{"id":14511,"date":"2013-01-07T16:04:45","date_gmt":"2013-01-07T14:04:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14511"},"modified":"2013-01-07T16:05:08","modified_gmt":"2013-01-07T14:05:08","slug":"domnul-t","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/domnul-t\/","title":{"rendered":"Domnul T."},"content":{"rendered":"

Traian T. Cosovei, Jurnalul morilor de vant,<\/em> Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 112 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Traian T. Cosovei s-a \u00eentors la marea poezie. Si e decis sa ram\u00e2na la ea. Cu \u201eJurnalul morilor de v\u00e2nt\u201c si-a amintit nivelul de excelenta atins \u00een \u201eNinsoarea electrica\u201c, \u201e1, 2, 3 sau…\u201c, \u201eAer cu diamante\u201c si chiar \u00een \u201eCruciada \u00eentrerupta\u201c. Cartea \u00eel readuce \u00een coasta lui Mircea Cartarescu si a lui Alexandru Musina. Aproape \u00eentreg potentialul sau de inventivitate iese la iveala. Iar rezultatele sunt senzationale. Am \u00eent\u00e2lnit o opera, nu o scriere. Versurile \u00eei apartin unui senior. Nu stiu de ce, aproape doua decenii, s-a \u00eengrijit de o feuda plap\u00e2nda. Si-a amintit ca, \u00eenainte de a fi copilul teribil al optzecismului, este baiatul cel rau al literaturii rom\u00e2ne. Desi accepta concurenta, rareori s-a sinchisit de competitori. Iesind din inertie, si-a dat ar(a)mele pe fata. Iscusinta lui a fr\u00e2nt din nou g\u00e2tul elocintei. Si marinimos cu vorbele, le-a \u00eendreptat cu ajutorul unei gutiere. Si-a amintit de procedeele care sporesc expresivitatea. Despre frumos putem discuta la nesf\u00e2rsit \u00een \u201eJurnalul morilor de v\u00e2nt\u201c. Exista cel putin cincisprezece piese exceptionale: \u201eAmprentele zilei de ieri\u201c, \u201eTratat de fericire aproape perfecta\u201c, \u201ePoemul din pestera\u201c, \u201eOmul de tinichea\u201c, \u201e\u00centoarcerea \u00een timp\u201c, \u201ePoem sub acoperire\u201c, \u201eEu ma g\u00e2ndeam la altceva\u201c, \u201eSimplu poem de dragoste\u201c, \u201eLibertate la \u00eent\u00e2mplare\u201c, \u201eCalatoria de apoi\u201c, \u201eAutostopistul nelinistit\u201c, \u201eCinemateca\u201c, \u201eVis ur\u00e2t\u201c, \u201eVis nedescris \u2013 manuscris\u201c si \u201eO partida de poker\u201c. Fac aceasta observatie \u00eentr-un moment c\u00e2nd volumele tepene de poezie se masoara \u00een functie de versurile antologice. Vorbim la Traian T. Cosovei despre texte dichisite, tantose, sfidatoare, destrabalate, autosubversive, impecabile \u00een retorica lor neserioasa, viguroase ca loviturile de pickhammer.
