{"id":14632,"date":"2013-03-18T21:30:33","date_gmt":"2013-03-18T19:30:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14632"},"modified":"2013-03-18T21:30:33","modified_gmt":"2013-03-18T19:30:33","slug":"critica-transfigurativa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/critica-transfigurativa\/","title":{"rendered":"Critica transfigurativa"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Mircea Mihaies, Ce ram\u00e2ne. <em>William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha<\/em>, Editura Polirom, Iasi, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cum poti scrie despre o carte pe care n-ai citit-o? Nu stiu. Sunt c\u00e2teva \u201emanuale\u201c disponibile, \u00een acest sens, pe piata. \u00cen schimb, am aflat cum poti cunoaste o groaza de lucruri despre anumite carti fara sa le citesti. \u201eMonografia\u201c semnata Mircea Mihaies e un asemenea volum-surogat, un volum de prim-ajutor (asta vizavi de studentul nevoias), consacrat vietii si activitatii literare a lui William Faulkner. \u00centr-un anumit sens, volumul seamana cu acele remarcabile \u201eCambridge Companion to&#8230;\u201c. Chiar daca nu e prima ori singura monografie din critica rom\u00e2neasca (vezi Sorin Alexandrescu), trebuie semnalat faptul ca bibliografia \u201eWilliam Faulkner\u201c n-a cunoscut, cel putin la noi, un volum mai pretios. Trebuie s-o recunoastem, timisorenii au acum, mai mult ca oric\u00e2nd, cu ce se lauda. O traducere \u00een limba engleza este, asadar, imperios necesara, la fel ca existenta\/aparitia unor asemenea monografii dedicate scriitorilor rom\u00e2ni (exista, totusi, c\u00e2teva aparitii editoriale notabile \u00een acest sens, oferite de critica t\u00e2nara \u2013 numim exemplele cele mai la-ndem\u00e2na: Claudiu Turcus cu \u201eEstetica lui Norman Manea\u201c si \u201eEvreul improbabil\u201c a lui Mihai Iovanel). S-a \u201ediscutat\u201c enorm, excesiv pe marginea operei lui Faulkner. Ce-ar mai fi de adaugat? Nimic.<br \/>\nMircea Mihaies stie asta, motiv pentru care, \u00een ultimul sau volum vorbeste nu doar despre ceea ce e, daca putem spune asa, extra muros, \u00een afara zidurilor cetatii sau \u201etinutului\u201c imaginar Yoknapatawpha. Pentru cei mai pedanti, vom spune, deci, ca Mihaies ne arata exact ce titlul volumului indica: ceea \u201eCe ram\u00e2ne. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha\u201c \u2013 un dincolo, o forma imanenta a transcendentei. Trec\u00e2nd repede cu vederea peste precizarile prezente si pe coperta a 4-a, \u201eprecipitatul cultural\u201c faulknerian e format, iata, din carti, din cartile despre carti si, spune universitarul timisorean, dintr-o filosofie de viata. Aceasta din urma e comoara, mostenirea literara pe care Faulkner ne-o lasa prin opera sa \u2013 cel mai valoros testament al sau.<br \/>\n<strong>O monografie indirecta<\/strong><br \/>\nExtrem de bine documentat, autorul face pasi marunti, calculati, schit\u00e2nd un traiect pe c\u00e2t de realist si modest, pe at\u00e2t de impresionant. \u00cempartita \u00een sapte capitole, cercetarea lui Mihaies pare a se \u00eenscrie \u00eentr-un proiect mai amplu, specific american. Pe de o parte, pragmatic, (chiar pragmatist), autorul \u00eesi propune \u201esa ofere, indirect, portretul psihologic, moral si estetic al scriitorului\u201c; pe de alta parte, mesianic, profesorul de literatura simte nevoia repunerii \u00een drepturi depline a operei si vietii scriitorului american. Chiar daca volumul nu se vrea a fi un studiu exhaustiv ori definitiv, cert e ca perspectiva adoptata e una \u201econtra-pozitivista\u201c. De altfel, tot ceea ce intuiesti despre volumul lui Mihaies \u00eeti este imediat confirmat, deseori, la modul cel mai direct cu putinta. Fiindca asa le sta bine criticilor, Mihaies re-examineaza at\u00e2t opera literara a romancierului american, c\u00e2t si \u201eglosele\u201c din marginea acesteia. Important e ca frazele celui ce semna \u00een 2000 \u201eMasca de fiere\u201c sunt ca niste scurte incizii chirurgicale \u00een maduva simbolica a scrierilor faulkneriene. Fiecare fraza a lui Mihaies explica si descrie c\u00e2te o marca \u00eenregistrata a poeticii scriitorului. O atentie deosebita o primeste relatia dintre modurile de expresie moderniste, avangardiste si continutul anti-modernist, de ariergarda al romanelor lui Faulkner. Extrem de concis, criticul discuta teme si obsesii, fara a uita sa le exemplifice. Destructurarea creativa a operei lui Faulkner emite pretentia unei altfel de analize, daca nu mai performante, cel putin mai expresive. Din pacate, preia unele concepte (de pilda, cele de la Jank\u00e9l\u00e9vitch \u2013 mai-nimicul si nu-stiu-ce-ul), chiar daca acestea nu sunt dintre cele mai limpezi.