{"id":14420,"date":"2013-01-07T14:09:24","date_gmt":"2013-01-07T12:09:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14420"},"modified":"2013-01-07T14:09:42","modified_gmt":"2013-01-07T12:09:42","slug":"treisprezece-zile-sunt-un-maraton","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/treisprezece-zile-sunt-un-maraton\/","title":{"rendered":"\u201eTreisprezece zile sunt un maraton\u201c"},"content":{"rendered":"

Tompa G\u00e1bor \u00een dialog cu Cristina Rusiecki<\/strong><\/p>\n

Cristina Rusiecki: A fost o editie foarte serioasa, cu spectacole valoroase, din care nici unul nu a facut rabat de la un anumit standard de calitate. Cum ati reusit, domnule Tompa G\u00e1bor, aceasta performanta?<\/em><\/strong>
\nTompa G\u00e1bor:<\/strong> Vaz\u00e2nd at\u00e2tea spectacole care \u00eencearca sa reinventeze relatia dintre muzica si teatru, ne-am hotar\u00e2t sa facem selectia dupa o aumita tema, \u201eDialog \u00eentre voci\u201c. Aceasta este una dintre cele mai interesante tendinte la ora actuala si sunt destul de multe spectacole de buna calitate peste tot. Am decis sa ne concentram asupra faptului ca \u201eInterferente\u201c este un festival international cu o durata destul de lunga. Treisprezece zile sunt un maraton. Cred ca acum s-a mai asezat profilul festivalului. Proportia de aproape 50% sala mare \u2013 sala studio i-a facut bine, ca si faptul ca am avut c\u00e2teva spectacole semnate de mari regizori, mari maestri, Heiner Goebbels, Josef Nadj, Silviu Purcarete, Andrei Serban, plus unii foarte, foarte tineri, din ultima generatie, cum au fost Urb\u00e1n Andr\u00e1s, Bod\u00f3 Viktor sau Boris Lije\u0161evic. A fost un fel de tensiune interesanta \u00eentre aceste spectacole. Mie mi-a placut diversitatea. Cu toate ca exista niste subiecte comune iar tema e aceeasi \u2013 pentru ca fiecare spectacol \u00eesi propune reinventarea rolului muzicii \u2013, ele se nasc din diverse concepte si apropieri. Unitatea \u00een diversitate mi se pare un lucru foarte important.<\/p>\n

C.R.: Dumneavoastra ram\u00e2neti singurul selectioner al festivalului.<\/em><\/strong>
\nT.G.:<\/strong> Da. Sigur, uneori sunt sfatuit sa vad anumite spectacole, dar p\u00e2na la urma eu fac alegerea.<\/p>\n

C.R.: Au existat si ne\u00eempliniri la aceasta a treia editie?<\/em><\/strong>
\nT.G.:<\/strong> Din cauza restr\u00e2ngerii bugetului a trebuit sa renuntam la patru spectacole care ar fi facut festivalul putin mai… intercontinental: o \u201eMedee\u201c din Africa, din Burkina Faso, pusa \u00een scena de Jean-Louis Martinelli, unde sunt incluse c\u00e2teva c\u00e2ntece tribale. Exista un \u201eOedip\u201c din Afganistan, regizat de Matthias Langhoff, spectacol pe care l-am vazut la Villeneuve, care a avut o intensitate nemaipomenita, ca o poveste de astazi dintr-un sat afgan, \u00een care personajele sunt talibani. Mai era un spectacol-coup\u00e9 de dans al Companiei Lux Boreal din Mexic la care a trebuit sa renuntam, plus \u201eIvanov\u201c de la Teatrul \u201eBulandra\u201c. Un spectacol din tara pe care \u00eel vom aduce, probabil, cur\u00e2nd, \u00een cadrul unui schimb programat pentru anul viitor.<\/p>\n

C.R.: Asadar, n-a mers totul ca pe roate \u00een ceea ce priveste finantarea.<\/em><\/strong>
\nT.G.:<\/strong> \u00cen iunie eram disperat pentru ca nu aveam nici un leu. Eram foarte aproape sa renuntam, av\u00e2nd c\u00e2teva contracte \u00eencheiate, pentru ca anumite companii importante, cum e Th\u00e9\u00e2tre Vidy din Lausanne, nu pot fi aduse fara un contract semnat cu mult timp \u00eenainte. Pentru ca ei, practic, din asta traiesc, \u00eesi duc spectacolele \u00een turneu tot timpul. Fac o creatie si pe urma o plimba. Nefiind teatru de repertoriu, fac turnee. La un moment dat, eram disperat, pe urma m-am resemnat. \u00cen ultima clipa, at\u00e2t Ministerul Culturii, c\u00e2t si Primaria Municipiului Cluj s-au trezit si au facut eforturi pentru care le sunt recunoscator. \u00cen plus, Uniunea Teatrelor din Europa si-a dat seama ca Festivalul \u201eInterferente\u201c este, \u00eentr-un fel, si o platforma a UTE pentru ca sase teatre membre si chiar membri individuali prezinta spectacole aici. Si asa au facut si ei un efort deosebit fata de anii precedenti. Am primit sprijin si de la UNITER. \u00censa toti finantatorii si sponsorii s-au raliat pe ultima suta de metri, ca \u00eentr-un fel de tornada care vine brusc si \u00eencepe sa miste obiectele, casele, praful…<\/p>\n

