\u00cen prima parte a acestui comentariu privind volumul \u201eAfinitati selective\u201c al lui Ioan Adam remarcam ca ori de c\u00e2te ori scrie despre o carte criticul \u00eencearca si de obicei \u00eei reuseste si un portret al autorului, fie si \u00een c\u00e2teva linii, bazat nu doar pe cartea analizata, ci si pe alte aspecte ale scrisului si persoanei sau, ma rog, personalitatii acestuia. M-am referit deja la profilul pe care i-l schiteaza lui Adrian Paunescu. Un profil trasat cu m\u00e2na sigura la finele anilor ’70 din care as mai retine o trasatura care atesta acum, \u00een posteritatea celui mai bacovian poet rom\u00e2n, c\u00e2t de bine l-a receptat si l-a definit atunci Ioan Adam: \u201eRastignit pe crucea contrariilor, Paunescu e o constiinta divizata, un autor si un herald tragic \u00een acelasi timp\u201c. Acelasi bun ochi critic functioneaza si \u00een cazul optzecistului numarul unu Mircea Cartarescu, al carui volum \u201eFaruri, vitrine, fotografii\u201c \u00eei revela lui Ioan Adam \u201eo mare vocatie lirica, un spirit scindat \u00eentre tragism si ironie\u201c. Daca \u00een asemenea texte se ilustreaza, asa-zic\u00e2nd, criticul estet, \u00een alte comentarii prioritate are istoricul literar si filologul. De o analiza \u201ela s\u00e2nge\u201c beneficiaza (iar aici, fiind vorba de o lucrare prin definitie perfectibila, verbul mi se pare cum nu se poate mai potrivit) \u201eDictionarul biografic al literaturii rom\u00e2ne\u201c (Paralela 45, 2006) pe care \u00eel datoram lui Aurel Sasu. Ioan Adam apreciaza cum se cuvine calitatea monumentalei opere lexicografice, \u00eensum\u00e2nd 2.301 de nume, meritele incontestabile ale infatigabilului si tenacelui cercetator si universitar clujean, dar, totodata, semnaleaza, amendeaza scaparile, lacunele, chiar daca p\u00e2na la un punct inerente, ca si \u201etratamentele\u201c nedrepte sau unele abateri de la regulile impuse de conditia unui dictionar care \u201ee totusi un ghid, nu un oracol pithiac!\u201c. Neiertator este criticul cu erorile de documentare. Un exemplu: \u201erefuznicul\u201c sau \u201erefuznica\u201c Ana Selejan nu a realizat cu a sa \u201eRetorica a vulnerabilitatii\u201c \u2013 \u201eo sinteza documentara consacrata literaturii epocii comuniste\u201c, cum se afirma \u00een Dictionarul Sasu, \u201eci o monografie \u00eenchinata sotului sau, poetul Radu Selejan\u201c. Ceea ce, as zice, nu e deloc de neglijat, caci, nu-i asa?, iubirea e un lucru foarte mare, dar nu asta era \u201e\u00een chestie\u201c. \u00cen chestia comunismului\u2026 Ioan Adam descopera si alte vicii de care se resimt acut articolele semnate de unii colaboratori la impunatoarea lucrare, documentarea superficiala fiind doar unul, dar cel mai important dintre ele. Autorii ar trebui sa tina seama la o eventuala noua editie revazuta si adaugita a Dictionarului Sasu si de aceasta observatie: \u201eSelective, exagerat selective sunt (sub)capitolele rezervate referintelor critice. Cu putine exceptii, apar mereu aceiasi si aceiasi comentatori, aceleasi si aceleasi reviste (ziarele, \u00een care au scris cronici critici importanti, din toate generatiile, sunt ignorate metodic)\u201c.
