\u00centr-un articol\u00a0 intitulat \u201eReputatia, factor strategic pentru natiuni\u201d, un analist spaniol, expert \u00een gestiune economico-financiara, face o teorie interesanta; anume ca, astazi, natiunile si \u00eentreprinderile economice \u00eesi gestioneaza imaginea si capitalul de \u00eencredere dupa aceleasi reguli si cu participarea acelorasi actori. Si porneste de la premisa deja
\nverificata ca un stat \u00eesi joaca sansele \u00een arena internationala pe m\u00e2na primului-ministru. El este \u201eprincipalul responsabil pentru reputatia tarii sale\u201d,\u00a0 el constituie \u201elinia \u00eent\u00e2i\u201d \u00een bataliile pe care aceasta le da pentru a ocupa o pozitie c\u00e2t mai avantajoasa. Nu-i sunt \u00eensa de ajuns, pentru a izb\u00e2ndi, setul valorilor nationale pe care se bazeaza, nici numai\u00a0 o configuratie politico-ideologica favorabila mandatului sau. Dincolo de toate, spune autorul, el trebuie sa aiba \u201eo viziune integratoare si strategica\u201d asupra tarii. Aceasta fiind, credem noi, si proba comuniunii sale firesti cu realitatile interne \u2013 singura sursa naturala care \u00eei poate alimenta energia si\u00a0 puterea de convingere pe toate liniile de comunicatie cu exteriorul.
\n\u00cen ce ma priveste, nu \u00eempartasesc \u00eentru totul opiniile analistului spaniol, fie si numai pentru ca exista natiuni \u2013 sa ne g\u00e2ndim bunaoara la americani, la francezi \u2013\u00a0 pe care propria traditie, istorica si politica, le obliga sa \u00eesi joace sansele pe m\u00e2na presedintelui.\u00a0 \u00cen schimb, accept ca institutia primului ministru este fundamentala, iar pentru unele natiuni, si simbolica. Fapt este \u00eensa ca, \u00een nicio democratie din lume, lucrurile nu se \u00eent\u00e2mpla asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u2013 de ani buni \u2013 la noi. Adica, daca primul-ministru nu \u00eei este total aservit, presedintele sa-si dispute cu el sefia Statului, uz\u00e2nd de toate mijloacele: \u00een numele democratiei, chipurile, p\u00e2na la abolirea separatiei puterilor \u00een Stat.\u00a0 Si asta, \u00een situatia tot mai dramatica \u00een care se afla Rom\u00e2nia.
\nTrebuie sa ne amintim \u00eensa ca, \u00een 2011, c\u00e2nd Sebastian Puig era preocupat de reputatie ca factor strategic, dintre cele 50 de tari pe care le avea \u00een vedere firma internationala de consultanta \u201eReputation Institut\u201d, Spania se clasa abia pe locul 16, pe c\u00e2ta vreme Suedia, de pilda, ocupa al doilea loc, dupa Canada, iar dintr-un total de 39 de state, Elvetia se dovedea a fi cea mai atractiva pentru investitori. Rom\u00e2nia nu intra \u00een discutie: credibilitatea ei era prea redusa, investitiile straine directe, spuneau analistii nostri, \u00eenregistrau la noi cea mai drastica scadere din ultimii cinci ani. Iar de atunci, lucrurile \u00eenca s-au deteriorat: \u00een viata, ca si \u00een analize si sondaje. Spania nu mai este ce a fost \u2013 cu imaginea actuala mohor\u00e2ta de criza \u2013, c\u00e2t despre tara noastra, ea arata mult mai rau, acum, descalificata politic. Dupa ce de at\u00e2tea ori s-a dat \u00een spectacol din cauza politicienilor ei, dupa ce a trecut si peste\u00a0 ghinionul de a \u00eencapea pe m\u00e2inile a doi premieri nefericiti, preluata \u00een gestiune de cel de al treilea, Rom\u00e2nia s-a pomenit acuzata de derapaj de la etica democratiei chiar de la tribuna Parlamentului European. Vorbim, desigur, despre disputele iscate cu ocazia Referendumului pentru demiterea presedintelui Basescu, \u00een urma carora intensitatea partizanatelor unor lideri UE, acuzatiile si vociferarile europarlamentarilor, rom\u00e2ni si straini, se sting anevoios. Si asta, pentru ca, drepte sau nedrepte, odata lansate, acuzatiile s-au propagat pe toate capilarele retelei internationale de presa. Si-au produs efectele nocive \u00een s\u00e2nul familiei europene si euroatlantice, insinu\u00e2ndu-se mai \u00eent\u00e2i \u00een diferite cercuri de influenta \u2013 diplomatice, financiare, politice \u2013, penetr\u00e2nd apoi structurile sociale si profesionale, pentru a se fixa \u00een cele din urma \u00een constiinta oamenilor. O m\u00e2na de ajutor ne-au dat, bine\u00eenteles, si imigrantii nostri, dintre care unii, cunoscuti, daca nu chiar\u00a0 temuti, \u00een diferitele tari de adoptie pentru abilitatile lor reprobabile si pentru\u00a0 comiterea multor fapte memorabile prin oroarea lor. Toate aceste rele, cumulate, au lezat, fireste, \u00eentr-un fel sau altul, sensibilitatea publica internationala, de unde si, \u00een unele tari, at\u00e2tea manifestari emotionale, sentimente si atitudini negative fata de Rom\u00e2nia si fata de rom\u00e2ni. Or, se stie, \u00een societatea capitalista \u00een care traim si \u00een care mai totul este comert, prestigiul \u00eensusi este moneda de schimb. Avem un profit de pe urma lui \u2013 si noi, cetatenii, si tara \u2013 daca prezentam garantii de \u00eencredere, daca suntem considerati de \u00eencredere si daca suntem tratati cu \u00eencredere. \u00cen business, ca si \u00een politica. \u00centelegem \u00eensa prea bine ca desconsiderarea rom\u00e2nilor pe piata muncii, reconsiderarea riscurilor si a oportunitatilor \u00een afaceri cu Rom\u00e2nia, boicotul \u00een relatiile internationale \u2013 politice sau economice, comerciale \u2013 sunt consecinte ale decredibilizarii tarii si ca, erod\u00e2nd la o asemenea scara un factor strategic de anvergura precum reputatia, ele ar putea reduce treptat Rom\u00e2nia \u2013 asa membra NATO si UE cum este \u2013\u00a0 la conditia de victima a celor mai aprigi\u00a0 campioni ai politicii de monopol.
