Consecvent \u00een ideea de a aduce valente noi unor vechi productii proprii, Andrei Serban a reluat la Opera Nationala Rom\u00e2na Iasi, mai \u00eent\u00e2i \u201eIndiile galante\u201c de Rameau, iar acum \u201eTroienele\u201c dupa Euripide, parte a \u201eTrilogiei antice\u201c, cunoscuta din spectacolele Teatrului National din Bucuresti, de la \u00eenceputul anilor ’90. Si a reusit, o data \u00een plus, o performanta fabuloasa, \u00een care noutatea a fost distribuirea \u00een roluri a unor artisti de opera \u00een locul celor de teatru. Desfasurat \u00een mare cheie tragica, spectacolul lui Andrei Serban a cotropit spiritul, l-a bulversat, a dat frisoane… iar finalul liric, cu simbolicele unduiri molcome ale femeilor troiene plecate pe mare si absorbite de grecii cuceritori, a plimbat apoteotic g\u00e2ndul catre puterile spiritului ce nu pot fi \u00eenfr\u00e2nte, indiferent daca fiintele ce le poseda sunt transmutate catre alte civilizatii.<\/p>\n
Asadar, suntem la sf\u00e2rsitul razboiului troian, alaturi de Hecuba \u2013 vaduva regelui Priam, profetesa Cassandra \u2013 cea niciodata crezuta, Andromaca \u2013 vaduva eroului Hector, frumoasa Elena \u2013 cauza directa a razboiului, Menelaus \u2013 umilitul ei sot, copilul-rege Astianax, fantoma lui Ahile… si, \u00eenconjur\u00e2ndu-ne, de femeile troiene, de soldatii greci. Exista printre noi, existam printre ei, actiunea primei parti se desfasoara pe scena, \u00een spatele cortinei \u00eenchise si \u00een culise, mix\u00e2nd eroi mitologici si spectatori. Traim alaturi de personajele tragediei, devenim parte a lor, muzica ne inunda, vocile rezoneaza direct \u00een sufletele noastre, suntem busculati de evenimente si \u2013 la propriu \u2013 de eroi. Trepidam, participam la trama, femeile troiene si soldatii greci \u00eesi fac loc prin mijlocul nostru, cei prezenti si ad\u00e2nc implicati.
\nCadrajele concepute de Andrei Serban sunt de o forta rara: procesiunea trista a femeilor troiene, pasul implacabil al soldatilor, invocatiile Hecubei, lamento-ul si supliciul Cassandrei, molestarea vulgarei Elena, cutremuratoarea scena a violului aceleiasi Elena de catre un monstru animalic, decapitarea vinovatei (simbolul unui topor rosu la g\u00e2tu-i, \u00een strigatele demente ale multimii care parca ne asediaza), uciderea lui Astianax, mai apoi aparitia salbatica a duhului lui Ahile… Si, dintr-o data, cortina se ridica si splendoarea salii Operei din Iasi ne apare stralucitoare \u00een fata, ca un pandant al \u00eentunecatelor locuri ale primei parti. Trecem \u00een stal pentru cea de-a doua si cugetam profund asupra trecutelor \u00eent\u00e2mplari rascolitoare. (G\u00e2ndul alegerii spatiilor scenice si al light-design-ului \u00eei apartine tot lui Andrei Serban.)
\n\u00cen spectacolul pe care marele regizor rom\u00e2n \u00eel propune la Iasi, teatrul si muzica sunt integrate total. Compozitoarea americana Liz Swados s-a inspirat din sonurile unor mituri tragice afro-asiatice sau balcanice. Andrei Serban spune ca la repetitii le-a dat interpretilor sa asculte bocete maramuresene. Partitura contine monodii, ritmuri obsedant-repetitive, adesea sincopate, declamatii, t\u00e2nguiri, sonuri c\u00e2teodata atonale, batai de tobe, soapte, suieraturi. O muzica importanta pentru derularea actiunii, deloc ilustrativa, ci creatoare de expresivitate \u00een replici, creatoare de atmosfera, parte a intrigii. Prin vocile cultivate \u00een emisie specifica, spectacolul a capatat o dimensiune noua si teatrul cu muzica a glisat \u00een directia operei. \u201eTroienele\u201c la Iasi cu glasuri venite din spatiul liric a fost un c\u00e2stig.