\nArghezianismul catalic<\/strong>
\nDar principala tehnica de seductie din \u201eJurnalul morilor de v\u00e2nt\u201c priveste oferta intertextuala generoasa. Sigur, titlul trimite la zadarnicie. Dar si la Don Quijote, la himere. \u00cen plus, la instabilitate (amoroasa) si, implicit, la Don Juan. O atmosfera de sf\u00e2rseala domina volumul, ca si cum padisahul, apropiindu-se de senectute, \u00eesi vede viitorul \u00een trecut. Singura avutie economisita este dexteritatea lingvistica. Lasata \u00een seif at\u00e2ta vreme, functioneaza cu dob\u00e2nda. Dincolo de stratul de suprafata, lesne identificabil, sta programul unui scriitor pornit sa scoata lumea din t\u00e2t\u00e2ni prin discurs, asa cum \u00eencerca \u00eentr-una din primele capodopere: \u201eSunt si eu un june\u201c (din \u201eAer cu diamante\u201c). Replica nascocita dupa 30 de ani \u2013 \u201eDespartirea sinelui de sine\u201c (p. 107-108) \u2013 marcheaza deconectarea de la univers. Poezia compenseaza avortonii fatati de realitate. Ca si altadata, frumusetea ram\u00e2ne \u00een stare virtuala, o stare evazionista: \u201eRevin obsesiv vechile meserii ale toamnei \u2013\/ cum ar fi tragerea pe roata ori desprinderea capului.\/ Era la mintea oricui ca trebuia ceva sa se \u00eent\u00e2mple,\/ o nastere a unei noi or\u00e2nduiri de cuvinte.\/ Nimeni nu mai astepta sa vina pe lume femeia\/ pe care s-o cheme, pe numele mic, Dulcineea!\u201c. Paradoxul inserat \u00een citatul anterior arata faptul ca Traian T. Cosovei se \u00eenscrie \u00een categoria inadaptatilor. De la \u00eenceputuri, poezia lui s-a caracterizat prin ilustrarea esecului masculin. Numai ca azi, cuceritorul de femei, de tar\u00e2muri, de estuare, de lozinci si de replici si-a gasit subalternii: \u201eL\u00e2nga cei doi cavaleri ai tristelor figuri\/ ma tineam \u00een picioare\/ Aveam idei iesite la drumul mare.\/ Iar drumul era lung: p\u00e2na la gara\/ si mai departe, p\u00e2na la statia Departare\u201c (ibidem). Din cvinta precedenta nu ar trebui sa extragem nici redundantele, nici mesajul transcendent. Mai util ar fi sa coroboram metrica de influenta argheziana, mutatiile survenite la nivelul structurii idiomatice \u201et\u00e2lhar la drumul mare\u201c si sfera divina sub\u00eenteleasa aici. Am detecta astfel o variatiune dintr-un \u201ePsalm\u201c al autorului \u201eCuvintelor potrivite\u201c (\u201eT\u00e2lhar de ceruri, \u00eemi facui solia\/ Sa-ti jefuiesc cu vulturii Taria\u201c).
\nArghezianismul este o constanta a contributorilor din \u201eAer cu diamante\u201c, \u00eentruc\u00e2t a convenit asocierii \u00eentre oralitate si sinestezii. \u00cen \u201eJurnalul morilor de v\u00e2nt\u201c, preferinta pentru cel mai mare poet rom\u00e2n (!) priveste forma: ritmul, rimele, incandescenta imaginilor, vocabularul rugos, aricios, sc\u00e2rbavnic si guzganic, constiinta damnarii, deprinderea cu gusturile \u00eentepatoare si cu arderea papilelor gustative. Fondul, desi acumuleaza si tematica mistica, si cea periferic-triviala, primeste perfuzii cu ironie. De pilda, puiul de \u00eenger smerit, cerut de mesterul de la Martisor, este \u00eenlocuit de intermediarii calendarului crestin, grandomani si de aceea necredibili: \u201eM-am razg\u00e2ndit: nu mai merg la \u00eent\u00e2mplare.\/ Sunt mare, mama, sunt copil daruit la cararea batuta\/ din care au baut si altii lapte de var si cucuta\/ din copilaria mea muta si sluta.\/ Sunt doar o viata tacuta.\/\/ Pe la sf\u00e2rsitul visului, mi s-a aratat \u00een lumina unui felinar\/ un fel de miner sau drumar\/ din care curgeau toti sfintii de luare aminte:\/ fiecare cu dumicatul sau de cuvinte\/ poruncite de sus.\/\/ Fiecare se credea perdea de apa pe care calcase Iisus\u201c (\u201eCalatoria de apoi\u201c, p. 37). Mitomania zugravitilor \u00een biserici marturiseste tirania prefabricatelor. Traian T. Cosovei \u00eengroasa blestematiile maestrului. Semnaleaza insubordonarea poeziei \u00een fata limbajului oficial. De asemenea, arata cum terminologia pacaleste afectivitatea.
