De c\u00e2nd politica a devenit meseria de baza a guvernantilor, certati adesea cu exercitarea functiilor impuse de necesitati, reprosul ca intelectualitatea nu se implica \u00een mosmondeala lor partinica e din ce \u00een ce mai mare. Poate unde nu-i rau sa se sugereze ca starea catastrofala \u00een care se afla natiunea s-ar datora si oamenilor de cultura. Ce s-o \u00eentelege prin \u201eintelectualitate\u201d si prin \u201eoameni de cultura\u201d, Maica Domnului! Nu de alta, dar, dupa numarul de doctori si licentiati de care dispunem \u00een toate domeniile vietii pastorite de partidele aflate pe esichierul politic, s-ar putea spune c-avem prea multi diplomati pe metrul patrat. Pusi pe c\u00e2ntarul competentei profesionale, nu stii \u00eensa \u00eentotdeauna care-i general ori sergent major cu lampas pe nadragi. Desigur, n-am calitatea sa ma pronunt \u00een numele altora, dar nici altii \u00een numele meu. Daca gresesc, e doar din pricina v\u00e2rstei \u00eenaintate. Prea multe am vazut la viata mea, ca sa ma las tras pe sfoara de vorbe. Glumind, as zice ca una este sa te \u00eensele o femeie \u2013 sau, invers, un barbat \u2013 si alta un partid, o adunare (uneori adunatura) de indivizi, polarizati, la suprafata, \u00een jurul unui crez. Ceea ce, desigur, nu exclude si exceptii de la regula. Prin firea lucrurilor, relatia cu o femeie e organica, fireasca, nicicum \u00eempotriva naturii. Pendul\u00e2nd adesea \u00eentre adevar si minciuna, femeia are cel putin darul de a polisa un barbat, nu de a-l \u00eenaspri. Baieti, plecam de l\u00e2nga fusta mamelor noastre si \u00eenvatam \u00een continuare a dainui prin urmasele Evei. Orice experienta dob\u00e2ndita alaturi de ele este un plus de cunoastere. Cu c\u00e2t stii mai multe, cu at\u00e2t devii mai \u00eentelept, ceea ce, pardon, nu se poate spune la schimbarea tejghelelor politice, amintind prin lejeritatea clientelei cea mai veche profesie. Numai ca \u00een aceasta ocupatie dai si primesti, pe c\u00e2nd \u00een politica promiti c\u00e2te-n luna si stele, grabindu-te sa \u00eencasezi c\u00e2t mai v\u00e2rtos.
\nDe c\u00e2nd lumea, orice berbece behaie dupa o mioara de soi \u2013 de regula, dupa ce a pus pe gard blanita multor mielusele \u2013, dupa cum, la r\u00e2ndul lor, turcanele t\u00e2njesc dupa un arete falos, saturate de hinghereala. Numai ca \u00een turma se pierd, ciobanul baz\u00e2ndu-se mai mult pe magarul din fruntea lor si pe c\u00e2inii de la st\u00e2na.
\nFara a-i diminua rosturile, sa nu ne \u00eenchipuim ca politica e straina de obiceiuri pastoresti. Adesea, pe scenele ei \u00eent\u00e2lnim aceeasi distributie, din care nu lipsesc nici ciobani, ditamai barosani, boieri mari, pe post de magari, si c\u00e2ini ca Pristanda, sa apere banda. \u00cen existenta lor diurna, rar sa gasesti pe vreunul cu dorul unui concert simfonic, placerea de a citi o carte ori de a vedea vreo piesa de teatru. C\u00e2ndva, amatori de barbut, se simt eau bine zornaind babaroasele. Acum poate doar la plaja, pe-o coasta azurie, sa mai simta bucuria zarurilor. Desi, o partida de fotbal \u00eei atrage mai cu nesat. At\u00e2t de mult, ca si-au tocmit echipe de prima divizie, cumpar\u00e2nd si v\u00e2nz\u00e2nd jucatori, precum \u00een t\u00e2rgurile cu sclavi. Ajunsi pe plantatiile economiei de piata, ce le-or mai trebui si alti oameni de cultura, \u00een afara c\u00e2ntaretilor adusi \u00een Parlament, buni sa le c\u00e2nte la botezuri si nunti, la petreceri si de necaz, cu bancnote lipite pe frunte si v\u00e2r\u00e2te \u00een chiloteii dansatoarelor de pripas?! Daca te uiti bine, te \u00eentrebi cum se face ca la atragerea unor oameni de sub cupola artei si culturii le-au scapat Adrian \u2013 p\u00e2na deunazi \u201eCopilul minune\u201d, astazi doar Minune \u2013 si imbatabilul Guta, manelist de forta, care, \u00een pofida aplauzelor din tara si de peste hotare, \u00eenca n-a fost promovat \u00een Parlamentul Europei.
