{"id":14537,"date":"2013-01-17T14:56:34","date_gmt":"2013-01-17T12:56:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14537"},"modified":"2015-01-15T16:26:25","modified_gmt":"2015-01-15T14:26:25","slug":"cinismul-istoriei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cinismul-istoriei\/","title":{"rendered":"Cinismul istoriei"},"content":{"rendered":"

\u00cenca un an nou. \u00cencerc si cu acest prilej, dar fara prea mult optimism, sa privesc partea plina a paharului. Sa ma bucur, adica, de c\u00e2t a fost \u00een urma, ca si de darul cel mai de pret: fiecare zi ce mi se da, fiecare r\u00e2nd\u00a0 pe care pot sa-l mai scriu. Acestor satisfactii le-as adauga \u00eenca una : publicatia noastra \u2013 \u201eCultura\u201c\u00a0 \u2013 a intrat \u00een al optulea an al existentei sale, reusind sa depaseasca nu putine momente \u00eengrozitor de dificile, \u00een care at\u00e2t de frecvent pomenita dilema hamletiana \u00eenclina spre a nu fi. Sigur, n-am simtit prea intens solidaritatea celor care cred \u00een valorile acestei tari si \u00een puterea ei de a renaste, ci, mai ales, ura diversilor sconcsi culturali si politici pe\u00a0 care numele etniei noastre \u00eei deranjeaza din ce \u00een ce mai mult, dar nu ne-am mirat.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Ticalosirea, atacul asupra valorilor a \u00eenceput demult de tot, imediat dupa razboi, iar Revolutia n-a facut dec\u00e2t sa desav\u00e2rseasca acest proces despre care nu vom \u00eenceta sa vorbim.\u00a0 Si sa ne uimim, totodata, de lipsa totala de imaginatie a celor ce sunt incapabili sa fie altceva \u00een afara de slugi. \u00cenainte de Revolutie nu exista vina mai mare dec\u00e2t aceea prin care \u00eeti atrageai acuzatia de antisovietism si, mai apoi, de anticomunism. Acum, c\u00e2nd lumina vine de la Apus, a fi antioccidental si antiamerican sunt \u00eenvinuiri la fel de grave, dar, spre sansa noastra, ele nu sunt deocamdata pedepsite, \u00een buna traditie de dupa razboi. C\u00e2t despre \u201eCultura\u201c, nu stiu c\u00e2t vom putea rezista, dar \u00eenainte de orice ma simt obligat sa le multumesc colaboratorilor pe care nu-i putem rasplati, sponsorilor care, \u00een acest moment de puternica dominatie a prostiei si lichelismului continua sa ne ajute \u00een masura posibilului si, fireste,\u00a0 cititorilor nostri consecventi pe care, parafraz\u00e2nd-l pe Malraux, \u00eei putem asigura ca ori vom fi cum am fost p\u00e2na acum, ori nu vom fi deloc. Odata cu alegerile, a \u00eenceput sa-si faca loc, deocamdata cu timiditate, un cuv\u00e2nt strain lumii politice rom\u00e2nesti: \u201enormalitate\u201c. Sigur, noul guvern dispune de\u00a0 foarte multa putere, doua treimi din Parlament sunt o forta, dar, cu toate astea, \u00een ciuda parerii unor optimisti, drumul p\u00e2na la normalitate este foarte lung. Va dura chiar c\u00e2teva generatii, si el \u00eencepe prin educatie si\u00a0 sanatate. Iar daca treci \u00een revista\u00a0 zecile de spitale desfiintate, cele doua mii de scoli, de asemenea desfiintate, zecile de mii de copii abandonati sau ignorati prin diverse canale, gari sau cu parintii plecati \u00een\u00a0 strainatate si pensionarii flam\u00e2nzi si umiliti, nu ai \u00eencotro, esti obligat sa te\u00a0 g\u00e2ndesti cu groaza la viitorul tarii si la lichelele care, ca si \u00eenainte de razboi, o \u00eempart si o despart, deocamdata\u00a0 doar pe h\u00e2rtie. Nu le vad pe toate \u00een negru, cum mi s-a reprosat, dar c\u00e2ta vreme niste activisti inculti si agresivi au fost \u00eenlocuiti de alti activisti, la fel de inculti, nu te poti astepta la mari reforme. Sigur, scriu ce cred ca trebuie neaparat scris, asa vad si asa simt, nu cer nimanui sa-mi dea dreptate sau sa ma urmeze, dar\u00a0 \u00eent\u00e2mplarile cu care s-a \u00eencheiat un an sau cele cu care a \u00eenceput altul, spun acelasi lucru: o tara \u00een deriva, \u00een care foamea, ura si agresivitatea \u00eei dicteaza faptele. Mentalitatea de lagar dominanta \u00een ultimul deceniu sub Ceausescu