{"id":14483,"date":"2013-01-07T15:50:41","date_gmt":"2013-01-07T13:50:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14483"},"modified":"2013-01-07T15:50:58","modified_gmt":"2013-01-07T13:50:58","slug":"libertinaj","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/libertinaj\/","title":{"rendered":"Libertinaj"},"content":{"rendered":"

T.O. Bobe, Contorsionista,<\/em> Editura Humanitas, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen literatura ultimului deceniu, cu destul de bogata sa oferta de genuri, nu multe au fost cartile cu reala priza la public, iubite si recitite, capabile sa-si creeze fan-cluburi si sa-si atraga cititori de toate felurile. \u201eBaiuteii\u201c fratilor Florian sau \u201eCruciada\u201c Florinei Ilis s-au apropiat, totusi, de proportia magica \u00eentre succes critic si succes \u201ede casa\u201c, probabil si gratie tematicii lor solare (copilaria), care le-a adus \u00een orizontul lecturilor scolare. Romanul lui T.O. Bobe, \u201eCum mi-am petrecut vacanta de vara\u201c, a reusit, de asemenea, sa ajunga un favorit al publicului, \u00eensa \u00een mod oarecum paradoxal, dat fiind ca ram\u00e2ne una dintre cele mai experimentale proze din literatura rom\u00e2na recenta, o facatura de limbaj, croita polemic fata de conventiile literare. Primita bine si de critica pentru originalitatea sa (mai ales \u00eentr-o vreme c\u00e2nd prin proza noastra b\u00e2ntuia \u201eautofictiunea\u201c), \u201ecompunerea\u201c lui Bobe a putut fi citita si \u00eendragita din motive traditionale, care \u00eei depaseau problematica teoretica implicita. Adica tocmai pentru acel \u201escolar\u201c cu imaginatie iesita din t\u00e2t\u00e2ni si cu un naucitor repertoriu de idei de-a gata. Caci perspectiva naratorului unic ancora textul \u00eentr-o substanta umana palpabila si contura un veritabil \u201eerou\u201c, desi foarte sarjat \u00een gestica sa nevrotica. Fireste, T.O. Bobe, scriitor de sera nouazecista cartaresciana, autor al unui foarte bun volum de poeme \u201ecentrifugale\u201c, nu avea, de fapt, treaba cu realismul psihologic. Scolarul sau era doar o fiinta de h\u00e2rtie, un bricolaj de automatisme psihice, de clisee lingvistice si stereotipuri mentalitare rupte din lumea adultilor. \u00cen fond, faptul ca scriitorul tine la postmodernism \u2013 si e gata sa-l sustina cu argumente ca la carte \u2013 s-a vazut \u00een patima cu care a combatut acum c\u00e2tiva ani, pe forumul \u201eObservatorului cultural\u201c, pledoaria lui Paul Cernat despre oportunitatea \u201etemelor mari\u201c \u00een proza noastra t\u00e2nara.
\nVolumul recent, \u201eContorsionista\u201c, \u00eel lasa pe T. O. Bobe descoperit \u00een pornirea sa spre experiment, \u00eentruc\u00e2t \u00eei lipseste acum alibiul naratorului unic, care sa umanizeze textul. \u00centr-adevar, unii fani ai romanului \u201eCum mi-am petrecut…\u201c s-au aratat, \u00een mediul virtual, cam deziluzionati de noua carte, sofisticata si narcisista. Luat la bani marunti, volumul e usor inegal, caci \u2013 aflam din marturisirea de pe coperta \u2013 autorul si-a \u201eiubit\u201c prea mult prozele ca sa le mai slefuiasca, si voi spune din start ca unele ar fi putut pica la montaj (\u201eBuna dimineata, cimpanzeeo\u201c si \u201eTandretea felinelor mici\u201c mi se par trase de par). Mai rau e ca povestirile de aici au fost \u201eg\u00e2ndite\u201c \u00een anii \u201990, iar T.O. Bobe nu si-a sters, de atunci, urmele unui candid epigonism cartarescian. Anxietatea influentei (deja semnalata de cronicari) \u00eel pune pe scriitor \u00eentr-o situatie cu at\u00e2t mai ingrata, cu c\u00e2t cartarescianismul are prestigiu, dar nu foarte multi prozeliti, ceea ce face ca asemanarea stilistica sa sara imediat \u00een