{"id":14417,"date":"2013-01-07T14:06:10","date_gmt":"2013-01-07T12:06:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14417"},"modified":"2013-01-07T14:06:35","modified_gmt":"2013-01-07T12:06:35","slug":"muzica-si-dramatism-interferente-2012","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzica-si-dramatism-interferente-2012\/","title":{"rendered":"Muzica si dramatism. \u201eInterferente\u201c 2012"},"content":{"rendered":"

Nu sunt tocmai putini cei din domeniu care, de ani si ani, sustin ca Teatrul Maghiar de Stat din Cluj ar fi cea mai buna institutie de profil din tara noastra. Actorii extraordinari, cel putin in productiile vizionate de publicul specialist, demonstreaza, dupa marturisirile regizorilor, o putere de munca fabuloasa; managementul, cu o conducere stabila de doua decenii, Tompa G\u00e1bor si Visky Andras, este mai mult dec\u00e2t performant, iar echipa, cu adevarat profesionista. In asemenea conditii, era firesc ca si Festivalul International de Teatru \u201eInterferente\u201c, organizat de aceeasi institutie si aceeasi echipa, sa se aseze printre cele mai solide din tara. A treia sa editie, desfasurata intre 27 noiembrie si 9 decembrie, nu a facut dec\u00e2t sa o confirme. In peisajul nostru teatral, cu festivaluri c\u00e2ta frunza, c\u00e2ta iarba, putine sunt, insa, cele ce se deschid catre orizonturi straine. Festivaluri internationale ca \u201eInterferente\u201c, \u201eShakespeare\u201c, \u201eReflex\u201c, \u201eEurothalia\u201c, bucura de fiecare data, deopotriva publicul, c\u00e2t si specialistii. Cele treisprezece zile de la Teatrul Maghiar din Cluj, cu c\u00e2te doua spectacole pe zi, discutii, conferinte, workshop-uri, au dovedit din nou ca Tompa G\u00e1bor este hotar\u00e2t sa mentina stacheta c\u00e2t se poate de sus. Tema care a unit productiile din aceasta editie, impregn\u00e2ndu-le aerul de unitate, a fost \u201eVoci in dialog\u201c, dupa titlul propus de George Banu. Ea s-ar traduce, mai pe scurt, prin relatia intre muzica si teatru, care a lasat cale libera, in fiecare dintre spectacolele invitate, poftei regizorilor pentru experiment. Au uluit audienta reprezentatiile cu \u201eMax Black\u201c, in regia lui Heiner Goebbels si \u201eHand Stories\u201c, in regia si interpretarea lui Yeung Fa\u00ef, ambele de la Teatrul Vidy din Lausanne.<\/strong> <\/em>
\nDin real in pasare<\/strong>
\nPrintre cele mai halucinante spectacole s-a numarat \u201eCorbii\u201c, creatie a lui Josef Nadj, preocupat de legatura om-pasare, in care coregraful, cu senzorii deschisi catre un strafund totemic, ambitioneaza transmutatia inter-regn. Frumusetea si stranietatea corpului sau, care, sub ochiul spectatorului, aproape isi anihileaza forma umana, capat\u00e2nd fie elongatia, fie intepenirea pasarii, magnetizeaza privirea.
\nIn \u201eCorbii\u201c, timpul, la antipodul diluarii din cotidian, c\u00e2stiga o dimensiune plina, ca o pastila esentializata. Ritmul intrerupt, nefiresc, sustras universului diurn, devine cu at\u00e2t mai prezent in cadenta (live) dictata de Akosh S. Suflat in gol, vibratii de felurite intervale, sunete ascutite ale saxofonului, clinchete, percutie si zgomote metalice se amesteca in lumina palida in care suveran ram\u00e2ne contrastul dintre intuneric si segmentul timp-lumina-spatiu, circumscris siluetei lui Josef Nadj. Spre sf\u00e2rsit, miscarilor sale eterice, intepenite le iau locul unele sacadate. Macularea intregului corp intr-un negru-smoala, de un spectaculos extrem, post\u00farile trans-umane, in care staticul impregneaza o nota de hiperrealitate, deopotriva cu o alta stare a constiintei, neamestecata si nepoluata de maruntisuri, de fragmente toxice de g\u00e2nduri, multe si neduse p\u00e2na la capat, sunt numai c\u00e2teva dintre articulatiile unui spectacol sublim.
