{"id":14408,"date":"2013-01-07T14:01:05","date_gmt":"2013-01-07T12:01:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14408"},"modified":"2013-01-07T14:01:32","modified_gmt":"2013-01-07T12:01:32","slug":"afinitati-si-rezonante","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/afinitati-si-rezonante\/","title":{"rendered":"Afinitati si rezonante"},"content":{"rendered":"<p>Ioan Adam, autor cu o bogata si variata fisa bibliografica \u2013 11 volume de studii, eseuri, cronici, mai multe antologii si editii critice, \u00een primul r\u00e2nd cea a operei lui Duiliu Zamfirescu \u2013 \u00eesi reitereaza o parte din textele publicate de-a lungul a peste trei decenii \u00een doua mari cotidiene si \u00een cele mai importante reviste literare si culturale, grup\u00e2ndu-le \u00eentr-o carte aparuta recent la Editura Bibliotheca din T\u00e2rgoviste, intitulata \u201eAfinitati selective\u201c, parafraza cu t\u00e2lc a binecunoscutei sintagme de sorginte goetheana, via Tudor Vianu. Daca as lua \u00een considerare numai cuv\u00e2ntul \u201eselective\u201c, poate i-as reprosa ca unor autori si cartilor lor le-a acordat o prea mare atentie, de vreme ce si eu sunt adeptul principiului enuntat \u00eentr-o confesiune a sa de pe coperta a patra a cartii: \u201eA practica exercitiul critic \u00eenseamna a distinge, a separa, a alege. Scurt spus, a selecta\u201c. Substantivul \u201eafinitati\u201c ma opreste \u00eensa de la un astfel de repros, at\u00e2t timp c\u00e2t afinitatile, ca si gusturile, nu se discuta chiar si atunci c\u00e2nd e vorba de exercitiul critic. Ioan Adam \u00eensusi \u00eemi da o replica avant la lettre: \u201eDin cele c\u00e2teva sute, poate o mie, de studii, eseuri, recenzii pe care le-am publicat am ales aici doar c\u00e2teva zeci. \u00cen selectarea lor am vadit, cum ar fi zis Perpessicius, o \u00abpartialitate plina de dragoste\u00bb\u201c.<br \/>\nDeoarece prima sectiune a volumului \u2013 \u201eZamfiresciana\u201c \u2013 contine \u00een cea mai mare parte a ei eseul de istorie culturala \u201eDuiliu Zamfirescu \u00abguvernator\u00bb al Basarabiei\u201c\u201e la care m-am referit aici nu demult, c\u00e2nd a aparut editia \u201eDuiliu Zamfirescu. \u00cen Basarabia\u201c, realizata de Ioan Adam si prefatata de amintitul eseu, am \u00een vedere \u00een aceste \u00eensemnari celelalte doua capitole ale volumului de fata: \u201ePlaneta criticilor\u201c si \u201eRezonante si inductii\u201c. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00eemi este foarte placuta re\u00eent\u00e2lnirea si \u00een aceasta forma cu cronicarul, criticul de \u00eent\u00e2mpinare Ioan Adam, un subtil analist si diagnostician, un comentator capabil sa patrunda si dincolo de fiinta \u201ede h\u00e2rtie\u201c a autorului operei despre care scrie pentru a depista figura \u00een filigran a omului, careia bunul psiholog si finul portretist \u00eei traseaza conturul cu o pregnanta expresivitate. Textele din \u201eAfinitati selective\u201c, desi scrise la diferite v\u00e2rste ale lecturii si \u00een momente diferite ale vietii culturale si social-politice rom\u00e2nesti vadesc o remarcabila unitate de stil, de atitudine si, \u00eentr-un sens larg, de metoda. E de observat ca Ioan Adam se numara printre criticii din generatia afirmata \u00een anii \u201960 si \u201870 ai secolului trecut care nu au nimic important de retractat. Mi se pare simptomatic din acest punct de vedere faptul ca el tipareste acum \u00eentr-o carte texte publicate cu zeci de ani \u00een urma inclusiv \u00een ziare ca \u201eSc\u00e2nteia\u201c, oficiosul Partidului Comunist Rom\u00e2n, sau \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c, oficiosul UTC, la care a si lucrat ca redactor. Si bine face. Sunt texte de o tinuta profesionala si morala ireprosabila. Ele documenteaza asupra vietii literare din deceniile antedecembriste si legitimeaza o data \u00een plus un critic care si-a respectat vocatia.