este tot mai evidenta: fiecare se salveaza cum poate \u00eentr-o lume salbaticita, fara justitie, fara morala, ordine si mila pentru celalalt. Nu pot uita scandalul de la Pitesti \u00een jurul celor 30 de lei pe care trebuia sa-i primeasca pensionarii sau disperatii ori inconstientii care au platit cu viata imprudenta de a cauta fier vechi \u00eentr-o mina dezafectata din Baia Mare, fosta mina a lui Alexiu Pocol din Valea Borcutului, iar apoi a Societatii Aurum,\u00a0 din ceea ce, odinioara, se numise Societatea Minera Sasar. Din tot ce a fost c\u00e2ndva au mai ramas legendele si, \u00een memoria celor de v\u00e2rsta mea, tacerea apasatoare, de morm\u00e2nt, a celor ce se \u00eendreptau spre abataje terorizati de sentimentul ca drumul respectiv ar putea fi ultimul. \u201e\u00cen mina Dumnezeu cu noi,\/ Afara lipsuri si nevoi\u201c, spunea \u201eImnul minerilor\u201c. Aur si moarte \u2013 doua cuvinte care, \u00een acel perimetru, nu puteau fi despartite. Nu stiu de ce sau poate ca asa mi s-a parut mie, \u00eenmorm\u00e2ntarile aveau loc spre seara: fanfara minerilor, popa, sicriul, iar apoi vaduva, foarte t\u00e2nara, alaturi de numerosii ei copii, urmati de cei ce nu peste mult aveau sa fie \u00eensotiti de aceeasi fanfara a carei t\u00e2nguire a ramas probabil \u00een memoria brazilor saditi odata \u00een curtea bisericii greco-catolice si a ruinelor fostului castel al celui ce le-a ridicat si a contribuit la dezvoltarea mineritului \u00een zona: Alexiu Pocol de Lozna Mare. Fiu de c\u00e2ntaret bisericesc dintr-un sat salajan, a urmat \u201ePreparandia\u201c din Gherla si, astfel, a ajuns primul \u00eenvatator rom\u00e2n la o scoala deschisa \u00een 1892,\u00a0 \u00een acest cartier al Baii Mari. Cautarea aurului a facut-o cu bani \u00eemprumutati de la diverse banci si, asa cum spune legenda, tocmai c\u00e2nd esecul \u00eesi arata fata sa cea mai ur\u00e2ta, iar funia urma sa-i \u00eent\u00e2lneasca g\u00e2tul, un miner din echipa lui de cautatori i-a adus o bucata de aur nativ \u00een greutate de 75 de kilograme, care, fireste, i-a schimbat cursul vietii: le-a restituit banii celor care l-au \u00eemprumutat, intr\u00e2nd calare \u00een principalul restaurant al orasului unde era asteptat. Iar prin casatoria cu vaduva Maria Muresan, Maria de Buteasa dupa \u00eennobilare, Alexiu Pocol a devenit stap\u00e2nul\u00a0 minelor si al unui perimetru aurifer foarte bogat. Dupa construirea castelului, azi o ruina ca at\u00e2tea altele, a cerut aprobarea \u00eemparatului Franz Ioszef sa-si pardoseasca sufrageria cu coroane de aur. Si, pentru ca nu putea sa-i permita sa calce pe chipul sau, \u00eemparatul i-a aprobat totusi proiectul, cu conditia sa puna banii \u00een dunga. Mai t\u00e2rziu, Alexiu Pocol a ajuns primarul orasului Baia Mare, s-a \u00eent\u00e2lnit cu mari somitati din Vechiul Regat, bunaoara, cu Iorga, Duiliu Zamfirescu si Tache Ionescu, a donat\u00a0 trei kilograme si jumatate de aur pentru coroana Reginei Maria, dupa care, prins de nebunia jocurilor de noroc din cazinourile vieneze, si-a pierdut minele \u00een favoarea unui elvetian, r\u00e3m\u00e2n\u00e2nd \u00een cele din\u00a0 urma la mila fostilor sai prieteni alaturi de care facuse explorarile. Dupa cum vedem, Dumnezeu le-a dat rom\u00e2nilor multe bogatii pe care, \u00eensa, le folosesc altii, si multa minte, at\u00e2ta doar ca, vorba localnicilor, \u201enu-i toata buna!\u201c. Astazi, numele i-l mai pastreaza doar un lac marunt, Balta lui Pocol, nu departe de ceea ce odinioara se numea Casa T\u00e2lharilor. Minele s-au \u00eenchis, au ramas doar legendele. Din ele lipsesc sutele de mineri morti \u00een accidente ori de silicoza, dar si vagonetii ce aduceau la lumina \u201eminereu cu s\u00e2nge\u201c, cum se spunea,\u00a0 cu alte cuvinte, bizara relatie a oamenilor cu moartea. Ma urmareste si astazi gestul unui om care si-a salvat viata taindu-si cu securea piciorul prins de o coptura, o mare cantitate de minereu care se desprindea din tavanul galeriei. Am adunat, \u00een destui ani, nu numai