{"id":145,"date":"2009-11-26T15:20:56","date_gmt":"2009-11-26T13:20:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=145"},"modified":"2009-11-26T15:20:56","modified_gmt":"2009-11-26T13:20:56","slug":"misionarii-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/misionarii-ii\/","title":{"rendered":"Misionarii (II)"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong><em>Aripa locala a Bisericii lui Isus Christos a afintilor din Zilele din Urma, stiuta printre localnici cu numele de \u201eBiserica mormonilor\u201c se afla intr-o casa boiereasca batr\u00e2na de aproape o suta de ani, intr-unul din cartierele vechi ale fostului t\u00e2rg provincial, l\u00e2nga una din pietele lui mari. In jur sunt alte case, unele la fel de batr\u00e2ne si altele mai tinere si ce a mai ramas din hanul la care trageau pe vremuri, inaintea comunistilor, t\u00e2rgovetii. In casa aceea mergeam la petreceri in liceu, la un coleg si bun prieten a carui mama, pesemne din cauza ca profesa meseria de medic pediatru, avea si trecere, si intelegere catre copii, fie ei si adolescenti si pusi pe sotii. <\/em><\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Cladirea are doua corpuri care, desi lipite, sunt in fapt doua locuinte separate. Intr-una inca mai sta doamna doctor, cu intrarea in fundul curtii si o usa alba de termopan. La strada, cu o usa frumoasa din lemn cu geamuri dreptunghiulare se afla biserica. Duminica dimineata, la zece, se str\u00e2ng enoriasii pentru slujba. Ma duc si eu, dupa int\u00e2lnirea cu sora B. si sora G., una din America si cealalta din Anglia, pe strada mare a orasului, cu c\u00e2teva zile in urma, c\u00e2nd reusisera sa-mi at\u00e2te curiozitatea despre cine sunt, ce fac si cum traiesc in Romania.<br \/>\nIn vestibul, dupa usa de la intrare, sta unul dintre misionari, un baiat de vreo douazeci de ani, in camasa alba calcata impecabil, pantaloni de costum si cravata. Da pliante cu programul slujbei din ziua respectiva: doi vorbitori, trei imnuri si numele celor care vor c\u00e2nta si, respectiv, acompania la pian. Baiatul se uita z\u00e2mbind la mine si curios \u2013 o fata noua si necunoscuta \u2013 dar nu ma intreaba nimic. Il intreb eu daca sora B. si sora G. vor veni in ziua aceea si imi raspunde vesel ca da, sigur, trebuie sa apara in orice moment.<br \/>\nMa indrept inspre incaperea larga de marimea a doua sufragerii obisnuite. In prima parte, cea de l\u00e2nga usa, sunt asezate scaune pliante, desfacute, cu c\u00e2te o carte neagra pe fiecare si un culoar de trecere in mijloc. In cealalta parte, inspre fereastra, se afla o pianina electrica rezemata de perete, o masa si un pupitru inalt.<br \/>\nOamenii incep sa forfoteasca si ma uit curioasa la ei: misionarii, toti baieti, sunt foarte tineri, p\u00e2na in douazeci si cinci de ani si toti americani. Au fetele si hainele scrobite si lucitoare. Plesnesc de sanatate, bunastare, o pace interioara ce pare de neinteles si voiosia aceea ce pare de-a dreptul idioata europenilor cu gusturi ceva mai cinice si retinute. Enoriasii rom\u00e2ni sunt, prin contrast, la polul opus. Majoritatea (si nu sunt foarte multi, poate vreo zece-cincisprezece) au fete trase si obosite. Par optimisti, insa sunt imbracati in haine bune si stau cu totii cu capul sus si, am eu senzatia pe moment, cu o vaga nuanta de infruntare in corp, de parca s-ar teme sa nu iasa de undeva cineva care sa-i critice si sa-i judece.<br \/>\nNu ma intreaba nimeni nimic, ci se uita doar si z\u00e2mbesc incurajator si primitor, p\u00e2na apar in sf\u00e2rsit si cele doua surori. aunt surprinse sa ma vada acolo, dar se bucura si ma pupa fiecare pe am\u00e2ndoi obrajii, cum face lumea pe la noi.<br \/>\n&#8211; Ma bucur sa te vad aici! imi z\u00e2mbeste sora B., americanca, cea mai volubila dintre cele doua fete, cu accentul ei puternic, dar un limbaj impecabil. aunt am\u00e2ndoua imbracate frumos, dar obisnuit, cu ecusoanele in piept.<br \/>\nMa tem sa nu inteleaga gresit motivul pentru care am venit la slujba. Nu stiu foarte multe despre ei, dar in cele c\u00e2teva zile care au trecut de la int\u00e2lnire am vorbit cu diversi amici si cunostinte. Verdictul a fost in mare parte negativ. \u201eaunt nebuni!