mai acrosant, dar si foarte riscant. Adica, expus, ca tot e vorba de o expozitie, as zice livrat ironiei, fie aceasta si numai cordiala. \u201eCitindu-l \u2013 comenteaza Danilov \u2013 chiar unii exegeti ar putea sa str\u00e2mbe din nas. \u00cen ce ma priveste, cred ca e c\u00e2t se poate de inspirat. Cum ne putem propulsa valorile nationale, dec\u00e2t pun\u00e2ndu-le \u00eentr-un context universal? Shakespeare si Cartarescu suna minunat. Din pacate, lumea noastra literara e meschina si nu poate \u00eentelege nici strategia, nici maretia unui astfel de eveniment. De ce nu Shakespeare si Eminescu, de ce Shakespeare si Cartarescu? se vor \u00eentreba multi dintre cei ce nu reusesc sa vada lumea dec\u00e2t prin prisma propriului orgoliu: Eminescu se afla \u00absub zodia cliseului\u00bb, el nu mai e \u00abpoetul nepereche\u00bb, \u00abLuceafarul poeziei rom\u00e2nesti\u00bb, ci un cadavru ascuns \u00een debara, de care ar trebui sa ne lepadam pentru a putea intra cu fruntea sus \u00een Europa\u201c. \u00cen fine, \u201eLa brat cu Shakespeare, Mircea Cartarescu poate trece mult mai usor peste hotare. Eminescu la ce i-ar folosi?!\u201c. La urma urmei, Eminescu \u00eensusi, as reaminti eu, scria, cu recunostinta si sfiala, adres\u00e2ndu-i-se marelui Will: \u201ePrieten bl\u00e2nd al sufletului meu,\/ Isvorul plin al c\u00e2nturilor tale\/ \u00cemi sare-n g\u00e2nd si le repet mereu\u201c, exprim\u00e2ndu-si totodata si o nobila aspiratie:
\n\u201eS-aduc cu tine \u00eemi este toata fala\u201c.<\/strong>
\nDe tot hazul, \u00eensa unul cam amar, e o repede trecere \u00een revista a unor titluri, asertiuni, declaratii din doua cotidiane ce l-au sustinut si \u00eel sustin p\u00e2na \u00een p\u00e2nzele albe pe \u201enemuritorul de la Obor\u201c, ele fac\u00e2ndu-si din Mircea Cartarescu un idol de neatins, egalat poate din acest punct de vedere, daca nu cumva chiar \u00eentrecut, nu \u00een ultimul r\u00e2nd si prin frenetica prestatie jurnalistica a lui Cartarescu \u00eensusi, doar de Traian Basescu. Retin doar c\u00e2teva dintre cele ce m-au frapat, ca unul care fac gazetarie culturala de o viata. Dan C. Mihailescu dixit: \u201eCartarescu ne-a transformat pe toti \u00een simpli glosari\u201c. Chiar pe toti? Dar probabil ca acesta e stilul preferat al unei lesne recognoscibile familii spirituale, de a vorbi \u00een numele tuturor, caci si idolul de la Cotroceni, caruia unii \u00eei mai spun si Nasul, are obiceiul de a ne atribui noua, zi de zi, aberatiile pe care le \u201egloseaza\u201c el, cliseistic si viol\u00e2nd sintaxa limbii rom\u00e2ne, \u00een numele nostru, fara sa ne \u00eentrebe. Ba, era sa uit, rom\u00e2nii pe care \u00eei invoca el la fiecare fraza cu topica (si logica) facuta tandari au fost nu demult consultati dupa toate regulile democratice si n-am avut impresia ca l-au legitimat sa \u201egloseze\u201c \u00een numele lor, ba chiar l-au trimis acasa. Dar sa nu ne ocupam de cai morti si sa citam, asa cum am promis, niste titluri. Iata unul: \u201eCartarescu a primit premiul Nobel de la cititorii \u00abCotidianului\u00bb\u201c. Mai, sa fie! Academia suedeza a ramas fara obiectul muncii. Sau poate i-a mai ramas totusi ceva: sa ratifice ceea ce hotarasc cititorii pomenitului ziar. \u201eBataia pe coliva mortului\u201c e si mai tare. Ca si \u201eJos labele de pe Mircea Cartarescu\u201c. Va dati seama ce grozavii se \u00eent\u00e2mpla \u00een Rom\u00e2nia?! Sa stai cu labele pe autorul \u201eLevantului\u201c?! Nu citesc nici macar sporadic ziarele din paginile carora reproduce Nichita Danilov. De aceea \u00eei multumesc scriitorului pentru ca astfel ma pun si eu c\u00e2t de c\u00e2t la curent cu ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een viata noastra culturala. Unde mai pui ca-mi este dat sa citesc \u00eenca un titlu de-a dreptul zguduitor: \u201eHotii trag \u00een Cartarescu\u201c. Acum, las\u00e2nd gluma la o parte, care nu e chiar gluma, e de mirare ca un intelectual si, nu ezit sa spun, un mare scriitor ca Mircea Cartarescu se complace, accepta sa fie compromis \u00een acest mod de niste gazetari care \u201egloseaza\u201c, cel putin \u00een titluri, despre el ca despre manelistul Salam.
