Premiera de gala a unuia dintre cele mai recente filme artistice rom\u00e2nesti, \u201eSi caii sunt verzi pe pereti\u201c, a avut loc pe 2 noiembrie a.c., data dupa care pelicula a fost difuzata \u00een spectacole zilnice, \u00een regim full time, la un singur cinema bucurestean, Scala. (Mentionez, \u00een treacat, ca pe alte meleaguri \u2013 \u00een SUA, de exemplu \u2013 lansarea unei productii noi se face, simultan, \u00een c\u00e2teva sute de sali de proiectie\u2026) Din pacate, bucuria realizatorilor \u2013 si asa, \u00eendeajuns de anemica \u00een conditiile date \u2013 a depasit cu putin durata medie a oricarei minuni autohtone: peste numai o saptam\u00e2na, programarea \u201eCailor vezi\u2026\u201c a cunoscut o contractie severa, reduc\u00e2ndu-se la numai un spectacol pe zi \u2013 si acela, la o ora imposibila din timpul pr\u00e2nzului. Originala aceasta forma de promovare si sustinere a cinematografiei nationale \u2013 fie ea si din ramura independenta; aferim! Faptul este cu at\u00e2t mai regretabil cu c\u00e2t filmul merita, fara \u00eendoiala, o soarta mai buna si un alt tratament de marketing artistic.
\nTitlul sau trimite explicit si deloc \u00eent\u00e2mplator la o celebra pelicula a lui Sidney Pollak din 1969, \u201eSi caii se \u00eempusca, nu-i asa?\u201c. La distanta de peste patru decenii (care includ, \u00eentre altele, o fractura istorica majora \u2013 dezintegrarea comunismului ca forma de organizare sociala \u2013 plus alte c\u00e2teva mega-evenimente de natura sa reconfigureze fizionomia de ansamblu a mapamondului), \u00een ambele regasim un univers uman alienat si convulsiv, o lume tulbure, fara repere existentiale veritabile, \u00een care oamenii ratacesc debusolati si nesiguri, prada, adesea, unor false mitologii de genul preschimbarii indigentei de fiecare zi \u00een miracole financiare plasate sub zodia aleatoriului. Si participarea la un maraton de dans epuizant, si \u00eencrederea \u00een ofertele de \u00eembogatire rapida afisate pe internet sau \u00een premiile distribuite de diferite firme \u00een scop promotional se hranesc dintr-o similara mistica a reusitei providentiale, la radacina careia stau degringolada sufleteasca, insatisfactia, disperarea, mefienta \u00een raport cu propriile resurse de supravietuire. De fiecare data, la capatul unor astfel de experiente se contureaza esecuri lamentabile, cu consecinte dramatice pentru naivii ametiti de iluzii desarte.
\n\u201eSi caii sunt verzi pe pereti\u201c este un film de autor \u00een acceptiunea imprimata termenului de prodigiosii ani ’60-’70 ai secolului trecut, atunci c\u00e2nd cinematograful se visa (si chiar era!) a saptea arta, iar nu un mijloc industrios de entertainment cu orice pret. Dan Chisu figureaza pe generic \u00een tripla calitate de producator, scenarist si regizor, achit\u00e2ndu-se de fiecare data cu brio de complexele prerogative asumate. \u00cen prima ipostaza, de pilda, refuza \u00eenserierea \u00een trendul minimal-mizerabilist al multora dintre productiile \u201enoului cinematograf rom\u00e2nesc\u201c avid de recunoastere externa, dar cu o \u00eengrijoratoare lipsa de aderenta la publicul din tara, opt\u00e2nd pentru \u00eentoarcerea cineastului la uneltele sale omologate \u00een timp: o poveste simpla, dar puternica si bogata \u00een sugestii, cu personaje credibile si semnificative, tratate cu mijloace de exprimare filmica moderna, \u00eensa fara alunecari \u00een manierisme stilistice en vogue. Intentie cu totul laudabila, care \u00eesi gaseste \u00een acelasi Dan Chisu scenaristul potrivit. El desprinde din cenusiul cotidian rom\u00e2nesc contemporan c\u00e2teva figuri banale (un functionar marunt pe care invazia tehnologiei computerizate \u00eel preschimba peste noapte \u00een marginal social, un mester bun la toate, vecin si prieten al primului, un t\u00e2nar cu alura de golanas simpatic, o t\u00e2nara care, \u00een lipsa de alternativa, accepta un job pasager\u2026), construind o istorie de viata coerenta si convingatoare, \u00eempletita ingenios din doua fire narative distincte, dar care se vor dovedi, \u00een final, convergente \u00eentr-un (anti)climax surprinzator.
