{"id":14489,"date":"2013-01-07T15:54:07","date_gmt":"2013-01-07T13:54:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14489"},"modified":"2013-01-07T15:54:25","modified_gmt":"2013-01-07T13:54:25","slug":"o-nesfarsita-asteptare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-nesfarsita-asteptare\/","title":{"rendered":"O nesfarsita asteptare"},"content":{"rendered":"

Amos Oz, Muntele sfatului rau,<\/em> traducere din ebraica si note de Any Shilon, Humanitas Fiction, 2012, 238 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Seria de autor Amos Oz a Editurii Humanitas s-a \u00eembogatit substantial \u00een ultimii ani, traduse fiind \u00een limba rom\u00e2na unele dintre cele mai importante titluri ale scriitorului israelian. Dupa volumele \u201ePoveste de dragoste si \u00eentuneric\u201c, \u201eRime despre viata si moarte\u201c, \u201eSa nu pronunti: noapte\u201c, \u201eDeodata \u00een ad\u00e2ncul padurii\u201c, \u201eOdihna desav\u00e2rsita\u201c, \u201eCutia neagra\u201c, \u201eScene de viata campestra\u201c si \u201eCum sa lecuiesti un fanatic\u201c, a aparut de cur\u00e2nd si un volum de nuvele \u2013 \u201eMuntele sfatului rau\u201c, care nu doar completeaza universul prozastic al lui Amos Oz, ci \u00eel si extinde, demonstr\u00e2nd \u2013 daca mai era nevoie \u2013, capacitatea scriitorului israelian de a concentra naratiunea. Pe ultima coperta a romanului, se evidentiaza cuvintele lui Oz pe care Denisa Comanescu a reusit sa le obtina special pentru cititorii rom\u00e2ni, prin care este sugerata afinitatea existential-istorica a popoarelor: \u201eO carte despre interregn, despre amurgul unei epoci si rasaritul alteia. O carte despre anxietati profunde, dar si despre mari sperante. Cred ca fiecare cititor rom\u00e2n care a trait printr-o experienta marcata de o schimbare istorica majora sau a suportat consecintele acesteia se poate regasi \u00een carte\u201c.
\nCele trei nuvele din volum \u2013 \u201eMuntele sfatului rau\u201c, \u201eDomnul Levi\u201c si \u201eDoruri\u201c \u2013 au ca fundal istorico-social acel Israel din timpul si de dupa al Doilea Razboi Mondial \u00een care vin plini de sperante evreii emigranti din Europa de Est. De fapt, spatiul este reprezentat de suburbiile orasului unde se str\u00e2nge o lume pestrita: doctori, cercetatori, muncitori si mai ales copii \u2013 uniti cu totii de asteptare. O asteptare disperata, caci dincolo de drama istorica, fiecare personaj al lui Oz este surprins travers\u00e2nd crize profunde. Toti devin exilati ai propriilor existente. \u00cencremenirea oamenilor \u00een asteptare este accentuata si de ritmul lent al naratiunilor. Nimic maret nu se \u00eent\u00e2mpla, gesturile si \u00eent\u00e2mplarile sunt marunte. \u00cen schimb, totul este tragic. Dorita si asteptata nu este dec\u00e2t ziua rafuielii, a victoriei. Fie copii, fie adulti, cu totii urzesc planuri \u00eempotriva arabilor, caz\u00e2nd pe nesimtite \u00een plasa fanatismului, \u00eempotriva caruia Oz s-a pronuntat de nenumarate ori si care, \u00een viziunea sa, \u00eembraca cele mai perfide si aparent inocente forme.
\nCele trei texte, desi cu univers propriu, formeaza un triptic, un tot unitar, nu doar prin fundalul Ierusalimului \u00eempartit \u00eentre evrei si arabi, ci si prin personaje \u2013 viziunea copiilor fiind esentiala \u2013 si prin elementele autobiografice, toate ideile politice si proza lui Oz fiind nascute din experienta teribila a propriei vieti. Ca si \u00een cazul propriei familii (tatal exilat din Lituania, mama din Ucraina), personajele sale nu reusesc sa se regaseasca, transform\u00e2ndu-si viata \u00eentr-un \u201emeniu introspectiv\u201c, amestec de melancolie si singuratate. Si \u00een aceste nuvele, lupta dintre dreptate si dreptate sau dintre greseala si greseala, dintre dorinta de a controla si capacitatea de a accepta senin alteritatea ocupa un loc important.
\n\u00cen primele doua nuvele, viziunea este a copilului, care, ca si parintii sai, \u00eencearca sa gaseasca un sens \u00een haosul din jur, dar, ca si cei mari, sufletul i se umple cu aceeasi ura \u00eempotriva arabilor. Jocurile copilariei se transforma \u00een strategii de anihilare a dusmanului, iar jucariile \u00een recuzita soldatilor. Este tinut departe de comploturi de catre parinti, dar \u00een linistea jocurilor sale singuratice, \u00eentelege ca acesti parinti crispati \u00een jurul certitudinii ca stiu totul se \u00eencadreaza \u00een aceeasi categorie a fanaticilor despre care \u00eei auzise discut\u00e2nd.