\nAm citit cu interes sporit comentariul lui Ioan Adam la biografia pe care Ion Balu i-a consacrat-o lui G. Calinescu, la aparitia acesteia, \u00een urma cu 30 de ani. Criticul subliniaza meritele lui Ion Balu, autorul si al unei temeinice \u201eBiobibliografii\u201c Calinescu (1975), lucrare din categoria celor ce a necesitat o migaloasa si \u00eendelungata munca de cercetare, ca si al unui eseu despre etapele creatiei calinesciene. Biografia marelui biograf al lui Eminescu si Creanga vadeste o privire calma, comprehensiva, echilibrata a personalitatii tumultuoase a lui Calinescu, cum observa Ioan Adam: \u201e\u201cViata lui Calinescu\u201c nu e o hagiografie, un tipat extatic prelungit, ci mai degraba o rezumare lucida, scrutatoare a firului unei existente, contemplata \u00een datele sale reale. Biograful a citit, e vizibil, tot ce s-a scris despre viata si opera lui G. Calinescu (o marturiseste de altfel si singur, cu o nota de simpatica infatuare), a sorbit lacom din toate izvoarele documentare. At\u00e2ta n-ar fi fost, desigur, de ajuns, daca \u00een succesiunea \u00een sine indiferenta a faptelor n-ar fi inculcat un sens, o viziune ostila exaltarii gratuite. Omagiul cel mai sincer ce poate fi adus unui autor este \u00eentelegerea, iar Ion Balu da \u00een aceasta privinta semne de comprehensiune obiectiva. Fraza lui e calma, banala, economicoasa, fara tensiuni superficiale, fraza de romancier versat, care stie sa impresioneze prin severitatea constructiei, nu prin fade artificii stilistice. Ca Asmodeu, biograful patrunde pretutindeni, \u201estie\u201c tot, sur\u00e2de admirativ ironic, complezent, mustra din priviri, dupa cum e cazul, noteaza fidel reactiile eroului sau, explica doctoral (uneori \u00eentr-un limbaj psihiatric dezolant), suger\u00e2nd, cu necenzurata satisfactie, dedesubturi nebanuite la prima vedere. Rezulta de aici un Calinescu mai cur\u00e2nd terestru, un ins dilematic si iritabil, capricios si instabil, tandru si agresiv, sincer si \u201ejucat\u201c, asadar un personaj \u201eviu\u201c si imprevizibil, pe care montajul documentar ingenios \u00eel face credibil\u201c. Mai rezulta \u00eensa ceva din lectura cartii lui Ion Balu si din cea a cronicii lui Ioan Adam. Ceva ce nici macar nu ne surprinde. Si anume ca \u00eeti trebuie mult curaj sa te confrunti ca biograf (subliniez: ca biograf) cu un personaj at\u00e2t de complex. Iar din aceasta confruntare Ion Balu a iesit destul de bine. Dar e limpede ca o biografie pe masura staturii lui Calinescu \u00eenca nu avem si nici nu prea vad cine s-ar putea \u00eenvrednici de ea. Pentru asta ar fi nevoie de un biograf cu forta epica a unui Henri Troyat sau\u2026 a unui alt Calinescu. De unde sa-i luam?!
\nNu lipsesc din sumarul volumului \u201eAfinitati selective\u201c nici comentarii la carti de publicistica sau memorialistica. Unul dintre acestea are ca subiect volumul \u201eSertarul Scriitorului Rom\u00e2n\u201c al lui Daniel Cristea-Enache, volum cuprinz\u00e2nd \u201edialoguri pe h\u00e2rtie\u201c realizate de cel ce a debutat \u00een 2001 cu \u201eun \u201eConcert de deschidere\u201c echivalent cu un amplu recital de virtuozitate\u201c. Critic prin excelenta de \u00eent\u00e2mpinare, interpretul concertului \u201ea \u00eenvatat de timpuriu arta adecvarii, a situarii decisive \u201e\u00een chestiune\u201c, refuz\u00e2nd din instinct divagatiile erudite, ocolurile impresioniste\u201c si compun\u00e2nd \u201eo rapsodie critica a contemporaneitatii literare\u201c. Daniel Cristea-Enache este, \u00een perceptia lui Ioan Adam, \u201eun orgolios motivat intelectual\u201c, trasatura, cred, definitorie a portretului moral-psihologic al mai t\u00e2narului confrate. Definitorie si mai mult dec\u00e2t laudabila, fiindca, \u00eentr-adevar, \u201ede modestia celor inteligenti profita prostii\u201c, cum afirma pe buna dreptate Ioan Adam.
