Pentru \u00eenceput, municipalitatea din Lens a considerat ca nu poate lasa de izbeliste locul de unde porneau galeriile miniere, acum, \u00eenchise. Tocmai de acolo a \u00eenceput proiectul cultural. Exact pe locul fostei mine a fost proiectata cladirea noului muzeu. Mina de carbuni, deschisa \u00een 1849, a fost \u00eenchisa \u00een 1990. Orasul a intrat \u00een criza. Populatia a saracit, magazinele si restaurantele au \u00eenceput sa se \u00eenchida si ele; ultimul cinematograf a tras cortina \u00een 1999. Somajul a crescut \u00eentr-un ritm galopant, iar afacerile mergeau din ce \u00een ce mai prost. Orasul avea nevoie de investitii. Spre deosebire de edilii rom\u00e2ni, de toate nationalitatile, care par a fi legati la ochi, cei din Lens au \u00eenteles ca salvarea lor le-ar putea veni dinspre cultura. Dupa c\u00e2tiva ani de cautari, pentru cea mai buna solutie, \u00een noiembrie 2004, guvernul Jean-Pierre Raffarin a anuntat ca orasul a fost ales pentru un proiect-pilot, menit sa le aduca avantaje tuturor: crearea unei \u201eantene\u201c a Luvrului la Lens. Pentru localitate, avantajul era clar: dintr-o data un mare oras, lipsit de orice atractie culturala, avea ceva ce nu exista \u00een nici o alta mare municipalitate franceza: o sectie a Luvrului! Dar si muzeul parizian avea (si are) ceva de c\u00e2stigat de aici\u2026
\nCu c\u00e2t un muzeu este mai mare, cu at\u00e2t procentul de obiecte expuse, din totalul bunurilor culturale detinute, este mai mic. Pentru oricare muzeu departamental, regional sau national, aceasta este o problema extrem de dificil de solutionat. Spatiile de depozitare se restr\u00e2ng de la o zi la alta, muzeografilor le vine tot mai greu sa faca o selectie obiectiva, iar, \u00een muzeele cu un management defectuos (nu neaparat actual; poate sa fie si unul mostenit de cel putin 10 ani!), orice excursie prin depozite echivaleaza cu o cercetare arheologica: niciodata nu stii peste ce poti sa dai!… Asadar, pentru Luvru, a scapa de povara unor obiecte este un motiv de celebrare, nu de tristete.
\nGuvernul francez a investit la Lens, prin urmare, sprijinind orasul aflat \u00een dificultate, dar si pentru a deschide o noua linie de politica \u00een domeniul culturii, linie ce urmareste descentralizarea activitatilor institutiilor publice de cultura nationale prin vocatie si importanta, dar concentrate aproape exclusiv asupra capitalei, \u00een practica. Meritul adoptarii acestei politici de descentralizare apartine unui ministru al Culturii si Comunicarii (Jean-Jacques Aillagon, aflat \u00een functie \u00eentre 2002\u20132004) caruia si noi, rom\u00e2nii, \u00eei datoram ceva (aducerea la Bucuresti, la initiativa ministrului de atunci al Culturii si Cultelor, Razvan Theodorescu, a primului blockbuster muzeal, expozitia Umbre si lumini). Renaud Donnedieu de Vabres, ministrul care i-a succedat lui Aillagon si care a si vernisat expozitia de la Bucuresti, a avut de ales \u00eentre sapte, apoi, sase orase care sa poata primi \u201eantena\u201c Luvrului. Decizia a fost favorabila Lensului \u2013 decizie sprijinita si de directorul \u00een functie (si acum) al muzeului parizian, Henri Loyrette, un om care crede sincer \u00een rolul democratizator si binefacator al culturii.
\nAccentuez faptul ca, totusi, initiativa salvarii Lensului prin cultura i-a apartinut chiar primariei locale, fiind rodul unei g\u00e2ndiri strategice a edililor; guvernul nu a facut altceva dec\u00e2t sa dea o m\u00e2na de ajutor. Merita subliniat si ca, dintre toate institutiile de cultura, decidentii politici au ales muzeul \u2013 nu cinematograful (desi nici o sala nu mai exista \u00een oras), nu biblioteca, nu sala de concerte, teatrul sau circul; si asta, pentru ca solutia construirii unui muzeu, ca investitie majora, pentru reconvertirea unei zone dezindustrializate si saracite \u00eentr-un magnet pentru turisti si, \u00een consecinta, \u00een transformarea sa \u00eentr-un adevarat fitil menit sa reaprinda boom-ul economic, este o solutie deja verificata. Probabil ca, \u00een Rom\u00e2nia, municipalitatea, cu un generos sprijin parlamentar, ar fi ales sa construiasca un stadion pentru fotbal sau o catedrala; din fericire pentru francezi, modelul orasului Bilbao este, acolo, mai cunoscut dec\u00e2t cel al oricarui oras rom\u00e2nesc.
