{"id":14396,"date":"2013-01-07T13:49:48","date_gmt":"2013-01-07T11:49:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14396"},"modified":"2013-01-07T13:49:48","modified_gmt":"2013-01-07T11:49:48","slug":"moartea-si-intoarcerea-autorului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/moartea-si-intoarcerea-autorului\/","title":{"rendered":"Moartea si intoarcerea autorului"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dorin Mironescu,<em> Viata lui M Blecher. Impotriva biografiei,<\/em> Editura Timpul, Iasi, 2011<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p>Max Blecher este un \u201eclasic\u201c, ba chiar unul de cota crescatoare \u00een ultimii ani, confirmata critic mai de toata lumea, \u00eentarita de simpatia declarata a unor scriitori din diverse generatii; totusi, p\u00e2na acum, opera prozatorului interbelic nu a fost si clasicizata printr-o exegeza monografica pe masura sa, \u00eenregistr\u00e2nd c\u00e2teva volume oarecum marginale, alaturi de o serie de capitole \u00een studii mai largi. Nemeritata absenta din circuit \u00eentre anii \u201940-\u201970, poate particularitatile stilului sau, care l-a situat adesea, \u00een ochii criticii, afara din r\u00e2ndurile generatiei sale, trebuie sa fi avut, si ele, un cuv\u00e2nt de spus \u00een aceasta privinta. Desigur, Blecher constituie un \u201ecaz\u201c si prin statutul sau de \u201emare bolnav\u201c, cum \u00eel evoca Gheorghe Craciun, iar tragicele circumstante clinice \u00een care autorul si-a scris scurta opera \u00eei pot influenta receptarea, construind o aura mitologizanta (\u201escrisul compensator\u201c, \u201esuferinta transfigurata\u201c etc.).<br \/>\nE cel dint\u00e2i spectru pe care \u00eencearca sa-l neutralizeze Doris Mironescu. Cronicar consecvent \u00een ultimii ani, criticul iesean debuteaza editorial cu un volum mult mai interesant dec\u00e2t ar lasa-o sa se \u00eenteleaga titlul modest si \u00eenselator. Caci provocarea sa vine at\u00e2t din subiect \u2013 un canonic \u00eenca ne-elucidat \u2013, c\u00e2t si prin prisma speciei alese \u2013 \u201eviata\u201c unui scriitor \u2013, o specie care, dincolo de exercitiul calinescian, de exemplul didactic ori de borna monografica obligatorie, e lipsita de prestigiu propriu-zis critic (la noi). \u00centr-adevar, nici moda (deja demodata \u00een Occident) a studiilor culturale, nici gustul, venit pe filiera optzecist-postmoderna, pentru temele tin\u00e2nd de \u201ecorporalitatea scriiturii\u201c, n-au inspirat si o reconditionare a genului efectiv al biografiei literare, pe nedrept \u00eenvinuita \u00eenca de pacatele pozitivismului.<br \/>\nInvestigatia lui Doris Mironescu \u00eesi asuma, \u00een schimb, concluziile trase de teoriile post-structuraliste cu privire la relativitatea reprezentarilor, inclusiv a celei biografice: \u201eOrice biografie e falsa, de vreme ce nu poate restitui prezenta reala a omului\u201c; \u201eprezenta lui Blecher este mediata de documente, scrisori personale, anecdote rememorate de prieteni, portrete literare, desene etc.\u201c. Fiecare dintre acestea construieste \u201eo anumita figura\u201c a \u201eomului\u201c; \u00een plus, asa cum se \u00eent\u00e2mpla frecvent, memoria personala \u00eensasi \u201emistifica\u201c datele trecutului. Pe de alta parte, putinii ani ai lui Blecher n-au str\u00e2ns dec\u00e2t o \u201eviata netraita\u201c, iar caracterul aparent confesiv al scrierilor sale tinde sa confunde, pe alocuri, \u201eomul\u201c, \u201escriitorul\u201c, \u201eautorul implicit\u201c. Acestui complex mecanism de vase comunicante (viata-memorie-construct-fictiune) i s-ar potrivi, deci, mai bine notiunea