Festivalurile studentesti de film sunt o specie de nisa. Publicul ezita, nu-i dispus dec\u00e2t rareori sa dea o sansa debuturilor adesea st\u00e2ngace. Totusi, asemenea evenimente merita frecventate pentru calitatea lor de seismograf ce avertizeaza asupra creativitatii unei generatii. Cel putin la FfeST, derulat \u00een intervalul 22 \u2013 24 noiembrie la Cluj-Napoca, astfel au stat lucrurile. Inventat \u00een urma cu sase ani de catre Doru Pop \u2013 directorul precedentelor editii, fiind \u00eenlocuit \u00een 2012 de catre Szenkovics Dezso -, festivalul clujean este organizat anual de catre Universitatea \u201eBabes-Bolyai\u201c, Universitatea de Arte de Design si Universitatea \u201eSapientia\u201c. Initial, festivalul fusese g\u00e2ndit ca o confruntare \u00eentre scolile rom\u00e2nesti de film, dar treptat a devenit international, \u00een competitie intr\u00e2nd filme studentesti din Polonia, Ungaria, Slovacia sau Macedonia. \u00cenca doua detalii esentiale: finantarea a provenit anul acesta de la Centrul National al Cinematografiei, iar invitatul special a fost regizorul maghiar Jankovics Marcell, a carui animatie dramatica \u2013 \u201eThe Tragedy of Man\u201c \u2013 a fost proiectata s\u00e2mbata seara. Cele 126 de productii \u00eenscrise, dispuse pe cinci sectiuni (foarte scurt, experimental, animatie, documentar, scurt metraj) au fost evaluate de catre juriul format din Sorin Botoseneanu (UNATC, presedinte), Lucian Pricop (Uniunea Cineastilor din Rom\u00e2nia), Eugen Moritz (UAD), Felm\u00e9ri Cec\u00edlia (Sapientia), respectiv subsemnatul (UBB). Goran Mihailov (UNATC) a obtinut Marele Premiu (7.000 lei) pentru scurt metrajul de fictiune \u201eWedding Duet\u201c, premiul al doilea (5.000 lei) i-a revenit documentarului \u201e\u00cen umbra castelului\u201c, regizat de Csibi L\u00e1szl\u00f3 (UBB), iar Florina Dumitrache (UNATC) si-a adjudecat premiul al treilea (3.500 lei) pentru \u201eReuniune de familie\u201c. Cel mai bun film international (2.500 lei) a fost considerat \u201eLost Children\u201c al slovacului Teodor Kuhn (Academy of Performing Arts, Bratislava). O lista completa a distinctiilor pentru fiecare sectiune poate fi consultata pe site-ul oficial www.ffest.ro.
\nGrupajul gazduit \u00een acest numar de revista \u201eCultura\u201c aduna semnaturile unor promitatori studenti la Universitatea \u201eBabes-Bolyai\u201c, majoritatea aflati, asemenea colegilor regizori\/scenaristi, la debutul absolut.<\/p>\n
Claudiu Turcus<\/strong><\/em><\/p>\n <\/p>\n Despre cum o fotografie dureaza mai mult<\/strong><\/p>\n <\/p>\n Ce astepti sa vezi atunci c\u00e2nd te duci la un film documentar? Raspunsul ar trebui sa vina din partea unor neprofesionisti \u00eentr-ale cinematografiei, pentru ca expertii \u00eesi vor argumenta rational\/tehnic motivatia. \u00cen cadrul FfeST-ului din 2012 a existat o sectiune dedicata filmului documentar la care studentii rom\u00e2ni nu numai ca au detinut hegemonia, dar s-a dat chiar o lupta serioasa \u00eentre filmele lor. Au fost documentare extrem de bune ca acela al Iuliei Matei si al Anei-Maria V\u00eejdea (\u201eInsula\u201c) sau cel al Alexandrei Capatoiu (\u201eDulce si Amar\u201c), \u00eensa un singur film a cucerit vizibil auditoriul. Filmul se numeste \u201eDupa fel si chip\u201c, nu are mai mult de douazeci si doua de minute, fiind semnat de Paula Onet (UBB). Reiau \u00eentrebarea din debutul articolului: Ce asteptari ai atunci c\u00e2nd te duci sa vezi un film documentar? I-am cere prea mult daca am vrea sa ne surprinda?