\nCu o participare deosebita, nu numai intelectuala, ci si emotionala, criticul scrie despre volumul \u201ePe muchie de h\u00e2rtie\u201c al Magdei Ursache, o campioana a exercitiilor de \u201ememorie corecta\u201c. Ioan Adam pare sa se contamineze benefic de verva si stilul cu accente pamfletare din acest \u201eexcurs de patologie literara\u201c al eseistei. El admira \u201etensiunea pamfletara, violenta stilizata a verbului sau vitriolant\u2026, logica, puterea de a aduna \u00eentr-un tablou \u00eentunecat, dar coerent, fatetele haosului imediat, cu v\u00e2rtoase radacini \u00een trecut\u201c. Un tablou populat de multi slujbasi ai contraculturii, de neokominternisti care si-au facut din miturile rom\u00e2nesti \u00eentemeietoare, dar si din cele ale umanitatii, tinte \u00een care trag c\u00e2nd si cum pot. Spirit polemic de o tinuta ireprosabila, pe Ioan Adam \u00eel indigneaza de aceasta data profund prestatia unei asa-zise scriitoare, \u201enoua Passionaria a globalismului\u201c, si ea o campioana, dar a recitirii dramatice din unghiul \u201ederapajelor sexuale\u201c a \u201eNoului Testament\u201c. Da, poate ati ghicit, este vorba de Alina Mungiu, despre care tot Magda Ursache scria nu demult ca calca (las intentionat cacofonia) \u00een ridicol. Ioan Adam este mult mai sever dec\u00e2t Magda Ursache: \u201eLiteratura acestei \u00abdoamne\u00bb nu e doar scandaloasa \u2013 deci n-as amenda-o pentru \u00eencalcarea tabu-urilor, pentru ateismul bolsevic cu masca occidentala \u2013 ci e pur si simplu proasta, un conspect trudnic al locurilor comune din dramaturgia \u00abde dincolo\u00bb\u201c.
\nSub titlul \u201eIstorii, istorii, accidente\u201c, criticul \u00eei creioneaza un profil nu tocmai luminos si lui Neagu Djuvara \u2013 \u201epovestitor \u00eennascut, mai apropiat de sarmul epic al Seherezadei dec\u00e2t de discursul metodic al istoricului care ar vrea sa fie\u201c. Sintagma \u201epovestitor \u00eennascut\u201c, de o fina ironie, caracterizeaza \u00een acest caz un fictionar ce poate fi si fermecator atunci c\u00e2nd nu fictioneaza istoria rom\u00e2neasca si nu numai. \u00cen \u201eAmintiri din pribegie\u201c, simpaticul \u201eperegrin\u201c pe trei continente este la el acasa. Povesteste, iar noi, chiar si cei ce nu mai suntem tineri, \u00eel ascultam ca pe un bunic care a vazut si a trait multe, chiar daca nu avem cum verifica veridicitatea celor rememorate. Ioan Adam observa \u00eensa corect ca ceea ce displace \u00een povestile lui Neagu Djuvara \u201eeste avansul pe care-l ia \u201eistoricul\u201c \u00een detrimentul memorialistului, pasul \u00eenainte al \u201eboierului\u201c scortos \u00een dauna omului de lume flexibil si curtenitor\u201c. Istoricul risca, astfel, de multe ori, \u00eemi pare rau sa o spun, figura de manelist \u00een materie, chiar daca cu staif \u201eboieresc\u201c. Este suficient sa citesti riguros documentatele precizari, corecturi, puneri la punct ale lui Ioan Adam privind anumite evenimente si personalitati istorice la care se refera adeseori cu nepermisa lejeritate nonagenarul purtat pe la toate televiziunile, radiourile, sindrofiile \u201eacademice\u201c, ca sa te convingi de amatorismul sau gratios. Ma \u00eentreb: unde sunt istoricii nostri profesionisti pe care, totusi, \u00eei (mai) avem? Libertatea de a spune prostii, chiar si cu gratie, nu trebuie tolerata! Am \u00een vedere, fireste, un anumit nivel al intolerantei, adica tot gratioasa\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen prima parte a acestui comentariu privind volumul \u201eAfinitati selective\u201c al lui Ioan Adam remarcam ca ori de c\u00e2te ori scrie despre o carte criticul \u00eencearca si de obicei \u00eei reuseste si un portret al autorului, fie si \u00een c\u00e2teva linii, bazat nu doar pe cartea analizata, ci si pe alte aspecte ale scrisului si… Cite\u0219te mai mult »Afinitati si rezonante (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8563,8537],"class_list":["post-14514","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-afinitati-selective","tag-ioan-adam"],"views":1332,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14514","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14514"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14514\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14514"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14514"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14514"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}