\nFunctionarul de moda veche (un fel de magazioner, daca am \u00eenteles bine), care este disponibilizat pentru ca n-are habar sa m\u00e2nuiasca calculatorul, se \u00eenscrie la un curs de initiere \u00een materie, reusind \u00een scurt timp sa deprinda abilitatile minime necesare. Uimit ca orice salbatic \u00een fata unei masinarii complicate, \u00eesi face din computer un fel de idol \u00een care crede nestramutat. Inclusiv \u00een veridicitatea unui spam care \u00eel ademeneste cu un c\u00e2stig fabulos la o loterie on line \u00een conditiile expedierii c\u00e2torva mii de euro la o anumita adresa. Cum suma \u00eei depaseste net disponibilitatile, este nevoit sa se \u00eemprumute de la prietenul la fel de credul ca el, convins fiind ca, odata ajuns bogat, nu numai ca va putea restitui banii, dar \u00eesi va ferici cu daruri consistente toate rubedeniile si apropiatii. Vestea (aflata chiar de la instructorul IT) ca a fost victima unei \u00eenselatorii \u00eel cufunda \u00eentr-o stare de prostratie deznadajduita.
\nCel de-al doilea plan narativ \u00eei are ca protagonisti pe t\u00e2narul Marius care, iesind la un club cu prietenii, completeaza la plezneala formularul unei oferte promotionale de tigari straine si pe fetiscana care le face reclama. Mai mult dornic sa intre \u00een vorba cu fata dec\u00e2t \u00eencrezator \u00een posibilitatea de a c\u00e2stiga ceva, baiatul trece pe formular numele de familie al tatalui natural (pe care nu l-a cunoscut niciodata), anume Tocitu, si nu pe acela purtat de el \u00een actul de identitate, al mamei. Peste c\u00e2teva zile fata \u00eel anunta ca a c\u00e2stigat marele premiu \u00een valoare de un milion de euro, iar cei doi pornesc o cursa infernala, cu valente de calatorie initiatica, pe alocuri, \u00een cautarea unui ins cu acel nume bizar care sa le faciliteze intrarea \u00een posesia banilor. Data limita se apropie vertiginos, dar ghinionul se tine scai de ei: un Tocitu este plecat \u00een strainatate, altul e surdo-mut, al treilea \u00eei ia drept t\u00e2lhari si asasini si tot asa\u2026 Din ce \u00een ce mai deprimati, suna la usa ultimului Tocitu de pe lista \u2013 nimeni altul dec\u00e2t recentul tepuit prin internet, care\u2026
\nN-o sa divulg deznodam\u00e2ntul acestui terifiant joc al dragostei si al \u00eent\u00e2mplarii ca sa nu va rapesc placerea \u00eent\u00e2lnirii cu un final neasteptat, comic si tragic \u00een acelasi timp. Mentionez doar ca pe cele doua paliere narative principale sunt grefate alte c\u00e2teva episoade colaterale care confera filmului culoare, viata si autenticitate: relatia protagonistului cu mesterul zugrav, confidentul si creditorul sau, idila ce se \u00eenfiripa \u00eentre cei doi tineri pe parcursul calatoriei, drama fetelor din clubul de noapte obligate la un soi deprimant de prostitutie cvasi-profesionala etc. Dar mai presus de toate, impresionanta este sugestia motivatiei de profunzime din care se nutreste \u00een realitate antrenarea baiatului \u00een cautarea unei himere onomastice salutare: speranta secreta ca-si va \u00eent\u00e2lni tatal despre care mama refuza cu obstinatie sa-i vorbeasca.
\nO comedie amara de buna factura acest \u201eSi caii sunt verzi pe pereti\u201c pe care Dan Chisu, cu vizibila experienta dob\u00e2ndita\u00a0 \u00een turnarea altor doua filme de lung metraj care \u00eei \u00eentregesc biografia artistica, o orchestreaza regizoral cu mijloace austere si, \u00een egala masura, cu stiinta echilibrului narativ si a detaliului plastic, cu profesionalismul miscarilor de camera prin care se edifica dinamica variata a fiecarei secvente, dar, mai ales, ritmul interior al ansamblului. De consemnat si prestatia actoriceasca \u2013 \u00een multe momente, de-a dreptul remarcabila \u2013 a\u00a0 lui Tudor Smoleanu (mesterul Buzila), Adrian Titieni (Tocitu), Ionut Visan (t\u00e2narul) si Anca Florescu (t\u00e2nara), carora li se alatura, \u00een aparitii episodice, Coca Bloos, Dragos Bucur si Oxana Moravec, interpreti de factura si din generatii diferite, care izbutesc sa gaseasca \u00eensa comuna lungime de unda adecvata.
\nBref, un film provocator, de vazut si, eventual, de revazut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Premiera de gala a unuia dintre cele mai recente filme artistice rom\u00e2nesti, \u201eSi caii sunt verzi pe pereti\u201c, a avut loc pe 2 noiembrie a.c., data dupa care pelicula a fost difuzata \u00een spectacole zilnice, \u00een regim full time, la un singur cinema bucurestean, Scala. (Mentionez, \u00een treacat, ca pe alte meleaguri \u2013 \u00een SUA,… Cite\u0219te mai mult »Iar caii se \u00eempusca si astazi\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14341","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1449,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14341","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14341"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14341\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14341"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14341"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14341"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}