\u201c, spunea unul. \u201eNiste descreierati,\u201c zicea alta. \u201eCum sa te duci asa pe strada la oameni\u2026 Sa ai grija ca nu mai scapi de ei!\u201c Am fost avertizata chiar ca practica, precum guvernul american in cele mai negre teorii ale conspiratiei, mesaje subliminale si ca, odata intrat in cercul lor, erai in pericol de a nu mai iesi, ba chiar te obligau sa dai si bani, p\u00e2na la zece procente din venit. Frica nu imi era de nimic din toate lucrurile astea care nu faceau dec\u00e2t sa ma amuze si sa ma minuneze, fiindca oameni cu carte, auzind de mormoni, regresau brusc in stadiul de om superstitios cu frica de zei, de parca nu intelegeau cum se face focul. Dar nici nu doream sa dau o impresie falsa cum ca as cauta o convertire, oricat mi-ar fi placut sa particip, cu titlu de cercetare antropologica, la un asemenea proces.<br \/>\n\u2013 As vrea sa va intreb ceva, le spun si incerc sa pun intrebarea z\u00e2mbind si intr-un fel c\u00e2t mai putin amenintator. As dori sa scriu un articol despre voi si despre biserica si vreau sa stiu daca sunteti de acord.<br \/>\nae uita una la cealalta si sunt surprinsa sa constat ca nu le socheaza intrebarea si nici nu le pune in defensiva. ae uita doar curioase la mine, par\u00e2nd a astepta detalii.<br \/>\n\u2013 Oamenii din Rom\u00e2nia stiu destul de putine despre voi, continui, incerc\u00e2nd sa lamuresc problema si pentru ele si pentru mine. As vrea doar sa particip la c\u00e2teva evenimente la biserica, sa vorbesc cu voi si sa va pun c\u00e2teva intrebari, poate sa vorbesc si cu c\u00e2tiva membri ai bisericii\u2026<br \/>\nae uita din nou una la cealalta si dau din umeri. aora B. z\u00e2mbeste.<br \/>\n\u2013\u00a0 aigur ca da, zice, noi nu avem nimic impotriva, dar trebuie sa intrebam pe superiorul nostru.<br \/>\nAh\u2026 ca in orice organizatie exista si un superior si, posibil, ba chiar probabil, un secretar de presa \u2013 sau de relatii cu publicul. aunt putin dezamagita fiindca nu cred ca raspunsul va veni pozitiv.<br \/>\n\u2013 Dar as putea sa stau astazi la slujba? intreb, g\u00e2ndindu-ma ca macar si asta ar fi o experienta interesanta.<br \/>\n\u2013 Oo, sigur! imi raspund si ne gasim rapid locuri pentru slujba care e pe cale sa inceapa.<br \/>\nUn \u201ev\u00e2rstnic\u201c, dupa cum sunt numiti membrii botezati si deplini ai bisericii (aveam sa aflu mai t\u00e2rziu ca exista si simpatizanti si ceea ce ei numesc \u201einvestigatori\u201c, adica persoane care nu sunt inca pregatite sa adere, dar vin sa culeaga informatii si sa poarte discutii), ia cuv\u00e2ntul si deschide ceremonia. Este imbracat ca toti ceilalti si o intreb in soapta pe sora B. daca \u201ela ei\u201c exista preoti, asa cum exista in, de exemplu, Biserica Ortodoxa. Imi raspunde ca oricare v\u00e2rstnic poate sa tina slujba de duminica \u2013 sau orice ceremonie de altfel si nu are nimeni statut special.<br \/>\nDupa cele c\u00e2teva cuvinte de deschidere urmeaza un imn. aora G. merge in fata congregatiei. Unul dintre baietii misionari o acompaniaza la pianina electrica. Intreaga adunare deschide cartile de imnuri si toata lumea incepe sa c\u00e2nte. aora G. dirijeaza ca la cor, tin\u00e2nd ritmul cu m\u00e2na dreapta, unduind-o frumos si elegant in aer.<br \/>\nCam asa decurge slujba de duminica: un vorbitor, rom\u00e2n sau american, urmat de un imn pe care il c\u00e2nta intreaga adunare. Cei de la pupitru vorbesc cu convingere despre faptul ca ei stiu, stiu ca Biserica lui Isus Cristos a afintilor din Zilele din Urma este cea adevarata si despre experientele lor personale, ca au primit marturie (cuv\u00e2nt repetat adesea) si ca glasul lui Dumnezeu, vorbind cu fiecare in parte, ii indruma in viata, fie prin interiorul lor ca oameni fie prin cuvintele din cartile sfinte.<br \/>\nLa sf\u00e2rsit, unul dintre baietii americani trece prin multime de doua ori duc\u00e2nd de fiecare data c\u00e2te o tava \u2013 prima cu bucati mici de p\u00e2ine si a doua, speciala, cu niste paharute c\u00e2t un degetar umplute cu apa. Oamenii iau p\u00e2inea si apa si le inghit, fiecare cu g\u00e2ndurile lui. Atmosfera mi se pare relaxata si, cumva, jucausa \u2013 poate din cauza ca misionarii sunt mai multi ca numar dec\u00e2t membrii congregatiei locale si mai toti baieti. Nu vad sa se inchine cineva si, de altfel, nu exista nici macar o cruce in incapere, daramite o icoana. Este un loc c\u00e2t se poate de obisnuit si daca cineva ar privi din afara, fara sa auda, ar putea crede ca evenimentul este vag corporatist.