<\/p>\n COCA ION<\/strong><\/p>\n <\/p>\n Despre naivitati si morti necesare<\/strong><\/p>\n Majoritatea filmelor de la FfeST 2012 din sectiunea scurtmetrajelor de fictiune prezinta situatii mai degraba dec\u00e2t povesti. Spre exemplu, filmele \u201eDaddy\u201c (regizat de Roxana Andrei) sau \u201eZi festiva\u201c (al Teodorei Lascu) spun povesti diferite, dar respecta aceeasi reteta (este posibil sa fi fost o tema de seminar comuna). \u00cen ambele productii, protagonista este o adolescenta care la \u00eenceput se afla pe strada \u00eempreuna cu iubitul ei. Cei doi se despart, iar c\u00e2nd fata ajunge acasa \u00eesi gaseste tatal \u00eensel\u00e2nd-o pe mama cu o t\u00e2nara (\u00een \u201eDaddy\u201c) sau este obligata sa se \u00eembrace \u00eentr-o rochie ridicola pentru a astepta musafirii (\u00een \u201eZi festiva\u201c). Sunt filme despre conflictul mocnit a doua generatii, \u00eensa, din pacate, doar at\u00e2t. Nicio alta miza narativa. Cum spuneam, doar situationala. Dupa ce si-a prins tatal \u201e\u00een flagrant\u201c, fata \u00eendrazneste sa-si aprinda ostentativ o tigara (\u201eDaddy\u201c) sau iese din apartament \u201esa duca gunoiul\u201c (\u201eZi festiva\u201c), dar, de fapt vrea doar sa traga c\u00e2teva fumuri pe balconul din casa scarilor? Ce sa \u00eentelegem? Ca singura eliberare a bietei tinere \u201edeviate\u201c este tigara? Sau ca fetele au ajuns, totusi, la maturitate, desi parintii nu realizeaza \u00eenca faptul? Maturizarea teribila asociata inevitabil si recurent cu cliseul fumatului? Iata o rezolvare facila a unui conflict altfel traumatic, tensionant. Punctul forte al unor asemenea exercitii ram\u00e2ne, totusi, imaginea foarte buna \u00een \u201eDaddy\u201c (filmat alb-negru) si jocul actorilor \u00een \u201eZi festiva\u201c, cu nimeni altul dec\u00e2t Adrian Titieni \u00een rolul tatalui. <\/p>\n CLAUDIA NEGREA<\/strong><\/p>\n \n Experimentul din mintea spectatorului<\/strong><\/p>\n \n \n Anul acesta, la FfeST, spectatorul a avut ocazia sa penduleze printre destule \u201eexperimente\u201c. Daca, \u00eensa, s-ar fi \u00eentrebat \u201ece-\u00eenseamna-un-film-experimental-c\u00e2nd-filmul-pentru-mine-este-deja-un-experiment?\u201c \u2013 ar fi avut niscaiva motive sa str\u00e2mbe din nas. Ei bine, experimentele cinematografice au avut dintotdeauna placerea de a soca publicul, de a-si atribui aceasta aura \u201emisterioasa\u201c, misionar-inovativa. Or, filmul experimental este considerat mai mult \u201efratele vitreg\u201c al cinematografiei, caci radacinile lui se afla \u00een domeniul artelor plastice, eventual \u00een artele spectacolului, nu \u00een naratiune. Totusi, el a debutat ca o practica artistica \u00eentre cei doi \u201efrati\u201c: artele vizuale, respectiv cinema-ul, dar originile sale le putem descoperi \u00een perioada avangardismului. Scopul sau era conturarea ideii de happening ori, dimpotriva, entertainment, cu alte cuvinte, de a crea o relatie mult mai dinamica \u00eentre spectator si imaginea urmarita. Marea diferenta dintre filmul experimental al anilor \u201820 si cel contemporan este ca primul facea parte dintr-un anumit curent, av\u00e2nd, \u00een epoca, o anumita relevanta, st\u00e2rnind, oricum, apreciere. Treptat, el a fost adoptat de dadaisti si suprarealisti, iar artisti precum Man Ray, Jean Cocteau, Marcel Duchamp, Ren\u00e9 Clair sau Luis Bu\u00f1uel, au creat de-a lungul timpului capodopere cinematografice, experimente \u00een care proiectorul nu este doar obiectul asezat pe masa, ci chiar mintea, propriul imaginar. Conditiile filmului experimental de odinioara erau simple: refuzul narativului, al personajelor unitare, al conflictului construit progresiv. \u00centre timp, lucrurile s-au schimbat, caci privind cu atentie, de pilda, filmul lui Maya Deren \u2013 \u201eMeshes of the Afternoon\u201c \u2013 vom observa fundamentul epic, dar care, la r\u00e2ndul lui, devine simpla \u201eunealta\u201c ce genereaza atmosfera, tensiune. \n CLAUDIA COJOCARIU<\/strong><\/p>\n \n \u201eTragedia omului\u201c, \u00eembatr\u00e2nirea unei epoci<\/strong><\/p>\n \n \n Chiar daca FfeST este adresat tinerilor \u00een plina formare cinematografica, \u00een aceasta a sasea editie si-a facut loc o animatie de lungmetraj care poate fi cu usurinta inclusa printre cele mai bune din ultima vreme ale acestui gen. \u201eThe Tragedy of Man\u201c (cu titlul original \u201eAz ember trag\u00e9di\u00e1ja\u201c) \u00eensumeaza munca de o viata a nominalizatului la Oscar, Jankovics Marcell (pentru \u201eSisyphus\u201c, 