O afacere ur\u00e2ta din piata muncii intelectuale, despre care aflu de la un post de televiziune, \u00eemi releva nesuferita actualitate a unui articol scris \u00een urma cu aproape douazeci de ani. Invitatul emisiunii de duminica, 3 martie, 2013 a fost acad. Eugen Simion, iar tema discutiei era \u00eent\u00e2mpinarea bizara, chiar amenintatoare a initiativei sale de a publica doua volume din scrierile lui Emil Cioran (editie \u00eengrijita de eminentul Marin Diaconu). \u00cen loc de o cronica elogioasa, un asemenea eveniment editorial e \u00eent\u00e2mpinat, daca am \u00eenteles bine, cu o pl\u00e2ngere facuta \u00een numele dreptului de proprietate asupra a tot ceea ce se publica din mostenirea filozofului Emil Cioran. Autorul acestui fel de \u00eent\u00e2mpinare \u201estrigatoare la cer\u201c este editura dlui Gabriel Liiceanu. N-o face prima oara si, s-ar zice, d-sa e un \u201erecidivist\u201c al nemultumirii: \u00eenca de pe la mijlocul anilor ’90 era profund nemultumit ca anumiti \u201epirati\u201c publicau fara stirea si aprobarea sa din scrierile unor Lucian Blaga, Martin Heidegger si Emil Cioran. Intrigat de situatie, am publicat atunci articolul \u201eDl Liiceanu pune politia pe hotii de Cioran\u201c (\u201eAdevarul literar si artistic\u201c, 9 nov., 1996), articol care, din pacate, constat ca-si pastreaza si dupa aproape douazeci de ani \u00eentreaga lui nesuferita actualitate. Iata textul:<\/p>\n
Dl Liiceanu pune politia pe hotii de Cioran
\n\u00cen Rom\u00e2nia sporeste \u00eentr-un ritm vertiginos volumul justitiarilor pe cap de locuitor. N-am cum sa-i numar pe toti, ei sunt multi ca frunza si ca iarba. Exista si lideri ai acestei meserii at\u00e2t de rasp\u00e2ndite \u00een populatia noastra trezita la viata de miscarea din ’89. Unul chiar s-a autointitulat \u201ejustitiar national\u201c, si-a adjudecat istoria (!) si se face ca o apara, ca Tepes, de p\u00e2ngaritori si corupti. Altul, care ar fi compus c\u00e2nd era la gradinita un fel de oda pentru frumoasele tancuri rusesti, a simtit nevoia sa se rascumpere si, ca justitiar al literelor, nu mai oboseste denunt\u00e2nd potlogariile unor mari scriitori. Cotrobaind prin biografia lor, acest justitiar \u00eel contrazice, pas cu pas, pe Tudor Arghezi care credea, naivul!, ca nu poti fi \u00eenger \u00een literatura si porc \u00een viata: ba se poate!, zice justitiarul nostru, parafraz\u00e2nd o celebra vorba a lui Teodor Mazilu. Un justitiar este si dl Gabriel Liiceanu. Ca justitiar \u00een domeniul moralei, a scris \u201eApel catre lichele\u201c, \u00een care roaga lichelele sa se retraga si sa \u201etaca\u201c macar c\u00e2tiva ani. Multi nu au tacut, dar nici cei care, putini, s-au conformat \u201eApelului\u201c n-au ramas mai putin lichele. Ca justitiar \u00een domeniul igienei publice, dl Liiceanu a scris tot at\u00e2t de celebrul pamflet despre gunoaie, care, desi \u00een alta nota stilistica, rivalizeaza cu paginile lui Eugen Barbu despre gunoaiele din Cutarida. \u00cen fine, spre cinstea sa, dl Liiceanu face figura de justitiar si \u00een domeniul cultural. \u00centre altele, domnia sa apara posteritatea operei lui Lucian Blaga sa nu cada pe m\u00e2ini dubioase, nedemne de \u00eenaltimea acestui scriitor si filozof.