\nSpre deosebire de c\u00e2tiva oameni de carte si de curte, considerati filosofi, probabil din pricina sistemului doctrinar de a se gudura pe l\u00e2nga c\u00e2rmuitori, la r\u00e2ndul lor vremelnici \u2013, majoritatea oamenilor de cultura a fost si ram\u00e2ne rezervata \u2013 ca sa nu spun decenta, fata de ispitele \u201eavantajului reciproc\u201d\u00a0 \u2013 , majoritate obisnuita sa judece mereu cu mintea ei, deloc dispusa a se supune orbeste ordinelor de pe coverta. La urma urmei, prin ce se legitimeaza un artist autentic, daca nu prin evadarea de la regula? C\u00e2nd s-ar apuca sa copieze sau sa mearga pe urmele adevaratilor maestri ar fi harazit sa ram\u00e2na \u00een cartile de telefon ale vremii si, prosper, \u00een registre financiare si funciare. \u00cen ce face, un creator exista prin el \u00eensusi, nicidecum prin majoritatea care-l poate sau nu accepta. Prin singuratatea lui, nu se izoleaza de mersul Cetatii. Dimpotriva, \u00een perspectiva istorica, o legitimeaza.
\nMa refer la \u201eelita\u201d, adesea redusa la lumea creatorilor, uit\u00e2ndu-se ca \u00een viata sociala un profesor, un medic, un preot, un inginer, arhitect, tehnician sau economist de soi poate sfinti locul, chiar daca numele multora dintre ei se pierd \u00een anonimat. Mai rebeli, n-am zis apucatori, sunt juristii parlamentari, \u00eendeosebi avocati, grabiti sa pledeze oriunde, \u00een apararea clientilor, fie napastuiti ai sortii sau criminali. Si-apoi, care senator, deputat, guvernant sau ins cocotat \u00een administratia de stat sau \u00een viata sociala nu se considera intelectual? Analfabetii care p\u00e2na deunazi tineau creionul dupa ureche au stiut la ce usi sa bata, sa sara peste os\u00e2rdia liceului, fiind astazi studenti, ca m\u00e2ine diplomati. Ce conteaza ca la un interviu, un primar descurcaret n-a stiut sa conjuge verbul \u201ea fi\u201d? Verbul auxiliar la moda este \u201ea avea\u201d. La urma urmei, de ce sa fii, daca nu ai?
\nIntelectuali si intelectuali… C\u00e2nd le-a \u00eenteles rostul, Japonia a trimis la studii \u00een America 5 000 de bursieri. Si nu doar \u00een S.U.A., ci \u00een toate centrele civilizate unde era ceva de \u00eenvatat. China la fel, \u00eenca de pe vremea c\u00e2nd Deng Xiao Ping devenise \u00eenvatatorul din umbra, fara sa-l intereseze culoarea pisicii \u2013 cum spunea \u2013, ci daca prinde soareci. Sa ne miram ca astazi si-au \u00eentrecut \u00een multe privinte dascalii? Coana Leana, academiciana, sefa de cadre pe tara, si-a calcat pe inima c\u00e2nd si-a trimis un copil \u00een Anglia, nu fara folos, ca s-a \u00eentors toba de carte si respectat de colegi. Pe activisti \u00eensa, socotiti mai isteti si mai utili, nu i-a expediat, pe aproape, la Oxford, Cambridge sau Sorbona, \u00een S.U.A. nici at\u00e2t, ci la \u201eStefan Gheorghiu\u201d, universitate pe puncte, care, primitoare, i-a acceptat si fara liceu, absolvit prin \u201ecursuri intensive\u201d de c\u00e2teva luni. Politica de a \u00eenlocui specialistii din conducerea institutiilor si \u00eentreprinderilor pe criterii \u201ede clasa\u201d a bulversat multa vreme o \u00eentreaga economie. Rezultatele le resimtim si \u00een prezent.
