Pentru ca suntem rom\u00e2ni cu totii, sa \u00eencepem noul ciclu electoral cu o gluma care circula de cur\u00e2nd. Rom\u00e2ni! Pentru a afla ce se va \u00eent\u00e2mpla de azi \u00eenainte, cititi ziarele de acum douazeci si doi de ani! Si pentru a parafraza sloganuri celebre din epoca postcomunista, \u00eemi permit sa spun ca \u00eentre \u201eNu va fie frica, caci Basescu pica!\u201c, de la \u00eenceputul anului si \u201eVictor Ponta vom vota, fara Kent, dolari, cafea!\u201c, din noiembrie, concluzia smintitului an 2012 ar putea fi \u201eavem nevoie de liniste, oameni buni!\u201c (1).<\/p>\n
Niciun om echilibrat nu poate nega faptul ca rezultatul de tip \u201ejuggernaut\u201c al alegerilor consumate pe 9 decembrie va afecta viitorul Rom\u00e2niei noastre mai dramatic ca oric\u00e2nd. Din prea multe puncte de vedere, actuala atmosfera politica seamana cu un melanj istoric \u00eentre Frontul Salvarii Nationale din 1990 si \u201eMonstruoasa Coalitie\u201c din 1866, \u00eendreptata \u00eempotriva lui A.I.Cuza. Av\u00e2nd \u00een parlament o super-majoritate de aproximativ 65% din mandate si fiind legitimata de o participare la vot de doar 41% din alegatori, noua legislatura si viitoarea guvernare USL st\u00e2rnesc teribile meditatii politice la \u00eentrebarea \u201eto be or not to be?\u201c; aici profund machiavelica. Rezultatul votului ne pune pe toti \u00een fata unei probleme mai vechi ca Divanul ad-hoc: suntem sau nu capabili de democratie \u00een Rom\u00e2nia?
\nLa fel ca \u00een toamna schizoida a lui 2008, atmosfera politica si sociala irespirabila din acest an a condus la o campanie electorala plina de orice, doar de ratiune nu. A fost precum o furtuna fara v\u00e2nt. Campaniile electorale au menirea, de regula, sa indice o data la c\u00e2tiva ani directia politica \u00eenspre care un stat democratic se urneste cu toate componentele si puterile sale constitutive; la st\u00e2nga, la dreapta sau \u00een ambele sensuri \u00een acelasi timp. Am fost mereu fascinat de modul \u00een care politicienii se peticesc \u00een graba, se \u201emachiaza\u201c, \u00eesi fac \u201eoperatii estetice\u201c etc., totul pentru a ne convinge, cu patima, ca \u00eenvelisul lor natural este croit impecabil din epidermele fiecaruia dintre noi. Cu alte cuvinte, toti vor sa arate precum figura-simbol a Puterii, de pe coperta originala a cartii \u201eLeviathan\u201c de Thomas Hobbes. Suverani absoluti pe feuda lor, \u00een care \u201ebellum omnium contra omnes\u201c devine peste noapte \u201ebellum omnium pro omnes\u201c.
\n\u00cen esenta, politicienii pot fi oricine. Pot purta o mie de masti, pot folosi o mie de voci si pot vedea cu o mie de ochi, de aceea noi nu \u00eei vom cunoaste niciodata cu adevarat. Cu toate acestea, iluzia \u00eentruparii politice a comunitatii de catre candidati salvatori \u00eei face pe unii oameni sa-i vada ca pe niste parinti iubitori pe care nu i-au avut niciodata. Istoria ne confirma faptul ca \u00een tarile care au experimentat multa vreme tirania, efortul (re)constructiei democratiei poate capata, pentru un anumit timp, imaginea mitologica a Hidrei din Lerna; ceea ce explica nevoia de a cauta mereu c\u00e2te un Hercule politic izbavitor. \u00cen aceasta situatie, marketingul politic \u00eenfloreste!