povestile din ad\u00e2ncul pam\u00e2ntului, ci si pe cele de la suprafata, strabat\u00e2nd la pas dealurile cu vii si castani, de la Castelul lui Pocol p\u00e2na departe, sub Gutin, \u00een Cavnic, oprindu-ma deseori la Izvorul Bulzului \u00een apropierea caruia se afla o ciudata excrescenta, de vreo opt metri \u00eenaltime, consemnata de harti cu numele ei adevarat: P… Calului. Am mers pe urmele celor care s-au opus colectivizarii. As fi vrut sa-l cunosc pe cel ce v\u00e2na activisti ca sa-i potcoveasca si sa-i oblige sa-si man\u00e2nce carnetele de partid. N-am notat niciodata nume de oameni sau de localitati. Daca nu le puteam face bine celor ce \u00eemi povesteau diverse \u00eent\u00e2mplari din \u00eenchisoare, nedreptati flagrante sau amintiri ce meritau retinute, macar sa nu le fac rau. Caci, nu de putine ori, mai ales \u00een ultimul deceniu prerevolutionar, \u00een absenta mea, aveam vizitatori pe seama carora ma distram las\u00e2ndu-le \u00een masina de scris pagini din Ceausescu si, alaturi, volumele sale deschise la diverse capitole. \u201eVizitatorii\u201c, la r\u00e2ndul lor, \u00eemi \u00eentorceau glumele las\u00e2ndu-mi, \u00een camerele de hotel, pe unde ajungeam, c\u00e2te o cafea aburinda \u00eensotita de o urare de bun venit sau de o banala precizare: \u201eDin partea casei\u201c, \u201ecasa\u201c de care receptionerii nu recunosteau ca ar avea habar. \u00cemi amintesc bine ca prima cafea aburinda ma astepta la un hotel din Valea Jiului, imediat dupa greva din August 1977, ca sa citesc apoi \u00eentr-un ziar ca as fi avut o \u00eent\u00e2lnire cu cititorii din Lupeni, Petrosani si Paroseni. Purtam un dialog ciudat, fara cuvinte, dar cu toate ca \u00eemi era frica, stiam ca nu trebuie sa cedez cu niciun pret. M-am speriat cu adevarat abia c\u00e2nd mi-au otravit c\u00e2inii cu valfarina, iar cum aceasta actioneaza asupra capilarelor, distrug\u00e2ndu-le, imaginea bietelor mele dalmatiene\u00a0 ma urmareste si azi. La fel si relatarea \u2013 aflata \u00een Dosar \u2013 a unuia dintre cei 56 de turnatori, care\u00a0 transmisese \u201esuperiorului\u201c sau, cu foarte mare precizie, reactiile mele, modul \u00een care receptionasem lovitura. Uneori, ma simteam ca \u00een romanul lui Ray Bradbury, \u201e451 Fahrenheit\u201c, c\u00e2nd \u00eentr-o lume imaginara,\u00a0 \u00een care de cultura se ocupau pompierii, iar\u00a0 principalii dusmani\u00a0 ai guvernatorilor\u00a0 erau cartile care urmau sa fie arse, un grup de oameni le memorau pentru ca memoria omenirii sa nu se piarda. \u00cen ceea ce ma priveste, at\u00e2t c\u00e2t mi-a stat \u00een putinta, m-am straduit, la r\u00e2ndu-mi, sa tin minte si am reusit \u00een mare masura. Astazi, lucrurile sunt mult mai simple: nu arzi cartile, dar\u00a0 nu le tiparesti. Si c\u00e2nd suntem pe ultimul loc din Europa la tiparituri, c\u00e2nd tineretul,\u00a0 \u00een general, si studentii, \u00een special, prefera tacerea si anonimatul, normalitatea ram\u00e2ne o dorinta excentrica a celor naivi. P\u00e2na una-alta, sa mori scot\u00e2nd aur sau, umilit, fur\u00e2nd fier vechi din fosta mina de aur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cenca un an nou. \u00cencerc si cu acest prilej, dar fara prea mult optimism, sa privesc partea plina a paharului. Sa ma bucur, adica, de c\u00e2t a fost \u00een urma, ca si de darul cel mai de pret: fiecare zi ce mi se da, fiecare r\u00e2nd\u00a0 pe care pot sa-l mai scriu. Acestor satisfactii le-as… Cite\u0219te mai mult »Cinismul istoriei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14537","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1944,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14537","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14537"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14537\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14537"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14537"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14537"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}