\n\u00cenceputul primei nuvele sta sub semnul fricii, al terorii ce strabate subteran toate vietile: \u201eEra \u00eentuneric. \u00cen bezna, o femeie a spus: Nu mi-e teama. Un barbat i-a raspuns: Ti-e frica. Iar alt barbat a zis: Liniste\u201c. Lumini slabe, liniste, soldati englezi cu berete rosii, \u00eenarmati cu pusti automate, c\u00e2ntece rusesti pline de nostalgie \u2013 toate pentru a sarbatori un an de la victoria aliatilor \u2013 Marea Britanie si Miscarea sionista. O victorie paradoxala, care e departe de a aduce pace. Tinuturile si timpurile \u00eenfatisate de Oz sunt stranii, apartin deopotriva sperantelor si durerilor, calmului si revoltei. Iata ce \u00eesi noteaza \u00een jurnal unul dintre personaje, medic-veterinar: \u201eTraiesc deja de doi ani \u00een Ierusalim si continua sa-mi fie dor de el de parca as fi \u00eenca un student t\u00e2nar din Leipzig. Nu e oare un paradox? Si, \u00een general (…) sunt multe contradictii aici. Ieri-dimineata, \u00een satul Lifta, am fost nevoit sa eutanasiez urgent un cal sanatos si frumos, pentru ca derbedeii \u00eei scosesera ochii cu un cui. Cruzimea de dragul cruzimii mi se pare dezgustatoare si total inutila. \u00cen aceeasi seara, \u00een kibbutzul Kiriat Anavim, pionierii ascultau la gramofon o suita de Bach si eram plin de compasiune fata de oamenii acestia, fata de cal, fata de Bach, fata de mine \u00eensumi. Aproape ca m-au podidit lacrimile. M\u00e2ine e ziua de nastere a regelui si toti salariatii sectiei vor primi un bonus din partea guvernului. Sunt multe contradictii. Nici clima nu e usor de suportat\u201c. Printre sperante si revolte, oamenii \u00eesi \u00eenvata mai ales singuratatea consumata \u00een rutina: \u201epe mama o asteapta o gramada de rufe de calcat (…) trebuie sa continuam sa asteptam. Ce-a fost a fost, iar acum \u00eencepe o noua zi\u201c.
\n\u00cen ultima nuvela, \u201eDoruri\u201c, Oz recurge, ca si \u00een romanul \u201eCutia neagra\u201c, la dificila formula a literaturii erotice epistolare ce pune \u00een prim-plan constiinta absentei, iar spatiile goale sunt umplute cu trecut si cu iluzii. Perspectiva este a unui doctor \u00eensingurat, aflat pe pragul mortii, care \u00eesi petrece aproape toate orele zilei si ale noptii \u00eencerc\u00e2nd sa \u00eenteleaga ce se petrece \u00een Ierusalim si continua sa faca experimente chimice \u00een laboratorul particular, sper\u00e2nd sa-si poata aduce contributia la \u201eefortul colectiv de razboi\u201c. Toate acestea i le scrie Minei, aflata departe (cu domiciliul nesigur \u00eentr-un kibbutz sau \u00een New York si deci cu slaba sansa de a primi scrisorile) si fata de care nutreste sentimente pline de ambiguitate. Visele de eliberare si de posesiune si le vede continuate prin Uri, copilul considerat de altii nebun, alaturi de care \u00eencearca sa realizeze \u201ebomba evreiasca\u201c cu ajutorul careia poporul evreu oprimat sa se elibereze de \u201eforta gravitatiei\u201c, de \u201enevroza etnica\u201c veche de secole. Printre toate acestea e de recompus o poveste de dragoste care a scos pentru scurt timp fiintele din tiparul lor, las\u00e2ndu-le apoi \u00eentr-un \u201epustiu de sare\u201c. Amestecul individualului cu planul colectiv al razboiul este permanent: \u201eAu mai ramas \u00een mine niste doruri, ca niste paie presarate pe o miriste pustie. Tu \u00eentelegi. Pentru ca si \u00een tine \u2013 iarta-ma, te rog \u2013 e un desert pustiu. Un alt fel de desert, de fapt, pam\u00e2nt p\u00e2rjolit, daca \u00eemi e \u00eengaduit sa folosesc o expresie din ziarul de azi, referitoare la sf\u00e2rsitul mandatului britanic\u201c.
\nTimpuri paradoxale, umplute cu calm si disperare, tristete si dezorientare, spaime, \u00eentuneric si teama, exaltare si necrutare, dar mai ales sperante si asteptare. Ca de obicei, oamenii asteapta ca Istoria sa le elibereze vietile, cu toate aleanurile \u00eendreptate catre viitor\u00a0 si mai ales cu senzatia ca sunt rataciti \u00eentr-o existenta provizorie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Amos Oz, Muntele sfatului rau, traducere din ebraica si note de Any Shilon, Humanitas Fiction, 2012, 238 p.   Seria de autor Amos Oz a Editurii Humanitas s-a \u00eembogatit substantial \u00een ultimii ani, traduse fiind \u00een limba rom\u00e2na unele dintre cele mai importante titluri ale scriitorului israelian. Dupa volumele \u201ePoveste de dragoste si \u00eentuneric\u201c, \u201eRime… Cite\u0219te mai mult »O nesfarsita asteptare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[938,8557],"class_list":["post-14489","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amos-oz","tag-muntele-sfatului-rau"],"views":1459,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14489","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14489"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14489\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14489"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14489"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14489"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}