In eseurile sale sub forma epistolara din \u201ePro Saeculum\u201c, Dumitru Radu Popescu scoate nuielusa fermecata de alun si descopera cu ea nu comorile ascunse ale dacilor invinsi mereu de Traian, ci, cu vorba marxistului, \u201ecel mai pretios capital\u201c \u2013 oamenii adevarati, oameni de azi, alesi din preajma noastra. Cu ultimul numar din anul trecut al revistei de la Focsani, colectia sa de oameni alesi \u2013 ar trebui sa fie si celebri, dar nu sunt! \u2013 se imbogateste cu medicul Mihai Lucan, profesor universitar de medicina de la Cluj. Prozatorul profita de ocazie pentru a-si aminti cu bucurie si enorma usurare sufleteasca faptul ca omagiul pe care il aduce medicilor de azi si luptei lor pentru existenta vine din partea unuia care in prima tinerete, speriat de ce putea sa se int\u00e2mple cu el si cu viitorii pacienti, \u201ea parasit Facultatea de Medicina Generala din Cluj (in anul III), sav\u00e2rsind cel mai binecuv\u00e2ntat pas al vietii sale, caci a scutit at\u00e2tea sute sau mii de vieti de incompetenta sa medicala funciara\u201c. Sa-si fi imaginat inca de atunci t\u00e2narul, sa-i zicem Nicanor, oprit, din fericire, din cursa lui fatala spre masa de operatie pentru care n-avea nici o chemare, ca \u201esutele de mii de vieti\u201c salvate, \u201escutite de incompetenta lui medicala funciara\u201c, urmau sa fie chiar cititorii viitoarei \u201eV\u00e2natori regale\u201c \u2013 proba devenita celebra a adevaratei lui vocatii? Pesemne ca da: chirurgul fara chemare incepuse a-l descoperi pe prozatorul a carui suflare epica va fi si ea in stare sa tina in viata in vremuri grele c\u00e2teva bune sute de mii de cititori, oameni amenintati de marea turbare ce va veni. Condeiul rascolitor al romancierului nu-i departe, prin efectele lui, de bisturiul chirurgului infipt in tumoarea canceroasa a turbarii. Mai ales a turbarii politicianiste. De aceea prozatorul adreseaza un apel patetic chirurgului Mihai Lucan, autor al primului volum din \u201eTratatul de chirurgie\u201c coordonat de prof. Irinel Popescu aparut la Editura Academiei (19 volume c\u00e2ntarind in total 50 kg!), cer\u00e2ndu-i acestuia sa elaboreze impreuna cu ceilalti un \u201eTratat de neuropolitologie\u201c destinat \u201emediului politic viral ce ne copleseste\u201c. Ma indoiesc insa ca dispunem de at\u00e2tia chirurgi c\u00e2ti pacienti zac in respectivul mediu, bolnavi ce trebuie urgent suiti, chiar cu forta si in lanturi, pe masa de operatie. Bine ar fi ca operatia sa reuseasca, iar pacientul\u2026 Pacientul, chiar supus unor repetate operatii, ram\u00e2ne cum a zis Omul de la Ipotesti invocat de prozator de c\u00e2teva ori in cuprinsul eseului sau: \u201eC\u00e2nd vezi capete at\u00e2t de vitreg inzestrate de la natura inc\u00e2t nu sunt in stare a intelege cel mai simplu adevar, capete in care, ca in niste oglinzi rele, totul se reflecta str\u00e2mb si in proportii pocite, fac\u00e2ndu-si complimente unul altuia si numindu-se sarea pam\u00e2ntului, ai avea cauza de a te intrista si de a despera de viitorul omenirii daca n-ai sti ca dupa o suta de ani, de pilda, peste am\u00e2ndoua despartiturile geniilor contimporani, peste balamuc si puscarie, va creste iarba si ca in amintirea generatiilor viitoare va fi pierit fara nici o urma, ca cercurile din fata unei ape statatoare\u201c. Si, increzator in profetia lui pe termen lung, Omul de la Ipotesti conchidea resemnat si realist ca \u201eE o fericire pentru noi ca prostia si perversitatea fiind nemuritoare, cel putin prostii si perversii in concreto sunt muritori\u201c. Intr-un singur loc se insela poetul national, poet