{"id":14480,"date":"2013-01-07T15:49:23","date_gmt":"2013-01-07T13:49:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14480"},"modified":"2013-01-07T15:49:43","modified_gmt":"2013-01-07T13:49:43","slug":"asa-si-asa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asa-si-asa\/","title":{"rendered":"Asa si-asa"},"content":{"rendered":"

Livia Stefan, Re.volver,<\/em> Editura casa de pariuri literare, Bucuresti, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Iata un poem de Livia Stefan: \u201esunt\/\/ din ce in ce\/ mai frumoasa\/ un fior care intuneca\/ luna\u201c. Iata c\u00e2teva versuri dintr-un alt poem de Livia Stefan: \u201eo sa mor citind un sms\/ o sa mor intr-o secunda\/ fute-ma moarta\/ ce c\u00e3cat\u201c. Si iata, in fine, un al treilea poem de Livia Stefan: \u201edragostea mea\/ am venit sa imi smulg dintii l\u00e2nga patul tau\/ sa te veghez mai fidel dec\u00e2t moartea\/ sa iti apas pe pleoape\/ degetele mele vor vedea cu adevarat\/ durerea\u201c.
\nPutem presupune ca Livia Stefan nu ar fi, totusi, un poet care compune intr-o anxietate puerila a influentelor nefaste. Putem presupune ca poemele Liviei Stefan nu ar fi deloc rezultatele naturale ale unei dorinte de a iesi in evidenta cu orice pret (chiar si acela al expresivitatii excesive). Insa, daca facem acest lucru, poemele Liviei Stefan nu mai au, de fapt, nicio scuza. Pentru ca, uneori, c\u00e2teva tehnici (cam impulsive) de manierizare a poeziei (socul carnalitatii, duritatea sexuala, in disonanta cu lirica expresionismului naiv) joaca cititorului neatent festa originalitatii, a \u201etonalitatii proprii\u201c, a dezinvolturii si a sigurantei poetice.
\nMici schepsisuri<\/strong>
\nIata ce spune Octavian Soviany despre acest volum de debut, \u201ere.volver\u201c: \u201eDin acest moment, Livia Stefan va imagina comedii ale mortii, farse thanatice, unde da fr\u00e2u liber vocatiei sale pentru umorul sinistru si care vor culmina in derizoriul macabru, in bufonada cu iz necrofil si in comicul scatologic, ca in acest cu totul remarcabil poem ce socotesc ca se cuvine citat in intregime: s\u2026t (se citeaza poemul \u201eo sa mor\u201c). Si poate ca tocmai in asemenea compozitii trebuie cautata partea cea mai originala a acestei poete, care incearca adesea sa agreseze orizontul de asteptare al cititorului, provoc\u00e2ndu-i mici socuri electrice si scrie de multe ori ca si cum ar trage cu revolverul\u201c.
\nInsa, pentru unii cititori, aceste mici socuri electrice nu sunt dec\u00e2t disonante inutile, ostentatie gratuita in lipsa oricarui talent de a surprinde poezia cu adevarat puternica. Si tentatia cea mai mare in astfel de registre poetice, pe care le si testeaza Livia Stefan, este ambalajul stralucitor. Pentru ca, e adevarat: limbajul dur (in extensia directa a politicii discursive emblematice pentru \u201egeneratia 2000\u201c, cum bine observa Cosmin Borza intr-un numar anterior al revistei \u201eCultura\u201c), imaginarul patologic, schizoid si terifiant sunt puncte pe care se poate miza la nesf\u00e2rsit pentru obtinerea poeticitatii, insa nu si a poeziei de impact real valoric.