amfibie de \u201eimaginar biografic\u201c. Iata de ce biograful de scoala noua va opera pe mai multe terenuri simultan, si cel al documentelor (c\u00e2te exista), dar si cel al operei scrise, din care decupeaza scene tipice, cu adresa realista, specifice Romanului natal si vietii de provincie sau referindu-se la peregrinarile spitalicesti ale lui Blecher. Fireste, aici nu conteaza neaparat ce i s-a \u00eent\u00e2mplat cu adevarat lui Blecher \u2013 si Doris Mironescu observa \u00een mai multe r\u00e2nduri c\u00e2t de obisnuite au fost copilaria si adolescenta scriitorului \u2013, ci, mai ales, ce s-a \u00eent\u00e2mplat, \u00een circumstantele respective, cu sensibilitatea sa estetica.<br \/>\nPentru a o recompune, dar si pentru a o justifica (altfel dec\u00e2t prin miturile \u201eexceptionalitatii literare\u201c, \u201einspiratiei fruste\u201c de care era pasibil scriitorul bolnav), criticul recurge la un puzzle de referinte de imagologie si istorie literara. Caci ambianta culturala a lui Blecher cuprinde o anumita geografie simbolica a provinciei, impusa prin discursul public si fictional al vremii, o serie de stereotipuri stilistice light, precum cele ale literaturii copilariei, literaturii confesive sau sentimentale, iar pe de alta parte, modelele \u00een curs de canonizare ale avangardei, ca sa nu mai vorbim de atmosfera ideologica tot mai complicata din a doua jumatate a anilor \u201930. Doris Mironescu e atent la nuantele acestui tablou de epoca, la tiparele de perceptie mentalitara, literara, ideologica aflate atunci \u00een circulatie, si desface ghemul de fire care \u00eel leaga pe scriitor de \u201eviata\u201c culturala din jurul sau.<br \/>\nSituarea \u00een context \u2013 cu o sintagma de scoala \u2013 reprezinta si cel mai evident c\u00e2stig exegetic al acestei \u201ebiografii\u201c. Caci autorul \u201e\u00cent\u00e2mplarilor din irealitatea imediata\u201c a fost considerat, de obicei, fie unic \u00een genul sau, \u00een special datorita formulei stilistice, nerepetata p\u00e2na acum, a capodoperei mentionate, fie de-a dreptul \u00eenaintea vremii sale (postmodernism, anyone?!). \u00centre cele doua plutoane ale generatiei anilor &#8217;30 \u2013 proza autenticista, respectiv literatura experimentala, de avangarda \u2013 lui M. Blecher nu i s-a prea gasit locul. O \u00eencercare extrema de a-l fixa pe tabloul literar al epocii a facut-o Mihai Zamfir (\u201eCealalta fata a prozei\u201c, 1988), straduindu-se sa demonstreze matematico-stilistic chiar exemplaritatea pattern-ului narativ blecherian pentru \u00eentreaga proza autenticista din deceniul patru. Doris Mironescu nu merge at\u00e2t de departe, dar aduce, \u00een schimb, date indispensabile despre implicarea lui Blecher \u00een viata literara din provincie sau din Capitala, despre prieteniile formatoare (cu Geo Bogza, \u00een primul r\u00e2nd) si afinitatile sale artistice, dintre care apropierea de pictura naiva (prin intermediul Luciei Demetriade) propune o perspectiva inedita \u00een exegeza sa. Se contureaza, astfel, portretul unui scriitor cu o strategie constienta de afirmare, care \u00eesi g\u00e2ndeste aparitiile publicistice chiar si de pe patul de spital, participa la cautarile literare \u2013 mai elitiste \u2013 ale generatiei sale si \u00eesi cultiva aversiunea fata de maniera retorica a confesiunii romanesti.