acreditat in chip fals ca fiind cel mai pesimist \u201eschopenhauerian\u201c al meleagurilor noastre: acolo unde cu un optimism patriotic, dar neverosimil si nerealist, el credea ca \u201ein amintirea generatiilor viitoare va fi pierit fara nici o urma\u201c balamucul si puscaria de care vorbeste. Peste suta de ani prevazuta, amintirea lor, a geniilor contimporani, pare mai vie, cu c\u00e2t balamucul cuprinde toata tara iar puscaria da pe dinafara! Un veritabil pesimist se cade sa stie si sa creada nesmintit ca acei \u201euituci\u201c din a caror amintire se vor fi sters urmele balamucului si puscariei vor plati scump si din ce in ce mai scump amnezia lor, memoria peste care creste iarba si piere \u201eca cercurile din fata unei ape statatoare\u201c. Dar Eminescu, spre deosebire de I.L. Caragiale, n-a fost un pesimist veritabil, ci orice am zice, un mare si sublim optimist. Ram\u00e2nem doar cu norocul si consolarea ca or fi prostia si perversitatea nemuritoare, dar \u201eprostii si perversii in concreto sunt \u2013 cum optimist zice poetul \u2013 muritori\u201c. Vindecat, inca din fasa!, de idealism, Caragiale n-ar fi subscris la indulgenta optimista a poetului nostru national\u2026 Definitiva si iremediabila, turbarea din Pat\u00e2rlagele \u201eV\u00e2natorii regale\u201c, ca si aceea de la Dealul-Ocna din \u201eLumea in doua zile\u201c, vin si din scepticismul lamurit si incoruptibil al \u201egrecului nostru national\u201c, incoruptibil in esenta sa cu idealismul filosofic al marelui moftangiu numit Kant si analizat (!) chirurgical de Caragiale insusi intr-o celebra macelarie de-a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Solutia \u201echirurgicala\u201c pare, in fine, sa fie unica solutie intr-o lume deja moarta, ca un cimitir cu moroi, unde, vorba romancierului, \u201enumai Medicina este vie!\u201c Expert in diagnostic si in deconspirarea bolii, prozatorul n-are la indem\u00e2na si puterea de a vindeca maladia de care doar chirurgul dispune: scriitorul, s-ar zice, e un chirurg fara masa de operatie.
\nUn diagnostician genial e I.L. Caragiale. Despre Caragiale ca mare \u201emoftangiu\u201c prefacut si traseist paradigmatic scrie admirabil Magda Ursache in \u201ePro Saeculum\u201c. Provocata (sau inspirata) de o carte a lui Vasile Gogea (\u201eMoftalmoftologia sau ochelarii lui Nenea Iancu\u201c, prefata de Gheorghe Grigurcu), autoarea \u201eUniversitatii care ucide\u201c si a altor carti despre tot soiul de maladii ucigatoare scrie despre iuteala uitarii la rom\u00e2ni sau despre fantastica disparitie subita a tinerii de minte aceste r\u00e2nduri de o rara percutanta: \u201ePornind de la notatia \u00absunt fiul operelor mele, al caror tata sunt\u00bb, G. Calinescu era indreptatit sa afirme ca insusi Caragiale a fost \u00abpersonagiu proverbial\u00bb. In 29 ian. 1893, in \u00abMoftul rom\u00e2n\u00bb, explica natului cum e moftangiul: eminamente rom\u00e2n, r\u00e2nd pe r\u00e2nd anarhist, socialist, progresist. Liberal pe segmentul licenta \u2013 slujba, conservator pe traseul slujba \u2013 pensie, pentru ca pensionar, sa bratoseze tinerimea universitara. In linii mari, dupa C. Bacalbasa, ILC a frecventat destule formatiuni politice, car’ va sa zica traseist; incep\u00e2nd ca junimist, a devenit admirator al conului Ionel Bratianu, Vizirul, ca la sf\u00e2rsitul sf\u00e2rsitului, sa fie \u00abun intim\u00bb al socialistului Dobrogeanu-Gherea, \u00abmoscalul\u00bb dar si membru al partidului conservator-democrat. Amicul Zarifopol facea observatia (nedreapta) ca, la batr\u00e2nete, s-ar fi molipsit de ideile lui \u00abRica Ventureanu\u00bb, alta