\n\u00cen campaniile electorale din ultimii doisprezece ani, marcate mai mereu de crize politice, am tot sperat ca poporul rom\u00e2n sa \u00eencerce sa priveasca si peste ecranul interpus \u00eentre el si politicieni. Prin urmare, dincolo de z\u00e2mbetul sinistru al lui Ion Iliescu, de imprecatiile lui Corneliu Vadim Tudor, de r\u00e2njetul stingher al lui Adrian Nastase sau de rocada lacrimogena a lui Traian Basescu cu \u201eDraga Stolo\u201c, dincolo de \u201eEi cu ei, noi cu voi!\u201c, \u201eRevolutia bunului-simt\u201c sau \u201eTu \u00eenainte de toate!\u201c, cu fiecare sf\u00e2rsit de ciclu electoral, partidele au \u00eencercat sa se prezinte c\u00e2t mai inventiv posibil \u00een fata cetatenilor, pentru a fi sigure ca primesc mult doritul vot.
\nComunicarea politica a fost de cele mai multe ori una mediocra, cu sloganuri si mesaje interpretabile, \u00eembatr\u00e2nite, usor de rastalmacit si elemente vizuale mai mult comice dec\u00e2t mobilizatoare. De fapt, elementul ludic la rom\u00e2ni \u201ea prins\u201c dintotdeauna la ocaziile electorale. Un caz clasic de echivoc electoral a fost rasucirea, de catre CDR, a sloganului din 1996 al lui Ion Iliescu, care a fost schimbat din \u201ePuterea mea e cinstea!\u201c \u00een \u201eCinstea lui este puterea!\u201c. Mai recent, la campania din 2008, am avut de-a face cu un caz similar. Sloganul PD-L \u201eEi cu ei, noi cu voi!\u201c a fost schimbat de catre echipa de campanie a PSD \u00een \u201eNoi cu voi. Ei cu ei!\u201c, atrag\u00e2nd imediat atentia partidului \u201epagubit\u201c, care a ripostat prin lipirea unor banderole pe afisele PSD, cu textul \u201ePSD: Furam tot!\u201c. Astfel de actiuni imature ale partidelor politice rom\u00e2nesti sunt o constanta \u00een istoria postcomunismului, \u00eensa odata cu cea de-a doua alternanta la putere, petrecuta \u00een 2000, marketingul si comunicarea politica au suferit o decadere accentuata, ating\u00e2nd apogeul precaritatii \u00een campaniile din iunie si decembrie 2012. Campania ce tocmai s-a \u00eencheiat este considerata, pe buna dreptate, cea mai primitiva campanie electorala de dupa caderea comunismului; rezultatul votului este pe masura, dar se putea si mai rau.
\nDin pacate, la asa campanie, asa politica! Electorala de anul acesta a fost una trista, belicoasa, vulgara, neinteresanta si \u00eencropita mai mult pentru satisfacerea propriilor fantezii ceausiste ale candidatilor. Greselile gramaticale, fotografiile neinspirate, cu priviri neprietenoase sau apatice, sloganurile st\u00e2njenitoare, certurile fara sens de la televiziunile de casa ale fiecarei parti, teoriile conspiratiei, pariurile politice, inexistenta unor programe politice concrete, eterna vina a lui Traian Basescu pentru toate relele din lume etc., toate aceste elemente au facut din ultima campanie electorala un imens spatiu al ridicolului colectiv. Cum este posibil, de pilda, sa te prezinti alegatorilor cu sloganuri de tipul \u201eCa ceapa-n m\u00e2ncare!\u201c, \u201ePe ei, pe ei, pe mama lor!\u201c, \u201eAm sa va salvez copii\u201c (sic!), \u201eOmul Metrou!\u201c sau \u201e\u00ceti dau lacrimile vaz\u00e2nd tara distrusa de USL? Ia o batista!\u201c? Ori, de ce sa vorbesti toata campania numai despre probabilitatea ca Victor Ponta sa fie sau nu propus pentru functia de prim-ministru? Absurd, nu-i asa? Precaritatea a fost totala, iar aceasta stare este produsul tuturor factorilor care au radicalizat societatea rom\u00e2neasca \u00een ultimii doi ani, \u00eentr-o masura comparabila doar cu perioada ianuarie 1990 \u2013 septembrie 1991. Si pentru ca de ani de zile suntem asaltati stereofonic cu acuzatii reciproce \u00een termeni grei precum faliment, tiranie, dictatura, totalitarism, neo-mineriada, sau substantive proprii de efect precum Grecia, Hitler, Stalin sau Ceausescu, stau si ma \u00eentreb daca nu cumva acesta este un joc crud \u00een care suntem obligati sa ghicim care dintre aceste cuvinte va reflecta viitorul Rom\u00e2niei.
