{"id":14517,"date":"2013-01-07T16:08:10","date_gmt":"2013-01-07T14:08:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14517"},"modified":"2013-01-07T16:08:53","modified_gmt":"2013-01-07T14:08:53","slug":"cum-sa-nu-te-doara-capul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cum-sa-nu-te-doara-capul\/","title":{"rendered":"Cum sa nu te doara capul"},"content":{"rendered":"

Alex Vasies, Lovitura de cap,<\/em> Editura casa de pariuri literare, Bucuresti, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eThis too shall pass!\u201c \u2013 iata proverbul care caracterizeaza cel mai bine poezia cultivata de Alex Vasies. Din acest motiv, evidenta este, \u00eenca de la \u00eenceput, \u00een poezia debutantului, atmosfera miserupista, relaxata, nepasatoare. Astfel, post-douamiistul face parte, putem spune, dintr-o categorie a poetilor solipsismului: egoisti, individualisti, personalisti. Inteligenta lirica (nativa, dar, se \u00eentelege, si cultivata) de care da dovada \u00eei dicteaza poetului necesitatea evitarii gesturilor de fronda si, contrar v\u00e2rstei, poezia lui Vasies, e, \u00een fine, una ce reclama profunzime si nu, cum ar fi de asteptat, glamour. Prin urmare, avem de-a face cu o poezie a \u201eanti-manifestului\u201c. De asemenea, lipsa din constiinta poetului a oricaror elemente de natura politica, ideologica ori sociologica \u00eel obliga sa-si concentreze atentia asupra altor aspecte ale realului. La fel, lipsa viziunii istorice \u00eel \u00eenscrie pe poet \u00eentr-o logica a g\u00e2ndirii slabe. \u00cen aceste circumstante, registrul general al versurilor nu poate fi altul dec\u00e2t foarte restr\u00e2ns, limitat si limitativ \u2013 dar nu \u00een sens minimalist.
\nPoezia lui Alex Vasies e o poezie lipsita de reverenta si de solemnitate, o poezie care asteapta sa fie citita pentru ceea ce e, nu pentru ceea ce ar putea fi. Poezia lui Vasies o citesti atunci c\u00e2nd esti singur, fara sa o reciti. Poemele sale nu sunt saltarete, ba chiar dimpotriva \u2013 sunt foarte line, stabile, scrise cu polobocul. Ele pulseaza asemenea unor madulare separate de o constiinta, si-asa, slab conturata. Chiar daca te duce \u00een locuri cu un decor, de regula, familiar, Vasies \u00eesi pune amprenta, ce-i drept demasculinizata (aproape feminina), fiindca slaba, asupra acestora \u2013 o lene vie, pacatoasa ce acapareaza totul. Desi e un poet \u201edin lume\u201c, poezia sa atinge uneori, pe l\u00e2nga epiderma senzualitatii, si zone ceva mai \u00eenalte, precum ironia sau sarcasmul, uneori merg\u00e2nd p\u00e2na acolo \u00een a cocheta, chiar daca vag si oarecum paradoxal, cu sentimentul unui tragic minor. Astfel, \u201ecurajul\u201c sau poetic e defensiv, tulburat, dornic, fiindca n-are nimic de \u00eempartit nici cu realitatile societatii rom\u00e2nesti, nici cu cetatile poetilor apartin\u00e2nd altor generatii. Vasies, si ceilalti \u201ecolegi\u201c ai sai, nu mai asteapta niciun fel de miracol, \u00een fapt, ei nu mai asteapta nimic. Totul le este la-ndem\u00e2na. Ei refuza sa \u00eentinda m\u00e2na, fiindca aici, cititorul e cel care trebuie sa faca un pas \u00eenainte, sa fie empatic. \u00cen plus, debutantul nu are nimic de pierdut, ci doar o viziune de c\u00e2stigat.
\nUn alt tip de expresivitate<\/strong>
\nChiar daca e cotidian, Vasies pune pe silent lumea din jurul lui si o transcrie \u00een cuvinte si scenarii mai mult sau mai putin tipice, vorbind despre sentimente umane bazale cum ar fi extazul, dorinta si angoasa, printre altele. Razbate, \u00een volumul t\u00e2narului poet, dorinta de a povesti tot soiul de lucruri simple, banale, intime, fiindca el nu crede ca poezia poate schimba lumea, dar pare convins de faptul ca, prin poezie, el se poate schimba, \u00een mod definitiv, prin rememorare sau, mai degraba, prin constatare. Personajul \u201elovit \u00een cap\u201c pare a fi un hoinar, un tip ce umbla teleleu (atunci c\u00e2nd nu sta \u00eenchis \u00een casa), acel tip care \u201eface foame\u201c, nu greva foamei. Expresia lui se transforma \u00eentr-o \u00eengrosare artificiala caracterizata de un exces intelectual al re-naturalizarii prin fragmentare, ce duce la diminuarea spontaneitatii, dar si la inhibarea oricarei instinctualitati. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un personaj (dar si cu un poet) excesiv: prea g\u00e2nditor, prea rational, analitic, un personaj care \u201epare\u201c a se trezi \u00een mijlocul unor situatii si tablouri (urbane) \u00een care domina senzatia de sf\u00e2rseala. Dependenta reala de anumite locuri si actiuni \u00een care te poti recupera, te poti regasi pe tine \u00eensuti, e modalitatea prin care umanitatea sau, mai bine zis, viata de secol XXI poate fi si trebuie traita, fie \u00een singuratate, fie prin raportarea la o anumita alteritate. Mai simplu, Vasies schiteaza, \u00een paginile volumului sau, un \u201elife-style\u201c plin de regrete, de dorinte, de ocazii ratate, tensiuni, aglomeratii, sentinte, concesii si obsesii. Chiar daca nu e o surpriza, se contureaza, \u00een poemele bistriteanului, o pseudo-poietica a corporalitatii: \u201e\u00cencerc sa-mi dau seama pe unde scapa viata,\/ unde s-a surpat,\/ de ce am ales mai mereu cu corpul.