si mai nedreapta fiind ca-i prea conservator din punct de vedere estetic. Carr\u2026 (cum semna in \u00abGhimpele\u00bb) a trecut de la albi (conservatorii) la rosii (liberalii) si vita vercea\u2026 Participant in vara lui 1870 la rivulutia ploiesteana, avea sa-l pamfletizeze pe Candiano Popescu, citind Natiunii ca prezident actul intemeierii Republicii, urcat pe \u00abscaunul de tocat c\u00e2rnati\u00bb. Ca tot moftangiul impartial, s-a inscris la radicalul Panu, in 1896; nesatisfacut cu vreo functie in stat, a trecut de la P. Carp la Take Ionescu, in 1908; a combatut energic la gazete oficioase, dar si la gazete de opozitie, la fel de energic. A debutat in \u00abTelegraful liberal\u00bb, ca apoi sa-i persifleze pe liberali din \u00abTimpul conservator\u00bb (’77-’81) si din \u00abEpoca\u00bb, tot conservatoare, la 1896.
\nA trecut de la oficiosul liberal \u00abVointa nationala\u00bb (1885) din nou la junimisti (\u00abConstitutionalul\u00bb, 1889); a criticat \u00abTimpul\u00bb\u00a0 din \u201eGazeta Poporului\u201c l\u00e2nga liberalul Delavrancea; a scris in coloanele ziarului \u00abZiua\u00bb al lui Panu (la 1896), ca apoi sa lupte (in \u00abVointa nationala\u00bb) contra \u00abLuptei\u00bb lui Panu, pentru insulta la Rege, Nenea Iancu nelupt\u00e2nd atunci contra Guvernului\u2026 Ma g\u00e2ndesc insa\u201c \u2013 scrie comprehensiv si conciliant dna M. Ursache \u2013 \u201eca trecerile dintr-o partida in alta si de la o gazeta eminamente combativa la alta, opozanta, se pot interpreta si altfel: i-o fi tradat pe Titu si pe Carp pentru Tachita, pe conul Lascar Catargiu (premier conservator) pentru \u00abciocoi\u00bb si pe conservatori pentru liberali, dar pe sine nu s-a tradat. A scris cum a crezut ca trebuia scris, conform g\u00e2ndirii personalitatii sale de \u00abrefractar\u00bb (T. Maiorescu). Antijunimist sau antitachist, antilascarache ori ba, n-a intrat in contradictie cu postura de analist-moralist politic. Ca artilleur (pseudonim) a dorit salubrizarea politichiei. Si-a facut ilusiuni desarte?\u201c Un pic \u201eidealist\u201c a fost totusi si I.L. Caragiale: gasea ca se poate \u201ederetica\u201c in ograda politicii si ca gunoaiele trebuie (pot fi!) str\u00e2nse cu t\u00e2rnul si aruncate cu lopata peste gard. Doar ca \u201epeste gard\u201c dai de alt gunoi s.a.m.d.. Trebuie observat insa ceea ce este esential: de oriunde combatea pentru \u201esalubrizare\u201c, de la putere sau din opozitie, din ziarele liberale sau foile conservatoare, ILC nu-si lepada si nu-si schimba ideile precum camasile murdare. Isi \u201elepada\u201c, salubru, numai \u201eamicii\u201c, caci, nu-i asa?, vorba celui care l-a pretuit enorm, Marin Preda, \u201eideile sunt chiar oamenii!\u201c Iar cine uita \u2013 vorba altuia \u2013 nu merita. Infidel cu \u201eamicii\u201c, Caragiale a ramas fidel ideilor lui. Riscul de a-l face \u201etraseistul paradigmatic\u201c si a-l propune ca simbol sau eticheta a specificului national consta in a-i indemna ori tenta pe toti neispravitii sa-i \u201esemene\u201c: compar\u00e2ndu-se (justific\u00e2ndu-se!) cu el acesti neispraviti tradeaza nu doar \u201eamicii\u201c dar mai ales ideile pe care nu le au, impartasite sau numai maimutarite in grup, ing\u00e2nate intr-un cor sau altul. Personalitate de tip refractar, cum observa Maiorescu, si credincios habotnic ideilor sale, Caragiale a ales infidelitatea: sa-si tradeze mai cur\u00e2nd amicii dec\u00e2t ideile si convingerile sale. A mai inteles ca singura cale de salubrizare a unui mediu (politic) infectat, supus tuturor tradarilor si inamicitiilor, este una chirurgicala: cu