{"id":14471,"date":"2013-01-07T15:42:06","date_gmt":"2013-01-07T13:42:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14471"},"modified":"2013-01-07T15:42:33","modified_gmt":"2013-01-07T13:42:33","slug":"securitatea-arhiva-de-istorie-literara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/securitatea-arhiva-de-istorie-literara\/","title":{"rendered":"Securitatea \u2013 arhiva de istorie literara"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ioana Diaconescu<em>, Scriitori \u00een arhivele CNSAS. Intelectuali urmariti informativ, arestati, condamnati, ucisi \u00een detentie, <\/em><\/strong><strong><em>1946-1989. Studii \u00eensotite de anexe selectate din arhivele CNSAS,<\/em> Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Cunoastem prea bine atitudinea clasica a criticului fata de orice opera \u2013 fie el maiorescian, lovinescian sau calinescian. Opera trebuie sa corespunda exigentelor estetice, extrase dintr-un sistem consacrat, sau sa corespunda gustului sau infailibil. Scriitorul trebuie sa-si apere opera de ingerintele epocii. Conjuncturile nu ne intereseaza. Biografia nu conteaza (argumentul Homer). Singura critica \u00eendreptatita e critica estetica. Tot restul nu e dec\u00e2t rationament consolator pentru esecul operei. Ratiunea criticii estetice e sau pare imbatabila. Istoria literara \u00eentelege \u00eensa altfel, cu totul altfel, modul de existenta al operei: ca functie a unui context social, religios sau politic si ca reactie specifica la mediul ideologic si mentalitar \u00een care ea apare, conformista sau insurgenta, confirm\u00e2nd, \u00eensel\u00e2nd sau sfid\u00e2nd constr\u00e2ngerile.<br \/>\nNe stau la \u00eendem\u00e2na, pentru exemplificare, cazurile scriitorilor nostri din perioada comunista. Ioana Diaconescu aduna mai multe documente lamuritoare despre intelectuali urmariti informativ, arestati, condamnati, ucisi \u00een detentie \u00een perioada 1946-1989 \u00een volumul \u201eScriitori \u00een arhivele CNSAS\u201c (\u00een ordinea din sumar): Lucian Blaga, Constant Tonegaru, Vladimir Streinu, Vasile Voiculescu, Dinu Pillat, N. Steinhardt, Sandu Tudor, Alexandru Marcu, Mircea Vulcanescu, Ion Petrovici, Petre Tutea, Petre Pandrea, Ernest Bernea, Nicolae Carandino, Stefan Baciu, Mircea Eliade, Emil Cioran. E parte dintr-o lista a demnitatii, cuprinz\u00e2nd scriitori, filosofi, oameni politici, posibil a fi continuata. La acestia se adauga comentariile Ioanei Diaconescu si extrasele din dosarele de urmarire informativa a unor scriitori importanti care si-au depasit oportunismul tineretii sau al unei parti din opera si au devenit intelectuali incomozi pentru regimul comunist: A. E. Baconsky, Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, Dan Desliu. Doua dosare problema completeaza sumarul: dosarul \u201eArta-Cultura\u201c si dosarul cu supravegherea informativa a fostilor detinuti politici. \u00cen anexa: o suta de pagini de documente fotocopiate din dosarele cazurilor analizate.<br \/>\n\u00cencrezatori, \u00een principiu, numai \u00een Opera unui scriitor, situata abstract deasupra tuturor timpurilor, am putea considera, \u00een numele idealismului estetic, ca relatiile autorului cu Securitatea sunt complet neglijabile, daca nu chiar nocive pentru perspectiva critica. Evident ca o disociere trebuie facuta \u00eentre opera si biografie. Nu tot ce e eroic (rezistenta morala p\u00e2na la sacrificiul de sine) sau lamentabil (servilismul profitabil, colaborarea cu Securitatea) trebuie invocat \u00een evaluarea critica a operei. Cei mai intransigenti spun, dimpotriva, ca nu trebuie invocat deloc nimic niciodata. Cica nu-i bine sa amestecam lucrurile. Nu-i igienic sa reexaminezi apele tulburi, insalubre, de altadata. Sa uitam, sa trecem peste, sa ram\u00e2nem cu m\u00e2inile curate, sa procedam ca si cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, ca si cum am citi \u201eIliada\u201c sau \u201eOdiseea\u201c. Sa ne detasam, sa fim deasupra, nu ne foloseste la nimic sa reamintim raul \u00een care s-au zbatut altii. E o forma de automenajare a sufletelor sensibile, \u00een numele unei critici estetice \u201ecurate\u201c.