\nAm salutat, cu respectul cuvenit, acest gest al sau, cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t mi s-a parut ca era pe cale sa devina victima unei \u201ecabale\u201c, a unui \u201edesant\u201c provocat nu de o mare cauza, ci de interese meschine, invidii refulate si polite neplatite. O parte din autorii acelui \u201edesant\u201c, naivi, nici nu stiau despre ce e vorba, dar \u00eel acuzau pe dl Liiceanu de \u201edictatura culturala\u201c si instituirea unui fel de \u201eembargo\u201c discretionar asupra operei lui Lucian Blaga. Mai nou, distinsul nostru justitiar, filozof si editor, a pornit la o cr\u00e2ncena v\u00e2natoare de \u201epirati\u201c, pun\u00e2nd politia pe urma unor confrati care cuteaza sa publice fragmente din operele autorilor a caror \u201elicenta exclusiva\u201c o detine directorul \u201eHumanitas\u201c-ului din Bucuresti. Un caz de \u201epiraterie\u201c ar fi publicarea de catre prestigioasa revista \u201eJurnalul literar\u201c a primei parti din \u201eFiinta si timp\u201c de Martin Heidegger (traducere la care pritoceste, de un bun numar de ani, dl Liiceanu \u00eensusi). Alt caz se refera la Emil Cioran, atacat nu de unul, ci de doi \u201epirati\u201c de litere: la Cluj, de poeta Marta Petreu si revista sa \u201eApostrof\u201c, care a \u00eendraznit sa publice un set de scrisori cioraniene din tinerete, la Bucuresti, de \u201eindisciplinatul\u201c cercetator si istoric literar Nicolae Florescu. Acesta, pe baza unei expertize de specialitate, l-a identificat pe autorul \u201eSilogismelor amaraciunii\u201c \u00een spatele initialelor Z.P. cu care, \u00een noiembrie 1948, publica, \u00een \u201eLuceafarul\u201c de la Paris (revista scriitorilor rom\u00e2ni din exil) un text intitulat, tinereste, \u201eRazne\u201c (de la: \u201ea o lua razna\u201c!). Text nerevendicat sau, pur si simplu, uitat de autor. Dl Liiceanu considera descoperirea si publicarea acestui text necunoscut al lui Emil Cioran un \u201eact de piraterie\u201c si, \u00eentr-o \u201ePl\u00e2ngere penala\u201c, roaga Inspectoratul General al Politiei \u201esa \u00eencepeti urmarirea penala \u00eempotriva revistei \u00abJurnalul literar\u00bb. Temei legal Codul Penal si Decretul 321\/1956, art. 40\u201c. Totodata, solicita ca un numar de exemplare sa fie \u201eretrase\u201c (topite?!) si o \u201enota de scuze\u201c sa se publice \u00een marile cotidiane. La r\u00e2ndul sau, \u201ep\u00e2r\u00e2tul\u201c, istoricul literar Nicolae Florescu, se apara cum poate \u00een ancheta efectuata de politie, declar\u00e2nd: \u201eNu am nici acum cunostinta ca dl Liiceanu detine drepturi de exclusivitate si asupra a ceea ce Cioran NU a semnat si i se restituie si i se va restitui de cercetarea stiintifica p\u00e2na la sf\u00e2rsitul veacurilor\u201c. Nu e treaba noastra sa intervenim \u00een acest conflict, cu at\u00e2t mai putin sa oprim Politia si Justitia sa-i faca dreptate directorului editurii \u201eHumanitas\u201c \u00een chestia abominabilului \u201eact de piraterie\u201c pus \u00een sarcina cercetatorului Nicolae Florescu, istoric care a \u00eendraznit sa identifice, recupereze si sa publice, fara avizul dlui Liiceanu, un text necunoscut al lui Emil Cioran.