ideile, vorba cuiva, nu se glumeste. In aceasta privinta era un ardelean \u201evechi\u201c. In politica rom\u00e2neasca, istorica si actuala, se glumeste mult, se glumeste intruna. Nu-i cazul lui Caragiale, oric\u00e2t ar parea de paradoxal si de\u2026 comic. Nici al lui Eminescu nu este acest caz, al neseriozitatii si al cultivarii desantate a ideilor nevertebrate. Caragiale propunea in \u201eClosca cu pui\u201c inzestrarea unui guvern cu un al 8-lea ministru: Ministrul (si Ministerul) Bunului Simt. \u201ePuiul\u201c investit cu aceasta functie, glumea el, ar fi putut insa omori chiar Closca, respectiv guvernul cu ceilalti 7 pui cu tot: totusi el credea in al 8-lea. Dna Magda Ursache are o temere: \u201ein vremea noastra, ma tem ca aiasta nu se poate. Unde sa-l gasesti pe al 8-lea?\u201c Obsesia celui de al 3-lea, de negasit, c\u00e2nd intre ceilalti 2 nu ai de ales, o avea si Marin Preda. Din aceasta dilema (politica si nu numai) pare ca nu putem iesi dec\u00e2t cu\u2026 \u201eOmul providential\u201c sau prezidential pe care nu doar poporul mereu il asteapta.
\nNu ne departam prea mult de Caragiale cu fictiunea memorialistica a lui Niculae Gheran intitulata \u201eLa Snagov\u201c. La Snagov se petrec int\u00e2lnirile cele mai surprinzatoare, neverosimile intre oameni incompatibili. Ca in Caragiale! O poveste fabuloasa din vremea \u201eavortului\u201c scrie solidul, invincibilul editor si neintrecutul expert in tot ce misca in viata si in opera ctitorului romanului rom\u00e2nesc modern, Liviu Rebreanu. Cariera de prozator tainuit si-a inceput-o si si-o datoreaza insa Niculae Gheran nu autorului \u201eRascoalei\u201c, scriitor pe care pare ca l-a invatat pe dinafara, ci lui Gh. Braescu, sublocotenentul \u201est\u00e2ngaci\u201c, cu m\u00e2na dreapta ramasa pe teatrul de razboi in campania din 1916. E o veritabila afinitate intre Braescu si Gheran. De la Gheorghe Braescu, pe care l-a studiat cu vocatie electiva si l-a editat scriind si o solida monografie, a invatat \u201emilitaria\u201c prozastica si dedesubturile ei umoristice, comice si sarcastice. Si am banuiala ca tot de la eroul fara m\u00e2na dreapta, de la sublocotenentul anarhist Braescu Gh. a invatat anarhistul si nonconformistul N. Gheran eroismul de a se darui unei cauze, mai apoi, p\u00e2na la sacrificiul de sine, daruindu-se unuia dintre putinii, marii scriitori rom\u00e2ni care sa-si merite cu adevarat sacrificatul. In aceasta privinta, a eroismului mut presupus de un sacrificiu, N. Gheran e fratele de cruce al altui sacrificat cu ochii orbiti (la propriu!) de stralucirea astrului eminescian:
\nD. Panaitescu-Perpessicius, fiul muncitorului Stefan Panaitescu si al Elisabetei Daraban. Acesti doi salahori de o viata prin imensele pesteri aurifere ale celor doi titani ai scrisului rom\u00e2nesc fac, ei singuri, o intreaga literatura. Din schitele \u201ecazone\u201c, mustind de umorul caustic al luciditatii, ale munteanului indisciplinat si nonconformistului Braescu, mai mult dec\u00e2t din colosii de marmura si piatra ai ardeleanului Rebreanu, a \u201einvatat\u201c N. Gheran sa observe, recepteze si sa divulge comicul panoramei desertaciunilor dintr-o lume plina de masti si caricaturi ascunse sub palavrageala si ipocrizie. Memorialistul indisciplinat si demistificator din \u201eArta de a fi pagubas\u201e si-a construit, uimitor, amortiz\u00e2ndu-si pornirile native, dublul sau linistit si muncitor: intrat in pestera fara capat a clasicului Liviu Rebreanu, t\u00e2narul rebel devine disciplinat ca un schimnic fata de orarul sau religios si riguros precum un benedictin respectuos cu tot ceremonialul. Spre