<br \/>\nDar nu exista numai evaluare strict estetica, atemporala, nu e ea singura justificata \u00een analiza literaturii unei epoci. Exista si explicarea si \u00eentelegerea angajate sa arate cum a fost posibil, cum a luat nastere opera sub vremi, \u00een ce conditii a construit-o autorul si cu ce sacrificii. E la fel de justificata reexaminarea morala a unui trecut \u00een care s-a configurat un destin intelectual, s-a nascut o opera. Stiu ca ma \u00eenv\u00e2rt \u00eentre doua banalitati de atitudine critica, dar ele constituie realitatea, dilema timpului nostru.<br \/>\n<strong>Regula de trei simpla: <\/strong><br \/>\n<strong>Scriitorul, Opera si Securitatea<\/strong><br \/>\nBiografia unui scriitor trebuie detaliata si considerata \u00een toate relatiile si adevarurile ei, mai mult sau mai putin obscure, oric\u00e2t de detestabile sau doar controversabile. Dar uneori e vorba, \u00eenafara oricarui dubiu, de rezistente politice si morale foarte onorabile, atitudini direct sau ingenios anticomuniste pe care e profund nedrept sa le uiti. Nu-i adevar general valabil principiul \u201ecum e omul asa e si opera\u201c. Dar uneori biografia rezoneaza cu opera \u00een principiul lor fundamental de constructie. Alteori \u2013 nu. C\u00e2nd e vorba de intelectuali, idei si opere din imediata contemporaneitate, nu avem (nu ar trebui sa avem) seninatatea de a spune: \u201enu ma intereseaza omul, ma intereseaza opera\u201c. Ar \u00eensemna sa ne abandonam unui cinism al judecatii estetice. Nu toti putem proceda astfel si nu stiu daca e moral, daca e salubru sa procedam asa. Mai mult de un deceniu dupa 1989 nu am auzit vorbindu-se dec\u00e2t despre informatori si colaborationisti (chiar daca nu \u00een sensul propriu al acestui cuv\u00e2nt), suger\u00e2ndu-ni-se nu de putine ori ca toti scriitorii au cam fost la fel \u00een perioada comunista. Ioana Diaconescu ne arata staruitor, cu documente, ca nu toti scriitorii, nu toti intelectualii au fost la fel de docili \u00een perioada comunista. Cei mai multi dintre noi, iubitori de nuante si distinctii, stiam. Cazurile lui Vasile Voiculescu si N. Steinhardt erau cunoscute de mai multe vreme \u00een toata demnitatea rezistentei si opozitiei lor. Stiam de multe alte cazuri, inclusiv despre cele relevate cu documente certe de Ioana Diaconescu. Nu sunt noi, nu sunt dezvaluiri senzationale numele intelectualilor persecutati de regimul comunist, numele aduse \u00een discutie de catre Ioana Diaconescu \u00eentr-o cercetare sistematica de arhive, nu sunt noi cazurile aduse \u00een discutie, dar argumentatia, detaliile, filele din dosarele Securitatii aduc concretete acestor drame, aduc fiorul vietii, releva flama dureroasa a conflictului ideologic si moral, freamatul luptei de rezistenta psihologica, povestea unor destine contorsionate dar nu \u00eenfr\u00e2nte sau zdrobite sub placa de beton a dictaturii.<br \/>\nPentru un scriitor din perioada comunista, pentru veridicitatea biografiei lui, e neaparat necesar sa fie investigate relatiile cu Securitatea (de refuz sau colaborare, daca au existat) sau dosarul de urmarire informativa. Biografiile lui V. Voiculescu, Lucian Blaga, N. Steinhardt, Marin Preda, A. E. Baconsky etc. (dintre numele prezente \u00een volumul Ioanei Diaconescu) sau biografiile lui Petru Dumitriu, Eugen Barbu, Constantin Toiu, Stefan Aug. Doinas etc., etc. nu pot fi scrise fara acest capitol. Iar acest capitol releva ceva semnificativ: C\u00e2t de important a fost considerat scriitorul de catre sistemul politic? Cum \u00eei privea literatura? Cum evalua pericolul ei subversiv, \u00een ce termeni, \u00een ce proportii? Cum \u00eel aprecia pe scriitor ca potential informativ, ca posibil instrument \u00een supravegherea altora sau ca pe un ins incomod, un independent periculos? Etc. \u00centr-o \u201enota de sarcini\u201c din noiembrie 1958 pentru un informator \u00een cazul Blaga figurau obiective pe care le putem considera sarcini ale istoriei literare. Ofiterul de legatura \u00eei stabilea informatorului