\nC\u00e2nd se \u00eendreapta spre cele lumesti, preia antimodelul Tincai, pe care o updateaza la realitatile contemporane. Tipologia nu s-a perimat. S-au conservat si metodele de lucru. Nici accesoriile vestimentare nu s-au \u00eenvechit. Farmecul poeziei provine din caricaturizarea figurii deja grotesti a precursoarei infame. Senzualitatea prostituatei o apropie mai degraba de Rada. Insinuarea orgiilor aminteste de rusinea trucata a Naratorului din \u201eCraii de Curtea-Veche\u201c. Asumarea pudibonderiei mareste curiozitatea. Aparenta uitare a femeii echivaleaza cu o preteritiune, ilustr\u00e2nd, \u00eenca o data, strategie recurenta din \u201eJurnalul morilor de v\u00e2nt\u201c \u2013 deghizarea memoriei sub imaginatie. Istorisirile de amor sunt demne de rostire: \u201eM-am trezit direct la tine \u00een pat\/ \u00een marsupiul tau de \u00eencuviintari\/ purtai bratari\/ din argintul crud de amenintari,\/ cutitul \u00eentre dinti si steagul pirateresc drept esarfa.\/ Erai o stoarfa\/ care punea apa \u00een vin la ultima benzinarie. Traiai \u00een chirie\/ pe amintiri cu cei trei muschetari,\/ din crize de personalitate \u2013 \u00een mansarda ta \u00een care, dupa ani,\/ nu se mai \u00eent\u00e2mpla niciun fapt de retinut, de aducere aminte,\/ nimic si nimica \u2013\/ te pieptanai cu foarfecele, tipai dupa prietena ta, frica.\/ Te \u00eenfasurai \u00een prosoape de \u00eenduplecari dupa ziua de m\u00e2ine.\/ P\u00e2ine muscata de toti, dumicat, aruncat la c\u00e2ini si la hoti\/\/ Acum vinzi bilete-n tramvai, curva dulce cu margaritar de mai -\/ pentru ca \u00een iunie… iulie o sa-ti vina verisoara gravida, cu coasa pe umar, din Paris ori Hawai\u201c (\u201eVis ur\u00e2t\u201c, p. 69-70). Ca pe Traian T. Cosovei \u00eel preocupa latentele expresive, remarcam \u00een distihul final, unde \u00eengrosarea versului arghezian deriva din schimbarea accentului de pe un c\u00e2mp semantic pe altul. Predecesorul se referea la floarea purtata \u00een par de Rada. Dedat la sicane, urmasul a insistat asupra dificultatilor materiale iminente ale damei de companie. E nevoita sa-si ia si o slujba institutionalizata, dat fiind ca, \u00een cur\u00e2nd, va fi nevoita sa \u00eengrijeasca \u00eenca doua suflete, iar ruda va fi scoasa c\u00e2teva luni, p\u00e2na va naste, din calendarul \u201ecompetitional\u201c. Tot despre polisemie discutam si \u00een cazul celui mai inconsistent pact \u00een cuplu: \u201eTi-am spus vreodata te iubesc\/ macar asa, \u00een amintire?…\/ Probabil mi-era dor de femeile din porturi -\/ femei albe ca vopseaua proaspat data pe prora\/ si uzate ca niste noduri marinaresti…\/ Azi doar pescarusii si delfinii mai sunt fideli…\u201c (\u201eAmprenta zilei de ieri\u201c, p. 8). Devotamentul mamiferelor acvatice nu tine de legam\u00e2ntul erotic. Strofa trebuie decodata ca marturie a \u00eencetarii calatoriilor \u00een zonele maritime. Iubirea marinarilor se confunda cu navigarea.
