Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu.<\/p>\n
\u201eAveam 20 de ani si nu stiam unde o sa ajung\u201c<\/strong> \u00cen anul 1945, \u00eentr-o zi friguroasa de iarna din luna februarie, ma aflam in casa surorii mele mai mari. O zi ca oricare alta. Mergeam atunci uneori la ea sa-mi petrec timpul cu cei copii ai ei si nepotii mei. A consemnat Paula Vesa, studenta anul III, Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Psihologie si Asistenta Sociala, Universitatea \u201eAurel Vlaicu\u201c, Arad.<\/p>\n \u201eAm stat toata iarna \u00een vagon si ne-am umplut de paduchi\u201c<\/strong><\/p>\n MARIA FROMBACH<\/strong><\/p>\n \u00cemi amintesc ca eram acasa \u00een S\u00e2n Andrei cu mama si cu tatal meu. Sotul si fratii mei au fost \u00eenrolati \u00een armata germana. Am auzit zvonuri ca \u00een 15 ianuarie vom fi luati dar \u00een 14 ianuarie localitatea a fost \u00eenconjurata de armata. La ora 4 dimineata au batut \u00een geam si atunci am aflat ca trebuie sa plec. Nu am stiut cine este vinovat sau cine a hotar\u00e2t sa fim dusi. A consemnat Darina MariS, studenta anul III, Facultatea de Stiinte ale Educatiei, Psihologie si Asistenta Sociala, Universitatea \u201eAurel Vlaicu\u201c, Arad. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Continuam publicarea \u00een foileton a lucrarii \u201eLungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS\u201c, semnata de Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Razvan Mihai, Ilarion Tiu. \u201eAveam 20 de ani si nu stiam unde o sa ajung\u201c ELENA BECKER \u00cen anul 1945, \u00eentr-o zi friguroasa de iarna din luna februarie, ma aflam in casa surorii… Cite\u0219te mai mult »Lungul drum spre nicaieri. Germanii din Rom\u00e2nia deportati \u00een URSS (X)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14390","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2303,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14390","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14390"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14390\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14390"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14390"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14390"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nELENA BECKER<\/strong><\/p>\n
\nA intrat mama, pe usa, foarte \u00eengrijorata. Mi-a spus ca trebuie sa merg acasa imediat ca sa ma pregatesc sa plec, \u00eempreuna cu alti tineri, sa muncesc \u00een Uniunea Sovietica. Parintii mei s-au \u00eempotrivit la \u00eenceput. N-ar fi vrut sa-mi dea voie sa merg, dar au fost constr\u00e2nsi de \u00eemprejurari. Li s-a spus ca, daca nu voi merge eu, \u00eel vor lua la munca pe tatal meu care tocmai se \u00eentorsese acasa dupa ce a fost tinut ca prizonier de razboi \u00een Rusia.
\nAm ajuns acasa si mi-am pus c\u00e2teva haine groase \u00eentr-o plasa. Iar mama a prajit toata p\u00e2inea din casa ca sa nu mucegaiasca si sa mi-o dea merinde de drum. \u00cemi amintesc de-o perina. Mi-a dat sa iau cu mine o perina.
\nAm fost adunati \u00eentr-o scoala unde am stat o noapte.
\nA doua zi, dimineata, ne-au urcat pe toti \u00eentr-un tren cu vagoane care transportau animale si am pornit la drum. Drumul a fost foarte lung, neasteptat de lung\u2026 Am calatorit o luna de zile. Mai mult pe timp de noapte, Nu ne aducea nimeni m\u00e2ncare, n-avem de unde lua nimic. Doar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd lasau c\u00e2te o persoana sa coboare \u00een c\u00e2te-o statie sa ne aduca apa.
\nDin familia noastra doar eu am plecat. In acel moment aveam 20 de ani si nu stiam unde o sa ajung. Dar nu pot spune ca am considerat pe cineva vinovat de ceea ce mi s-a \u00eent\u00e2mplat. Nici atunci, nici mai t\u00e2rziu. Nu eram interesata de politica.
\nDupa o luna de calatorie cu trenul, am ajuns in Uniunea Sovietica. Ne-au cobor\u00e2t pe-un c\u00e2mp, ne-au \u00eencolonat si ne-au dus \u00eentr-un grajd de vite. Toate erau dar\u00e2mate acolo din cauza razboiului. Lucrul l-am \u00eenceput prin a face curatenie in locurile acelea. Ne era foarte frig si toata m\u00e2ncarea noastra de drum se terminase.
