Se cuvine sa adaugam c\u00e2teva \u201etuse\u201c la notele noastre cu privire la fotografia \u00een etnologie (\u201eCultura\u201c anul VII Nr. 44 (399), p. 29). Sa mentionam, \u00een primul r\u00e2nd, volumul care ne-a stimulat interesul pentru fotografiile de familie si pentru \u201elegendele\u201c care se ascund \u00een spatele lor.<\/p>\n
Este vorba despre \u201eBrazii si neamurile lor\u201c, carte editata de Asociatia Culturala \u201eFratii Brad\u201c, Panade, 2012, o carte-album \u00een care evocarile, amintirile, g\u00e2ndurile celor de un neam cu poetii Ion si Alexandru Brad se \u00eempletesc cu admirabile fotografii de familie, unele vechi de aproape un secol, altele mai noi, contur\u00e2nd spitele unui neam viguros, cu viii si mortii lui, cum se specifica sub o poza. Este un album de familie \u00een cel mai exact sens al cuv\u00e2ntului, pentru ca, pe de o parte, nici unul din cei care s-au asezat sub sau pe crengile viguroase al Brazilor nu este uitat \u2013 pentru ca un neam se extinde prin casatorii si prin nasteri, cei nou veniti (soti, sotii, copii) arat\u00e2ndu-se a fi solidari cu trunchiul din Panade. Chiar daca nu-i cunosti pe toti cei care scriu \u00een carte si apar \u00een fotografii, rasfoind paginile volumului ram\u00e2i cu un puternic sentiment de apropiere de oameni care nu au trait degeaba pe acest pam\u00e2nt si au purtat cu m\u00e2ndrie, ca pe un stindard, simbol de forta si statornicie, numele Brazilor. Iar initiativa fratilor Brad de a se arata lumii prin cuv\u00e2nt si imagine mi se pare una demna de urmat. G\u00e2nditi-va ce arhiva nationala s-ar obtine daca fiecare familie\/neam din Rom\u00e2nia si-ar cinsti trecutul si prezentul cu astfel de albume memoriale, lasate viitorimii care, lu\u00e2ndu-le ca model, le-ar prelungi \u00een veac.
\nDintr-un sentiment asemanator asaza pe h\u00e2rtie si profesorul, folcloristul, animatorul cultural dr. Gheorghe Deaconu lunga sa convorbire cu Gica Boierescu, varul lui, contur\u00e2nd o \u201eistorie subiectiva\u201c despre neamul Boierestilor. Gheorghe Deaconu nu este un amator, dimpotriva e un specialist, detine un doctorat \u00een filologie obtinut sub \u00eendrumarea magistrului sau si al nostru, profesorul Mihai Pop, caruia \u00eei pastreaza o mereu plina de respect amintire. Prin eforturile sale a luat fiinta la R\u00e2mnicu-V\u00e2lcea o Biblioteca de Etnologie (singura din tara) care poarta numele Profesorului, din initiativa sa, preluata si continuata de destoinici urmasi, \u00eentre care, pe primul loc, se situeaza prof. Elena Stoica, se desfasoara anual Salonul Cartii de Etnologie, de asemenea unic \u00een tara, din vibranta sa dragoste pentru cultura populara s-a \u00eentrupat Festivalul C\u00e2ntecele Oltului, de la Calimanesti, ajuns la a 40-a editie etc. \u201eOm al faptei\u201c, Gheorghe Deaconu a pus umarul la toate actiunile culturale ale judetului de adoptie, V\u00e2lcea, el fiind argesean, de la Piatra, localitate \u00een care \u00eesi are trunchiul neamul Boierestilor, ale carui radacini, descopera cercetatorul, se afla, de fapt, \u00een Transilvania, undeva spre Sibiu, pe Valea Oltului, spre trecatoarea Turnu Rosu.
\n\u201eCartea de fata, scrie Gheorghe Deaconu \u00een \u201eProlog\u201c la \u201eBoierestii. O istorie subiectiva\u201c (Editura F\u00e2nt\u00e2na lui Manole, Golesti-V\u00e2lcea, 2009), este un discurs despre destinul unui neam. Un neam vorbitor, capabil sa transforme, cu toate vicisitudinile istoriei ultimului veac, truda cotidiana a taranului \u00eentr-o clipa de sarbatoare, \u00eentr-un g\u00e2nd \u00eentelept, \u00eentr-o vorba de duh\u201c. Dialogul cu Gica Boierescu, cel mai \u00een v\u00e2rsta om din neam, av\u00e2nd 90 de ani la data interviului (n. 1909), e un experiment de care cercetatorii preocupati de istoria orala trebuie sa tina seama.
\nNu puteau sa lipseasca din reconstituirea lui Gheorghe Deaconu fotografiile protagonistilor, a caror succesiune ne da numeroase sugestii de ordin etnografic, social, cultural.