astfel planul de lucru, pe puncte distincte: \u201eSe vor stabili urmatoarele: \u2013 preocuparile zilnice ale obiectivului; \u2013 de cine este vizitat la domiciliu si la Biblioteca Centrala; \u2013 (care este) cercul de prieteni si de cunostinte; \u2013 ce activitate desfasoara Lucian Blaga \u00een prezent, ce lucrari are \u00een curs de publicare, ce caracter ideologic au, precum si tematica lor; \u2013 care este pozitia lui Lucian Blaga fata de actuala orientare ideologica a literaturii din Republica Populara Rom\u00eena. Daca intentioneaza sa se \u00eencadreze \u00een curentul realist-socialist al literaturii din tara noastra; \u2013 ce lucrari literare nepublicate a scris Lucian Blaga dupa 23 August 1944 si care a fost genul practicat \u00een domeniul literar: liric, epic, drama, teatru; \u2013 daca \u00een prezent mai frecventeaza cofetaria de pe strada Jokay si pensiunea de pe aceeasi strada si \u00een societatea cui ia masa acolo\u201c. Informatorul, daca \u00eesi lua munca \u00een serios, putea scrie capitole pentru o viitoare biografie a lui Lucian Blaga. Mai exista dubii ca Securitatea facea istorie literara? Exagerez, dar nu foarte mult. Sigur ca obiectivul ei nu era unul stiintific, ci unul de politie politica. Raportul institutiei avea, \u00een mai 1956, urmatoarea concluzie imperativa: \u201ePentru curmarea influentei si popularitatii lui Blaga, se pun \u00een fata organelor noastre urmatoarele sarcini: (&#8230;) determinarea de a scrie pentru regim sau compromiterea lui Blaga Lucian pentru a slabi influenta pe care o exercita asupra unor cercuri intelectuale\u201c. Dupa o perchezitie secreta la domiciliul scriitorului, perchezitie considerata imperios necesara \u201e\u00een scopul de a gasi materiale cu continut dusmanos regimului democrat popular\u201c, evaluatorul Securitatii dovedeste calitati de referent literar: \u201e\u00cen urma perchezitiei a fost descoperit un singur caiet cu poezii originale scrise de Lucian Blaga. Caietul contine 20 de poezii cu caracter idealist metafizic scrise cu o alegorie poetica fina si cu o semnificatie extrem de voalata si de subtila. Stilul este vibrant, rima \u00een hexametru si patrunsa de profunde note de pesimism\u201c. Expertiza securista evidentiaza veleitati de critic literar. Concluzia altui raport aprecia foarte bine situatia ideologica a urmaritului: \u201eBlaga Lucian cu formatiunea lui intelectuala burgheza apuseana, cu conceptiile burgheze idealiste si cu timpul \u00eendelungat petrecut \u00een strainatate, nu este deloc adaptabil regimului nostru democrat-popular\u201c.<br \/>\n\u00cen cazurile flagrante, intelectualii suspecti de \u201euneltire \u00eempotriva ordinii sociale\u201c erau supusi unui regim draconic de control al vietii si de influentare sistemica a \u00eentregului ei curs, g\u00e2ndita diabolic \u00een toate amanuntele. Ioana Diaconescu sintetizeaza toate masurile securiste preconizate \u00een cazul Petre Tutea si ele au fost aplicate \u00een numeroase alte cazuri, cu o perseverenta uluitoare: \u201e\u2013 limitarea anturajului; \u2013 izolarea obiectivului; \u2013 compromiterea obiectivului; \u2013 curmarea relatiilor obiectivului; \u2013 alcatuirea unei vaste retele informative; \u2013 dirijarea retelei informative prin filaj si prin tehnica operativa; \u2013 contactari pentru influentarea si avertizarea celor din anturajul obiectivului; \u2013 cercetarea obiectivului p\u00e2na \u00een cele mai mici amanunte ale vietii acestuia; \u2013 compromiterea celor mai apropiati colaboratori ai obiectivului; \u2013 anchetari periodice ale obiectivului la Securitate, \u00een cadrul carora acesta este avertizat \u00een repetate r\u00e2nduri; \u2013 perchezitii domiciliare; \u2013 control si confiscare a lucrarilor personale aflate la domiciliul obiectivului; \u2013 preconizarea urmaririi penale a obiectivului; \u2013 preconizarea interventiei asupra mijloacelor de subzistenta ale obiectivului (verificare autenticitatii actelor si eventuala interventie cu privire la primirea \u00een continuare a pensiei de la Uniunea Scriitorilor); \u2013 preconizarea