{"id":14405,"date":"2013-01-07T13:59:49","date_gmt":"2013-01-07T11:59:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14405"},"modified":"2013-01-07T14:00:09","modified_gmt":"2013-01-07T12:00:09","slug":"tesut-necicatrizat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tesut-necicatrizat\/","title":{"rendered":"Tesut necicatrizat"},"content":{"rendered":"

Ioana Greceanu, Fragment dintr-un viu,<\/em> Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 68 p.<\/strong><\/p>\n

Dan Sociu, Poezii naive si sentimentale,<\/em> Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2012, 64 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u00centre surprizele editoriale din acest an poate fi inclus al cincilea volum semnat de Ioana Greceanu \u2013 \u201eFragment dintr-un viu\u201c. \u00censcriindu-se \u00een scoala simularii ca boala \u00eensusita, poeta se prezinta \u00eentr-un spectacol sadomasochist, de autoflagelare, cu elemente neoexpresioniste si \u00eenclinatii spre morbid. Versurile se alungesc ca o tenie prin \u00eentreg organismul, absorbind majoritatea cliseelor referitoare la prapadirea celulelor. Aproape fiecare cavitate se deschide. Dar s\u00e2ngele curge ca \u00eentr-o pictura. Prelungirea caznelor sta \u00een imaginatia cititorilor\/ privitorilor. Paradoxal, provocarea placerii prin mutilare delimiteaza un spatiu protector, ocult: \u201esunt o piramida rasturnata\/ cu v\u00e2rful \u00een pam\u00e2nt si camera mortuara \u00een cap\/ \u00een care patrund cu torte \u00een m\u00e2ini jefuitori de morminte\/ tot eu\u201c (\u201eAs vrea sa nu-mi amintesc\u201c. p. 46).
\nSupunerea la chinuri devine o modalitate de cunoastere. Publicul are pofta sa arunce surcele pe rugul aprins. Dar nu este poftit sau lasat sa ia parte la ordalie. Scrisul ram\u00e2ne, \u00een general, aseptic. Scenariile se deruleaza, de obicei, \u00eentr-o \u00eencapere de sticla, izolata fonic. \u00cendurarea devine autism. Zgomotele sunt epileptice, iar miscarile aproximeaza, ca \u00eentr-o pantomima, cauza supliciilor. Gura b\u00e2iguie contururi, vocale si consoane, precum Oratorul din \u201eScaunele\u201c lui Eug\u00e8ne Ionesco. Imprecizia reactiilor arata dificultatea autoscopiei. Ioana Greceanu \u00eesi studiaza organismul pe masa de operatie, \u00eentr-o alergatura disperata si inutila a prazii \u00eenghitite chiar \u00een momentul ochirii: \u201eeu \u00eemi acopar \u00eentotdeauna urmele cu poeme\/ as apuca-o simultan \u00een toate directiile, \u00eentre acesti patru pereti\/ de care ma izbesc fara sa-i ating\/ carnea mea este mai vie dec\u00e2t pot suporta\/ si chiar \u00een apropierea mortii\/ amesteca at\u00e2t de desav\u00e2rsit vechile ei jucarii\u201c (\u201eAm propria mea camera de tortura\u201c, p. 18). Ca la Mariana Marin, sanatoriul pare spatiul privilegiat de manifestare a psihicului tumefiat. Sentimentul \u00eemproprietaririi cu durere strabate ca \u00een versurile vinetii ale Martei Petreu, de care o mai leaga ardoarea ipostazierii \u00een personaje biblice: \u201ecaut un loc nedureros\/ ca omul acela fara \u00eenceput si fara sf\u00e2rsit\/ pe cruce\/ ca femeia aceea singura si \u00eengenuncheata epuizata de tipete\u201c (\u201eCuloarea somnului multiplu\u201c, p. 37).
\nTesuturile se desprind ca zdrentele dintr-o gramada de haine puse la spalat \u00een lesie. Scormonirea prin carne devine scop. Denudarea sinelui nu o intereseaza pe Ioana Greceanu. Suferinta nu constituie prilej de cersire a milei. La un moment dat, conservarea prin automutilare da semne ca ar ceda \u00een fata torturii exterioare. Totusi, dorinta nu se concretizeaza \u00een fapta: \u201esi uneori cred ca as putea sa ma obisnuiesc cu apasarea m\u00e2inilor pe fata:\/ am nevoie de palme ca de masca permanenta!\u201c (\u201eFragment dintr-un viu\u201c, p. 10). S-ar deduce, poate, asumarea \u00eentelepciunii stoice. Statutul de fiinta blestemata, de obiect ademenitor si respingator totodata, domina cartea. Atrofierea si friabilitatea simturilor, exhibate \u00eentr-un b\u00e2lci sinistru, amintesc de vlaguirea naratorului lui M. Blecher din \u201e\u00cent\u00e2mplari \u00een irealitatea imediata\u201c.