\nCu totul altul este \u201emobilul\u201c intreprinderii lui Dumitru Galatan-Jiet si Isidor Chicet, autorii unui splendid \u201ealbum etnografic\u201c (aici lucrurile sunt clare) aparut la Editura Autograf MGM, Craiova, 2008, \u201ecu sprijinul Consiliului Local si al Primariei orasului Petrila\u201c \u2013 mentiune absolut necesara, pentru ca, daca \u00een cazul albumului familiei Brad era vorba de o initiativa de familie (a carei punere \u00een opera s-a bucurat, si ea, de sprijinul autoritatilor locale, al Consiliului Judetean Alba, presedinte Ion Dumitrel) aici avem a face cu un proiect personal, acela al medicului Dumitru Galatan-Jiet, om al locului, dedicat trup si suflet oamenilor acelor locuri, mom\u00e2rlanii, de pe Jiu. El si l-a asociat pe Isidor Chicet, scriitor, folclorist si etnograf, alt \u201eom al faptei\u201c, moldovean de la Scheia, com. Al. I. Cuza, Iasi, devenit mehedintean get-beget, fost director al Centrului Judetean al Creatiei Populare, redactor-sef al publicatiei \u201eRastimp\u201c, pe care a \u00eenfiintat-o \u00een 1998 si pe care o tine \u00eenca \u00een viata, cu mari eforturi, si astazi.
\nNu am nicio \u00eendoiala ca pentru cei mai multi dintre cititori cuv\u00e2ntul \u201emom\u00e2rlan\u201c are o rezonanta negativa, depreciativa, c\u00e2nd, \u00een fapt, el desemneaza un grup local, situat la poalele masivului Par\u00e2ng, \u00een Valea Jiului, cu satele din jurul orasului minier Petrila. Ca e un termen local rezulta si din faptul ca DEX (1975) nici nu-l \u00eenregistreaza (si nici Saineanu, \u00een admirabilul sau lexicon). \u00cel inventariaza, totusi, \u201eNoul Dictionar Universal al Limbii Rom\u00e2ne\u201c,\u00a0 Editura Litera International, 2006, unde, sub mom\u00eerlan 1, mom\u00eerlani\u00a0 m. (reg.) citim : \u201e1.om prost, badaran; 2. numele unui dans popular; 3. de-a mom\u00eerlanul, numele unui joc de copii set. nec.t, iar sub mom\u00eerlan 2, mom\u00eerlane scrie \u201e1. movilita de pam\u00e2nt facuta de r\u00e2me; 2. mom\u00e2ie pusa ca sperietoare sau ca semn de hotar\u201c. Nicio referire, cum se vede la un grup local, asa cum \u00eei defineste \u201ebiograful\u201c lor cel mai atasat, Dumitru Galatan-Jiet, \u00een glosarul la una din cartile sale: \u201epopulatie autohtona, cea mai veche din Valea Jiului (oameni de vatra)\u201c, asta \u00een opozitie cu \u201ebarabe\u201c, nume dat celor veniti la munca pe santierul caii ferate Petrosani-Simeria (1867-1870), derivat, probabil si plauzibil, din germ. \u201eBahnarbeiter\u201c, \u201elucrator la calea ferata\u201c. Acestia, la r\u00e2ndul lor, i-au numit pe localnici \u201emom\u00e2rlani\u201c, iar distinctia s-a ad\u00e2ncit si s-a pastrat p\u00e2na \u00een zilele noastre, diferentiindu-i pe lucratorii industriali, \u00een mine, pe santiere, traitori la bloc si \u00eembrac\u00e2nd haine de oras, \u201enemtesti\u201c, cum s-a zis \u00een Regat, de aceia care au ramas cultivatori si, mai ales, crescatori de animale, \u00een satele din Valea Jiului.
\nErij\u00e2ndu-se \u00een monograf\/biograf al tinutului mom\u00e2rlanilor, medicul Dumitru Galatan-Jiet, \u00een asociere, pentru acest album, cu Isidor Chicet, pune la lucru nu doar o bunavointa si un atasament vibrant fata de oamenii acelor locuri, dar si investigatii de teren si de arhiva din care \u201elumea\u201c mom\u00e2rlanilor se construieste cu luminile si umbrele ei, mai mult lumini, la drept vorbind, pentru ca \u201ebiograful\u201c \u00eesi iubeste subiectul si \u00eel trateaza cu multa \u00eentelegere si caldura.