<br \/>\nAici poate fi gasita si cheia formulei paradoxale de \u201eautenticism\u201c, care primeste la Blecher sens gnoseologic, mai degraba dec\u00e2t unul pur stilistic. Adversar al \u201esinceritatii\u201c literare, convins de natura de construct a realitatii umane si sociale, familiarizat cu unele modalitati de expresie ale avangardei, Blecher lupta constient cu materia \u201eautobiografica\u201c ce-i statea la \u00eendem\u00e2na. Este vorba, asadar, de un prozator cerebral (asa cum \u00eencepuse sa-l acrediteze N. Manolescu), nu instinctiv, care practica tehnica distantarii si \u00eesi premediteaza efectele retorice. Experienta personala nu formeaza continutul, ci premisa operei: boala \u00eei reveleaza lui Blecher datele unei conditii umane \u2013 tragica, \u201eirationala\u201c, construita pe conventii fragile \u2013 pe care \u00eencearca sa o transpuna simbolic, dincolo de limitele genului confesiv. Doris Mironescu nici nu insista, dec\u00e2t cu precautie, pe detaliile mai concrete, si sordide, ale suferintelor lui Blecher, dar descrie cu un anumit patetism drama scriitorului, chinurile facerii sale literare.<br \/>\n\u00cen cele din urma, se poate spune ca adevaratul subiect al cartii sale nu e viata, ci opera lui M. Blecher. Doar ca genul bifurcat pe care-l probeaza \u2013 o \u201ebiografie intelectuala\u201c \u2013 si abordarea sa pliata pe multiple zone documentare \u00eel feresc pe critic de riscurile unei exegeze frontale \u2013 dintre care, cel de a fi coplesit de un \u201eautor mare\u201c (si iubit) nu ar fi fost tocmai usor de evitat. Rezulta de aici o critica indirecta, care \u00eesi dramuieste contactul cu opera scrisa, dar \u00eei recompune, \u00een schimb, cadrul vital, detaliind momentele sale genetice. Doris Mironescu si-a \u00eensusit lectia pragmatica a \u201enoului istorism\u201c (rar vizitat de criticii nostri, \u00een afara lui Paul Cernat), pe care-l practica fara exagerari deterministe si ca o implicita dare de seama asupra jaloanelor antropologice ale literaturii. De aceea, cercetarea sa ofera numeroase si subtile studii de caz despre acel imposibil raport, prada at\u00e2tor sofisme, dintre biografie si fictiune, despre comunicarea lor subterana, totusi mereu tradatoare. Criticul traseaza cu luciditate granitele subtiri de pe atari terenuri miscatoare, \u00eensa \u2013 si asta mi se pare cel mai important \u2013 evalueaza aceste raporturi circumstantial, niciodata \u00een absolut.<\/p>\n<p>Redat contextului sau (cultural-literar, mai mult dec\u00e2t personal) de \u201eviata\u201c,<br \/>\nM. Blecher traieste \u00een fiecare din paginile acestei false biografii, care \u00eenvie sub alta fata o specie pe jumatate moarta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dorin Mironescu, Viata lui M Blecher. Impotriva biografiei, Editura Timpul, Iasi, 2011 &nbsp; Max Blecher este un \u201eclasic\u201c, ba chiar unul de cota crescatoare \u00een ultimii ani, confirmata critic mai de toata lumea, \u00eentarita de simpatia declarata a unor scriitori din diverse generatii; totusi, p\u00e2na acum, opera prozatorului interbelic nu a fost si clasicizata printr-o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/moartea-si-intoarcerea-autorului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Moartea si intoarcerea autorului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8530,8531],"class_list":["post-14396","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dorin-mironescu","tag-viata-lui-m-blecher-impotriva-biografiei"],"views":1275,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14396","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14396"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14396\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14396"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14396"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14396"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}