\nObiect stigmatizat si adorat deopotriva, egoul schilodit astepta sa-si fagociteze victimele. \u00cen ciuda fr\u00e2ngerii trupului, exista o dorinta \u00eencr\u00e2ncenata de supravietuire, ca \u00een poezia Angelei Marinescu: \u201eViata \u00eemi at\u00e2rna de cap\/ ca un val de mireasa parasita \u00een ziua nuntii.\/ aruncati acesti crini albi pe mine!\/ zapada e alba pe toate ferestrele\/ mi-e teama de juram\u00e2ntul de castitate al lunii\/ de muzica ei sacadata ca din gura de schelet\/ sunt o m\u00e2na retezata\/ care va face semne\/ sunt o gura famelica (apropiati-va!)\/ care man\u00e2nca din voi\u201c (\u201e\u00cemi voi asmuti capul\u201c, p. 15). Versurile Ioanei Greceanu seamana cel mai bine cu tusea seaca. \u00cencordarea expectorarii produce fisuri viscerale \u00eensotite de h\u00e2r\u00e2ieli. Iar c\u00e2nd secretiile izbunesc, se naste un homuncul de gelatina, pe care partea sanatoasa se cazneste sa-l regurgiteze. Doar canibalismul sau agresiunea semenilor mai confirma viata: \u201eSunt un corp strain\/ nu stiu daca ma voi mai ridica vreodata din mine\/ unde stau ghemuita cu genunchii la gura\/ unde nu mai patrunde nicio lumina\/ \u00een \u00eentuneric prin \u00eentuneric peste \u00eentuneric tot \u00eentuneric\/ daca se ridica \u00een aer m\u00e2na mea \u00eel va apuca\/ daca sapa \u00een pam\u00e2nt m\u00e2na mea \u00eel va apuca\/ daca o \u00eentind spre primul om care se \u00eendeparteaza\/ m\u00e2na mea \u00eel va apuca\u201c (\u201eSunt un corp strain\u201c, p. 53).
\nChinuita de incertitudini, medici, nebuni, acrobati si iubiri maladive, cartea Ioanei Greceanu \u00eempacheteaza cangrenele \u00een celofan de garoafe.<\/p>\n

Aproape niciun r\u00e2nd din ce am sustinut anul trecut despre \u201ePavor nocturn\u201c nu trebuie revizuit. Desi egal cu sine, Dan Sociu dispune de o abilitate uluitoare de inventie, pornind de la c\u00e2teva structuri stabile. Desi marcat de relatiile familiale si de boala, propune noi situatii care sa miroasa a cloroform si a rani proaspat putrezite. Desi joaca \u00een permanenta drama fatidicului si a dorintei de a fi empatizat, \u00eesi sondeaza cu brutalitate biografia si respinge bunavointa semenilor. Asa cum am mai mentionat, scriitorul \u00eesi arunca mastile si paraseste scena pentru a lua la trei pazeste publicul. Desi constructor de micronaratiuni, Dan Sociu ram\u00e2ne un mare liric maladiv, care \u00eei lipsea literaturii rom\u00e2ne, dupa disparitia lui Cristian Popescu si a lui Iustin Panta: \u201eDaca ar fi sa-mi aleg un model inspirator,\/ ar fi piticul din pasajul Comedia \u2013\/ iarna trecuta, \u00eentr-o seara, l-a \u00eentrebat cineva\/ de ce nu s-a dus la circ, ar fi trait altfel,\/ ar fi avut un loc al lui si o viata interesanta.\/\/ Piticul a m\u00e2r\u00e2it \u00een pardesiul lui de piele\/ si a refuzat sa raspunda. Mi-a placut\/ ca se tine tare, chiar daca doarme uneori\/ pe scari la clubul Control si fetele cu dresuri\/ colorate pasesc peste el. \u00cen sensul asta\/ am spus ca model de viata \u2013 cum as fi vrut\/ sa fiu daca n-as fi plecat cu circul\u201c (\u201eArta moarta a comparatiei\u201c, p. 14).