\nCaragialianismul modelator<\/strong>
\nTot de maiestria deprinsa de la fondatorul \u201eBiletelor de papagal\u201c tin armoniile interne, simetriile tripartite \u00eentre verbe si substantive, interogatiile nerezolvate, frustrarile, pofta de actiune urmata imediat de nehotar\u00e2re. \u00cel despart totusi poncifele (ca \u201eonoare\u201c, \u201emoral\u201c, \u201eprintipuri\u201c) si antifrazele specifice lui I. L. Caragiale. Or, combinatia vitrioleaza: \u201eSa te iubesc? Sa te uit? Sa te omor?\/ Stateam g\u00e2nditor \u00eentre cupe, garoafe, pahare:\/ paream \u00eendragostitul \u2013 razg\u00e2nditul care \u00eei cinstea pe comeseni\/ cu puscociul calibru’ mare…\/\/ Era un han peste dealuri: c\u00e2ini batr\u00e2ni, cale batuta,\/ curve bete si apa statuta \u2013 cucuta\/ care te saruta din departare…\u201c (\u201eOmul de tinichea\u201c, p. 15).
\nInfluenta celui mai mare prozator rom\u00e2n asupra lui este binecunoscuta. Printre efectele ingenioase realizate de Traian T. Cosovei se numara incertitudinea \u00eentre comic si liric. Scenele lacrimogene capata note bascalioase. Protagonistii sunt pretinsa virtuoasa si pacaliciul cu patalama. O pierdere atrage o compensatie. Despartirea de iubita prilejuieste promisiuni de marire. Esecul amoros desteapta arivismul. Re\u00eent\u00e2lnirea descarca tensiunile acumulate si aduce si finalul relatiei blazate. Realitatea factologica a adolescentei contrasteaza cu manevrarea realitatii la maturitate, prin subterfugii si complicitati: \u201eDe pe peron ma priveai plictisita.\/ De la fereastra vagonului pareai neprihanita.\/ Iar eu jucam rolul domnului Goe:\/ cu panglica la bereta, cu bilet clasa a doua ca o parere.\/ Copilul Goe spune: o sa ajung si eu, cur\u00e2nd, la putere.\/ Eram deja dus la parada si prada\/ de negustori grei si iuti de cuvinte…\/ Tocmai pierdusem bereta cu biletul de luare aminte.\/\/ Peste ani, ne-am \u00eent\u00e2lnit pe un amator, incolor si umed cearceaf:\/ de data asta pierdusem biletele de cinematograf\u201c (\u201eVis nedescris \u2013 manuscris\u201c, p. 72). Cred totusi ca, din ratiuni onomastice, rolul lui Goe mi s-ar fi potrivit mie. Dar acesta e un detaliu care nu priveste cartea, spre deosebire de amanuntul filologic ca versul \u201eMila de cine scapa!\u201c se repeta, din imprudenta auctoriala sau din neglijenta redactionala, \u00een trei locuri: \u201eTratat de fericire aproape perfecta\u201c (p. 12), \u201eUltimul tangou la Manila\u201c (p. 35) si \u201eDespartirea sinelui de sine\u201c (p. 107).
\n\u201eJurnalul morilor de v\u00e2nt\u201c curata aerul poeziei lui Traian T. Cosovei. Iar stralucirea se apropie de cea a diamantului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Traian T. Cosovei, Jurnalul morilor de vant, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 112 p.   Traian T. Cosovei s-a \u00eentors la marea poezie. Si e decis sa ram\u00e2na la ea. Cu \u201eJurnalul morilor de v\u00e2nt\u201c si-a amintit nivelul de excelenta atins \u00een \u201eNinsoarea electrica\u201c, \u201e1, 2, 3 sau…\u201c, \u201eAer cu diamante\u201c si chiar \u00een \u201eCruciada… Cite\u0219te mai mult »Domnul T.<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8562,5831],"class_list":["post-14511","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jurnalul-morilor-de-vant","tag-traian-t-cosovei"],"views":1684,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14511","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14511"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14511\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14511"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14511"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14511"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}