\nContracararea unei asemenea perspective ram\u00e2ne, prin urmare, o problema\u00a0 nationala.\u00a0 Asa \u00eenc\u00e2t zadarnic am sta sa asteptam reparatii morale din partea opiniei publice internationale. Caci p\u00e2na sa se \u00eent\u00e2mple ca ele sa vina, fie si partial, Rom\u00e2nia va avea de \u00eenfruntat \u00een continuare numeroase critici, sanctiuni\u00a0 si rezerve. Situatie \u00een care este aproape de neimaginat ca\u00a0 ea va reusi sa \u00eesi redob\u00e2ndeasca reputatia fara ca mai \u00eent\u00e2i sa-si demonstreze stabilitatea democratica. Si fara sa-si\u00a0 \u00eendeplineasca, de asemenea, celelalte obligatii strategice:\u00a0 crestere economica, standard de viata civilizat pentru cetatenii ei, afirmare culturala. Abia atunci, inspirata de un climat ne\u00eendoios democratic, politica\u00a0 de comunicare a premierului nostru va avea audienta internationala. Si abia atunci rezultatele lucrarii sale se vor proiecta pozitiv asupra tarii si asupra noastra, cetatenii ei.
\nDin pacate, \u00eensa, episoade ca acestea despre care vorbeam desfigureaza profund si pe termen lung imaginea tarii. Dezastrul are loc sub ochii nostri uluiti, dar, \u00een acelasi timp, si la fel de evident, cu participarea noastra si din pricina metehnelor noastre, mai vechi si mai noi. Printre ele, cum spuneam, frictiunile \u00eentre presedinte si premier \u2013 suportate \u00een interior si percepute din exterior ca sindrom al unei democratii\u00a0 discordante \u2013 sau repetatele iesiri comportamentale care tradeaza un mare primitivism. Ele vin sa se adauge delictelor \u00eempotriva propriei istorii, agresiunilor\u00a0 \u00eempotriva mediului social si a naturii. ca si\u00a0 altor fenomene \u2013 la fel de distrugatoare de imagine precum delincventa \u201erom\u00e2neasca\u201d, absorbtia banului public \u00een buzunarul c\u00e2torva baieti destepti, coruptia \u00een economie si abuzurile cronice din justitie. Si toate, pe fondul agravant al unei tari cu perspectivele multiplu conditionate de angajamentele propriei economii de \u00eendatorare.
\nPolitologii apreciaza ca, dupa daune de o asemenea gravitate si amploare, repararea imaginii Rom\u00e2niei presupune un efort de generatii. Efort obligatoriu, altminteri ele ne pot periclita\u00a0 \u00eensasi identitatea nationala. Si, totusi, constientizam noi, rom\u00e2nii, iminenta acestui pericol? Sau ne convine solutia\u00a0 comoda, dar sinucigasa, de suferinzi?
\nCazul nostru\u00a0 este, fara \u00eendoiala, mult mai complicat. Si, cu toate ca specialistii sustin ca reputatia si imaginea\u00a0 tarii sunt teoretic distincte, noi, cetatenii de r\u00e2nd, nu facem \u00eentre ele aproape nicio diferenta. Dimpotriva, oriunde am fi, le resimtim pe am\u00e2ndoua la fel de rau: ca pe un stigmat. Imaginea Rom\u00e2niei se rasfr\u00e2nge, se pulverizeaza ne\u00eencetat asupra noastra, a tuturor, si asupra fiecaruia \u00een parte si, chiar daca nu ne recunoastem \u00een far\u00e2ma detestabila care, fatalmente, ne revine, nu ne putem sustrage impactului imaginii \u00eentregi.\u00a0 \u00cei apartinem, inevitabil.
\nDar sa spunem lucrurilor pe nume: imaginea aceasta nu este nemeritata. Oric\u00e2t de departe am \u00eencerca sa fugim de raza ei de actiune si oric\u00e2t de superiori sau detasati ne-am socoti \u00een raport cu ea, noi, toti, ne regasim p\u00e2na la urma \u00een miezul ei. De la orice distanta, fizica sau simbolica, \u00eel\u00a0 \u00eentretinem cu faptele noastre, cu alegerile noastre, politice si nepolitice. Totul depinde de noi: raul, de care ne pl\u00e2ngem, dar si binele pe care ni-l dorim. Depinde numai cum ne jucam sansele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un articol\u00a0 intitulat \u201eReputatia, factor strategic pentru natiuni\u201d, un analist spaniol, expert \u00een gestiune economico-financiara, face o teorie interesanta; anume ca, astazi, natiunile si \u00eentreprinderile economice \u00eesi gestioneaza imaginea si capitalul de \u00eencredere dupa aceleasi reguli si cu participarea acelorasi actori. Si porneste de la premisa deja verificata ca un stat \u00eesi joaca sansele \u00een… Cite\u0219te mai mult »Reputa\u0163ia \u2013 factor strategic?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-14371","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1683,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14371","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14371"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14371\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14371"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14371"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14371"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}