batr\u00e2nete, urmasul ca si natural si monografistul indisciplinatului locotenent Gh. Braescu se intoarce \u201eacasa\u201c, printr-o memorialistica sc\u00e2nteietoare literar, in lumea lasata in urma, la o parte de aventura indelungata si mirabila in imperiul lui Rebreanu strabatut in lung si in lat. Schitele memorialistice din \u201eArta de a fi pagubas\u201c il restituie pe N. Gheran lui insusi, prozatorul mult tainuit se \u201edemasca\u201c in fine, retraind lumea prin care a trecut, insufletind-o si restituind-o asa cum a fost, dar si asa cum a voit ea sa fie si sa apara in diversele ei momente si infatisari, destule dintre ele pe c\u00e2t de reale, autentice, pe at\u00e2t put\u00e2nd parea de neverosimile, fantastice ori absurde. E lumea in care am trait cu totii, unii mai \u201euituci\u201c dec\u00e2t altii, iar celorlalti ramasa, din cauze naturale, total necunoscuta. \u201eLa Snagov\u201c-ul din vremea avortului e doar un episod al ei, o lume in care, bunaoara, Gheorghe Apostol, mare demnitar comunist, sef al sindicatelor dupa ce fusese un moment si seful partidului comunist, se int\u00e2lneste la un pahar de tuica peste drum de resedinta lui cu Nicu Someru, un \u201ecetatean turmentat\u201c cu frica de Dumnezeu care asculta cu religiozitate o anume slujba religioasa: \u201eMai modesti\u201c \u2013 scrie vizitatorul Snagovului din acea vreme \u2013 \u201ene multumeam cu crenvursti, marfa de lux, ca aparea mai mult ca o rasplata la manifestatiile de 1 Mai sau 7 Noiembrie, c\u00e2nd pe stil nou, sarbatoream Revolutia din Octombrie. Se bucura de o pereche-doua de crenvursti si Nicu Someru, plasat gard in gard cu Costica Georgescu si vizavi de Gheorghe Apostol. Taranul isi merita porecla fiindca traia din pomeni fara sa-i pese de nimeni si de nimic, de ce zice si ce face. Duminica scotea o rabla de radio pe prispa si asculta cu evlavie slujba religioasa de la \u00abEuropa libera\u00bb, dupa cum, cu aceeasi smerenie, isi mai turna c\u00e2te un toi de tuica, c\u00e2nd se ajungea la \u00abS-acum s-ascultam Sf\u00e2nta Evanghelie\u00bb, Someru se ridica anevoios de pe prispa pe care statea cu picioarele at\u00e2rnate si, sprijinindu-se de st\u00e2lpii ei, se aseza usurel, usurel in genunchi pe pam\u00e2nt, sub privirea lui Apostol, caruia nu-i venea sa renunte la spectacol. \u2013 Noroc, vecine! ii spunea Someru, ridic\u00e2nd sticloanta pe terminate. Dai si mata un r\u00e2nd? Ca s-a f\u00e2rsit slujba! Vecinul cu Mercedes si artista de opereta, c\u00e2ndva simplu mecanic la CFR, se dovedea mai putin crispat dec\u00e2t aghiotantii lui si facea semn celui din fata casei, mai aproape de bufet, sa-l cinsteasca\u201c. Memoria unora dintre acesti \u201evecini cu Mercedes\u201c avea momentele ei de intoarcere in trecut, trecutul mecanicului de la CFR reintrupat ca o fantasma si in \u201ecinstea\u201c careia Nicu Someru mai c\u00e2stiga un toi de tuica de la sluga marelui demnitar, aghiotantul mai crispat si mai gradat devenit, pentru moment, chelnerul serviabil al lui Nicu Someru, taranul care traia din pomeni si asculta pe prispa slujba de la \u201eEuropa libera\u201c, sub urechile lui Gheorghe Apostol. Ce vremuri… Schita s-ar putea intitula \u201eVecinii\u201c. Veneau, reveneau ori deveneau multi \u201evecini\u201c la Snagov: tarani, demnitari, cersetori, pictori, zugravi, scriitori, boemi, paraziti fara capat\u00e2i si filosofi cu doctorate la Paris, cu totii str\u00e2nsi gramada intr-o \u201ecasa mare\u201c \u2013 inghesuiti \u201ecu toti pe iatacul din ghimirlie, sa ne dezmortim oasele la o tuica fiarta, luata cu niste jumari fierbinti pe care tata