{"id":14556,"date":"2013-01-17T15:08:10","date_gmt":"2013-01-17T13:08:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14556"},"modified":"2013-01-17T15:08:26","modified_gmt":"2013-01-17T13:08:26","slug":"un-mare-filantrop-constantin-n-vasiliu-bolnavu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-mare-filantrop-constantin-n-vasiliu-bolnavu\/","title":{"rendered":"Un mare filantrop. Constantin N. Vasiliu Bolnavu"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Actele de caritate din Rom\u00e2nia interbelica fac acum subiectul unor aprecieri cu parti-pris, de cele mai multe ori pentru a sublinia lipsa culturii filantropice a contemporaneitatii\u00a0 rom\u00e2nesti.\u00a0 La noi, gesturile actuale de binefacere sunt minore proportional \u00een comparatie cu vocatia de iubire de semeni a bogatilor lumii, fie ei la a cincea generatie sau la primul succes de internet-money.<\/strong> <\/em><\/p>\n<p>Perfect meritoriu, orice gest de umanitate are o \u00eencarcatura ce transcende valorii intrinseci, dar aceasta disproportie este augmentata de o acoperire mediatica ce te face sa privesti cu rezerve chiar gestul \u00een sine. Acoperisul de biserica si casuta de ocrotire de tip familial, de multe ori facute cu bani scosi din buzunar, au parte de un reporter emotionat\u00a0 la o ora de maxima audienta, c\u00e2nd secundele costa mai mult dec\u00e2t binefacerea.\u00a0 La fel si sumele donate de vedetele zilei, pretext transparent al aceleiasi audiente.\u00a0 Deziluzia e si ea transparenta, fiind evident ca scopul devine un mijloc de obtinere a inca unui profit.<br \/>\nPeisajul micimii caritative de azi genereaza o veneratie simplista a \u00eenaintasilor, cu idoli si trecuti cu vedrea. Mostenirea Gojdu devine fructul pasiunii nationale,\u00a0 testamentul lui Jacques Menachem Elias genereaza un respect unanim, dar tacut. \u00cen schimb Elena Dalles e cunoscuta doar ca toponim ultracentral, iar Constantin<br \/>\nN. Vasiliu Bolnavu pare a fi un mister total. Constantin N. Vasiliu Bolnavu si mai ales opera sa de binefacere, imensa at\u00e2t material c\u00e2t si imaterial, merita recunostinta noastr\u00e3.<br \/>\nS-a nascut \u00een 1867 la Ploiesti\u00a0 \u00eentr-o familie \u00eenstarita. Av\u00e2nd studii economice si \u00een agricultur\u00e3, dublate de un spirit antreprenorial de exceptie, devine \u00een timp unul dintre marii proprietari funciari ai Regatului. Actele sale filantropice se \u00eensiruie si ele, mai ales legate de locurile unde-si avea proprietatile. Doneaza astfel terenuri pentru scoli, construieste biserici si case de nasteri \u00een judetele Prahova, D\u00e2mbovita, Roman si Galati.<br \/>\nUn act de caritate mai putin obisnuit este \u00eemprumutul pe care-l acorda junelui Henri Coanda\u00a0 pentru a-si continua cariera aeronautic\u00e3dup\u00e3 accidentul din 1910. E foarte probabil ca istoria aviatiei ar fi ramas mult mai saraca fara acest mic gest facut la timp. Din relatarile familiei Vasiliu-Bolnavu, Henri Coanda le-a ramas \u00eentotdeauna apropiat, ajung\u00e2nd p\u00e2na la curajul unei interventii la Ceausescu pentru ca fiicele, dou\u00e3, ale binefacatorului sa primeasca o pensie.<br \/>\nDincolo de aceste fapte punctuale, Vasiliu Bolnavu a dorit o opera majora de binefacere a carei anvergura sa fie demna de ceea ce se considera atunci opera majora de binefacere. Ea poarta numele de Fundatia Universitara Constantin N. Vasiliu Bolnavu si a constituit un pilon al culturii rom\u00e2nesti interbelice. Spre deosebire de fundatiile postdecembriste\u00a0 \u00eenfiintate mult prea usor \u00een scop de import masini fara taxe, Fundatia Universitara Constantin N. Vasiliu Bolnavu a fost \u00eenfiintata prin lege. Proiectul\u00a0 a fost prezentat\u00a0 \u00een Senatul Rom\u00e2niei la data de 13 decembrie 1923 de catre dr. Constantin I. Anghelescu, Ministrul Instructiunii Publice.