1974). \n ION INDOLEAN<\/strong><\/p>\n \n Radiografii animate<\/strong><\/p>\n \n \nAm fost placut surprins sa vad la aceasta editie a FfeST-ului numarul mare de persoane venite la proiectia filmelor de animatie. Daca la vizionarea celei de-a doua parti a calupului de documentare erau multe scaune goale, la animatie au sosit at\u00e2tia iubitori ai genului \u00eenc\u00e2t sala a devenit ne\u00eencapatoare. Faptul nu are de a face cu calitatea documentarelor (superioara estetic), ci, cred, cu pasiunea publicului pentru modul mai amuzant\/relaxant al animatiilor. Filmele au fost marcat \u201estudentesti\u201c, pun\u00e2nd probleme specifice v\u00e2rstei (relatii disfunctionale, lupta pentru gasirea unei forme de exprimare artistica, nesiguranta propriilor solutii, inclusiv productii de necadrat la sectiunea animatie).Voi radiografia succint majoritatea filmelor sectiunii, \u00een ordinea proiectiei \u00een cadrul festivalului. \n ADRIAN C\u00c2RLUGEA<\/strong><\/p>\n \n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Festivalurile studentesti de film sunt o specie de nisa. Publicul ezita, nu-i dispus dec\u00e2t rareori sa dea o sansa debuturilor adesea st\u00e2ngace. Totusi, asemenea evenimente merita frecventate pentru calitatea lor de seismograf ce avertizeaza asupra creativitatii unei generatii. Cel putin la FfeST, derulat \u00een intervalul 22 \u2013 24 noiembrie la Cluj-Napoca, astfel au stat lucrurile.… Cite\u0219te mai mult »FfeST, il recunosti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[8571,8572],"class_list":["post-14563","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festival-studentesc-de-film","tag-ffest"],"views":1881,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14563","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14563"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14563\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14563"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14563"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14563"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nDocumentarul ei are la baza un subiect c\u00e2t se poate de autentic si autohton. Toata actiunea se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul unor batr\u00e2ni care \u00eesi fac poze pentru crucea morm\u00e2ntului lor pe care \u00eel au deja amenajat \u00een cimitir. \u00cel viziteaza periodic, \u00eel \u00eempodobesc cu s\u00e2rg. Subiectul este bogat \u00een semnificatii, extrem de original, dar, \u00een realitate, trebuie sa cunosti exact dozajul pentru a nu da \u00een fictiuni lacrimogene, \u00een lamentatii ori \u00een umorul involuntar st\u00e2rnit exagerarile persoanelor intervievate. Despre o traire at\u00e2t de intima \u2013 raportarea la propria moarte \u2013 se vorbeste cu greu.
\n\u201eDupa fel si chip\u201c este un hibrid care aduce adesea cu un film artistic. Nu exista o supra\u00eencarcare cu tehnici cinematografice de un interes estetic exclusiv, dar are o stagnare a miscarii care nu face dec\u00e2t sa valorizeze mai mult protagonistii, limbajul si lumina. Batr\u00e2nii protagonisti sunt extrem de vitali: de aici contrastul. \u00cesi asuma acest rol al \u00eent\u00e2mpinarii mortii lor p\u00e2na la a se identifica cu el, \u00eensa aceasta identificare survine st\u00e2ngaci, fiind jucata pentru camera. T\u00e2nara regizoare detine arta de a alterna limbajul batr\u00e2nilor afisat catre dispozitiv cu celalalt limbaj paralel, cel autentic, cotidian. De pilda, exista un dialog \u00eentre doi batr\u00e2ni dezbat\u00e2nd importanta fotografiei de pe crucea lor care \u00eencep brusc sa vorbeasca despre gr\u00e2ul din apropierea cimitirului. Umorul este st\u00e2rnit prin iesirea din cadru, iesirea din rol. Documentarul are numeroase astfel de gap-uri epice, spatii albe \u00een care batr\u00e2nii nu mai sunt doar niste vorbitori despre morminte, ci agricultori, gospodine, adolescente cu mofturi (de pilda, o doamna e nemultumita ca \u00een poza i se vede pielea lasata a g\u00e2tului).