\nDirectia muzicala si orchestratia au fost semnate de Lucian Maxim, percutionist caruia i s-a adaugat un grup de instrumentisti cu doi flauti, doi corni, un clarinet, un trombon si, evident, percutie, suficient pentru a ne penetra mintile si inimile. Remarcabila ideea c\u00e2ntului de flaut \u00een scena Dansatoarei pe panta din partea secunda. Merita descrisa \u00een cuvinte sarace: dans ritual pe care balerina Mizuka Suzuki \u00eel interpreteaza cobor\u00e2nd cu corpul lipit de o panta cu trepte de sprijin, t\u00e2r\u00e2ndu-se \u00eencet, \u00eencet, alunec\u00e2nd \u00een pozitii inedite, niciuna asemanatoare una cu alta, \u00een contorsiuni superbe. Obligatoriu notez numele maestrei de balet, Dorina Cotorobai. Nu trebuie uitate si performantele Corului Operei, al Corului de copii, dirijor Raluca Zaharia, singurul nume de maestru de cor mentionat \u00een caietul-program, alaturi de Lucian Maxim si Traian Hurdumeac, responsabili cu pregatirea muzicala.
\nTextul c\u00e2ntat si declamat este \u00een limba greaca veche, idiom disparut, din care recunoastem fugar doar nume de eroi. Cu at\u00e2t mai genial este felul \u00een care c\u00e2ntaretii traiesc muzica sprijinita pe vorbe intraductibile. Suportul vine din explicatiile actiunii, iar sprijinul prin accentuarea vocalelor sau muscatura consoanelor. Frazele c\u00e2ntate capata sens dramaturgic, tragic sau liric, intonatiile dau expresivitate. Trairea pura, venita din sunet, transfigurarea, iata marile realizari ale c\u00e2ntaretilor-actori. Cu tot efortul pe care a trebuit sa-l investeasca \u00een declamatii sau interjectii.
\nEste locul de a numi minunatii interpreti ai premierei: Laura Scripcaru (Hecuba), Andreea Chinez (Cassandra), Ana Maria Donose Marcovici (Andromaca), Cristina Talamaciu (Elena), Jean-Kristof Bouton (Ahile), Octavian Dumitru (Menelaus), Marcu Serbanuta (Astianax), Victor Zaharia (Urs), Alexandru Savin (Soldatul bun), Dana Ciocan (Atena) si altii. Ei, coristii, dansatorii si actorii au jucat \u00een frumoasele costume ale Doinei Levintza \u00een care decoratiunile vestimentare au dat stralucire uniformitatii.
\nRezonanta spectacolului iesean cu \u201eTroienele\u201c lui Andrei Serban persista \u00een suflet si g\u00e2nd. Impulsioneaza la re-vizionare. Bine ar fi si la Bucuresti!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Consecvent \u00een ideea de a aduce valente noi unor vechi productii proprii, Andrei Serban a reluat la Opera Nationala Rom\u00e2na Iasi, mai \u00eent\u00e2i \u201eIndiile galante\u201c de Rameau, iar acum \u201eTroienele\u201c dupa Euripide, parte a \u201eTrilogiei antice\u201c, cunoscuta din spectacolele Teatrului National din Bucuresti, de la \u00eenceputul anilor ’90. Si a reusit, o data \u00een plus,… Cite\u0219te mai mult »\u201eTroienele\u201c, spectacol bulversant la Opera din Iasi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8559,8560],"class_list":["post-14498","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-troienele","tag-andrei-erban"],"views":3741,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14498","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14498"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14498\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14498"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14498"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14498"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}