La \u00eenceput de An nou, pe l\u00e2nga magicele urari de \u201eLa multi ani!\u201c si sanatate, \u00eemi \u00eengadui sa reiau saga istoriei tenisului creionata de francezul Jean-Christophe Piffaut. Fagaduiam o \u00eencercare de deslusire a unui pattern \u00eenca misterios, desi teribil de eficient \u2013 regulile sportului alb. Niste reguli \u00een seama carora puneam \u00eentreaga capacitate fascinatorie a acestui joc-sport-activitate de loisir ce nu tine seama nici de v\u00e2rsta, nici de invaliditate, nici de conditia sociala.
\nAsadar, \u00een vremea \u00een care monahul italian Antonio Sca\u00efno da Sal\u00f2 \u00eesi publica celebrul sau text \u201eTrattato del Gioco della Palla\u201c, adica pe la 1555, \u00een Franta, patria de jure a jocului, acesta era cunoscut sub denumirea de jeu de paume, \u00eensa era practicat cam peste tot \u00een Europa civilizata, \u00een afara hotarelor franceze sportul fiind cunoscut sub denumirea de tennys, tenys sau chiar tennis. Relativ ampla lui rasp\u00e2ndire se lovea de o dificultate obiectiva, care punea stavila unei dezvoltari \u00eenca si mai rapide. Era, daca vreti, o chestiune de comunicare, de cod comun, de limbaj lipsit de echivoc: sistemul de reguli. C\u00e2nd se \u00eenfruntau jucatori sau echipe provenind din orase sau chiar state diferite, era de tot necesar ca entuziastii competitori sa ajunga la un set comun de reguli pe care sa le respecte. Pe scurt, era nevoie de o aclimatizare a regulilor, de identificarea unui nucleu comun.
\nAdevarul este ca p\u00e2na la aparitia cartii lui Sca\u00efno at\u00e2t regulile, c\u00e2t si dimensiunile si forma terenului variau \u00eentr-o maniera adeseori \u00eengrijoratoare si chiar deprimanta. Era cam greu sa scapi de sentimentul unei proliferari haotice a unui joc altfel iubit exact pentru extrema luciditate a regulilor sale. Publicarea \u00een 1555 la Venetia a tratatului conceput si scris de abatele italian a avut drept consecinta tocmai unificarea, stabilizarea si universalizarea codurilor tenisistice, astfel \u00eenc\u00e2t jocul cu palma sa poata fi practicat identic, indiferent de curtea princiara sau de cetatea europeana ce gazduia competitia. Modelul suprem devine regulamentul stabilit de Sca\u00efno pentru nevoile curtii regale a Frantei, iar terenul predilect, ale carui dimensiuni si forma se \u201eclasicizeaza\u201c, este cel din incinta Palatului Luvru.
\nDin acel moment, ca se disputa la Viena, Paris, Roma sau Londra, partida de jeu de paume se bucura de aceleasi coordonate imperative, statuate \u00een codul regulilor de baza redactat de calugarul italian la Venetia. Aceste reguli pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:
\n\u2013 jucatorii stau fata \u00een fata, fiind despartiti de un fileu;
\n\u2013 jucatorii au dreptul sa loveasca mingea din aer, fara ca aceasta sa mai aterizeze pe sol;
\n\u2013 jucatorul aflat la serviciu beneficieaza de doua ocazii pentru a lansa mingea \u00een disputa;
\n\u2013 zona \u00een care trebuie sa aterizeze mingea angajata de jucatorul aflat la serviciu trebuie sa fie foarte clar delimitata si \u00eentr-o maniera vizibila;
\n\u2013 o partida se poate disputa at\u00e2t la simplu, c\u00e2t si la dublu.
\nNici macar William Shakespeare nu poate face abstractie de jocul acesta ce cotropise curtile princiare, gener\u00e2nd un entuziasm mai mult dec\u00e2t monden. Astfel, \u00een Henric al V-lea, Marele Brit aminteste de un meci de tenis \u00eenceput de riga Angliei, el remarc\u00e2nd supletea trupeasca si dexteritatea cu care acesta lovea mingea.
\nPrin urmare, \u00eenceputul tenisului clasic este deja facut. Cu acest set minim de reguli de baza, sportul alb \u00eesi poate urma dezvoltarea, tintind o forma c\u00e2t se poate de moderna, \u00eenca si mai perfectionata, una care sa-l transforme \u00eentr-unul dintre cele mai elaborate jocuri umane. Dar p\u00e2na atunci mai este mult. Tenisul, desi maturizat sub Antonio Sca\u00efno da Sal\u00f2, nu a facut \u00eenca saltul de la jocul cu palma la ceea ce numim astazi tenis. Peste veacuri, maiorul Wingfield sta \u00een expectativa. El abia asteapta sa strige: ready!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La \u00eenceput de An nou, pe l\u00e2nga magicele urari de \u201eLa multi ani!\u201c si sanatate, \u00eemi \u00eengadui sa reiau saga istoriei tenisului creionata de francezul Jean-Christophe Piffaut. Fagaduiam o \u00eencercare de deslusire a unui pattern \u00eenca misterios, desi teribil de eficient \u2013 regulile sportului alb. Niste reguli \u00een seama carora puneam \u00eentreaga capacitate fascinatorie a… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (22)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257,8576],"class_list":["post-14580","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului","tag-regulament-tenis"],"views":1382,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14580","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14580"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14580\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14580"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14580"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14580"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}