\nUSL se afla acum \u00een fata istoriei, privind \u00eenapoi cu jind spre anii de glorie ai FSN. La fel ar face orice partid politic, daca s-ar afla \u00eentr-o astfel de conjunctura favorabila. Sa fiu sincer, ceea ce uimeste la alegerile de pe 9 decembrie nu este neaparat procentul urias de 60% din voturi, obtinut de social-liberali sau faptul ca vom avea 588 de parlamentari \u00een noua legislatura. Cu adevarat socanta este perspectiva autoritarista data de actuala lege electorala a sistemului majoritar uninominal \u00eentr-un singur tur. Viitorul parlament va cunoaste o bruma de opozitie doar datorita dimensiunii proportionale a sistemului uninominal semipur, care permite obtinerea de mandate suplimentare prin metoda redistribuirii voturilor; ceea ce explica, \u00een ultima instanta, prezenta \u00een parlament a PDL si PPDD. \u00cen conditiile \u00een care sistemul de vot ar fi fost uninominal pur, PDL ar fi disparut din viata parlamentara, PPDD nu ar fi intrat, iar UDMR ar fi fost realmente strivit; lucru care ar fi \u00eensemnat unica prezenta \u00een Senat si \u00een Camera Deputatilor a USL. Daca mai aducem si vorba ca rom\u00e2nii nu prea au tinut cont de cine candideaza \u00een ograda lor at\u00e2ta timp c\u00e2t pretendentii purtau culorile potrivite, un astfel de sistem ar aduce dictatura \u00een mod natural, chiar fara voie. Noroc ca uninominalul nu functioneaza din punctul acesta de vedere dec\u00e2t atunci c\u00e2nd esti pe val \u00een sondaje.
\nChinuindu-ma sa gasesc un sens pentru nonsensul politic rom\u00e2nesc, m-am g\u00e2ndit sa apelez la un prieten care a trecut si el la un moment dat prin crize politice si economice rom\u00e2nesti; doar ca din secolul trecut. Este vorba de Emil Cioran, de profesie \u201esceptic de serviciu al unei lumi \u00een declin\u201c, \u201enihilist al veacului\u201c sau \u201emetec prin excelenta\u201c. Filosoful rom\u00e2n a reusit sa ne demonteze orice iluzie legata de temporalitate, cunoastere si m\u00e2ntuire, fara a ne demobiliza, daruindu-ne \u00een schimb o viziune noua asupra socialului si politicului: schizoidia libertatii la omul modern. Pentru ca alegerile sunt \u00eentotdeauna un prilej de productie si reproductie irepresibila de minciuna, infatuare si amaraciune si pentru ca actuala situatie politica din Rom\u00e2nia este una despre care s-a varsat foarte multa cerneala pe \u00eentreg mapamondul, am decis sa apelez la experienta lui Cioran pentru a ne edifica.
\nDevenind bursier al Fundatiei \u201eHumboldt\u201c la sf\u00e2rsitul anului 1933, Cioran s-a aflat \u00een postura privilegiata de martor direct al unei revolutii politice totalitare. Este vorba despre evolutia Germaniei naziste a lui Adolf Hitler, care devine cancelar al tarii la \u00eenceputul aceluiasi an. Vitalitatea \u00eenaltatoare a irationalului \u00een noul regim din Germania interbelica \u00eel fascineaza pe t\u00e2narul Cioran, fapt pentru care el va lauda, peste c\u00e2tiva ani, acest nou stil de viata. Cel de-Al Doilea Razboi Mondial \u00eel va tempera, \u00eensa, \u00een aceasta directie pe filosof, iar regretul de a fi simpatizat cu acest sistem \u00eel va urmari toata viata.
