\u00cen Anul Caragiale, Teatrul Muzical \u201eNae Leonard\u201c din Galati si-a propus realizarea unei noi productii a capodoperei lui Paul Constantinescu si a literaturii lirice rom\u00e2nesti \u201eO noapte furtunoasa\u201c, a carei prima reprezentare a avut loc la Opera Rom\u00e2na din Bucuresti \u00een 1935. A \u00eencredintat montarea regizorului Cristian Mihailescu, specialist al partiturilor comice si cunoscut pentru viziunile sale originale, incitante. De data aceasta, artistul nu s-a limitat la simpla lectura si talmacire a opusului liric, ci a efectuat o adevarata munca de cercetare \u00een jurul ecourilor din presa epocii asupra sursei libretului, piesa caragialiana care avusese premiera absoluta \u00een 1879, la Teatrul National din Bucuresti. Se stie, contestata partial, dar violent la premiera, \u00een presa vremii, \u201eO noapte furtunoasa\u201c si-a recapatat \u00eencet, dar sigur, recunoasterea valorii, \u00een special gratie lui Titu Maiorescu.
\nLa Galati, Cristian Mihailescu a construit un spectacol complex cross-over, \u00een care opera lui Paul Constantinescu reprezinta nucleul median, \u00eenconjurat de un Prolog si un Epilog, \u00een total peste doua ore de muzica, teatru si dans. \u00cen aceasta formula, \u201eNoaptea furtunoasa\u201c, care dureaza circa o ora, poate umple singura o \u00eentreaga seara, fara a mai fi nevoie de combinarea \u00een duplex cu un alt titlu liric, de multe ori nepotrivit si fortat ales.
\nTotul a pornit de la ideea inedita a regizorului de a fixa \u00een Prolog atmosfera de scandal creata dupa premiera teatrala. Scriau publicatiile timpului: \u201eDac\u00e3 aveti de g\u00e2nd sa mergeti la teatru c\u00e2nd se va reprezenta, lasati-va acasa nevestele si fetele. (…) Ce piesa! O stupiditate murdara culeasa din locurile unde se arunca gunoiul.\u201c (\u201eZiarul\u201c); \u201eSa ne cheme la teatru cu nevestele noastre, cu copiii nostri, pentru a \u00eencerca p\u00e2na la ce grad publicul poate asculta fara a rosi obscenitatile cele mai crude mi se pare ca este a merge prea departe.\u201c (Fr\u00e9d\u00e9ric Dam\u00e9 \u00een \u201eRevista teatrala\u201c, ianuarie 1879); \u201ePiesa \u00een cestiune e departe de a fi o opera de oarecare valoare. Se pare ca autorul nu s-a interesat c\u00e2t de putin de d\u00e2nsa, adica de valoare.\u201c (\u201eBinele public\u201c, 24 ianuarie 1879). Si tot asa.
\nCristian Mihailescu a cules textele, le-a compilat si le-a pus \u00een gura unor personaje fictive (interpretii sunt chiar cei care urmeaza sa dea imediat viata eroilor lui Paul Constantinescu), agitate de un… Agitator (Ionut Negrisanu) fitilist, scandalagiu, persuasiv si… simbolic orb. Asa cum se \u00eent\u00e2mpla oriunde, oric\u00e2nd si \u00een orice… Nu se putea ca locul actiunii sa fie altul dec\u00e2t renumita Gradina Iunion. Asadar, se c\u00e2nta, se danseaza, se b\u00e2rfeste serios la o bere, dar… cum orice zvon incita, toata lumea merge apoi sa vada \u201eNoaptea furtunoasa\u201c, aici \u00een forma muzicala.