\n\u00cen toate cartile sale mai vechi si mai noi (\u201eMom\u00e2rlanii, ieri si azi\u201c, Craiova, 2007) \u201eSatul meu de altadata\u201c, T\u00e2rgu-Jiu, 2011, \u201ePetrecerile jienilor mom\u00e2rlani\u201c, Tg. Jiu, 2012, primita nu de mult) Dumitru Galatan-Jiet recurge la fotografie ca document etnografic si de viata,\u00a0 si face ce au facut altii \u00eentr-un cadru institutionalizat, adica o operatie de recuperare a documentului foto riguroasa si migaloasa. Unele fotografii de prin anii 20-30 ai secolului trecut, al XX-lea, conserva cu o extraordinara fidelitate chipuri si momente din viata locuitorilor din satele mom\u00e2rlanesti \u2013 Cimpa, Jiet, Rascoala, Taia si altele si imagini de-a dreptul memorabile, precum acelea cu oieri din Jiet travers\u00e2nd Lugojul \u00een 1932 (p. 81).
\n\u00cen final o scurta nota, desi ar merita mult mai mult, despre publicatia \u201eCalendarul Maramuresului. Revista de memorie culturala\u201c. Editata de fundatia social-culturala pentru democratie \u201eIdentitate. Unitate. Generozitate. Actiune\u201c (I.U.G.A.). Este, am putea spune, o \u201eafacere de familie\u201c, pusa \u00een lucrare de destoinicii membri ai familiei Dumitru Iuga \u2013 Anamaria Iuga, Georgeta Maria Iuga, Ioan Bogdan Iuga care alcatuiesc, \u00een aceasta ordine, redactia publicatiei din care o am \u00een fata, nr. 12, aprilie-noiembrie 2012, p. 760-860, aparut \u00een cadrul unui Proiect AFCN. Exemplarul primit de la editori, carora le multumesc si pe aceasta cale, a venit, cum s-ar zice, \u201etocmai la pont\u201c, pentru ca ne informeaza despre un proiect de o exceptionala importanta pentru cunoasterea artei populare traditionale, \u201eRecuperarea modelelor strabune \u2013 de la bunici la stranepoti\u201c, \u00een care au fost implicati specialisti de la Muzeul de Etnografie si Arta Populara Baia Mare, Muzeul Taranului Rom\u00e2n, Scoala de Muzica si Arte Plastice Sighetul Marmatiei, Universitatea de Arte si Design Cluj-Napoca, Asociatia Creatorii frumosului, Tisa, si elevi de la Scolile din zona.
\nRevista, consecvent densa si iscusit tehnoredactata \u2013 fiecare pagina de text este \u00eencadrata cu versuri populare din colectii inedite sau publicate din Maramures, numerotate de la 1 la 2.555 \u00een Calendarele nr. 1-11, aparute p\u00e2na acum, si de la 1 la 390 \u00een acest numar, ceea ce \u00eensumeaza aproape 3.000 de texte poetice, un cuprinzator corpus al poeziei populare din Tara veche a Maramuresului, ceea ce nu e putin, desigur. Dar acest numar 12 vine ca o manuta pe tema pe care o dezbatem noi \u2013 fotografia etnografica. Pentru ca obiectivul proiectului amintit este prezentarea atenta a nu mai putin dec\u00e2t 213 \u201epogmate\u201c (= model, cum aflam din Glosarul de la p. 860) pastrate \u00een 5 cutii de inventar la Muzeul Judetean de Etnografie si Arta Populara din Baia Mare. Continutul fiecarei cutii este descris, pe scurt, \u00een cuvinte, mention\u00e2ndu-se locul de provenienta al fiecarei piese cu denumirea motivului si, mai ales \u2013 asta ne intereseaza \u00een mod deosebit \u2013 este reprodusa \u00een imagini foto si grafice realizate cu multa migala si cu tot at\u00e2ta stiinta.\u00a0 Putem zice, fara a gresi \u00een vreun fel, ca \u00een \u201eCalendarul Maramuresului\u201c cuv\u00e2ntul scris si imaginea (foto, desenata) fac casa buna, \u00eentr-un sincretism de limbaje care dau paginii tiparite mai multa expresivitate si sens.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se cuvine sa adaugam c\u00e2teva \u201etuse\u201c la notele noastre cu privire la fotografia \u00een etnologie (\u201eCultura\u201c anul VII Nr. 44 (399), p. 29). Sa mentionam, \u00een primul r\u00e2nd, volumul care ne-a stimulat interesul pentru fotografiile de familie si pentru \u201elegendele\u201c care se ascund \u00een spatele lor. Este vorba despre \u201eBrazii si neamurile lor\u201c, carte editata… Cite\u0219te mai mult »Fotografia \u00een etnologie \u2013 \u201eretusuri\u201c si \u201edevelopari\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5341,758],"class_list":["post-14350","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-etnologie","tag-fotografie"],"views":1951,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14350","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14350"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14350\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14350"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14350"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14350"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}