\n\u00cen fiecare dimineata, ne luau si ne duceau la munca. O vreme am muncit c\u00e2te o zi la cuptoarele unde se topea fier, \u00een alta zi la carat carbune. Dupa aproximativ 6 luni ne-au mutat \u00eentr-un lagar \u00een regiunea Dombas, \u00eentr-un oras ce se numea Macheefca. Acolo a fost viata cea mai grea. Dimineata primeam o supa \u2013 cam mult spus supa, era de fapt \u201eapa chioara\u201c \u2013 si o bucatica de p\u00e2ine. Dupa care rusii ne \u00eemparteau la munca. Ne transportau cu trenu\u2019 la locul de munca. Am lucrat la calea ferata sub comanda brigadierilor rusi. Si \u00een locurile unde munceam erau pierderi de vieti omenesti din cauza accidentelor din timpul muncii. Seara, la \u00eentoarcere, primeam \u00eenca o portie de supa si o bucatica de p\u00e2ine. Asta era toata m\u00e2ncarea mea pe o zi \u00eentreaga. Eram numai nemti acolo. Oamenii mureau singuri de foame sau se \u00eembolnaveau. Fara ajutor medical si medicamente, mureau repede.
\n\u00cemi aduc perfect aminte o singura zi din acea perioada, cea mai ur\u00e2ta dintre toate zilele mele de deportare. Este ziua c\u00e2nd m-am \u00eembolnavit de malarie. Nu am beneficiat de medicamente sau de asistenta medicala. Cu mine, deportata \u00een lagar, era o asistenta medicala din Timisoara si ea m-a ajutat. Venisem \u00eempreuna cu acelasi transport. Fara ea, as fi ramas acolo \u2013 moarta la 20 de ani.
\nDupa aproape 5 ani de chin, am fost anuntati ca vom merge fiecare acasa. Eu am plecat cu penultimul transport. Revenirea mea acasa a fost cel mai fericit moment.
\nAm ajuns \u00een gara din Timisoara si pe peron era foarte multa lume care ne astepta. Am cobor\u00e2t din tren si m-am \u00eent\u00e2lnit cu o cunostinta care \u00een momentul c\u00e2nd m-a vazut a fugit acasa la mama sa o anunte ca am ajuns \u00een gara. Ma \u00eendreptam cu pasi repezi spre casa c\u00e2nd, \u00een coltul strazii am zarit-o pe mama care venea \u00een calea mea: fericita sa vada ca sunt \u00een viata. \u00cen cei 5 ani c\u00e2t am stat \u00een lagar, mama nu a stiut nimic despre mine. Eu \u00eei scriam scrisori, dar ea nu a primit niciodata nimic, nici o veste despre mine.
\nViata mea dupa \u00eentoarcerea acasa a urmat un curs normal. M-am angajat la o fabrica de tesatorie din Timisoara unde am lucrat 40 de ani si de unde am si iesit la pensie. M-am casatorit si am dat nastere unui baiat. Baiatului meu nu i-am povestit cele \u00eent\u00e2mplate \u00een timpul c\u00e2t am stat deportata pentru ca am asteptat sa \u00eemplineasca o v\u00e2rsta la care sa \u00eenteleaga cele povestite de mine. Din pacate nu a mai putut afla povestea mea pentru ca la v\u00e2rsta de 18 ani a decedat \u00eentr-un accident de masina. \u00cen acelasi an mi-am pierdut si sotul. Tot \u00eentr-un accident. \u00centr-un singur an s-au dus am\u00e2ndoi. Socrul meu a fost cel cu care povesteam si schimbam impresii despre ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat pentru ca si el fusese prizonier de razboi.
\nAcum sunt pensionara si nu mai am pe nimeni. Toti din familia mea au decedat. Locuiesc la Azilul Gutenbrun unde conditiile sunt foarte bune. Iar prietenii de aici m-au invitat sa ma alatur lor \u00een Forumul Deportatilor Etnicilor Germani.
\nDaca ar fi sa declar raspunzator pe cineva pentru ce mi s-a \u00eent\u00e2mplat, as spune ca regimul politic din acea perioada.
\nUn sfat pentru tinerii din ziua de azi: sa fie atenti la felul cum \u00eesi aleg prietenii si la mediul \u00een care \u00eesi desfasoara activitatile. Sa-si asculte parintii si sa-si cladeasca un viitor \u00een viata.