\nDialogul si monologul protagonistilor par a fi aproape niste replici memorate: \u201eSuntem acoperiti de praf. Chiar daca n-am murit \u00eenca\u201c (referinta e la o fotografie prea \u00eenvechita). Sau, un batr\u00e2n verific\u00e2ndu-si piatra funerara si schit\u00e2nd rapid o cruce la piept, afirma: \u201eTotul e \u00een regula aici\u201c. \u201eDupa fel si chip\u201c nu are puterea de a duce p\u00e2na la capat o stare, nu are omogenitatea, coerenta si neutralitatea unui film documentar, dar tocmai aceasta forma hibrida \u2013 fictiune \u00eempletita cu biografie \u2013 este un experiment inspirat, ce manevreaza cu dibacie diverse registre cinematografice.
\nCadrele documentarului, atunci c\u00e2nd nu sunt imagini de pe pietrele funerare, sunt focalizari pe ochii protagonistilor, nu foarte inspirate si care ar trebui luate \u00een seama doar \u00een masura \u00een care ironizeaza tehnicile de televiziune. Tema filmului se gaseste \u00een subsidiar fiind scoasa de acolo prin sunet si imagine, care nu fac dec\u00e2t sa deconstruiasca \u00eentreaga tema a mortii sau, \u00een cazul celor prezentati, de pregatire \u00een vederea \u00eent\u00e2mpinarii finalului. Lumina exprima de fapt bucuria oamenilor \u00een momentul c\u00e2nd se ferchezuiesc pentru instantaneele mortii, ei fiind de fapt \u00eenca \u00een viata. Sunetul, de cele mai multe ori neregulat, are acelasi (d)efect de vivacitate. Aceasta contrarietate place privitorului, degaj\u00e2nd o ironie extrem de bine primita. Se vorbeste despre moarte, dar \u00een esenta se traieste cu moft.
\n\u00cen documentarul Paulei Onet important nu e ceea ce se arata, ci ascunderile, acel ceva despre care nici macar protagonistii nu stiu ca se afla \u00een ei. Septuagenarii care apar \u00een film nu sunt niste batr\u00e2ni obisnuiti si se poarta normal doar \u00een imaginatia lor, pentru ca \u00een realitate ei \u00eesi \u00eengrijesc propriul morm\u00e2nt, o cruce pe care sta scris numele lor, o fotografie \u00een care se pierd burlesc, preocupati de propria lor imagine. Aici sta \u00eentreaga esenta a filmului, \u00een acea \u00eencr\u00e2ncenare cu care ei se agata de un lucru efemer si absurd, nelipsit, e-adevarat, de un oarecare dramatism. Mai exista un tip de secvente care au at\u00e2t de multe trairi nedeosebite \u00een ele, \u00eenc\u00e2t nu stii daca sa le interpretezi ca momente triste ori vesele. Este acea zona gri care face din filmul Paulei Onet un film solid, dincolo de genul \u00een care ar putea fi \u00eencadrat.<\/p>\n
\nFilmul maghiar \u201eI’m yours\u201c (de P\u00e1zsitka \u00c1kos) se doreste probabil o drama care surprinde relatia de prietenie dintre un baiat si o fata. Anna are o relatie de prietenie cu un baiat care este, \u00een secret, \u00eendragostit de ea. \u00cen acelasi timp, ea are un prieten cu care \u00eentretine relatii sexuale, dar care \u00eesi \u00eensala, de fapt, adevarata iubita cu ea. Aiuritor! Ravasita, ea ajunge \u00eentr-o noapte acasa la prietenul ei, unde adoarme. Dimineata, dupa cafea, acesta \u00eei declara ca o iubeste. Ea se enerveaza si pleaca, pentru ca mai t\u00e2rziu sa se \u00eentoarca la el pentru a face sex. A doua zi dimineata, Anna dispare iar, nu \u00eenainte de a-i livra t\u00e2narului replica: \u201esper ca acum esti fericit!\u201c. Bine\u00eenteles, filmul \u201eavertizeaza\u201c asupra scenelor explicite de sex. Caut\u00e2nd cumva sa \u201erespecte\u201c aceasta promisiune, baiatul este surprins la un moment dat masturb\u00e2ndu-se, cu spatele la camera, dar reflect\u00e2ndu-se pe de-a-ntregul \u00een oglinda din cadru. Din nou, \u00eentrebarea: de ce? Am \u00eenteles ca baiatul e \u00eendragostit, nu-i nevoie de dovada frustrarii sexuale, mai ales ca, p\u00e2na la urma, el nu actioneaza \u00een consecinta, neinsist\u00e2nd asupra unei relatii fizice cu Anna. Dimpotriva, ea este cea care actioneaza (tot nemotivat). Oscil\u00e2nd \u00eentre un misoginism adolescentin si o lectie de victimizare pre-feminina, filmul contine numeroase insule de pornografie gratuita.