\nCa legalist convins, nu pot dec\u00e2t sa condamn cu hotar\u00e2re acest \u201eact de piraterie\u201c. Ur\u00e2t lucru din partea \u201einculpatului\u201c: mai bine-l lasa pe Cioran neidentificat, sa zaca pe veci sub semnatura necunoscutului Z.P. Asa, aduc\u00e2ndu-l la lumina, a comis un \u201eact de piraterie\u201c. Cine va mai fi prins de aici \u00eenainte ca descopera texte necunoscute ale unor Emil Cioran, Mircea Eliade si chiar Lucian Blaga, va trebui bagat la puscarie si pus \u00een camasa de forta. Sau, mai bine, sa i se taie m\u00e2na. Si sa i se scoata averea la mezat. Asa e legal, asa trebuie, \u00een fine, sa se \u00eent\u00e2mple \u00eentr-o tara \u00een care exista at\u00e2ta coruptie fara picior de corupti si unde intelectualii justitiari se p\u00e2rasc la Politie, d\u00e2ndu-si \u00een cap cu Codul Penal si art.40 din Decretul 321 din 1956…<\/p>\n
P.S. \u00cent\u00e2mpinarea celor doua recente volume din scrierile lui Emil Cioran despre care aminteam \u00een nota introductiva este cel putin bizara. \u00cen emisiunea respectiva, sotia lui Aurel Cioran, fratele filozofului, \u00eei contesta dlui Liiceanu dreptul de proprietate. Nu stiu cum stau lucrurile, dar aceasta ur\u00e2ta \u00eent\u00e2mplare cu privire la felul cum este primit un asemenea important eveniment editorial merita atentie. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t dl Eugen Simion, initiatorul evenimentului, nu este la prima patanie de acest fel: a mai \u201epatit-o\u201c si cu publicarea \u201eCaietelor manuscrise ale lui Eminescu\u201c atunci c\u00e2nd, \u00een loc sa primeasca felicitari s-a ales cu injurii. Inclusiv din partea unei distinse eminescoloage care-l \u201etraduce\u201c pe Eminescu pe \u00eentelesul copiilor. Cum sa ne explicam acest fenomen descumpanitor si ce sa \u00eentelegem din aceasta neputinta veche si scandaloasa de a surclasa antipatii pernicioase si rivalitati absurde c\u00e2nd ne aflam \u00een fata unor veritabile evenimente culturale? \u00centeleg si aud prea bine fosnetul efectelor secundare ale concurentei \u2013 prefer competitia! \u2013 de tip capitalist a carei vitalitate feroce \u00eesi propaga undele seismice si pe piata muncii intelectuale. Nu \u00eensa \u00eentr-at\u00e2ta, \u00eenc\u00e2t, \u00een chip sistematic, aceasta concurenta sa desfigureze si sa denigreze actul cultural valoros, demn de o cultura majora, emancipata si, vezi bine, \u201eeuropeana\u201c. Dar \u00een asemenea cazuri \u2013 prea dese ca sa fie doar \u201ecazuri\u201c \u2013 Europa e din ce \u00een ce mai departe, ca Mecca de emirul lui Macedonski. N-avem \u00eencotro, trebuie sa admitem cu resemnare ca explicatia, una veche \u00een fond dar \u00een forme noi, consta \u00een ceea ce remarca Solomon Marcus \u00eentr-o interventie publica recenta reprodusa de o revista: \u201eS-au lansat cu mare fast, \u00een urma cu mai multi ani, Caietele manuscrise ale lui Eminescu, prezentate ca un eveniment de \u00eensemnatate nationala.<\/p>\n
Dar deocamdata impactul acestui eveniment este derizoriu, revistele de cultura nu prea i-au acordat atentie, iar exegeza eminesciana nu prea da impresia ca are nevoie de Caietele respective. Nu cumva cultura rom\u00e2neasca nu este \u00eenca pregatita sa le valorifice? A se vedea contrastul cu publicarea, mai de mult, \u00een Franta, a Caietelor facsimilate ale lui Paul Val\u00e9ry, cu un impact cultural imens\u201c (\u201eConvorbiri literare\u201c, nr.1, 2013) Cu marea lui simplitate si imensa \u00eentelepciune, dl Solomon Marcus pune degetul pe o rana veche: traditionala