\nDestinul este \u00een m\u00e2na noastra, a fiecaruia dintre noi si \u00een credinta \u00een Dumnezeu.<\/p>\n
\nFoarte multi cunoscuti au fost luati, iar printre ei au fost fratele sotului meu cu familia \u2013 una dintre fiicele sale a si murit acolo \u2013, si sora sotului meu. Pentru ca am auzit de la cunoscuti ca urmeaza sa vina sa ne ia si pe noi, am vrut sa fug sa ma ascund la fratele mai mare care a ramas acasa. Dar nu am reusit. Au fost multi cei care au \u00eencercat sa se ascunda sau sa fuga, dar i-au prins pe toti, nu a scapat nimeni. C\u00e2nd m-au luat de acasa, nu am reusit sa iau nimic, doar cu hainele de pe mine am plecat.
\nNe-au adunat pe toti la scoala si de acolo ne-au dus la gara unde ne-au urcat in vagoane de marfa. Trenul s-a oprit la Gearmata, o localitate vecina, unde am ramas 5-6 zile. Parintii si rudele veneau pe jos sa ne aduca haine si m\u00e2ncare. C\u00e2t am stat acolo, am fost \u00eenconjurati de santinela ruseasca pentru a nu putea fugi. Am aflat din ce se vorbea ca ne duc \u00een Rusia. Am fost pe drum din 14 ianuarie p\u00e2na \u00een 8 martie, nespalati si nem\u00e2ncati. Ne dadeau sa m\u00e2ncam uscaciuni si apa. O singura data am avut o oprire mai lunga si ne-au dat m\u00e2ncare calda. Am stat toata iarna \u00een vagon si ne-am umplut de paduchi. Nu am stiut nimic despre locul \u00een care suntem dusi si nici c\u00e2t vom sta, nimeni nu ne spunea nimic.
\nC\u00e2nd am ajuns acolo, ne-au dus pe jos c\u00e2tiva kilometri p\u00e2na la locul unde urma sa stam. Era o hala mare unde am stat 240 de persoane. Prima data ne-au curatat de paduchi si c\u00e2teva saptam\u00e2ni am stat acolo fara sa primim de lucru. \u00cen hala \u00een care stateam fiecare avea numai o saltea. Dupa ce ne-au \u00eempartit ce trebuia sa muncim, eu am lucrat la \u00eencarcarea pam\u00e2ntului ce era scos din mina. Am muncit la lopata.
\nOamenii se \u00eentelegeau \u00eentre ei, eram ca niste frati. Eram paziti de soldati cu pustile de la adapost p\u00e2na la locul unde munceam si acolo eram paziti tot timpul. Cei care ne pazeau nu aveau voie sa ne loveasca si nici nu s-a \u00eent\u00e2mplat lucrul asta. Acolo unde eram noi, erau foarte putini rusi si noi nu aveam cum sa \u00eenvatam limba rusa ca sa putem vorbi cu ei. Munca era foarte grea, iar m\u00e2ncarea pe care o primeam era foarte putina si proasta. Cel mai mult aveau de suferit barbatii solizi care au fost obisnuiti sa man\u00e2nce bine. Multi dintre ei au slabit foarte tare, si-au pierdut puterile si s-au \u00eembolnavit. Cei foarte bolnavi erau verificati de o comisie si erau trimisi \u00een Germania si nu \u00een Rom\u00e2nia, unde era casa lor. Cred ca nu se mai facea nici o verificare sa se afle cine de unde este. \u00cen 5 ani au murit 75 de persoane. \u00cen tot timpul c\u00e2t am fost acolo, nu am stiut nimic despre familia mea. Nu puteam trimite sau primi nici macar o scrisoare. Singurul lucru la care ne g\u00e2ndeam fiecare dintre noi era plecarea acasa.
\nNimeni nu va putea uita nimic din ce a trait acolo, tot ce a fost acolo a fost greu. Nici atunci si nici mai t\u00e2rziu, nu am avut de unde sa stim lucruri care se \u00eent\u00e2mplau \u00een politica. Chiar si faptul ca vom pleca acasa l-am aflat cu o zi \u00eenainte de plecare. \u00cen ziua aceea am fost la munca si a doua zi am plecat acasa. A fost o bucurie foarte mare. La \u00eentoarcerea acasa mi-am \u00eent\u00e2lnit si sotul pe care nu l-am mai vazut de 7 ani. Eu am primit un loc de munca pentru ca asa s-a dat ordin sa fim repartizati. Nu am avut probleme pentru ca am fost deportata.
\nAcum nu prea se mai vorbeste despre ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat atunci, iar tinerii nu sunt interesati de lucrurile acestea.<\/p>\n