<br \/>\nDupa slujba urmeaza scoala de duminica. Ne adunam vreo zece oameni intr-una din incaperile mai mici. Dezbaterea este pe o tema aleasa din Cartea lui Mormon \u2013 una din cartile lor sfinte despre care nu stiu nimic.<br \/>\n\u2013 Ce anume ne spune scriptura in\u2026 intreaba unul dintre misionari, aleg\u00e2nd un pasaj pe care il citeste cu voce tare.<br \/>\nUn batr\u00e2n cu doi dinti in gura si o figura amuzanta se ridica, isi cere scuze de intrerupere si purcede sa explice foarte repede necazurile pricinuite bietei Rom\u00e2nii de catre comunisti, foametea si neajunsurile si cum in politica, la ora actuala, sunt mai multi hoti ca inainte.<br \/>\nAmericanii se uita politicosi la el, neinteleg\u00e2nd ce zice.<br \/>\n\u2013 Ah\u2026 ofteaza sora B., imi pare rau ca a venit d\u00e2nsul. Mereu tine discutiile pe loc\u2026<br \/>\nIl mai lasa sa spuna c\u00e2te una, alta p\u00e2na ce unul dintre membrii rom\u00e2ni, iritat, ii zice sa taca si sa asculte la fratii americani care au ceva de predat. Aflu, in soapta, ca batr\u00e2nul nu e membru al bisericii, ci vine doar din c\u00e2nd in c\u00e2nd sa ceara bani sau de m\u00e2ncare, iar domnul care l-a intrerupt a venit la biserica pentru ca a avut un vis ce il indruma catre aceasta cale.<br \/>\nDiscutiile se intind timp de o ora care trece foarte repede si la sf\u00e2rsitul careia mi se inv\u00e2rte capul fiindca, desi vorbesc rom\u00e2na, am senzatia ca folosesc o alta limba. Imi fac o notita mentala sa caut mai multe informatii despre ei si despre credintele lor si imi iau la revedere cordial, las\u00e2ndu-i numarul de telefon sorei B. si sper\u00e2nd sa primesc in cur\u00e2nd raspuns in privinta unui interviu. Raspunsul a venit aproape de sf\u00e2rsitul saptam\u00e2nii cu pricina, c\u00e2nd abandonasem deja ideea si credeam ca, nedorind publicitate negativa, \u201eseful\u201c a hotar\u00e2t sa nu dea voie misionarelor sa vorbeasca liber cu o persoana ce scrie la vreo revista.<br \/>\n&#8211;\u00a0 Poti sa vii sa ne vizitezi c\u00e2nd vrei, imi zice sora B. si stabilim o zi si o ora saptam\u00e2na urmatoare c\u00e2nd ne vom int\u00e2lni toate trei (aveam sa aflu ca misionarii nu umbla niciodata singuri, ci doar cu partenerul care le este desemnat pe perioada stagiului) la\u2026 biserica pentru o discutie mai lunga si categoric relaxata.<br \/>\n&#8211;\u00a0 Ce stii de chiriasii tai mormoni? il intreb pe bunul meu amic la telefon, spun\u00e2ndu-i tarasenia si incerc\u00e2nd sa culeg informatii despre ei.<br \/>\n&#8211;\u00a0 Ca sunt cei mai buni chiriasi pe care i-am avut vreodata, imi raspunde. Platesc cu un minut inainte de termen, nu beau, nu fumeaza si nu fac petreceri. Ce-as putea sa vreau mai mult?<br \/>\nIar doamna doctor, inca locuind in casa din spate, se simte constant in siguranta cu ei.<br \/>\n(va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Aripa locala a Bisericii lui Isus Christos a afintilor din Zilele din Urma, stiuta printre localnici cu numele de \u201eBiserica mormonilor\u201c se afla intr-o casa boiereasca batr\u00e2na de aproape o suta de ani, intr-unul din cartierele vechi ale fostului t\u00e2rg provincial, l\u00e2nga una din pietele lui mari. In jur sunt alte case, unele la fel&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/misionarii-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Misionarii (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[59,57,58],"class_list":["post-145","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-biserica-lui-isus-cristis-a-afintilor-din-zilele-din-urma","tag-maria-elis","tag-misionari"],"views":3109,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/145","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=145"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/145\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=145"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=145"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=145"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}