\nAs vrea sa \u00eenchei acest serial cu ceva mai relaxant, mai tonifiant, din spectacolul tragicomic al vietii noastre literare asa cum apare el \u00een cartea lui Nichita Danilov. Ce sa aleg? Iata-ne \u201eLa Dinescu. Astept\u00e2ndu-l pe Evgheni\u201c. Evgheni Evtusenko. Danilov venise de la Iasi pentru a-i lua un interviu celui care spusese odata ca un adevarat poet rus trebuie sa fie un poet la patrat. El tocmai trebuia sa soseasca. \u00cel asteptau \u201eProprietarul de poduri\u201c, Masa, Doamna Loghinovski, Domnul Covaci si Danilov \u00een chip de reporter. \u00centre timp, \u00een \u00eencaperea \u201e\u00eembibata de un aer chagallian\u201c, \u00eesi fac aparitia personaje si scriitori celebri ai literaturii, de la Cervantes la Lermontov, de la Dostoievski la Marquez sau Sorescu. Mircea Dinescu \u00eesi ia \u00een serios, cu imaginatie si arta poetica fireste, rolul de bucatar, pregatind un festin gustos si estetic pentru ilustrul oaspete, dar parca si pentru istoria literara. Evocarea e de o fermecatoare ambiguitate suprarealista: \u201eGatitul pentru Mircea deschidea si apetitul pentru poezie. \u00cen timp ce agita pe foc tingirile, Mircea Dinescu \u00eesi depana \u00een minte g\u00e2ndurile. Bucataria reprezenta laboratorul sau alchimic, unde poetul \u00eesi distila p\u00e2na la esenta versurile. Mirosurile \u00eel inspirau, fac\u00e2nd sa-i palpite narile. Metaforele se derulau \u00een fata sa, amestec\u00e2ndu-se cu fumul si cu aburii grosi ce se ridicau spre tavan. Poetul le prindea din zbor si le baga \u00een insectarul sau imaginar, populat de fluturi si de demoni meschini. Aflat mereu \u00een criza de timp, nu avea rabdare sa se aseze la masa de lucru pentru a-si scrie poeziile sau pamfletele. Biroul sau de lucru era fie bucataria, fie masina ce-l purta de la Bucuresti la conacul sau de la Cetate sau \u00een alte locuri. Aflat la volan, poetul nu avea ast\u00e2mpar. Conducea atent, dar se si g\u00e2ndea la ale lui. \u00cen timp ce sofa, Dinescu conversa cu invitatii, raspundea la telefon sau \u00eei dicta Masei tabletele pentru ziar. Masa le scria \u00eentr-un carnetel, apoi i le citea. Mircea revenea asupra lor, schimb\u00e2nd anumite cuvinte si expresii, p\u00e2na c\u00e2nd textul prindea irizari de diamant. Am asistat la o astfel de calatorie si mi-am dat seama de neast\u00e2mparul sau creativ. Apropiindu-ma acum de Mircea, am vrut sa-l \u00eentreb ceva, dar poetul, duc\u00e2ndu-si aratatorul la buze, \u00eemi facu semn sa tac. \u00cen sf\u00e2rsit, dupa ce agita tigaia \u00een aerul plin de miresme, spuse: \u00abC\u00e2nd se calesc ciupercile sau ceapa, e nevoie de tacere, altfel gustul iese amarui\u2026 La fel se \u00eent\u00e2mpla si cu poezia\u2026\u00bb. \u00abGenial, de-a dreptul genial!\u00bb, rosti Evtusenko, rasarind ca din pam\u00e2nt \u00een fata noastra, balabanind o balalaica\u201c.