\nSi, totusi, paradoxal, paralel cu un asemenea sistem de promovare a cadrelor, o selectie a valorilor a existat, independent de vointa marelui c\u00e2rmaci. Rar sa fi ramas vreun cal breaz fara sa fi fost \u00eencadrat \u00een herghelia de partid. Desi s-au gasit si exceptii, c\u00e2nd unii si-au pastrat voit demnitatea \u2013 sau, din excesiva prudenta, de teama unor date biografice ascunse \u2013, consider\u00e2ndu-se, cu umor, ca nu-s de-ajuns de copti a face parte din avangarda clasei muncitoare. Ceea ce n-a oprit stap\u00e2nirea sa-i foloseasca la nivelul capacitatii lor, ca \u00een cazul unor savanti, oameni de cultura si de stiinta de \u00eenalta autoritate, precum Elie Carafoli, Valentin Lipatti, Costin Murgescu, Miron Nicolescu, Octav Onicescu, \u00eencadrati sau nu \u00een partid. S-au \u00eenchis ochii \u00een fata pacatelor de dosar, fie de legionarie proprie, de stare burghezo-mosiereasca, cu fabrici si mii de hectare \u00een activul parintilor, cu rude \u00een strainatate si alte belele avute \u00een vedere la separarea gr\u00e2ului de neghina, ciur care, din pacate, a fost folosit la niveluri mai joase, esentiale prin asezarea lor functionala. Adevarul butadei: \u201eCine poate nu poate, iar cine nu poate \u2013 poate!\u201d \u2013 tradusa \u00een bani marunti: \u201eCine e priceput sa conduca e \u00eempiedicat s-o faca, iar cel lipsit de pricepere e promovat\u201d \u2013 a daunat multa vreme vietii economice a tarii. (Sa fie si astazi altfel?) Numai ca, din lumea anonima, cei dotati de Dumnezeu sa \u00eenteleaga mai lesne ce se petrece \u00een profesia lor, sa se specializeze \u00een practica diverselor domenii, timpul cizelase colaboratori de prima m\u00e2na, cuplati apoi pe l\u00e2nga diversi tartori cu functii de raspundere. Cine-si poate \u00eenchipui ca un individ ca Dascalescu, activist plimbat de colo-colo, cu treburi de partid, ajuns prim-ministru, a si condus destinele rom\u00e2nilor, viata lor economica? Principala sa calitate, care l-a plasat \u00een sirul unor Ion Ghica, Lascar Catargiu, Ion I.C. Bratianu sau chiar Ion Gheorghe Maurer, a fost supusenia! \u201eBaiazid\u201d, cum i se spunea de subordonati, era at\u00e2t de obedient, \u00eenc\u00e2t nu si-a permis sa participe la \u00eenmorm\u00e2ntarea tatalui sau din Breaza, cu scuza ca are sedinta cu Ceausescu. La fel ca el, Emil Bobu, ca Bobu, Lina Ciobanu si multi alti ciobani, de care nici azi nu ducem lipsa (desi, la vremea respectiva, nu-si \u00eengaduiau sa umble tantos, ca voda prin loboda, sa nu eclipseze prin \u00eentunecimea lor maretia iubitului conducator). \u201eProsti, dar multi\u201d \u2013 vorba Lapusneanului \u2013, numai ca ei aveau \u00een spatele lor oameni competenti, prezenti tot timpul la pupitrul de comanda. Sa ne miram ca, dupa \u00eempuscarea raposatului, nu putini dintre ei se gasesc \u00een topul marilor miliardari? Cine mai bine dec\u00e2t ei stiau unde se pierde si unde se c\u00e2stiga \u00een economie, pe ce carte se poate juca, la lumina si la \u00eentuneric? Sa fi fost doar ei? Doamne pazeste! O armata de galonati pazeau \u00een civil avutul tarii si-l gospodareau de la distanta! Dupa cele petrecute \u00een decembrie, s-au cheltuit bani buni pentru descoperirea conturilor secrete ale Marelui Pitic. Oare \u00eel vede careva cu o sapca trasa pe ochi, cu ochelari negri pe nas, deschiz\u00e2ndu-si, conspirativ, conturi \u00een banci peste hotare?
\n\u2013 Cum va numiti?
\n\u2013 Nu conteaza! Mergem pa parole! Da’ s-o stiu doar io si Leana!