<br \/>\nSpre deosebire de alti critici din generatia sa, Ioan Adam nu s-a limitat, nu s-a \u201especializat\u201c \u00eentr-un anume gen literar. Si-a pastrat mereu proaspata curiozitatea de cititor profesionist polivalent. O marturisire \u00een acest sens mi se pare definitorie \u00een ceea ce-l priveste: \u201ePoezia, proza, teatrul, critica si istoria literara, istoria si alte domenii pe care nu le mai enumer aici m-au atras deopotriva. Cu anii mi-am slefuit talentul de cititor. Nu mai citesc carti proaste. Nu ma intereseaza ecarisajul literar. Sa-l faca altii, carora li se pare ca timpul mai are rabdare. Nu mai scriu dec\u00e2t despre carti care mi-au placut, m-au pus pe g\u00e2nduri, m-au incitat\u201c. Sa-l aiba oare \u00een minte Ioan Adam, c\u00e2nd vorbeste de ecarisaj literar, pe Alex Stefanescu?! Tot ce se poate. Oricum, \u00een 1981, c\u00e2nd acestuia \u00eei aparea a doua carte \u2013 \u201eJurnal de critic\u201c, evidentiind c\u00e2teva din calitatile ce atestau talentul autorului, Ioan Adam observa totodata: \u201eAlex Stefanescu nu e un critic dintre cei previzibili, vreau sa spun ca gustul sau face uimitoare robinsonade. Cine \u00eendreapta \u00abun deget rechizitorial\u00bb spre greselile lui Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Horia Badescu, Mircea Horia Simionescu, Laurentiu Ulici, minimaliz\u00e2nd astfel copilareste valori constituite si recunoscute, dar rezerva fraze melifere pentru Arthur Porumboiu, Marin Porumbescu, N.D. Carpen si Emil Ghitulescu, e, negresit, un original\u201c. Alaturarea, ca o ironie, ma \u00eendoiesc ca involuntara, Porumboiu-Porumbescu e de tot hazul. Dar de retinut sunt cuvintele \u201ecopilareste\u201c si \u201eoriginal\u201c. Criticul a vazut bine. A fost confirmat de evolutia ulterioara a \u201eeternului adolescent\u201c care avea sa scrie si o istorie a literaturii rom\u00e2ne de la 1941, unde o lasase Calinescu, p\u00e2na \u00een prezent, lucrare vehement contestata dar si laudata, impresionanta ca obiect date fiind dimensiunile si iconografia ce amintesc cumva de monumentul calinescian. Show-ul mediatic provocat la aparitie \u2013 s-ar zice, la o privire superficiala, tot \u00een linie calinesciana \u2013 s-a stins repede, ca un foc de paie. O dovada \u00een plus, desi superflua, ca G. Calinescu e din ce \u00een ce mai mult, cu trecerea vremii, nu doar imposibil de continuat, dar mai ales imposibil de ajuns. El e mereu undeva \u00een viitor. Cine alearga dupa Calinescu risca sa sucombe mult \u00eenainte de a-l ajunge. \u00cenc\u00e2t, parafraz\u00e2nd un celebru vers al lui Beniuc, urmasii \u201edivinului\u201c s-ar putea resemna fara sa le fie jena: \u201ePe Calinescu, noi, criticii rom\u00e2ni, tineri sau batr\u00e2ni, zadarnic \u00eencercam nu-l vom ajunge!\u201c.<br \/>\nIoan Adam a intuit bine si evolutia unor poeti si prozatori tineri sau \u00eenca tineri, dar pe deplin afirmati, la data\/datele c\u00e2nd i-a \u201e\u00eent\u00e2mpinat\u201c. Un portret al lui Adrian Paunescu este unul dintre multele exemple: \u201eAntologata, lirica paunesciana este exceptionala, dar are frumusetea dramatica a catedralelor pustiite, reduse la pura arhitectonica. Totalizata, imaginea ei e indecisa, minata de o rumoare confuza, din care sunetul marii poezii se aude stins, \u00eenfundat, ca dangatul de clopot dintr-o catedrala scufundata. Constient el \u00eensusi de aceasta antinomie, poetul cauta de la o vreme o iesire ce i se apropie si i se refuza concomitent. Antologiile (confesii implicite!) \u00eencearca sa introduca o ordine \u00een aceasta Amazonie luxurianta, fie sistematiz\u00e2nd-o prin prisma exceptiilor biografice (\u00abViata de exceptii\u00bb), fie \u00eenscen\u00e2nd o ruptura radicala cu trecutul, o schimbare la fata indirect proclamata (\u201ePoezii de p\u00e2na azi\u201c). Presiunea antecedentelor fiind enorma, renaste mereu \u201ehaosul\u201c initial. Metamorfoza, c\u00e2ta este, sta \u00eentreaga la nivelul atitudinii, al perspectivei existentiale ce limiteaza energetismul, vitalitatea, orgoliul \u00abultrasentimentelor\u00bb\u201c.<br \/>\nDincolo de limbajul cam prea\u2026 luxuriant, este aici un profil \u00een esenta recognoscibil si astazi, dupa 31 de ani de c\u00e2nd Ioan Adam l-a conturat si c\u00e2nd Adrian Paunescu, iesit \u00een urma cu doi ani din scena vietii, incontestabil un mare poet, si-a \u00eencheiat opera (dar, as \u00eentreba morometian, oare si-a \u00eencheiat-o?).