Tinca tocmai le facea topind slana pe plita cuptorului, in gura caruia indesa intruna coceni de ne obliga sa ne dezbracam de pulovere. Le m\u00e2ncam cu ceapa rosie \u2013 noteaza memorialistul \u2013 sparta cu pumnul, sa-si mai piarda din iuteala si cu o felie de p\u00e2ine calda, facuta pe vatra din curte. Ma uitam cu admiratie la Sora (da, da: filosoful Mihai Sora \u2013 n.n.) cum poate vorbi intruna cu Nea Vasile fara sa se plictiseasca. Taranul, istet si dornic sa stie pe ce lume traieste \u2013 ca vorba lui: \u00abEu am facut razboiul la tancuri, n-am inghetat ca altii in nametii rusilor, de le degerasera si degetele din bocanci\u00bb \u2013, era numai ochi si urechi. Nu se dumerea insa defel ce-i cu Gagarin si altii care aselenizasera dupa el, mai bine zis nu-i venea sa creada ca tot ce vazuse la televizor e si adevarat. \u2013 \u00abCum, domnu’ Sora, adicatelea sa nu se fi gasit o pustietate pe unde sa umble astia cu costumele lor de scafandri incoace si incolo? Ce mare lucru? Chiar sa ne creada prosti?\u00bb Asculta ce asculta, ca pe urma sa zica un \u00abDe\u00bb, care putea insemna orice, de la \u00abAsa sa fie!\u00bb, p\u00e2na la \u00abOare?\u00bb\u201c. Sub regimul \u201easelenizarii\u201c dubioase ca o pacaleala ori o smecherie pusa la cale sa ia ochii prostilor, povestea se intinde intre \u201eProstii\u201c lui Rebreanu si anecdota \u201egirafei\u201c care nu exista in ochii taranului descris de Marin Preda. Antologica prin fantasticitatea unei realitati ce devine din ce in ce mai ireala, in pofida adevarului memorialistic confirmabil cu martorii si traitorii epocii, \u201eLa Snagov\u201c este inca o capodopera a fictiunilor memorialistice ale lui Niculae Gheran care, cu c\u00e2t e mai scrupulos in evocare cu at\u00e2t trimite ochiul cititorului neexersat spre o lume neinteleasa, dar fascinanta, ce pulseaza ca vie de sub zapezile de altadata in care este ingropata. Zapezi ce niciodata nu se vor topi. Acolo, dedesubt, in vasta \u201ebatatura\u201c literara a lui N. Gheran, traieste o lume pestrita, multicolora, alba si neagra, cu \u201elumini si umbre\u201c ca-n serialul lui Titus Popovici compusa din personaje vii si foarte diferita, care mai de care mai incompatibile si a caror int\u00e2lnire, petrecuta in realitatea istorica verificabila a acelor timpuri, devine din ce in ce mai improbabila si neverosimila ca un basm. Ca literatura adevarata, cu radacinile infipte in cerul inalt al talentului misterios si coroana bogata intoarsa pe pam\u00e2nt, spre bucuria muritorilor de r\u00e2nd, cititorii de azi si de m\u00e2ine, inzapeziti si ei sub propriile lor ninsori.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In eseurile sale sub forma epistolara din \u201ePro Saeculum\u201c, Dumitru Radu Popescu scoate nuielusa fermecata de alun si descopera cu ea nu comorile ascunse ale dacilor invinsi mereu de Traian, ci, cu vorba marxistului, \u201ecel mai pretios capital\u201c \u2013 oamenii adevarati, oameni de azi, alesi din preajma noastra. Cu ultimul numar din anul trecut al… Cite\u0219te mai mult »Zapezile de altadata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-14533","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1157,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14533","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14533"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14533\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14533"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14533"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14533"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}