\u00a0 \u00cen discutiile de atunci din Parlament, Ioan Bianu si Ermil Pangrati au salutat aceasta initiativa privata, subliniind penuria locurilor de cazare \u00een Bucuresti pentru studentii din provincie, lipsiti de mijloace materiale. Aceasta lipsa era resimtita acut mai ales \u00een contextul sosirii tinerilor ardeleni, basarabeni si bucovineni, dornici de a urma o cariera universitara \u00een capitala Rom\u00e2niei Mari.<br \/>\nCu ocazia \u00eenfiintarii Fundatiei si la sugestia lui Nicolae Iorga, Constantin N. Vasiliu \u00eesi adauga numelui particula \u201eBolnavu\u201c, aceasta fiind porecla data bunicului sau, si el cunoscut de Iorga prin fapte de caritate \u00een zona Valenilor.<br \/>\nLa \u00eenfiintare, fondatorul doneaza Fundatiei suma impresionanta pentru acele vremuri de douasprezece milioane lei, suma ce o depasea pe cea alocata \u00een bugetul national pentru cazarea studentilor \u00een camine.\u00a0 Cu aceasta donatie s-a cumparat \u00een Piata Amzei imobilul \u00een care s-a amenajat sediul Fundatiei, ce cuprindea Caminul pentru studenti Vasiliu Bolnavu,\u00a0 o sala de conferinte, biblioteca si o editura proprie. Contributia fondatorului nu se opreste aici, el\u00a0 doneaza\u00a0 ulterior si o mare proprietate la marginea Bucurestiului, \u00een zona Dudesti Cioplea, ale carei cariere de materiale de constructii erau destinate sa completeze veniturile proprii ale Fundatiei.<br \/>\nGestul unic \u00een istoria at\u00e2t a filantropiei, c\u00e2t si a culturii rom\u00e2nesti are loc la data de 27 decembrie 1928, c\u00e2nd Constantin N. Vasiliu Bolnavu \u00eenzestreaza\u00a0 Fundatia cu 575 hectare la limita Sinaiei, \u00eenspre V\u00e2rful cu Dor, dintre care 75 hectare lotizate \u00een vederea construirii unei statiuni de odihna si creatie pentru personalitati ale culturii si stiintei rom\u00e2nesti. Donatia a fost acceptata \u00een numele Fundatiei de catre Nicolae Iorga, efor al acestei institutii \u00een calitatea sa de Rector al Universitatii din Bucuresti. Din pacate, constructia acestui campus creativ a fost \u00eentrerupta de razboi si de raptul comunistilor. Ca un exercitiu de imaginatie, s-ar putea \u00eentrezari c\u00e2t de mult ar fi beneficiat patrimoniul nostru de acest for deschis departarilor, \u00een care ar fi coabitat de exemplu Marin Preda, Dina Cocea, Corneliu Baba si Magda Ianculescu.<br \/>\nCeea ce pare azi o utopie, ca un fel de falanster cultural, era c\u00e2t se poate de real, conform listei cu loturile deja alocate catre Ministerul Instructiunii Publice, Corpul didactic \u00een genere, Academia Rom\u00e2na, Societatea Scriitorilor Rom\u00e2ni, Societatea Artistilor Lirici si Dramatici, Liga Culturala, Tinerimea Rom\u00e2na, Societatea \u201eCarmen\u201c,\u00a0 Institutele Geologice si Botanice, Ateneele Populare, Societatea Agronomilor, Uniunea Avocatilor etc etc. \u00cen plus, 400 de loturi erau alocate persoanelor care au facut servicii statului rom\u00e2n.<br \/>\nObiectul principal al Fundatiei a fost \u00eensa \u00eentrajutorarea studentilor si aceasta institutie a materializat cu modestie ceea ce azi pare doar un truism latrat politic: investitia \u00een educatie ca un pariu deja c\u00e2stigat cu viitorul. Caminul Vasiliu Bolnavu, initial un reper intrat \u00een argoul studentesc al vremii, a devenit \u00een timp o \u201esursa\u201c de membri ai Academiei Rom\u00e2ne, de la lingvistul Boris Cazacu, la eminentul jurist Valentin Al. Georgescu.\u00a0 La fel ca si \u00een cazul lui Coanda, retorica lui \u201edaca\u201c\u00a0 se poate repeta si \u00een ceea ce-l priveste pe Emil Cioran \u2013 probabil ca literatura umanitatii ar fi fost mai saraca daca Cioran n-ar fi avut sansa unei burse Vasiliu Bolnavu.