Ingredientul number one al vietii contemporane este viteza. Asa cum reiteram si \u00een episodul precedent, aceasta dimensiune a \u201etrairii \u00een galop\u201c nu a ramas indiferenta nici macar sportului, iar tenisul s-a calibrat si el \u00een functie de o asemenea vitala nevoie. Astazi suntem foarte departe de elogiul lentorii facut \u00eentr-o carte celebra de scriitorul praghez Milan Kundera. El recomanda \u00eencadrarea conducatorului auto pe prima banda, cea lenta, de l\u00e2nga marginea autostrazii, precum si comutarea aparatului de radio pe lungimea de unda a unui post de muzica clasica \u2013 tocmai pentru a pre\u00eent\u00eempina ravagiile vitezomaniei, inclusiv \u00een plan sonor, al sutelor de cai putere turati la maximum.
\nDe fapt, Kundera invita la uitare selectiva… \u00cen prezent, sportul alb ar avea nevoie de o astfel de amnezie terapeutica, doar ca \u00eencetineala nu mai e posibila. Eu am \u00eent\u00e2lnit comentatori de tenis foarte seriosi care si-au scuipat \u00een s\u00e2n c\u00e2nd le-am povestit ca ma pot delecta cu o partida \u201ede pe vremuri\u201c, sa zicem \u201eun Wimbledon \u00eentre Fraser si Laver\u201c sau \u201eun Forrest Hills disputat de Ashe si Okker\u201c. \u201eCum de mai poti privi la asa ceva?\u201c, m-au \u00eentrebat ei stupefiati. \u201eTenismanii aia se misca parca au ralenti\u201c. Si chiar despre asta este vorba. Despre tehnica rafinata \u00eenlocuita de forta vitezomana.
\nAminteam \u00een episodul trecut despre evolutia suprafetelor de joc \u00een tenisul profesionist. Accentuam asupra faptului ca rezina sintetica Decoturf ajunsese sa fie vopsita \u00een doua culori, pentru mai multa vizibilitatea telegenica, \u00een anii ’70 ai marilor turnee americane. Dar oare ce a urmat acelui tip de suprafata, deja foarte rapida \u00een raport cu naturalul suprafetelor clasice, de tip zgura sau gazon?
\nEi bine, imaginatia tehnologica nu are limite. \u00cen zilele noastre am ajuns sa urmarim turnee ce se disputa pe suprafete cu nume diferite, \u00een genul Taraflex, Rebound Ace, Green Set, \u00een vreme ce deja \u201eclasicul\u201c Decoturf si-a pastrat fanii. Ce au \u00een comun toate acestea? Faptul ca ele sunt anvelope pe baza de rezine sintetice cauciucate. Foarte elastice, ele sunt categoric mai putin dure si mai putin traumatizante dec\u00e2t cimentul de odinioara, desi, paradoxal, numarul si tipologia accidentarilor au crescut, \u00een loc sa se diminueze! La limita, diferentele \u00eentre aceste suprafete sunt minime, desi unii jucatori, foarte sensibili, pot evoca nuante de viteza, consistenta, sonoritate si tuseu. Ideea de baza este ca mingea sa sara mult si rapid, iar schimburile sa nu fie lungi.
\nDar sa introducem si o observatie. \u00cen anii din urma s-a constat si o tendinta contrara, a diminuarii vitezei de joc prin aparitia unor noi caracteristici ce definesc suprafetele. Publicul vrea sa vada disputa, schimb, rally \u2013 cum spun anglo-saxonii, nu deja previzibilul serviciu-voleu.
\nToate suprafetele invocate sunt vopsite dupa inspiratia organizatorilor de turneu, \u00een nuante distinctive, ce personalizeaza competitia, dar \u00eentru respectarea sacrosancta a regulilor de televizare, care se bizuie pe imperativul vizibilitatii mingii galbene!
\n\u00cen sala se joaca de regula pe mocheta. \u00cenceputul a fost unul de natura experimentala si \u00eesi are originile \u00een profesionalizarea tenisului de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Atunci, \u00een Statele Unite, adeseori demonstratiile pro se faceau \u00een parcari enorme, peste al caror ciment se aseza acest covor sintetic. Ulterior, mocheta a devenit suprafata tipica pentru indoor. Nu este deloc usor sa joci pe mocheta, caci textura textila face de multe ori imprevizibila saritura mingii, mai cu seama la retur sau c\u00e2nd se pune problema unui atac de pe linia de fund pe o minge foarte \u201elucrata\u201c. Traiectoriile mingii sunt ciudate, insolite, imprevizibile, iar marii campioni, \u00een genul lui Rafael Nadal, nu s-au adaptat niciodata unor asemenea trasaturi. \u00cen schimb, exista tenismani care se simt ca pestele \u00een apa pe mocheta \u2013 Roger Federer, Novak Djokovici, Andy Murray, Robin S\u00f6derling.
\nSi \u00eenca un aspect. Confortul zgurei nu este egalat de nici o alta suprafata. Rar, extrem de rar, zgura genereaza traumatisme. Pe de alta parte, ceea ce francezii numesc terre battue e dificil de \u00eentretinut, este nevoie de ustensile si de materiale speciale, pe care sa le gestioneze o \u00eentreaga echipa tehnica, potrivit unui calendar ritualic de neignorat! Din aceste pricini, au existat constructori care au nazuit sa \u201eartificializeze\u201c zgura, sa o faca mai putin dificil de \u00eentretinut si mai ieftina relativ la costuri. Asa au aparut suprafete hibride si lente, neomologate ca atare, de tipul mochetelor pe bile de cauciuc sau al acelora care acopera un strat mat de nisip. P\u00e2na la urma, toata lumea a fost de acord: nimic nu se compara cu Maria Sa, zgura!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ingredientul number one al vietii contemporane este viteza. Asa cum reiteram si \u00een episodul precedent, aceasta dimensiune a \u201etrairii \u00een galop\u201c nu a ramas indiferenta nici macar sportului, iar tenisul s-a calibrat si el \u00een functie de o asemenea vitala nevoie. Astazi suntem foarte departe de elogiul lentorii facut \u00eentr-o carte celebra de scriitorul praghez… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (19)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14359","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1368,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14359","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14359"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14359\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14359"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14359"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14359"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}