\nAr fi scris omul: \u201eStima noastra si m\u00e2ndria\u201d si treaba era facuta. Mai ales ca Nea Nicu era de felul sau si cam poliglot, n-avea greutati \u00een \u201eesprimare\u201d; o da si pa angliskii, pa nemetkii, pa frantuskii, mai bine dec\u00e2t pe olteneste (de c\u00e2nd \u00eencercase s-o rupa pa ruskii, la academia militara din Moscova, parasita si pe considerente lingvistice). Ma \u00eentreb daca, preocupat excesiv de construirea socialismului \u201ecu un ceas mai devreme\u201d, dar si de \u00eendeplinirea sarcinilor de plan la \u201eesport\u201d \u2013 raportate cu sfintenie, luna de luna, de tovarasul Theodor Stolojan \u2013, \u00eesi gasea timp sa verifice si conturile agentiilor comerciale din strainatate. Sa le fi tinut minte chiar pe toate, sau sa le fi stiut si altii? Prinde orbul, scoate-i ochii si trateaza-l cu oftalmologii de la fosta \u201eBancorex\u201d, pensionari si militari \u00een rezerva.
\nDar viii cu viii, mortii cu mortii. Asa ca, dupa ciuruirea comandantului suprem, soarecii au jucat pe masa, uit\u00e2nd de multe si retin\u00e2nd esentialul, \u00een pace si onor. Responsabili de \u201eAlimentara\u201d sau tutungii de-ar fi fost si tot s-ar fi cuvenit sa predea inventarul, p\u00e2na la ultima conserva si pachet de tigari avute \u00een custodie. Ma \u00eentreb retoric: cine ce-a predat si cui, \u00een balamucul postdecembrist? Ca rau n-o duc nici \u00een prezent.
\nAscultam deunazi la televizor pe unul dintre marii nostri miliardari din mafia tranzitiei de la epoca de aur la cea de arginti, de la economia dirijata la cea de piata (adesea de garagata), de la nemultumiri politico-sociale, la faliment economic. Prost nu era defel: minte brici, exprimare cursiva, nu de \u00eembogatit imobiliar, de mare bisnitar din privatizarea avutului obstesc. Se vedea de la o posta ca nu i-a lipsit niciodata doxa, ca nu-i doar inteligent, ci priceput \u00een domeniul sau profesional, cu mii de angajati. \u00cen treacat, mentiona ca demult, foarte demult, a lucrat vreo cinci ani \u00een Securitate, dar ca, din pricini de dosar, l-au \u00eendepartat, asa c-a fost nevoit sa lucreze \u00een… comertul exterior. Ma asteptasem sa fi spus la \u201eAprozar\u201d, sau \u00een cooperatie, nicidecum \u00een relatii comerciale cu strainatatea. Raporturi pastrate p\u00e2na \u00een prezent. Desigur, n-am dreptul sa pun la \u00eendoiala corectitudinea profesionala a omului amintit si nici modul \u00een care si-a \u00eencropit averea, numai ca ma \u00eenspaim\u00e2nta multiplicarea aceluiasi caz, stiind ca si alti miliardari de top au lucrat \u201eacoperiti\u201d (sa nu raceasca) \u00een reteaua agentiilor comerciale din strainatate si nu numai. Cum au predat, c\u00e2nd au predat, daca au predat? Dumnezeu stie.
\nPrezenta lor onoreaza cu folos viata oricarui partid, care primeste si da, da si primeste, c-asa se obisnuieste. E de-ajuns sa te uiti pe sticla televizorului, sa vezi cum se plimba un analfabet de colo p\u00e2na colo, cum se \u00eempiedica \u00een vorbe, cum e curtat de toti \u2013 si asta doar c\u00e2nd e dispus sa lege un dialog cu d\u00e2nsii \u2013, ca sa r\u00e2zi si sa pl\u00e2ngi de dorul lui Dan Diaconescu, facatoriu de minuni.
\nCu asemenea bomboane pe coliva, de ce ati mai avea nevoie, fratilor, de oameni de cultura? Nu va este de ajuns acel zero, urmat de zecimale, cu care \u00eencepe suma alocata culturii si artei \u00een bugetul tarii?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De c\u00e2nd politica a devenit meseria de baza a guvernantilor, certati adesea cu exercitarea functiilor impuse de necesitati, reprosul ca intelectualitatea nu se implica \u00een mosmondeala lor partinica e din ce \u00een ce mai mare. Poate unde nu-i rau sa se sugereze ca starea catastrofala \u00een care se afla natiunea s-ar datora si oamenilor de… Cite\u0219te mai mult »Politica, oierit si cultura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3161,366],"class_list":["post-14548","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-guvernare","tag-politicieni"],"views":1370,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14548","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14548"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14548\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14548"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14548"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14548"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}