efectuarii unei expertize medico-psihiatrice (care de obicei se solda cu internarea bazata pe un diagnostic fals si cu aplicarea unui tratament \u00een vederea anihilarii victimei)\u201c. Poti sa scrii biografia cuiva, nu doar a lui Petre Tutea, dar a lui V. Voiculescu, I. D. S\u00eerbu, Paul Goma, Mircea Dinescu etc. etc., fara a cunoaste aceste lucruri? \u00cen octombrie 1986, una dintre masurile preconizate de Securitate preciza urmatoarele: \u201eVor fi luati \u00een lucru pentru verificari complexe si influentare pozitiva scriitorii care au prezentat spre publicare lucrari cu un continut necorespunzator din punct de vedere politic\u201c. Numai \u00een 1985-1986 sunt retrase din circuitul public volume apreciate de Securitate (subliniez: de Securitate, nu de cenzura, pentru ca ele aparusera \u00een librarii!) ca neconforme si periculoase ideologic: un roman politist de Morogan-Salomie, \u201e\u00eentruc\u00e2t contine referiri tendentioase la unele dificultati din domeniul alimentatiei publice, transportului \u00een comun, asigurarii caldurii \u00een apartamente\u201c; \u201eUrcarea muntelui\u201c de Ileana Malancioiu, \u00eentruc\u00e2t \u201econtine versuri cu o accentuata viziune pesimista asupra existentei sociale\u201c, iar \u201ecartea este dominata de sentimentul mortii, al prabusirii\u201c; albumul \u201eMiniaturi si poezie\u201c dedicat lui Picu Patrut, pentru ca \u201etextele si ilustratiile sunt excesiv religioase\u201c; romanul \u201eSchimbarea la fata\u201c de Mihai Sin, pentru \u201eunele afirmatii care permiteau interpretari necorespunzatoare\u201c; romanul \u201ePlicul negru\u201c de Norman Manea, din care au fost \u201eeliminate afirmatii care permiteau interpretari tendentioase referitoare la economia de energie si la unele lipsuri materiale ale populatiei din tara noastra\u201c; jurnalul lui Tudor Topa \u201ePuntea\u201c, pentru \u201eafirmatii privind cultul personalitatii\u201c. Sunt blocate la Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste, la sesizarea Securitatii, volumul de inedite al lui Vasile Voiculescu, pentru poeziile si prozele cu caracter religios, si \u201eDictionarul scriitorilor rom\u00e2ni\u201c, coordonat de Mircea Zaciu, pentru ca \u201eofera o viziune subiectiva asupra valorilor literaturii noastre actuale\u201c. Acestea sunt numai c\u00e2teva exemple din sutele care ar putea fi invocate. Dupa cum se vede, Securitatea a controlat si a influentat nu numai viata scriitorilor, ci si viata literaturii. Desi sunt situatii destul de cunoscute, ele merita reamintite si rediscutate pentru \u00eemprospatarea memoriei si pentru adevarul lor istoric.<br \/>\nOric\u00e2t ar parea de banala, repet concluzia acestui rationament: nu se poate scrie, dec\u00e2t cu rare exceptii, biografia unui scriitor din perioada comunista, de la Lucian Blaga si G. Calinescu la Mircea Cartarescu si Bedros Horasangian, fara referinte la dosarul lui de Securitate, ca parte a modului sau de situare \u00een cadrul regimului politic. Pentru o critica estetica severa si consecventa, acesta poate fi un adevar inacceptabil. Dar critica estetica nu scrie biografii, acestea fiind datoriile unei noi istorii literare, care g\u00e2ndeste altfel si lucreaza cu alte documente si, mai ales, cu o alta perspectiva ideologica, dec\u00e2t acum treizeci sau cincizeci de ani.<br \/>\nDar este oare relevanta relatia unui scriitor cu Securitatea numai pentru biografia lui? E limitata la at\u00e2t? Nu se \u00eent\u00e2mpla sa conteze si pentru opera lui? Nu e afectata \u00eensasi biografia operei? \u201eJurnalul fericirii\u201c a trecut prin arhivele Securitatii. Romanul lui Dinu Pillat \u201eAstept\u00e2nd ceasul de apoi\u201c a fost si el confiscat si descoperit abia de cur\u00e2nd. Sunt cazuri notorii de opere furate, pur si simplu. Au fost confiscate la perchezitii nocturne \u00een redactia revistei \u201eSteaua\u201c poezii ale lui A. E. Baconsky, dupa cum arata documentarul Ioanei Diaconescu. Au fost interceptate scrieri destinate sa fie scoase afara din tara, pentru publicarea clandestina \u00een strainatate. Au