\nTimid, dar pe urmele lui Tarantino, \u201eDonna Must Die\u201c (\u00een regia lui Ismail Jamaludin) are de toate: poveste, rasturnare de situatie, personaje bine conturate desi lipseste dialogul, \u00een fine, imagine adecvata. Toata naratiunea se bazeaza pe voice-over-ul barbatului care explica de ce nu \u00eesi mai suporta sotia, cum vrea sa scape de ea si \u00een ce stadiu degradat a ajuns relatia lor. Deci, Donna nu mai corespunde. Cu ochelarii ei grosi, cu felul enervant \u00een care gesticuleaza, ea \u00eesi exaspereaza sistematic barbatul. Brusc, secventele de animatie invadeaza ecranul si anunta finalul neprevazut, \u201eaccidental\u201c. Dupa numeroase \u00eenscenari imaginare ale crimei, sotul descopera straniu ca relatia \u00eencepe ca prin minune sa functioneze, iubirea mijeste din nou la orizont. Cadrul final aduna trei elemente: ludicul, histrionismul masochist si fatalitatea burlesca: jocul din camera de hotel presupune folosirea \u00een gluma a unui cutit, dar ne\u00eendem\u00e2narea protagonistului confirma faptul ca Donna trebuia, inevitabil, sa moara.
\nProbabil cel mai realizat short fiction a fost \u201e216B\u201c (regizat de Anna Florea). O fetita ajunge \u00een spital din cauza pneumoniei. Dupa mai multe discutii cu doctorul, familia este convinsa ca fiica trebuie sa ram\u00e2na \u00een spital pentru investigatii. Un personaj ciudat apare \u00een salon. Doar copila \u00eel poate vedea. Este ascuns sub patul metalic, costumat \u00een alb si are o masca a carei expresie aminteste de anim\u00e9-urile japoneze. Fetita adoarme, trezindu-se \u00eentr-o padure \u00eempreuna cu acest straniu personaj. El renunta la masca, iar ea reuseste sa \u00eei atinga chipul. \u00centruchiparea mortii desprinde metaforic micul personaj din lumea celor vii, trec\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i printr-un fel de purgatoriu feeric: spatiul padurii linistitoare. Aceasta productie a construit, cred, atmosfera cea mai echilibrata \u00een raport cu story-ul, reusind sa treaca granitele realismului printr-un mecanism formal deloc strident.<\/p>\n
\nRevenind la filmele din competitia FfeST, majoritatea s-au aflat la granita dintre experiment si exercitiu de imagine\/filmare\/montaj\/estetizare. Cu c\u00e2teva exceptii, niciunul dintre cele 27 de filme nu a reusit sa creeze o atmosfera \u00een care spectatorul sa se rataceasca si, mai mult, sa simta prin intermediul miscarii imaginii ca ceea ce capteaza retina sa face parte dintr-un experiment vizual. Tot ceea ce am vazut au fost doar \u00eencercari de redare a anumitor idei, sentimente, tehnici vizuale. Dar filmul experimental nu este doar o practica artistica menita sa impresioneze\/socheze prin editarea exagerata a culorilor, prin imaginile fara legatura cu textul afisat, prin muzica halucinanta sau prin folosirea suprapusa a cliseelor cinematografice. Dimpotriva, experimentul transmite un imaginar, dar nu prin intermediul unei povesti, ci prin relatia creata cu interioritatea fiecarui spectator. Or, cinci minute \u00een care imaginea nu se schimba, iar muzica curge nestingherit nu pot fi numite film experimental.