\nUnul dintre personajele pitoresti ale cartii lui Nichita Danilov este poetul Mihai Galatanu. Aflat \u00een Vietnam, \u00eentr-o delegatie a Uniunii Scriitorilor, din care facea parte si Danilov, nouazecistul voia sa perfecteze cu gazdele, nu e clar daca nu cumva chiar cu reprezentantii scriitorilor vietnamezi, nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t \u201eun pod comercial\u201c pentru a exporta din Rom\u00e2nia traverse de cale ferata, \u00een sistem barter, noi urm\u00e2nd sa primim \u00een schimb… perle si piper. Problema transportului era, \u00een proiectul sau, care \u00eel obseda, ca si rezolvata: pe apa sau pe calea aerului, dar nu cu avioanele, ci cu\u2026 dirijabilul spintec\u00e2nd vazduhul cu voluminoasa si pretioasa \u00eencarcatura. Solutie de poet si \u00eenca unul cu betia spatiilor si a departarilor, data fiind si ascendenta sa slava, Galatanu fiind nepot de ofiter \u00een Garda Alba. Curat realism magic, altminteri \u00eentr-o perfecta coerenta cu alte scene si momente traite de confratii nostri \u00een Vietnam. De pilda, dupa o noapte \u00eentreaga de petrecere cu ambasadorul rom\u00e2n la Hanoi, \u00een superba cladire a misiunii noastre de acolo (am avut prilejul s-o cunosc la fata locului) si \u00eentr-o ambianta ce \u00eel duce pe Nichita Danilov cu g\u00e2ndul la palatul prezidential din \u201eToamna patriarhului\u201c, poetul afacerist, vizitat \u00een camera sa de la hotel de cel care acum \u00eel evoca, pare a fi descins, si el, din lumea romanelor lui M\u00e1rquez: \u201eGalatanu st\u00e2nd pe jos, \u00een pozitie de lotus, si dirij\u00e2nd cu telecomanda un trenulet cu o multime de vagoane, pe care \u00eel achizitionase, pentru a se deconecta, de la supermarketul de-alaturi. C\u00e2teva sop\u00e2rle cobor\u00e2sera de pe peretii tapetati cu flori de lotus, unde statusera lipite toata ziua, si acum se apropiau de micutele traverse confectionate din bucatele negre de plastic, rotindu-si ochii dupa locomotiva care, urc\u00e2nd o curba-n panta abrupta, \u00eencepu sa scoata rotocoale de fum pe cele doua cosuri, umpl\u00e2nd camera cu un puternic miros de vanilie. \u00abAi vazut minunea?\u00bb, exclama poetul cu o mina fericita. \u00abAm vazut\u00bb, am zis, destup\u00e2nd o sticla de sampanie\u2026\u201c
\nMa alatur, fie si post festum, celor doi poeti la un pahar de sampanie. Mi se pare cea mai buna \u00eencheiere a acestor \u00eensemnari, \u00een patru episoade, despre incitanta carte de eseuri si portrete literare a lui Nichita Danilov.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un text din volumul \u201ePortrete fara rama\u201c al lui Nichita Danilov se intituleaza: \u201eDe la Shakespeare la Cartarescu. Si \u00eenapoi\u201c. Numai \u201eSi \u00eenapoi\u201c \u00eei apartine autorului, prima parte este genericul unei expozitii de grafica. La vernisaj, relateaza Danilov, fusese prezent, fireste, Mircea Cartarescu. Dar si Horia-Roman Patapievici. Acesta, \u00een calitatea sa de director al ICR,… Cite\u0219te mai mult »Portrete cu rama<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8601,3167],"class_list":["post-14634","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-portrete-fara-rama","tag-nichita-danilov"],"views":1337,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14634","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14634"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14634\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14634"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14634"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14634"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}