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne \u00een 1933, bursierul \u00een v\u00e2rsta de douazeci si doi de ani este lucid si analizeaza regimul hitlerist la adapostul studiului budismului. Formulele sale, de o sinceritate taioasa, pot fi aplicate si astazi \u00eentr-o Europa din ce \u00een ce mai roasa de criza economica si \u00een care extremele din ambele parti ale spectrului politic \u00eencep sa fie din nou vizibile si relevante sub steagul populismului. Este si cazul Rom\u00e2niei noastre, o tara atent monitorizata de la Bruxelles pentru deficitul de democratie care o caracterizeaza de douasprezece luni \u00eencoace, o tara \u00een care presa este utilizata din ce \u00een ce mai mult ca masinarie de propaganda si, \u00een final, o tara \u00een care prea multi oameni sunt prea usor de convins. Vorba aceea, \u00een cazul \u00een care se repeta o minciuna destul de des, oamenii o vor crede. Like giving a dog a bone.
\n\u00cen \u00eencheiere, sa-i dam cuv\u00e2ntul lui Emil Cioran:
\n\u201eCeea ce mi s-a parut tulburator si angajant \u00een hitlerism este un caracter de fatalitate, de inexorabil colectiv, ca si cum toti oamenii ar fi instrumentele unei deveniri demonice, fanatizati p\u00e2na la imbecilitate \u00eentr-un clarobscur al prezentului. \u00cen hitlerisme cazi si asa cazi \u00een orice curent de mase cu tendinte dictatoriale.
\nDe c\u00e2nd e lumea, oamenii au aspirat spre libertate si s-au bucurat de c\u00e2te ori au pierdut-o. Muritorii n-au iubit cu pasiune dec\u00e2t pe acei ce le-au pus catuse. Si pe cine au trasformat ei \u00een mit? Pe calaii libertatii lor!
\nMi se parea atunci ca toti muritorii aceia ridicau m\u00e2na spre el, cer\u00e2nd un jug \u00een care ar putea \u00eencapea toti si suspin\u00e2nd dupa o pedeapsa ce nu trebuie sa \u00eent\u00e2rzie. Un dictator are un suflet de calau mesianic patat de s\u00e2nge si de cer. Multimea vrea sa i se comande. Cele mai sublime viziuni si extaze, comunicate prin flauturi de \u00eengeri, n-o pot pune \u00een miscare ca un mars militar. Adam a fost un plutonier!\u201c(2).
\n11 decembrie 2012<\/p>\n
<\/p>\n
Note:<\/strong>
\n1. Precum aparea scris cu font mic pe prima pagina (foaie goala) a ziarului \u201eAdevarul\u201c, \u00een ziua scrutinului din 20 mai 1990.
\n2. Asa cum apare narat de Gabriel Liiceanu \u00een documentarul \u201eApocalipsa dupa Cioran\u201c (1995), realizat de Sorin Iliesiu si Gabriel Liiceanu.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Pentru ca suntem rom\u00e2ni cu totii, sa \u00eencepem noul ciclu electoral cu o gluma care circula de cur\u00e2nd. Rom\u00e2ni! Pentru a afla ce se va \u00eent\u00e2mpla de azi \u00eenainte, cititi ziarele de acum douazeci si doi de ani! Si pentru a parafraza sloganuri celebre din epoca postcomunista, \u00eemi permit sa spun ca \u00eentre \u201eNu va… Cite\u0219te mai mult »Societatea \u00eenchisa si prietenii ei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14455","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":934,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14455","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14455"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14455\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14455"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14455"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14455"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}