<br \/>\nLui Ioan Adam \u00eei reusesc de minune si portretele unor autori nu neaparat minori, dar, oricum, cu o mai redusa notorietate. Unul dintre ele este cel al lui Florentin Popescu, intitulat pe buna dreptate \u201eProdigiosul Florentin\u201c, fiind vorba de autorul a nu mai putin de 60 de carti aparute p\u00e2na la data (iunie 2011) c\u00e2nd Ioan Adam scria acest text. Colegul sau de facultate tocmai publicase volumul \u201eNoi portrete \u00een penita\u201c \u00een care, observa Ioan Adam, \u201eC\u00e2teodata n-are la \u00eendem\u00e2na penite Klaps sau Reddys si foloseste pana de g\u00e2sca taiata inabil ce lasa pe h\u00e2rtie urme mari uleioase\u201c. Industriosul autor devine sub penita Klaps a lui Ioan Adam un personaj, demn de pana unui prozator. Reproduc un fragment dintr-o evocare de un cuceritor umor: \u201eFlorentin, becher rodat, trebuia sa se \u00eensoare \u00een sf\u00e2rsit, dar aflase ca nasul sau, spiritualul poet Titus V\u00e2jeu, nu era cununat religios. Sf\u00e2nta taina a casatoriei nu era deci \u00abprimita\u00bb! Nedelicat (din inocenta!) cu nasul, Florentin da de \u00eenteles ca acesta si-ar fi temut functia de la Radio daca s-ar fi aflat ca si-a pus pirostriile cu popa. Nasul, \u00eensurat civil de 20 de ani, nu trecuse pe l\u00e2nga altar din doua cauze. Prima ar fi ca la 20 de ani, c\u00e2nd s\u00e2ngele da \u00een clocot, nu prea te g\u00e2ndesti la \u00abpragmatica sanctiune\u00bb a preotului. \u00cen plus, pe atunci, ca sa citez titlul unei carti a lui Titus V\u00e2jeu, aproape toata lumea practica \u00abdeplasarea spre rosu\u00bb. A doua ar fi ca nasul nasului (un poet de controversata memorie nu demult plecat dintre noi) \u00eesi temea el postul de sef al unei reviste pentru copii. Asa ca eu si sotia mea, Geta (cununati religios din 1973), a trebuit sa reparam tardiv aceasta hiba. L-am adus pe parintele Stefan din Maia, de pe l\u00e2nga Fierbinti, si \u00eencuiati \u00een casa lui Titus (ne temeam sa nu vina V\u2026, \u00abceistul\u00bb, un ofiter de aviatie cu atributii \u00abspecifice\u00bb), am \u00eenceput sa ne \u00eenv\u00e2rtim \u00een jurul mesei. Era un spectacol ce ne amuza grozav: mirele \u00eencaruntit si pornit odinioara spre rotunjimile p\u00e2ntecului \u00eesi purta coroana de voievod, mireasa si martorii ne-am str\u00e2ns buzele pentru a nu bufni \u00een r\u00e2s c\u00e2nd dintr-un colt al \u00eencaperii l-am auzit pe mirele in spe, Florentin, care, descult \u2013 nu voia sa \u201e\u00eentineze\u201c covoarele nasului \u2013 slomnea teribil de fals axionul \u201eIsaiia dantuieste\u201c si da raspunsurile cu o perfecta cunostinta a textului sacru. (Mi-a spus dupa aia ca e baiat de cr\u00e2snic). Evoluam ca francezii din Avignon tous en rond c\u00e2nd a sunat cineva la usa si a trebuit sa renuntam rapid la recuzita: nu era Securitatea, ci vecinul de jos, alarmat de o scurgere de apa. R\u00e2deti? Acum va da m\u00e2na\u2026\u201c <em><strong>(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ioan Adam, autor cu o bogata si variata fisa bibliografica \u2013 11 volume de studii, eseuri, cronici, mai multe antologii si editii critice, \u00een primul r\u00e2nd cea a operei lui Duiliu Zamfirescu \u2013 \u00eesi reitereaza o parte din textele publicate de-a lungul a peste trei decenii \u00een doua mari cotidiene si \u00een cele mai importante&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/afinitati-si-rezonante\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Afinitati si rezonante<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8537],"class_list":["post-14408","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ioan-adam"],"views":1605,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14408","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14408"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14408\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14408"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14408"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14408"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}