fost xeroxate sau luate pur si simplu pentru o expertiza ideologica secreta sute de pagini din operele tuturor scriitorilor importanti, de la V. Voiculescu, \u00een anii \u201950, la nu stiu care t\u00e2nar scriitor, \u00een anii \u201980. Se cautau mostre de scris, aparent pentru o expertiza grafologica, dar mai ales se cautau mostre de g\u00e2ndire periculoasa anticomunista, ca \u00een cazul \u00eensemnarilor intime confiscate de la inginerul Gheorghe Ursu, omor\u00e2t pentru cuvinte care nu erau publice. Extinz\u00e2nd rezonanta agresiunii securiste, avem cazul notoriu al lui Paul Goma, pentru a carui proza confruntarea cu Securitatea e o tema, una realista, nu de fictiune autobiografica. E adevarat ca nu avem alte cazuri de o asemenea amploare, \u00een sensul tematizarii unui asemenea subiect politic, desi nu ar trebui sa uitam de Mircea Eliade si Ioan Petru Culianu. Securitatea exista \u00een viata cotidiana a literaturii si a scriitorilor din perioada comunista. Exista mai mult sau mai putin voalat si \u00een fictiunile lor, la Augustin Buzura, la Marin Preda, la Alexandru Ivasiuc.<br \/>\nDocumentele alese de Ioana Diaconescu \u00een cartea sa atesta faptul ca literatura \u00eensasi ca institutie simbolica aparte, ca forma de libertate, a avut de suferit prin scrieri arestate sau interceptate de la trimiterea \u00een Occident, prin influente dirijate \u00eenspre scriitori, prin manuscrise confiscate, scriitori persecutati pentru convingerile si \u00eentrunirile lor, acuzati, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul grupului \u201eRugul Aprins\u201c (V. Voiculescu, Sandu Tudor si ceilalti) de \u201einstigare la uneltire contra ordinei sociale si crima de activitate intensa contra clasei muncitoare si miscarii revolutionare\u201c. Merita sa mai retinem c\u00e2teva fraze, \u00eempiedicate ca exprimare, din dosarul penal al acestui grup: \u201eRugul aprins \u00een frunte cu Alexandru Teodorescu este socotita o organizatie subversiva unde s-au tinut multe sedinte cu caracter conspirativ, au atras o serie de elemente reactionare din t\u00e2ndurile studentilor si i-au instigat la actiuni contrarevolutionare \u00eempotriva or\u00e2nduirii de stat democratice din Republica Populara Rom\u00eena\u201c. Logica aberanta a acuzarii grupului de rugaciune si lectura de poezie religioasa merge p\u00e2na la a-i inventa o ideologie fascista: \u201eFaptele tuturor inculpatilor \u00eentrunesc \u00een drept elementele constitutive de crima, de uneltire contra ordinii sociale \u00eentruc\u00e2t organizatia are caracter fascist si a avut ca scop schimbarea ordinii sociale existente \u00een stat\u201c. Securitatea are rolul ei separat, distinct, \u00een persecutia literaturii, diferit de interventia cenzurii, de politica dirijista dictatoriala a partidului muncitoresc sau comunist. Nu confundam planurile si institutiile.<br \/>\n<strong>Arhivele Securitatii \u2013 <\/strong><br \/>\n<strong>lada de gunoi a istoriei?<\/strong><br \/>\nDaca partidul comunist, prin directivele sale obligatorii pentru creatia artistica si prin analizele periodice dedicate supunerii la aceste recomandari, facea critica literara \u00een felul sau, Securitatea, prin investigatiile biografice, cercetarea relatiilor interpersonale si a trecutului ideologic, facea categoric istorie literara ca Domnul Jourdain proza \u2013 o istorie literara involuntara, primara, colectie de documente din viata privata a scriitorilor, marturii despre viata lor de grup, de familie, de redactie, de creatie. Nu-i o speculatie, dupa cum nu-i nici gluma. Arhivele Securitatii, transferate la CNSAS, cuprind manuscrise, dactilograme, carti \u00eentregi sau fragmente, poeme, relatari despre viata scriitorilor, dosare de urmarire informativa, dosare penale, referinte despre modul \u00een care scriitorii \u00eentelegeau si traiau libertatea de creatie ca pe o infractiune, c\u00e2nd nu era chiar o crima de uneltire \u00eempotriva ordinii de stat. Sunt documente, surse impresionante de istorie literara. Arhivele Securitatii? Le-am subestimat cu un deceniu \u00een urma. Le