\nDilema referitoare la \u201ediagnosticarea\u201c filmului experimental apare chiar \u00een cazul scurtmetrajelor de la FfeST devenite, oarecum, productii de granita. Unele au fost numite eseuri, altora atribuindu-li-se statutul de hibrid (\u00eentre documentar si fictiune), altele nefiind dec\u00e2t colaje de fotografii, adica de \u201eimagini-miscare\u201c. Majoritatea au avut ca punct de plecare trecerea timpului, \u00eencerc\u00e2nd sa redea ideea respectiva prin intermediul efectelor si mai putin prin intermediul contextului sau al tensiunii. Un al doilea punct de plecare a fost simbioza dintre amintire, trecut, vis si subiectivitate. Un lucru foarte interesant, dar si curios, este ca majoritatea scurtmetrajelor care s-au \u00eencadrat \u00een aceasta tema complexa au fost filmate pe VHS. Din pacate, subiectivitatea unui om nu poate fi perceputa drept subiectivitate universala, fapt ce ilustreaza o usoara izolare fata de zona entertaining a filmului experimental. Astfel, filmul c\u00e2stigator al competitiei, Puzzle, se situeaza undeva \u00eentre exercitiu de filmare si eseu. Filmat \u00een stilul cin\u00e9-v\u00e9rit\u00e9, pe fundal cu vocea naratorului \u2013 un monolog despre faptul ca oamenii fac parte dintr-un mare puzzle \u2013 eseul \u201eexperimental\u201c cuprinde reflectii marcat subiective asupra lumii. Marea problema a acestui scurtmetraj ar fi ca imaginile ce \u00eensotesc textul n-au legatura cu ceea ce afirma naratorul. Bine\u00eenteles, acest criteriu nu-i normativ pentru categoria experimentelor, dar elementele constitutive ale atmosferei\/tensiunii sunt incoerente nu doar \u00een planul complementaritatii, ci chiar \u00een planul intensitatii. \u00centr-adevar, imaginea nu trebuie sa copieze \u00een totalitate ceea ce cuv\u00e2ntul rosteste, dar trebuie sa reflecte o relatie puternic motivata cu textul, altfel consistenta imaginarului se pierde.
\nTocmai pentru ca experimentul unui om nu poate fi perceput ca experiment universal, ca tipar invariabil, la FfeST au existat destule situatii care au produs consternarea individuala a spectatorilor, sporind, totusi, constiinta ca nici macar experimentul nu poate disloca definitiv circuitele interne ale imaginarului mental. Spectatorul trebuie sa-si asume misiunea de \u201egardian al imaginarului\u201c \u00eentr-o lume stocata mental.<\/p>\n
\nIdeea este preluata din opera omonima a lui Imre Mad\u00e1ch, tradusa \u00een peste cincizeci de limbi. Este o odisee prin istoria omenirii, bazata pe trairea si viziunea lui Adam, care se afla \u00eentr-un permanent dialog cu Lucifer, co-creatorul lumii. Acesta din urma \u00eel testeaza si \u00eei permite sa vada viitorul omenirii, \u00eentr-o \u00eensiruire lineara, de la pacatul ereditar p\u00e2na dincolo de zilele noastre, c\u00e2nd primeaza tehnologizarea dusa la extrem. La un moment dat, un personaj spune ca \u201eSpeculatia este moartea actiunii\u201c, principiu din cauza caruia societatea actuala recurge tot mai putin la fapte si prefera sa \u00eentoarca un subiect pe toate fetele, fara o finalitate. Acest fenomen a existat si \u00een timpul civilizatiilor stravechi, dar acum s-a rasp\u00e2ndit \u00een r\u00e2ndul maselor, pe c\u00e2nd atunci era \u00eent\u00e2lnit la o m\u00e2na de oameni. Prin urmare, teoria ajunge mai importanta dec\u00e2t practica, iar robotizarea din ultimii ani \u00eenlesneste acest lucru si ne face mult mai usor manipulabili si realmente handicapati, pentru ca ne pierdem tot mai mult \u201emanualitatea\u201c cu care am fost \u00eenzestrati de natura si pe care stramosii nostri au folosit-o pentru a supravietui. Jankovics dedica un \u00eentreg segment unei lumi socialiste dintr-un viitor sumbru al omenirii, la polul opus fata de ce se \u00eent\u00e2mpla acum, \u00een care poezia si cultura ajung sa fie interzise, bebelusii sunt numerotati si desemnati din ziua \u00een care se nasc muncii pe care o vor face. Regizorul, \u00eentrebat la dezbaterea de dupa proiectie daca crede ca lumea a ajuns deja \u00een momentul \u00een care totul este numerotat, a raspuns negativ, dar a spus ca acest proces a \u00eenceput si a dat doua exemple care pun pe g\u00e2nduri. \u00cen multe restaurante, chelnerul \u00eentreaba numarul din meniu, nu m\u00e2ncarea pe care o doresti si chiar daca pare un fenomen banal, este un \u00eenceput ca previziunea filmului sa fie corecta. Al doilea exemplu se refera la numarul de telefon si din buletin (de fapt, orice numar prin care se poate caracteriza o persoana), subiect discutat \u00eentr-o forma sau alta \u00een presa, mai ales \u00een ceea ce privesc pasapoartele cu chip, prin care putem fi urmariti. Acest segment, vizionar pe alocuri, a fost prezentat \u00een 1996, la Festivalul de Film Maghiar din Los Angeles, iar un articol recent din \u201eThe New York Times\u201c scotea \u00een evidenta succesul de public pe care l-au avut cele 18 minute care au rulat atunci.