\nA construi un muzeu (mai ales daca acest lucru se \u00eent\u00e2mpla, asa cum este cazul la Lens, deasupra unui fost put minier) nu presupune doar un simplu proiect de arhitectura pentru reconvertirea unei cladiri cu valoare de patrimoniu (aceasta este o alta fantoma care b\u00e2ntuie mintile mai tuturor celor cu responsabilitati politice din Rom\u00e2nia: un muzeu ar trebui amplasat, dupa ei, doar \u00eentr-un monument istoric). Dimpotriva, la Lens, cladirea a fost localizata \u00een mijlocul unui imens parc (pe 20 de hectare s-au plantat mai mult de 32.000 de arbori si arbusti), realizat special pentru a pune \u00een valoare noua cladire a muzeului, proiectata, dupa un concurs international, de un consortiu japonezo-american. Ansamblul muzeal este compus, de fapt, din cinci cladiri \u00eenvecinate, care adapostesc sali pentru expozitii temporare si pentru o expozitie numita semipermanenta \u2013 care este alimentata si \u00eennoita, anual, din colectiile muzeului-mama.
\nConstructia muzeului a \u00eenceput abia la 4 decembrie 2009 (au existat probleme cu alegerea antreprizei de constructii) \u00een prezenta lui Fr\u00e9d\u00e9ric Mitterrand, pe atunci ministru al Culturii. Constructorul a promis ca va face astfel \u00eenc\u00e2t, peste exact trei ani, muzeul sa fie inaugurat. Si, \u00eentr-adevar, la 4 decembrie 2012, presedintele Hollande, actualul ministru al Culturii, Aur\u00e9lie Filippetti, precum si toti predecesorii ei, de la Jack Lang \u00eencoace (un gest foarte elegant, pe care nu l-am observat la omologii rom\u00e2ni ai ministrei franceze, indiferent daca este vorba despre portofoliul Culturii sau despre cel al Industriilor: invitarea, la marile evenimente, a predecesorilor ministeriali, chiar si a celor din partide adversare celui aflat la putere), au inaugurat muzeul.
\nMuzeul a dus deja la scaderea somajului, prin angajarea unor persoane din zona si a atras alte investitii, \u00een drumuri, facilitati, hoteluri, diverse elemente de infrastructura turistica etc. Fiind foarte apropiat de granita cu Belgia, este sigur ca va beneficia si de turisti de peste frontiera.
\nEfortul pe care \u00eel fac autoritatile franceze nu este de neglijat. P\u00e2na la 4 decembrie 2013, accesul \u00een muzeu va fi gratuit; deci, \u00eentr-o zona, oricum saracita, nu se asteapta ca povara bugetara a muzeului sa fie refinantata din biletele de intrare. Vizitatorii vor avea ce vedea. \u00cen fiecare an, o cincime din expozitie va fi re\u00eennoita. Unele dintre piese ram\u00e2n, de pe acum, cinci ani. \u00centre ele, celebrul tablou al lui Delacroix Libertatea conduc\u00e2nd poporul. Asa \u00eenc\u00e2t, daca v-ati planificat sa vedeti aceasta p\u00e2nza, \u00een urmatoarea jumatate de deceniu, va trebui sa faceti un drum p\u00e2na la Lens.
\nCe mi se pare semnificativ \u00een toata aceasta poveste este ca, pentru Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta, a fi institutie de rang national (iar lucrul are importanta, mai ales, pentru muzee), \u00eencepe a \u00eensemna ca este necesar ca acea institutie sa fie prezenta pe tot teritoriul tarii. Este o atitudine corecta, mai ales, fata de cetateni. Imaginati-va ca marile muzee bucurestene ar putea sa \u00eesi deschida filiale \u00een judete precum Gorj, Vaslui, Tulcea, Botosani, Bacau, Alba sau Hunedoara (asadar, nu neaparat \u00een Timis, Cluj, Iasi sau Constanta!). Eu cred ca, \u00een pofida tuturor prejudecatilor, ele s-ar bucura de succes pe plan local, iar muzeele ar putea, pe aceasta cale, sa \u00eesi rezolve problema lor permanenta: aceea a spatiilor de depozitare pentru obiectele care nu intra \u00een expoziitile din sediul central. Sa fie doar un vis?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru \u00eenceput, municipalitatea din Lens a considerat ca nu poate lasa de izbeliste locul de unde porneau galeriile miniere, acum, \u00eenchise. Tocmai de acolo a \u00eenceput proiectul cultural. Exact pe locul fostei mine a fost proiectata cladirea noului muzeu. Mina de carbuni, deschisa \u00een 1849, a fost \u00eenchisa \u00een 1990. Orasul a intrat \u00een criza.… Cite\u0219te mai mult »Muzeul marii comunitati (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14505","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1195,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14505","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14505"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14505\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14505"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14505"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14505"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}