\nDar, ca sa revin la Soviany si la analiza \u201ere-volver\u201c-ului, trebuie sa recunosc, eu nu reusesc sa prind \u201efarsele thanatice\u201c si \u201eumorul sinistru\u201c despre care vorbeste scriitorul. Livia Stefan nu lasa niciun indiciu clar ca ar fi vorba despre niste \u201ecomedii ale mortii\u201c, ba chiar mai mult, ne impune oarecum aerul teatrului brutal conceptual. Nici atitudinea omului bolnav (fizic si mental) nu are cum sa fie oricum o mica satira interumana, un mic joc ironic: \u201edoar iubitul meu arata bine\/ sta pe scaunul lui si imi citeste\/ poeme\/ nici nu stie c\u00e2t de mult\/ ma excita pieptul lui de\/ barbat\/ c\u00e2nd se apleaca\/ si imi aranjeaza\/ tuburile si perfuzia\u201c. Unde e ironia in carte? E adevarat, sunt mici schepsisuri care pot da impresia unui cinism specific, insa parca prea mult insista Livia Stefan pe registrele expresioniste: \u201ein mine\/ traieste un barbat frumos si t\u00e2nar\/ cu tandrete imi atinge cordul\/ si delicat imi ciuguleste ficatul\/ in mine\/ m\u00e2inile lui fierbinti\/ imi zdrobesc coastele\/ cu infinita grija\/ in mine\/ facem dragoste\/ si apoi ma impusca in cap\u201c.
\nStructuri poetice coafate<\/strong>
\nMai interesanta pare a fi \u201eradiografia\u201c pe care o aplica Marius Surleac poeziei Liviei Stefan: \u201eA doua parte o vad ca pe o derulare intre limite, depasite in aceeasi masura inspre trecut si\/ sau viitor. \u201eZgomotele unei zile insorite\u201c mizeaza doar pe contrast, efectul fiind asemenea fotografiilor sepia. Personajele se afla pe o curba gaussiana, al carei v\u00e2rf este atins in final doar de fetita transpusa in prezent sub forma unei reminiscente: \u201epe strada merge o fetita\/ de care nu are grija nimeni\u201c (\u201eprivire de ansamblu\u201c); \u201esa ne tavalim sa propagam ecoul carnii\/ sa lasam\/ pete de murdarie\/ pe care o fetita sa le spele cu clor\/ in liniste\u201c (\u201eoamenii fac lucruri\u201c)\u201c. Pentru ca, dincolo de formularile cel putin ciudate din care nu se intelege aproape nimic despre poezia Liviei Stefan (\u201ederulare intre limite, depasite in aceeasi masura inspre trecut si\/ sau viitor\u201c, \u201efetita transpusa in prezent sub forma unei reminescente\u201c), partea amuzanta este ca mai singurele calitati ale volumului care reies din toata analiza (desi Surleac incearca foarte meticulos sa forteze o explicatie axiologica) ar fi ca \u201eurmareste un fir logic\u201c, \u201etotul urmeaza acelasi filon de la inceput p\u00e2na la sf\u00e2rsit\u201c si \u2013 atentie! \u2013 \u201esta mult deasupra altor volume de poezie care calca in picioare acelasi drum batatorit de altii inaintea lor\u201c. C\u00e2teodata, intentiile cele mai bune pot deveni premisele unei catastrofe analitice, iar asta e exemplul clar.
\nCare este, de fapt, pericolul care o p\u00e2ndeste permanent pe Livia Stefan? Excesul de bricolaj expresiv si lipsa autenticitatii. In loc sa demareze in forta si sa construiasca intr-o maniera personala, autoarea decide sa devina o manierista a expresivitatii si a structurilor poetice coafate. Adica, solutia pe care o alege este aceea de a construi portretul unei maniace, c\u00e2nd isterice, c\u00e2nd sedate, personaj cu totul necredibil in toata debandada expresionista: \u201eam separat azi\/\/ carnea s\u00e2ngele inima dintii\/ o jumatate de corp intreg pe un scaunel\/ o jumatate de corp intreg pe alt scaunel\/ si am r\u00e2s ca o curva nebuna\u201c, \u201eo vrabie se spala in nisip si e fericita\/ de ce vreau sa o str\u00e2ng de g\u00e2t\/ de ce vreau sa o str\u00e2ng de g\u00e2t\/ de ce vreau sa o str\u00e2ng de g\u00e2t\u201c. Iar c\u00e2nd cititorul poate sa respire usurat ca a scapat de invazia organica, apar momentele de lirica expansiv-naiva: \u201esuntem sc\u00e2ncetul unui bebelus\/ m\u00e2ncat de sobolani in tomberon\u201c, \u201edupa usa deschisa\/ tu respiri\/ cum resira nisipul\u201c, \u201etraiesc in giurgiu\/ orasul in care oamenii\/ latra mai tare dec\u00e2t c\u00e2inii\u201c.