\nSimfonie sau schizofrenie?<\/strong>
\nO viziune cu totul noua asupra lui \u201eWoyzeck\u201c a propus Teatrul Volksb\u00fchne, Rosa-Luxemburg-Platz Berlin. T\u00e2narul regizor D\u00e1vid M\u00e1rton pastreaza c\u00e2teva replici, pentru a transmuta toata substanta dramatica in muzica, asa cum, pe vremuri, Dragos Galgotiu o transformase la noi in miscare. Totul se petrece in studioul unui radio din care se transmite live. Personajele mentin culoarea tipologica a celor trei anti-eroi, Woyzeck, Marie si Capitanul, ultimul imbracat la patru ace, ca orice patron media. Experimentul indigest pe care Capitanul i-l impune lui Woyzeck (\u201eWozzeck\u201c, in noua transcriere a creatorilor) se transforma in obligatia de a repeta silnic refrenul dictat de noua autoritate din media.
\nCam asa se deruleaza referintele la structura clasica, intruc\u00e2t regizorul opereaza o deconstructie la nivelul fiecarui personaj, translat\u00e2ndu-l cu tot cu bagaje, trasaturi caracteriologice, presupuse relatii, impulsuri etc. in limbaj muzical. Sonoritatile lui Marie, interpretata de c\u00e2ntareata de jazz Yelena Kuljic, cu voce joasa si percutanta, sorb magnetic intregul univers din jur. Cei trei, formati din gesturi, discurs si miscare oarecum independente una de cealalta, se lanseaza in actiune simultan, se suprapun, dar nu interactioneaza dec\u00e2t arareori. Inchis in sine si in bula sa de realitate, izolat zdravan de universul din jur, fiecare isi desfasoara propria perceptie muzicala. Ritmul discursului, repetarea obsesiva a c\u00e2te unui calup de replici, jocul articulat\/nearticulat fac nu o simfonie, ci mai degraba o schizofrenie a vocilor, a senzatiilor individuale si a eurilor din lumea noastra.
\nAlti clasici…<\/strong>
\nDintre textele clasice, publicul de la \u201eInterferente\u201c a mai putut vedea si \u201eHedda Gabler\u201c, in regia lui Andrei Serban, \u201eDomnisoara Julia\u201c, in regia lui Felix Alexa, spectacole ale teatrului- gazda, dar si o \u201eJulie, Jean si Kristin\u201c (dupa aceeasi \u201eDomnisoara Julia\u201c a lui Strindberg) de la Teatrul-Laborator Sfumato din Bulgaria, in regia Margaritei Mladenova. Spectacolul, inceput in forta, nu-si pierde nici o clipa tensiunea, mai cu seama datorita actritei stralucitoare din rolul principal (Albena Georgieva), o aparitie memorabila, agresiv-hipersensibila, cu ochi incercanati si privire fixa. Relatiile perfect marcate cu iubitul ei de o noapte, un Jean profund macho (Hristo Petkov), fac ca interactiunile sa ajunga la incandescenta.
\nTot o piesa clasica a fost si punctul de plecare pentru turul de forta al artistei din Coreea, Jaram Lee, care a transcris povestea lui Brecht din \u201eMutter Courage\u201c in genul Pansori, originar din Coreea secolului al XVII-lea, o povestire muzicala prezentata de un c\u00e2ntaret si un tobosar. In spectacolul prezentat la Cluj, dar si la Avignon, vechiul percutionist avea sa se transforme intr-o adevarata trupa de muzicieni. Traditia impune intonare puternica si vibranta, recitare dramatica, plus buna stap\u00e2nire a naratiunii si a gesturilor. Versiunea lui Jaram Lee, intitulata \u201eUkcuk-Ga\u201c, in care artista intrepreteaza cincisprezece personaje, dezvolta insertii moderne, plus referinte comice la genul abordat si la istoria muzicii si, ori de c\u00e2te ori e posibil, o delicioasa interactiune cu publicul.