<br \/>\n<strong>O mostenire stranie<\/strong><br \/>\nFiecare capitol contine, \u00een incipit, un soi de rezumat daca nu de sorginte, cel putin cu inflexiuni de factura sainte-beauviana. Spectaculos e modul \u00een care criticul da buzna \u00een atelierul (intim) de lucru al scriitorului american, uit\u00e2ndu-se peste umarul lui si oferindu-i, postum, niscaiva sfaturi si sugestii. Aceasta \u201eprivire din spate\u201c constituie mostenirea mentionata mai sus: citind, ai impresia ca te afli \u00een pozitia celui ce priveste, de pilda, faimosul tablou al lui Caspar David, \u201eWanderer\u201c. Fascinati, realizam, fiind complicii unor observatii inedite \u2013 Mihaies surprinde mici defecte tehnice sau neajunsuri scriitoricesti \u2013, ca volumul e o excursie virtuala, retroactiva, cu ajutorul careia devenim, parca, martori ai modului \u00een care un critic matur ar putea \u00eensoti un scriitor t\u00e2nar, \u00een plina formare. Cu alte cuvinte, e ca si cum Mihaies i-ar da meditatii lui Faulkner \u00een cadrul unui seminar de creative writing. Biografismul e doar unul dintre filoanele investigatiei lui Mihaies, autorul etal\u00e2ndu-si, cu lejeritate, \u00eentreaga paleta de capacitati teoretice si comparatiste, \u00een vederea unei analize ca la carte. Mihaies desface ghemul structural, subsolul fiecarui text, restabilind desenele viitoarelor covoare narative. Mai mult, urmareste firul rosu trasat de nodurile personajelor \u2013 adevaratii st\u00e2lpi de sustinere ai catedralelor faulkneriene. E drept ca, atunci c\u00e2nd nu stie de unde sa-l apuce, \u00eesi \u00eentoarce privirea spre unul din interpretii cei mai de seama ai scriitorului, av\u00e2nd, totusi, aproape \u00eentotdeauna c\u00e2te o completare esentiala \u00een vederea \u00eentelegerii textelor. Influentele apar sub forma unor indicii pe care Mihaies le urmareste cu mina si mintea (lucida) a unui detectiv \u2013 cherchez la femme. Universitarul lasa impresia ca se joaca cu cuvintele, cu sintagmele, dar, \u00een fapt, el stie, cu exactitate, instrumentele si momentele precise cu care si \u00een care trebuie sa opereze. Avans\u00e2nd, pe de o parte, cronologic, criticul reuseste sa \u201ebatuceasca\u201c opera faulkneriana, fara a opera \u00eensa o nivelare axiologica a ei, finalul fiind rezervat, spune Mihaies, capodoperelor.<br \/>\n<strong>Hollywood Boulevard<\/strong><br \/>\nTitlurile capitolelor vibreaza datorita enormei capacitati descriptive si imaginative pe care o emana, fapt ce ne \u00eengaduie sa le asemanam acelor imense reclame electrice hollywoodiene (asemeni scenariilor pe care, din motive materiale, Faulkner le \u201eproducea\u201c) ce atrag atentia, \u00een primul r\u00e2nd, asupra lor, trimit\u00e2nd, abia apoi, la continutul vizat. Efervescenta si exuberanta lor e imediat diminuata datorita calitatii fiecarui capitol ce ar putea reprezenta, pe buna dreptate, studii individuale, de sine statatoare. Echilibrul e, la Mihaies, cuv\u00e2ntul-cheie. Cu toate astea, sintagmele, conceptele folosite pot fi citite (cu usurinta) ca fiind protagonistii acestei \u201ecarti-fluviu\u201c, cum o numeste Claudiu Turcus (\u201eObservator cultural\u201c, Nr. 387\/ 11-17 octombrie 2012). Cu c\u00e2t lui Mihaies \u00eei place mai mult un roman, cu at\u00e2t acel roman devine mai \u201ecomplicat\u201c si exegeza sa mai delicioasa, transform\u00e2ndu-se, la r\u00e2ndul ei, \u00eentr-o meta-naratiune. \u00cen sf\u00e2rsit, chiar daca \u00een aparenta ludice, afirmatiile urmatoare vin sa descrie cu fidelitate tipul de critica cultivata de Mihaies: el nu studiaza scrierile faulkneriene, ci le re-scrie; nu citeste opera, ci o interpreteaza; si, \u00een final, criticul nu scrie despre romanele scriitorului american, ci le traieste. Cu alte cuvinte, vom spune ca Mihaies propune o critica transfigurativa, expresiva. Chiar si asa, nicio particica a volumului nu imprima senzatia de balast. Extrem de empatic, discursul lui Mihaies tradeaza totusi o anumita deontologie profesional-intelectuala, detaliile picante si micile anecdote biografice venind sa completeze placerea lecturii.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Mircea Mihaies, Ce ram\u00e2ne. William Faulkner si misterele tinutului Yoknapatawpha, Editura Polirom, Iasi, 2012. &nbsp; Cum poti scrie despre o carte pe care n-ai citit-o? Nu stiu. Sunt c\u00e2teva \u201emanuale\u201c disponibile, \u00een acest sens, pe piata. \u00cen schimb, am aflat cum poti cunoaste o groaza de lucruri despre anumite carti fara sa le citesti. \u201eMonografia\u201c&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/critica-transfigurativa\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Critica transfigurativa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8600,125],"class_list":["post-14632","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ce-ramane-william-faulkner-si-misterele-tinutului-yoknapatawpha","tag-mircea-mihaies"],"views":1328,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14632","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14632"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14632\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14632"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14632"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14632"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}