ochi (spre deosebire de emulii poetici ai lui Ion Muresan, de pilda, at\u00e2t de multi \u00eenc\u00e2t \u201eepigonismul\u201c se mai si neutralizeaza). As observa, \u00eensa, ca o parte din primirea mai calduta facuta de data aceasta lui T.O. Bobe s-a \u00eempiedicat de o nefireasca (azi) prejudecata critica. Povestirilor sale \u2013 e drept, extrem de eclectice stilistic \u2013 li s-a imputat optiunea \u00een sine pentru o formula postmoderna (si nu calitatea ei), ergo reluarea unui mod de scriitura \u201etehnic\u201c, considerat a fi fost saturat de textualismul optzecist. Lipita uneori de acesta din urma, etichetei \u201epostmoderne\u201c i se adauga si data de expirare, conforma istoricizarii generatiei literare respective. Un topos critic cu at\u00e2t mai bizar, cu c\u00e2t tocmai unii romancieri de extractie optzecista \u2013 Gheorghe Craciun, Petru Cimpoesu, Horia Ursu \u2013 ram\u00e2n cel mai constant pomeniti (alaturi de Mircea Cartarescu) \u00een topurile prozei din ultimul deceniu si ceva.
\nDar fata de v\u00e2rsta \u00eencorsetata a optzecismului narativ, v\u00e2rsta postmodernismului \u2013 sa-i spunem \u2013 nouazecist, de care tine si T.O. Bobe, pare o epoca de libertinaj. \u00cen anii \u201980, proza textualista \u00eesi consuma fortele \u00een demonstratii teoretice devenite, de la un punct, de sine-statatoare, iar umbra livrescului si polemica ascutita cu scriitura realista colonizau si secatuiau \u00eentregul spatiu fictional. O \u201emetoda\u201c, transformata \u00een maniera, de care nu s-a putut descotorosi Matei Visniec, nici Ioan Grosan cu totul, printre altii. Din anii \u201990, unii scriitori ies, \u00eensa, din acel cerc str\u00e2mt si vicios al deconstructiei autosuficiente. Simona Popescu, T.O. Bobe, Razvan Radulescu, Bogdan Popescu, desi foarte diferiti tipologic, au \u00een comun un feeling postmodern prin faptul ca traiesc cu frenezie simulacrele si slabirea reperelor ontologice, pe care le pot prelungi \u00eentr-o scriitura fluenta, de viziune si cu dezinvoltura.
\nNu alta e substanta ne-substantiala a prozelor din \u201eContorsionista\u201c. T.O. Bobe stie, fara \u00eendoiala, o gramada despre mecanica fictiunii si conventiile reprezentarii, care au format tema at\u00e2tor carti de teorie postmo, totusi el sublimeaza aceasta hiperconstiinta \u00eentr-o adevarata degringolada imaginativa, nu o data euforica si contagioasa. Personajele stravezii si cadrele halucina(n)te din \u201eContorsionista\u201c fac spectacol \u00een sine, caci prozatorul \u00eesi asuma relativitatea hedonist si frivol, se abandoneaza suportabilei usuratati a realitatii, dilu\u00e2nd totul \u00eentr-o cascada de suprafete colorate. Povestirile sale fie pornesc de la situatii cotidiene, pe care le filmeaza cu distorsiuni p\u00e2na \u00een punctul \u00een care se transforma \u00een holograma, fie se exerseaza pe marginea unor genuri literare conventionale, rastalmacite ca \u00eentr-un atelier de creative writing. Caracterul de exercitiu stilistic e marcat \u00een fiecare poveste si inevitabil p\u00e2ndit de gratuitate, caci sintaxa capricioasa a imaginilor si \u201e\u00eent\u00e2mplarilor\u201c nu asculta neaparat de vreo logica narativa (ma-ntreb, de pilda, daca \u201eCea mai frumoasa femeie din lume\u201c nu ar fi aratat la fel cu mai multe pagini \u00een minus), c\u00e2t, mai ales, de pura placere a scriptorului. Dupa cum, fara prea multa subtilitate, explica \u00een piesa din deschidere, acesta tine sa faca giumbuslucuri, sa se dea \u00een stamba, sa faca circ stilistic. De \u00eenteles atunci ca va mai pierde pe drum spectatori fara rabdare ori \u00eei va nemultumi pe critici din cauza ca \u201esacrifica epicul si personajele\u201c (cum zice Luminita Corneanu).