\nPuseu de realitate<\/strong>
\nNu au lipsit, insa, nici spectacole pe texte noi, cum a fost \u201eAnamnesis\u201c, o satira in ritm vioi despre absurditatea sistemului de sanatate din Ungaria, cu ambulante in care lucreaza medici haotici sau epuizati, cu spitale lipsite de personalul necesar, pentru ca a plecat in strainatate, si o morga in care un responsabil confuz incurca cu seninatate mortii. Evident, un spectacol cu care publicul din Rom\u00e2nia, familiarizat la r\u00e2ndul lui cu astfel de scene de gen, a empatizat suta la suta. Pentru aceasta coproductie a unei companii de stat, renumita \u201eKatona J\u00f3zsef\u201c, cu una independenta, \u201eSzputnyik\u201c, in regia lui Bod\u00f3 Viktor, artist in voga, aflam din interviul pe care Visky Andras il ia celui din urma ca artistii s-au documentat, prelucr\u00e2nd situatii din scrisorile primite de la optzeci de spectatori. Cu multe poante, cu un amestec de mijloace diferite, scene comice, marturii video, dans si muzica, spectacolul a pus pe tapet un subiect vulnerabil al societatii contemporane, reusind in aceeasi masura sa-si distreze publicul.
\nDe o cu totul alta factura, \u201eTar\u00e2mul fagaduintei\u201c, de la Teatrul Habima din Israel, regia Shay Pitovski, a desfasurat ghemul de xenofobie si compasiune st\u00e2rnite de imigrantii din Africa. Cu un text bine taiat, ritm dinamic, situatii usor recognoscibile si actorie convingatoare, demersul a incercat sa explice cauzele extremismului, pe de o parte, cercet\u00e2nd, de cealalta parte, umilintele dramatice pe care sunt obligati sa le inghita transfugii. Exterminarea, saracia, ruptura brutala a familiei, mila injositoare a semenilor sau itele nesf\u00e2rsite ale birocratiei si-au gasit toate locul sensibil in radiografia societatii din Israelul de astazi.
\nLa o analiza atenta, nu mica mi-a fost bucuria sa realizez ca spectacolele teatrului-gazda s-au dovedit perfect competitive cu oricare dintre cele invitate. Productiile Teatrului Maghiar din Cluj au delectat publicul de fiecare data prin seriozitate, inovatie si valoare, cum s-a int\u00e2mplat cu \u201eLeonida Gem Session\u201c (regia Tompa G\u00e1bor), \u201eHedda Gabler\u201c (regia Andrei Serban), \u201eAniversarea\u201c (regia Robert Woodruff), \u201eDomnisoara Julia\u201c (regia Felix Alexa) sau \u201eGianni Schicchi\u201c (regia Silviu Purcarete). Nicaieri aplauzele nu suna mai frumos dec\u00e2t in teatrele maghiare. A treia editie a \u201eInterferentelor\u201c le merita cu v\u00e2rf si indesat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu sunt tocmai putini cei din domeniu care, de ani si ani, sustin ca Teatrul Maghiar de Stat din Cluj ar fi cea mai buna institutie de profil din tara noastra. Actorii extraordinari, cel putin in productiile vizionate de publicul specialist, demonstreaza, dupa marturisirile regizorilor, o putere de munca fabuloasa; managementul, cu o conducere stabila… Cite\u0219te mai mult »Muzica si dramatism. \u201eInterferente\u201c 2012<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8541],"class_list":["post-14417","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-interferente-2012"],"views":1056,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14417","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14417"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14417\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14417"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14417"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14417"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}