\nFilmul regizorului maghiar \u00eencepe, extrem de sugestiv, cu melodia \u201eLacrimosa\u201c a lui Mozart. De altfel, muzica este extrem de importanta, \u00eentruc\u00e2t indica starea protagonistului. Lucifer \u00eei spune lui Adam, pe acest fundal, ca va inspecta viitorul p\u00e2na la sf\u00e2rsitul lui, care, \u00een viziunea lui Jankovics, se apropie. Regizorul a tinut sa precizeze ca filmul nu este neaparat unul trist, care scoate \u00een evidenta inutilitatea si necazurile vietii, ci mai degraba reprezinta finalul unei epoci, pe care el a trait-o si din care a facut parte. Deci sf\u00e2rsitul filmului se afla \u00een str\u00e2nsa legatura cu finalitatea vietii, a rostului ei, la r\u00e2nd afl\u00e2ndu-se o alta generatie cu propriile prioritati, norme, preocupari. Prima faza a istoriei omenirii pe care o prezinta este cea a omului de grota si a desenelor rupestre, urmata de Egiptul Antic, \u00een care se scoate \u00een evidenta faptul ca milioane s-au pus \u00een folosul unui singur om. Pentru a fi mai explicita, secventa \u00eei prezinta pe oameni precum niste caramizi folosite pentru ridicarea piramidelor. Ritmul din prima parte a filmului este extrem de alert, iar imaginile se succed cu repeziciune. Urmeaza Grecia Antica, iar o idee \u00eencepe sa se contureze, anume ca fiecare civilizatie a avut un set de reguli si credinte asemanatoare, care se afla \u00een str\u00e2nsa legatura cu firea omului. \u00centotdeauna au existat lideri, eroi, oameni simpli, femei fatale, martiri si predicatori, iar totul a fost completat de conflicte armate. \u00cen firul epic al filmului urmeaza prezentarea crestinismului, cu cruciadele aferente si faptul ca a devenit, treptat, o afacere. Apoi sunt abordate Evul Mediu, Londra lui Dickens, Revolutia Franceza, cu Danton si Robespierre, toate pline de s\u00e2nge si crime. Traseul este completat de tiranii secolului al XX-lea, pe fondul unui carusel, care are calitatea de a arata ca istoria este ceva repetitiv, ca omul de r\u00e2nd simte nevoia sa creada \u00een ceva, pe vremuri diferite religii, acum din ce \u00een ce mai mult, \u00een stiinta, care acapareaza celelalte ramuri ale societatii.
\nPartea de final este cu at\u00e2t mai interesanta cu c\u00e2t Jankovics a confirmat faptul ca aceasta se confunda cu sf\u00e2rsitul erei lui. Ritmul este lent \u00een secventele ultime pentru ca lumea regizorului a \u00eembatr\u00e2nit si se pregateste de ispravire. Urmeaza o societate tehnologizata, asistata, numerotata, etichetata, unde cineastul maghiar nu vrea sa traiasca. Filmul nu se termina nicidecum fericit, dar asta nu \u00eel face mai putin bun, ci, dimpotriva, \u00eei confera o si mai mare \u00eensemnatate.<\/p>\n
\nPrimul film a fost \u201eBear Me\u201c al Kasiei Wilk de la Lodzia po Wisle din Varsovia. Este, pe buna dreptate, c\u00e2stigatorul premiului sectiunii. Este exact ce ar trebui sa fie o animatie studenteasca. Are o poveste serioasa, \u00een fond, dar spusa \u00eentr-un mod amuzant. Este o analiza a relatiilor amoroase \u00een care speram ca putem schimba ceva pentru a le face functionale, doar pentru a fi dezamagiti de finalul ce nu e pe masura asteptarilor. Mai mult, vorbeste expresiv despre arhetipul persoanei de care ne \u00eendragostim de-a lungul vietii si despre modul \u00een care cautam persoane cu care nu ne potrivim, care ne atrag chiar prin diferenta specifica. Desi minimalista, animatia particularizeaza ceva caricatural. Nimic nu este inutil \u00een cadru si nimic nu lipseste. \u201eBear Me\u201c prezinta viata unei fetite ce traieste singura, doar cu cei patru pesti ai ei, dar vrea mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. \u00cent\u00e2lneste pe strada un ursulet pe care \u00eel adopta si devin cei mai buni prieteni. Cu c\u00e2t animalul de plus creste apar tot soiul de probleme legate de comportamentul acestuia. Desi este foarte protectiv si gelos nu \u00eesi arata afectiunea dec\u00e2t \u00eentr-un mod brutal. Cu toate astea, ea \u00eel iubeste, fiind foarte dezamagita c\u00e2nd este abandonata \u00een favoarea unei dresoare de circ. \u00cen consecinta fetita adopta un crocodil si spera ca de data aceasta totul va fi diferit.