neispravire tinereasca a culturii rom\u00e2ne o surprinde mereu nepregatita sa primeasca asa cum se cuvine darurile, marile acte culturale de care, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, suntem \u00een stare! Caietele lui Eminescu mai au de asteptat p\u00e2na c\u00e2nd exegeza eminesciana sa prinda de veste ca aceste \u201emaculatoare\u201c, cum le-a zis cineva, alcatuiesc un tezaur de un meritat impact national. \u00censa \u201eimpactul\u201c a constat, momentan, ca si \u00een cazul lui Cioran, dintr-o pl\u00e2ngere la politie cu somatia de a se \u00eencepe urmarirea penala \u00eempotriva \u201efaptasului\u201c… Apas\u00e2nd si mai tare pe \u201erana\u201c din trupul fraged al culturii rom\u00e2ne, Solomon Marcus merge mai departe si mai da un exemplu elocvent pentru felul necopt \u00een care mediul specific recepteaza marile initiative culturale de interes national: \u201eSunt zece ani de c\u00e2nd o echipa condusa de profesorul Dumitru Irimia de la Universitatea din Iasi, a publicat \u00abDictionarul limbajului poetic eminescian. Concordantele poeziilor antume\u00bb (Ed. Axa, Botosani, 2012). O opera de c\u00e2teva mii de pagini, care face radiografia poeziilor antume eminesciene, d\u00e2ndu-ne posibilitatea de a stabili legatura dintre aspectele locale si cele globale. Toate marile culturi au elaborat astfel de lucrari pentru scriitorii lor de seama. Dar la noi, exegeza eminesciana da impresia ca acest Dictionar a venit prea devreme, surprinz\u00e2nd-o nepregatita de a-l valorifica\u201c. La noi, exegeza eminesciana alearga de c\u00e2teva zeci de ani sa descopere, printr-o ancheta politista, \u201ecomplotul\u201c contra lui Eminescu pus la cale de Titu Maiorescu si continuat de urmasii lui, acoliti denigratori precum G. Calinescu, E. Lovinescu si Iorga Nicolae (care, dupa un \u201eeminescolog\u201c, nici nu-i rom\u00e2n). Cum vedem, \u201epl\u00e2ngerile la politie\u201c pricinuite de mari acte culturale ce-i au \u00een centru pe alde Eminescu, Blaga ori Cioran se constituie \u00eentr-un sector din ce \u00een ce mai consistent al \u201eeminescologiei\u201c si, \u00een genere, al valorificarii stiintifice a mostenirii noastre culturale. Marul abia p\u00e2rguit al culturii rom\u00e2nesti cade la pam\u00e2nt strapuns mortal de viermele \u201epolitist\u201c introdus ca un virus strain si stricacios \u00een puritatea autohtona a miezului sau. Otravit, \u201emarul\u201c discordiei nu mai ajunge la maturitate si cade mort din pom \u00eenainte sa se coaca. Cum si cui sa mai dai la export un mar \u201estricat\u201c?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O afacere ur\u00e2ta din piata muncii intelectuale, despre care aflu de la un post de televiziune, \u00eemi releva nesuferita actualitate a unui articol scris \u00een urma cu aproape douazeci de ani. Invitatul emisiunii de duminica, 3 martie, 2013 a fost acad. Eugen Simion, iar tema discutiei era \u00eent\u00e2mpinarea bizara, chiar amenintatoare a initiativei sale de… Cite\u0219te mai mult »Marul discordiei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14613","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1122,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14613","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14613"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14613\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14613"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14613"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14613"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}