C.R.: \u00cen tot acest timp de pregatire a festivalului ati ramas si profesor de regie la San Diego.<\/em><\/strong>
\nT.G.:<\/strong> Predau \u00een calupuri. Acum am fost o luna \u00een octombrie. Stau un semestru, apoi vin, ma mai duc o luna, mai ales c\u00e2nd studentii mei repeta un spectacol, \u00een perioada de dinaintea premierei. Fac multe calatorii, opt-noua pe an, \u00eentre cele doua orase \u00eendepartate.<\/p>\n

C.R.: C\u00e2nd specialistii spun \u2013 si nu de putine ori \u2013, ca Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, pe care dumneavoastra \u00eel conduceti de at\u00e2ta vreme, este cel mai bun teatru din Rom\u00e2nia, recunoasteti ca afirmatia va face placere?<\/em><\/strong>
\nT.G.:<\/strong> M-am obisnuit cu aceste aprecieri. \u00centr-un fel, e un lucru periculos, pentru ca echipa nu trebuie sa se ocupe de asemenea afirmatii care, desigur, ne flateaza. \u00censeamna ca tot ce am \u00eentreprins de-a lungul acestor ani nu a fost degeaba. Si toate razboaiele pe care le-am dus cu oponentii locali, \u00een ceea ce priveste repertoriul, tipul de spectacole, divertismentul pe care \u00eel asteptau de la acest teatru, la care am rezistat ferm, nu s-au petrecut \u00een zadar. \u00cen acelasi timp, nu trebuie nimeni sa zaboveasca asupra acestor cuvinte magulitoare, pentru ca trebuie sa ne concentram la ceea ce urmeaza si sa uitam ceea ce am facut. Asta \u00eencercam. Uneori nu reusim. Pentru mine, ca director al teatrului, aceasta \u00eencredintare poate dura at\u00e2ta timp c\u00e2t \u00eemi gasesc si eu bucurii. Altfel, sunt foarte multe lucruri ingrate si obositoare, mai ales ca se repeta. Am petrecut mult timp \u00eentr-o continua lupta pentru normalitate, care la noi pare ceva extraordinar. Bucuria mea e sa pot aduce aici artisti sau opere ale unor artisti pe care \u00eei admir si pe care \u00eemi doresc ca publicul clujean sa-i cunoasca. A doua satisfactie este ca avem o echipa, o trupa de actori si o echipa de scena foarte bune… si chiar si c\u00e2teva fete de la Biroul de Marketing, aflat \u00eentr-o continua transformare, pentru ca nu merge perfect. Ma bucur ca sunt multi aici care contribuie la aceste realizari. Eu simt ca noi avem si multe esecuri pe care trebuie sa ni le asumam ca atare. Dar aceste esecuri s-au nascut totusi din niste straduinte sincere. Niciodata nu am tintit succes sau popularitate, notiuni absolut daunatoare pentru teatru.<\/p>\n

C.R.: Ce planuri aveti ca sa mentineti cota at\u00e2t de ridicata a Teatrului Maghiar din Cluj?<\/em><\/strong>
\nT.G.:<\/strong> Cel mai important lucru este sa ne asumam din ce \u00een ce mai multe riscuri. Totdeauna exista si urmatorul pas care trebuie facut, iar asta ne obliga la o autoanaliza sincera. Nu trebuie neaparat sa fim altfel \u00een fiecare clipa. George Banu spunea aici ca sunt foarte multi artisti importanti care fac acelasi lucru toata viata. Spectacolele sunt diferite, dar noi nu trebuie sa facem ceva diferit cu orice pret, ci ceva care se naste ca o reactie la un fenomen nou. Adica sa ram\u00e2nem totdeauna contemporani cu noi \u00eensine si cu lumea. n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tompa G\u00e1bor \u00een dialog cu Cristina Rusiecki Cristina Rusiecki: A fost o editie foarte serioasa, cu spectacole valoroase, din care nici unul nu a facut rabat de la un anumit standard de calitate. Cum ati reusit, domnule Tompa G\u00e1bor, aceasta performanta? Tompa G\u00e1bor: Vaz\u00e2nd at\u00e2tea spectacole care \u00eencearca sa reinventeze relatia dintre muzica si teatru,… Cite\u0219te mai mult »\u201eTreisprezece zile sunt un maraton\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8542],"class_list":["post-14420","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-tompa-gabor-in-dialog-cu-cristina-rusiecki"],"views":992,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14420","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14420"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14420\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14420"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14420"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14420"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}