\nLa final, dupa spectacol, impresiile se schimba, efectul este contrar, asa cum constatam din Epilogul desfasurat \u00een acelasi ambient. Personajele Prologului reapar acum seduse de spectacol, fredoneaza teme din opera, acele motive pe care \u00eensusi Paul Constantinescu le-a preluat din \u201eSpitalul amorului sau C\u00e2ntatorul dorului\u201c de Anton Pann, culegere de folclor urban de pe la 1850. \u00cen spectacolul galatean, bine orchestrate pentru taraf de Eugen-Dan Dragoi, motivele se amplifica si cuceresc Iunion-ul \u00een care toata lumea se bucura si le danseaza \u00een v\u00e2rtej, ajung\u00e2nd p\u00e2na la c\u00e2ntece de inima albastra, la slagarul-vals \u201eValurile Dunarii\u201c de Iosif Ivanovici sau la nelipsitul French Cancan, care \u00eencheie serata. Textul lui Caragiale si temele lui Paul Constantinescu sunt acum pe buzele tuturor. Succes total. P\u00e2na si Agitatorul, un… traseist cameleonic, se repliaza cit\u00e2ndu-l cu admiratie pe I. Gherea (1885): \u201eDomnul Caragiale ridica un colt al valului care acopera lumii aceasta viata mahalageasca… Asteptam ca \u00een alte comedii, acest val sa fie si mai mult ridicat, p\u00e2na c\u00e2nd realitatea se va arata \u00een goliciunea ei. (…) Mahalaua a \u00eenceput sa capete din ce \u00een ce mai multa \u00eensemnatate \u00een viata noastra sociala\u201c. Tot at\u00e2t de oportunista, publicatia \u201eZiarul\u201c consemna filosofic, abia \u00een 1885, cu referire la piesa lui Caragiale: \u201eDa, arta a avut \u00eentotdeauna o \u00eenalta misiune morala si orice adevarata opera artistica o \u00eendeplineste.\u201c
\nPornind de la o asemenea ideatica, era firesc ca montarea lui Cristian Mihailescu sa respecte cadrul de epoca, cu sprijinul scenografei Andreea Sandulescu. Sunt de subliniat efectele vizuale ingenioase (urmarirea lui Rica se distinge prin vitralii), decorurile simple, costumele frumoase si, daca mai era nevoie de spus, actoria convingatoare pe toata linia, care poarta semnatura inconfundabila a lui Cristian Mihailescu, fin analist al gestului, mimicii si miscarii. Coregrafia Gabrielei Gegea a venit \u00een \u00eent\u00e2mpinare si Ansamblul de balet al teatrului si-a probat calitatile.
\nDin distributie i-am remarcat pe mezzosoprana Lacramioara Crihana (seducatoare \u00een rolul de soprana al Vetei), pe basul Iulian Sandu (sonor si cu buna dictiune \u00een Jup\u00e2n Dumitrache), pe soprana Adina Lazar (delicioasa Zita, fana a miscarilor de cabaret), pe tenorul Valentin Vasopol (Chiriac, stap\u00e2n pe… meseria sa). \u00cei numesc, \u00eentr-o ordine deloc \u00eent\u00e2mplatoare, si pe ceilalti componenti ai trupei: tenorul Paul Celmare (Rica Venturiano), mezzosoprana Roxana Dobre (Spiridon), basul Dan Nistor (Nae Ipingescu). La pupitru, dirijorul Mircea Holiartoc a imprimat spectacolului dinamica si nerv, chiar daca planurile sonore au fost relevate mai putin distinct. Ma refer mai ales la Introducerea actului al doilea.
\n\u201eO noapte furtunoasa\u201c la Teatrul Muzical \u201eNae Leonard\u201c din Galati sau cum titreaza afisul \u201e\u00cent\u00e2mplari \u00eentr-O noapte furtunoasa\u201c dupa I.L. Caragiale, de Paul Constantinescu, a fost \u00een primul r\u00e2nd un spectacol original, deconectant, popular, centrat pe o capodopera lirica! Si bucurestenii l-ar adora, daca li s-ar oferi sansa sa-l vada la ei acasa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Anul Caragiale, Teatrul Muzical \u201eNae Leonard\u201c din Galati si-a propus realizarea unei noi productii a capodoperei lui Paul Constantinescu si a literaturii lirice rom\u00e2nesti \u201eO noapte furtunoasa\u201c, a carei prima reprezentare a avut loc la Opera Rom\u00e2na din Bucuresti \u00een 1935. A \u00eencredintat montarea regizorului Cristian Mihailescu, specialist al partiturilor comice si cunoscut pentru… Cite\u0219te mai mult »\u201eO noapte furtunoasa\u201c intr-o noua prezentare lirica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14423","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1508,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14423","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14423"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14423\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14423"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14423"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14423"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}