\nChiar si \u00een lipsa acestor borne de c\u00e2nd lumea ale prozei, chiar daca \u00eesi da apa la moara propriilor fantezii stilistice, \u201ecompunerile\u201c lui T.O. Bobe au, totusi, unitate de ton si perspectiva. Tempo-ul poematic se simte pretutindeni si el aduna \u00een textura unei sensibilitati omogene si detaliul hiper-realist, si dezvoltarile imaginare. Majoritatea povestirilor au, de asemenea, structura de (anti)odisee: aceasta se desfasoara \u00eentr-un oras recognoscibil (\u201eRapirea din serai\u201c, \u201eIrina. I se duce un fir de la ciorap\u201c, \u201eBuna dimineata, cimpanzeeo\u201c), \u00eentr-o istorie apocrifa (\u201eCum am \u00eentemeiat Montrealul\u201c) sau, cu bogate efluvii neoromantice, \u00een capul \u00eendragostitului (\u201eCea mai frumoasa…\u201c, \u201eNemuritorul\u201c). \u201eEroii\u201c, cu nume, dar, de obicei, fara stare civila, calatoresc sau, mai bine zis, b\u00e2iguie prin geografii pe jumatate reale, atrasi la fiecare pas de himere. O stare de incertitudine \u2013 epistemica si ontologica \u2013 mineaza, la modul aproape senzorial, fiecare aventura. Ziaristii porniti sa faca un reportaj prin Constanta aluneca pe nesimtite \u00een istoria romantata sau mitica a orasului; sarmanilor exploratori de lume noua le scapa, ca nisipul printre degete, toate reperele si granitele tar\u00e2mului descoperit; parasit de prietena sa, protagonistul din \u201eNemuritorul\u201c reface, \u00eentr-un puzzle stiintifico-fantastico-schizofrenic, cronologia altminteri prozaica a iubirii esuate; iar mintea Irinei, din probabil cea mai buna proza a volumului, se face franjuri sub ochii nostri, \u00eentr-o perfect anodina zi bucuresteana, pe masura ce s\u00e2c\u00e2itoarea anxietate a eroinei \u00eei transporta impresiile \u00een absurd.
\nAproape toate prozele transmit sentimentul fugii pam\u00e2ntului de sub picioare. Asta n-ar fi, sa zicem, dec\u00e2t \u00eenca o teza postmoderna, daca autorul ei de aici nu s-ar pricepe sa o trateze cu umor shandian (ca \u00een parodiile nebune din \u201eCum am \u00eentemeiat…\u201c), cu nostalgie transformata \u00een disperare (\u201eNemuritorul\u201c), cinic, dar si panicat (\u201eIrina…\u201c), poate cu o exaltare megalomana de \u201eauctore\u201c (mai pregnanta \u00een \u201eCea mai frumoasa…\u201c si \u201eTandretea felinelor mici\u201c), \u00eensa de cele mai multe ori cursiv, inventiv si palpitant. T.O. Bobe poate transpune aceleasi putine melodii \u00een mai multe game si din acest motiv mi se pare un savuros poet-prozator pe spatii medii care nu va fi niciodata un la fel de bun romancier (fara ca asta sa-i scada meritele).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

T.O. Bobe, Contorsionista, Editura Humanitas, 2011   \u00cen literatura ultimului deceniu, cu destul de bogata sa oferta de genuri, nu multe au fost cartile cu reala priza la public, iubite si recitite, capabile sa-si creeze fan-cluburi si sa-si atraga cititori de toate felurile. \u201eBaiuteii\u201c fratilor Florian sau \u201eCruciada\u201c Florinei Ilis s-au apropiat, totusi, de proportia… Cite\u0219te mai mult »Libertinaj<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8555,7291],"class_list":["post-14483","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-contorsionista","tag-t-o-bobe"],"views":1867,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14483","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14483"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14483\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14483"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14483"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14483"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}