\u201c, \u201eTrebuie sa fie un grilaj \u00eenapoia casei ca sa-ti dai seama\/ ce-i cu locul asta\/ \u00eemi pot strecura pumnul prin el, odata am apucat de dincolo\/ un pui galben si ud am \u00eencercat sa-l trec \u00een partea mea.\/ P\u00e2na mi s-a \u00eenrosit pielea iaca si soarele complet\u201c, \u201eAcolo ma tavalesc\/ unde mi-am tot lipit spatele e pata mare si \u00eentunecata\u201c, \u201en-a fost ca si cum as fi str\u00e2ns-o de g\u00e2t\/ pentru ca nu ne atingeam\u201c, \u201eas sta toata ziua si as lasa furnicile sa se desfasoare\/ \u00een parul de pe picioare. c\u00e2nd ma ridic, soarele\u201c, \u201eapoi m-am spalat pe picioare\u201c, \u201ema intimideaza \u00een asa hal\/ ca simt\/ cum se \u00eentinde pielea pe fata\u201c s.a.m.d. Nu e de mirare nici faptul ca, \u00een buzunarul interior al corporalitatii, dam, de aceasta data, peste o infra sau cvasi-poetica a fetisizarii sexuale (pe alocuri, cu irizatii S&M) : \u201eDupa c\u00e2teva erori si c\u00e2teva binare,\/ ea \u00eel masturbeaza cu picioarele \u2013 \/ prima lor proba.\u201c, \u201eam apucat-o de esarfa albastra si am str\u00e2ns\u201c, \u201eAproapele meu n-are de ce sa fie suspicios\/ trebuie doar sa-mi maseze talpile\u201c, \u201epliante porno\u201c, \u201eRespiram cu o punga pe fata\/ p\u00e2na o simteam umeda\u201c, \u201eDupa fetele cu dintii albi,\/ dupa fetele cu sorturi care nu stau locului.\/ Fetele cu maieuri.\u201c, \u201eSe asaza turceste, ram\u00e2n la vedere puful \u00eentunecat\/ si linia feselor.\u201c, \u201eSeara, c\u00e2nd intru-n casa \u00een costumul de stupar,\/ se lipeste de mine si o face \u00een prag, cu pantalonii pe vine,\u201c, \u201eAdoarme cu un picior peste mine. \u00cemi strecor m\u00e2na-n boxerii ei,\/ fac cercuri p\u00e2na-si revine.\u201c etc. Obsesiv, Vasies se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul unor motive, cel putin \u00een aparenta, disparate: fum, soare, talpi.
\nMiscarea care nu se misca<\/strong>
\nO diminuare, deci, voita sau nu, a tuturor notiunilor care vorbesc despre ceea ce ar trebui sa semnifice titlul unui volum, \u201elovitura de cap\u201c tradeaza un poet cu capul pe umeri si nicidecum un visator, un boem \u201ecu capul \u00een nori\u201c. Din pacate, cartea nu exercita o puternica forta de admiratie sau atractie, poeziile nu halucineaza, nu fascineaza cu exceptia unor imagini precise, concrete, fiindca, \u00een linii mari, se bazeaza nu pe absenta, dar pe o prezenta imobila, fixa, circumspecta. Putem vorbi, ca sa fim mai exacti, de o \u00eenlocuire paradoxala absolut superba a imaginii cu actiunea, cu miscarea statica, \u00eensotita de scurte incizii verbale: \u201eNu am nevoie de nicio miscare\u201c, \u201e\u00centr-o zi voi sparge usa, \u00eentr-un costum alb,\/ impecabil, \u00eempartind cadouri\/ \u00een st\u00e2nga si-n dreapta.\u201c, \u201eacolo ai lovit-o \u00een cap si ai tras-o de par\/ Ai luat pumnul de pam\u00e2nt si l-ai maruntit\/ ai zis hai fetita\u201c. Ultimul citat face parte, \u00eendraznesc sa spun, dintr-unul din cele mai expresive poeme ale volumului, remarcabile fiind si \u201ePersana\u201c sau \u201eLa masa saracilor\u201c. Nu stim c\u00e2nd, dar stim, \u00eenca de pe acum, ca Alex Vasies va ajunge \u201eacolo\u201c si va fi primul, fiindca, nu-i asa, el este deja \u201ecapitanul america al generatiei\u201c lui Radu Nitescu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alex Vasies, Lovitura de cap, Editura casa de pariuri literare, Bucuresti, 2012.   \u201eThis too shall pass!\u201c \u2013 iata proverbul care caracterizeaza cel mai bine poezia cultivata de Alex Vasies. Din acest motiv, evidenta este, \u00eenca de la \u00eenceput, \u00een poezia debutantului, atmosfera miserupista, relaxata, nepasatoare. Astfel, post-douamiistul face parte, putem spune, dintr-o categorie a… Cite\u0219te mai mult »Cum sa nu te doara capul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8277,8278],"class_list":["post-14517","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-vasies","tag-lovitura-de-cap"],"views":2865,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14517","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14517"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14517\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14517"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14517"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14517"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}