\nLaudabile sunt la Dan Sociu taria acceptarii, scotocirea dupa alteritati asimilabile, trucarea rationalismului. Poemele lui simuleaza logica prin simetrii, analogii, paralelisme, explicatii. Observatiile simple despre viata devin poetice prin plasarea \u00een contexte stiintifice. Actele burgheze, comune, repetitive, stringente, pripite, hormonale, desucheate, cliseizate prin lipsa de \u00eendem\u00e2nare si lipsite de finalitate capata importanta transcendenta si \u00eengheata instinctele. Scoaterea mintii din inertie st\u00e2rneste imaginatia: \u201e\u00centr-o dupa-amiaza, c\u00e2nd mama era la munca\/ am chemat-o la mine, am \u00eencuiat usa,\/ ne-am \u00eentins \u00een pat, am deschis televizorul,\/ ca nu stiam ce trebuie sa ne spunem.\/ P\u00e2na la urma ne-am dezbracat si ne atingeam,\/ c\u00e2nd a sunat soneria, strident, ur\u00e2t, insistent,\/ o data, de doua, de trei ori\/ si ea m-a rugat speriata\/ sa ma \u00eembrac si sa vad cine-i la usa.\/ M-am dus, doi tineri \u00een costum cu cravata\/ si o femeie frumoasa, cu ochi albastri,\/ m-au \u00eentrebat ce cred despre teoria\/ lui Darwin versus creationism.\/ Am simtit cum ceva ca un v\u00e2nt \u00eenghetat\/ a intrat pe usa si abia dupa jumatate de an,\/ sase luni \u00een care am tot muncit\/ sa ne recuperam curajul ne-am vazut goi,\/ tremur\u00e2nd unul l\u00e2nga altul din nou\u201c (\u201eMelodrama provinciala 1\u201c, p. 26). Actiunea pastreaza procesele la nivel tranzitiv. Frica mentine suprematia impulsurilor necernute. Incompatibilitatea contextelor (interior-exterior, intim-sobru, dezinteres-propaganda, hedonism-corporatism) insinueaza dubitatia asupra tuturor activitatilor cotidiene.
\nCe crede Dan Sociu despre rosturile literaturii reiese dintr-o poezie parabolica, paradoxala, ascutita precum ghilotina, simbolica, marc\u00e2nd confuzia \u00eentre etajele vietii. Versul devine forma aproximativa de captare a universului. \u00cen ciuda caracterului incomplet si instabil, poezia ram\u00e2ne unica sursa de certitudini, c\u00e2nd amnezia sau idealismul ne cotrobaie mintile, ca un stomatolog r\u00e2c\u00e2ind nervii dentari. Scrisul tine de temeritate, de autotelism, de statornicie. Realitatea seamana cu un soricel care fugareste o m\u00e2ta burduhanoasa si lenesa: \u201eCe trist si frumos e c\u00e2nd omul se-nsala\/ asupra lumii (si poate nici nu afla\/ vreodata), ca pisica \u00eennebunita\/ de lucirea unui cutit pe perete.\/ Uita pe loc de toate si t\u00e2sneste\/ ca fripta direct pe pata jucausa\/ de lumina \u2013 si de fiecare data,\/ fara nicio ezitare, se arunca\/ pe sclipirea aia care de fapt nu e\/ nimic, nu \u00eenseamna nimic, n-o ajuta\/ la nimic. Ba, mai mult, daca dispare, sta\/ nemiscata pe perete si asteapta\/ sa revina, cu mustatile fremat\u00e2nd\u201c (p. 35).
\nA prinde umbre: formula destinata excelentei. Dan Sociu nu are talent. Dan Sociu are vocatie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana Greceanu, Fragment dintr-un viu, Bucuresti, Editura Tracus Arte, 2012, 68 p. Dan Sociu, Poezii naive si sentimentale, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2012, 64 p.   \u00centre surprizele editoriale din acest an poate fi inclus al cincilea volum semnat de Ioana Greceanu \u2013 \u201eFragment dintr-un viu\u201c. \u00censcriindu-se \u00een scoala simularii ca boala \u00eensusita, poeta se… Cite\u0219te mai mult »Tesut necicatrizat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5136,8536,8535,8406],"class_list":["post-14405","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-sociu","tag-fragment-dintr-un-viu","tag-ioana-greceanu","tag-poezii-naive-si-sentimentale"],"views":1280,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14405","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14405"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14405\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14405"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14405"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14405"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}