<br \/>\nAdmiterea la aceste burse se facea strict individual, singurul criteriu de admitere fiind recomandarea profesorilor din universitatile si academiile bucurestene.\u00a0 Din acest motiv, \u00een anii &#8217;30, \u00een caminul din Piata Amzei au ajuns sa coabiteze, la propriu, studenti cu vederi de dreapta cu studenti cu vederi marxiste, de exemplu Cioran si Miron Constantinescu, sau Victor Isac (presedintele Tineretului Universitar Taranist) si Gogu Radulescu.\u00a0 Aceasta nu face dec\u00e2t sa sublinieze complexitatea firescului acelor vremuri si generozitatea fondatorului care, desi deputat liberal, nu a conditionat accesul la resursele sale de afinitatile politice ale aplicantilor.<br \/>\nSediul Fundatiei nu era doar un loc de cazare pentru studiosii meritorii, era si locul unor conferinte regulate, multe ramase \u00een analele vocatiilor respective, cum a fost cea a lui Mircea Vulcanescu intitulata \u201eOmul rom\u00e2nesc\u201c. Sau prelegerea savantului\u00a0 Gheorghe Marinescu \u201eDespre eugenie\u201c,\u00a0 \u00een care marele neurolog, chiar daca detaliaza un subiect atunci la moda si repudiat azi, face o propunere de stricta actualitate \u2013 introducerea unui carnet individual de sanatate, pentru ca medicul specialist sa fie informat aprioric de antecedentele bolnavului.<br \/>\nConstantin N. Vasiliu Bolnavu \u00eenceteaza din viata pe 6 ianuarie 1944. \u00cen plin razboi, cu toate restrictiile, postul national de radio \u00eesi \u00eentrerupe emisiunea pentru a anunta vestea. Definitorie pentru sentimentul general este nota lui Marin Preda din caietele de atelier pentru romanul \u201eDelirul\u201c sianuarie 1944t: \u201eC.N. Vasiliu Bolvnavu a murit, mare facator de bine&#8230; Pornise pe drumul anevoios al ocrotirii aproapelui&#8230;\u201c\u00a0 La scurt timp, municipalitatea decide ca strada Piata Amzei, adresa a Fundatiei, sa poarte numele fondatorului acesteia.\u00a0 Aceasta recunostinta imediata a fost urmata de o uitare generala a ceea ce a reprezentat numele Vasiliu Bolnavu, dintr-un motiv evident. Spre deosebire de Henri Coanda, fostii asistati marxisti cu oarece merite, nap\u00e2rliti \u00een stahanovisti de r\u00e2nd, au vrut sa stearga facerea de bine din biografia lor.<br \/>\nDaca hiatusul era explicabil \u00een spiritul dictaturii recente, indiferenta de azi a decidentilor fata de opera filantropica a lui Constantin N. Vasiliu Bolnavu nu are nici o scuza. Tine de bun simt ca, macar \u00een paralel cu cautarea mostenirilor la Budapesta si a comorilor la Moscova, sa fie repuse \u00een drepturi valorile din ograda proprie. Mai mult dec\u00e2t o placa memoriala, at\u00e2t Fundatia, c\u00e2t si proiectul comunitatii creative din Bucegi merita o resuscitare imediata.\u00a0 Pentru ca (buna)vointa donatorului sa fie respectata \u201e\u00een mod perpetuu\u201c, asa cum i-au fost cuvintele dorintei sale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Actele de caritate din Rom\u00e2nia interbelica fac acum subiectul unor aprecieri cu parti-pris, de cele mai multe ori pentru a sublinia lipsa culturii filantropice a contemporaneitatii\u00a0 rom\u00e2nesti.\u00a0 La noi, gesturile actuale de binefacere sunt minore proportional \u00een comparatie cu vocatia de iubire de semeni a bogatilor lumii, fie ei la a cincea generatie sau la&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-mare-filantrop-constantin-n-vasiliu-bolnavu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Un mare filantrop. Constantin N. Vasiliu Bolnavu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14556","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2908,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14556","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14556"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14556\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}