credeam lada de gunoi a istoriei si consideram ceva respingator sa rascolesti \u00een aceste deseuri pentru a cauta vinovati, victime, conjuncturi, intrigi ale regimului comunist. Nu-i vorba numai de delatiuni si fapte reprobabile. Exista marturii ale unor fapte morale incredibile, prin rezistenta si tarie de caracter, cum sunt acelea dovedite de Vasile Voiculescu, Constant Tonegaru, Dinu Pillat, N. Steinhardt, Sandu Tudor, Alexandru Marcu, Mircea Vulcanescu, Ion Petrovici, Petre Tutea, Petre Pandrea, Ernest Bernea, Nicolae Carandino \u2013 ca sa notez numai cazurile de detentie analizate de Ioana Diaconescu. Si ce situatie de \u201einformator\u201c dejucata de Vladimir Streinu, care nu a dat nici o nota informativa, ignor\u00e2nd angajamentul pe care a fost obligat sa-l semneze la iesirea din \u00eenchisoare?! Cazul lui Vladimir Streinu arata foarte clar ca nu era o situatie fara iesire, fara scapare, aceea a detinutului politic eliberat cu conditia sa devina informator al Securitatii. Dupa \u00eendelungi si inutile insistente ale ofiterului de legatura, acesta este nevoit sa \u201econsidere inoportuna mentinerea lui \u00een reteaua informativa\u201c. Motivatia ofiterului de securitate merita retinuta ca o forma rara de demnitate ilustrata de Vladimir Streinu: \u201eDiscut\u00e2ndu-se cu el, acesta a cautat sa ne \u201econvinga\u201c ca are relatii reduse \u00een lumea scriitoriceasca, despre care nu are de relatat nimic interesant. A solicitat sa fie deocamdata lasat \u00een pace, eschiv\u00e2ndu-se de la colaborare, argument\u00e2nd ca \u201eatunci c\u00e2nd va avea ceva de semnalat, va avea el grija de aceasta\u201c. Din cele discutate cu el s-a putut observa ca adopta o atitudine aroganta si uneori recalcitranta, ceea ce ar fi \u00eempiedicat munca noastra \u00een viitor\u201c. E un referat de specialitate din 29 ianuarie 1963, din vremuri nu tocmai bune, deloc relaxate. Ce ar fi spus oare Alexandru Paleologu, informator s\u00e2rguincios, despre o asemenea atitudine? Solutia Streinu este radical diferita de solutia Paleologu, \u00een aproximativ aceleasi conditii politice, dar cu diferente fundamentale de caracter.<br \/>\nDosarele de detentie si dosarele de urmarire informativa analizate de Ioana Diaconescu sunt veritabile dosare de istorie literara, care necesita o lectura de specialist, un comentariu adecvat, o selectie atenta a detaliului semnificativ, \u00eensotite de explicatii concise relationate cu informatii din alte surse: politica oficiala, biografia morala a scriitorului, alte elemente de context. Ioana Diaconescu este un astfel de cercetator experimentat, aplicat cu r\u00e2vna, sensibilitate si devotament pe aceste cazuri speciale de pilda morala pentru o posteritate adesea ingrata si ignoranta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ioana Diaconescu, Scriitori \u00een arhivele CNSAS. Intelectuali urmariti informativ, arestati, condamnati, ucisi \u00een detentie, 1946-1989. Studii \u00eensotite de anexe selectate din arhivele CNSAS, Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 2012 &nbsp; Cunoastem prea bine atitudinea clasica a criticului fata de orice opera \u2013 fie el maiorescian, lovinescian sau calinescian. Opera trebuie sa corespunda exigentelor estetice, extrase dintr-un&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/securitatea-arhiva-de-istorie-literara\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Securitatea \u2013 arhiva de istorie literara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3435,8551],"class_list":["post-14471","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioana-diaconescu","tag-scriitori-in-arhivele-cnsas"],"views":2071,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14471","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14471"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14471\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14471"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14471"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14471"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}