\nInsa poezia Liviei Stefan pare sa aiba si o explicatie: s-a tot spus (si Felix Nicolau insita pe coperta a patra) ca poeta s-a lasat greu convinsa sa publice volumul. Adica poemele sunt un fel de antologie de debut, c\u00e2teva texte adunate si propuse spre publicare. Nu e astfel de mirare (si acum, desi va putea parea ca incerc s-o dreg, trebuie sa mentionez ca Livia Stefan are c\u00e2teva momente chiar reusite), poeme precum \u201esa treci prin giurgiu\u201c, \u201epoem de dragoste\u201c, \u201ethe chills in your spine are, oh, so sweet\u201c poarta atmosfera debutului reusit. Pe astfel de poeme, cred, ar fi trebuit sa mizeze Livia Stefan, nu pe sufocarea cu expresionism int\u00e2rziat, nu pe atitudinea dura si ostila a \u201ere.volver\u201c-ului \u00een ansamblu. Astfel, poezia Liviei Stefan ram\u00e2ne una neclara. Pentru ca, dupa lectura volumului, cititorul este pus in situatia incomoda de a-si raspunde la o intrebare: care e specificul poeziei ei? Duritatea, excesul de ostentatie si figurativul carnal? Sau eleganta unor versuri de genul \u201eacum ca frumusetea noastra a imbatr\u00e2nit\/ si nu mai exista dec\u00e2t sf\u00e2rsit\/ leganam pe picioare tot trupul gol\/ al micutei dureri\/ nascute de noi\/ c\u00e2ndva impreuna\/ acest copil handicapat\/ cu care ne descurcam din ce in ce mai greu\/ dar gata\/ acum ne-am linistit\u201c?
\nSi, pentru ca totul e at\u00e2t de neclar inca in volumul Liviei Stefan si pentru ca \u2013 mai in gluma, mai in serios, intorc\u00e2nd vorba lui Marius Surleac \u2013 acesta nu depaseste cu nimic volume \u201ecare calca in picioare acelasi drum batatorit de altii inaintea lor\u201c, \u201ere.volver\u201c ram\u00e2ne un volum-test. Un esec pentru \u201edouamiismul\u201c int\u00e2rziat (ca sa mai restr\u00e2ng zonele de influenta) pe care il incearca Livia Stefan, dar in acelasi timp o sansa de a invata dintr-un debut ratat. Zilele n-au intrat insa in sac. Exista sanse sa scape de stridentele schizo si atitudinea macabra care \u2013 devine tot mai clar \u2013 nu mai pot functiona in poezie dec\u00e2t pentru o nisa a nostalgicilor visceralitatii fortate si ai ostentatiei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Livia Stefan, Re.volver, Editura casa de pariuri literare, Bucuresti, 2012. Iata un poem de Livia Stefan: \u201esunt\/\/ din ce in ce\/ mai frumoasa\/ un fior care intuneca\/ luna\u201c. Iata c\u00e2teva versuri dintr-un alt poem de Livia Stefan: \u201eo sa mor citind un sms\/ o sa mor intr-o secunda\/ fute-ma moarta\/ ce c\u00e3cat\u201c. Si iata, in… Cite\u0219te mai mult »Asa si-asa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8112,8113],"class_list":["post-14480","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-livia-stefan","tag-re-volver"],"views":1891,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14480","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14480"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14480\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14480"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14480"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14480"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}