\nAl doilea film \u00eei apartine Ana-Mariei Lemnaru (UNATC), numindu-se \u201eOnce Upon There Was a Child\u201c. Este povestea unei fetite foarte curioase ce pune \u00eentrebari despre orice si ajunge sa perceapa lumea diferit dec\u00e2t cei din jurul ei. Dar odata ce creste, se conformeaza realitatii sociale si pierde curiozitatea ce o caracterizase p\u00e2na atunci. Desi expresiva, animatia e realizata \u00eentr-un mod cumplit de naiv, iar formal \u00eei lipsesc detaliile. Tema pierderii inocentei, a inerentei maturizari putea fi abordata mult mai amplu, inclusiv cu premisele autoimpuse de regizor.
\n\u201eThe Love of the Inventor\u201c al lui Kriszti\u00e1n Kapusi de la Eszterh\u00e1zy K\u00e1roly College din Eger, Ungaria a fost un film problematic. Nu pentru ca nu ar fi fost bine animat sau ar fi avut o poveste proasta, dimpotriva, ci pentru ca semana izbitor, adica deranjant cu filmul \u201eInvention of Love\u201c (2010) al lui Andrey Shushkov. Nu doar stilul de animatie (siluete \u00eentr-un univers steam-punk) si \u00eent\u00e2mplarile erau relatate relativ similar, dar genericul\/titlul sunt aproape identice. Acestea nu ar fi fost carente decisive daca filmul ar fi omagiat explicit sau s-ar fi declarat o adaptare a animatiei lui Shushkov. Din pacate, a fost prezentat ca film original. That’s bad.
\n\u201eTerra Nullius\u201c al Martinei Frajstakova de la Academy of Performing Arts din Bratislava, Slovacia a c\u00e2stigat locul al doilea \u00een competitie. Un premiu meritat. Este un film marcat simbolic, critic la adresa civilizatiei contemporane consumeriste. Natura hraneste omul p\u00e2na c\u00e2nd acesta ajunge sa \u00eei fie egal, devor\u00e2nd-o, distrug\u00e2nd totul, ram\u00e2n\u00e2nd finalmente \u00eentr-o solitudine \u00eengrijoratoare. Realizata \u00eentr-un stil \u201epix pe h\u00e2rtie\u201c animatia e inspirata, fara sa fie naiva, caricaturala.
\n\u00cen \u201eLove at First Sight\u201c al Veronikai Kocourkova de la Academy of Performing Arts din Bratislava, dragostea literalmente pluteste \u00een aer (pasari si avioane se saruta pasional \u00eenconjurate de o multime de inimioare). Tema de baza este rezonabila: te poti \u00eendragosti de oricine. Concret, este tematizata dragostea reciproca dintre un barbat si o cladire personificata. Las\u00e2nd la o parte absurdul plimbarii pe lac cu gondola, animatia e destul de dificil de urmarit. Personajele arata destul de ur\u00e2t si actiunile nu urmeaza un fir narativ, ci vin destul de aleatoriu. Animatia nu-i rea, doar insuficient construita.
\nAnimatia \u201eHaiku\u201c a lui Szabolcs Fekete de la aceeasi universitate, ar fi trebuit, cred, sa obtina locul trei. Juriul a fost, \u00eensa, mai exigent. Este relativ bine animata, foarte amuzanta, dar nu reuseste sa-si atinga scopul propus: construirea unui haiku vizual. Tot ce vedem vine aleatoriu, strain de rigoarea formala a poemului nipon. Oricum, o animatie decenta.
\nZsolt Domokos (UCP Oradea) propune o animatie cu totul mediocra: \u201eFace Factory\u201c, induc\u00e2nd o idee egalitarista: anume ca toate fetele sunt perfecte. Tehnica rudimentara, idee militant-afectiva. Colegul sau, Hunor Ferencz, a reusit \u00een \u201eSuper\u201c ceva mai mult. Problema economiei capitaliste unde toti indivizii sunt priviti ca niste produse nu-i, totusi, convingator livrata. Totul decurge foarte letargic \u00eentr-o banalitate deja asumata, acceptata invariabil. Regizorul nu critica, ci observa vesel. Daca s-ar lucra la intensitatea relatarii, apoi la impactul temei propuse ar putea iesi o animatie onesta.
\nAstept cu nerabdare FfeST-ul din 2013. Sper ca voi vedea, dincolo de potentialul bidimensional al acestei editii, si ceva 3D.<\/p>\n