{"id":14335,"date":"2012-12-13T11:08:37","date_gmt":"2012-12-13T09:08:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14335"},"modified":"2012-12-13T11:08:56","modified_gmt":"2012-12-13T09:08:56","slug":"vremurile-se-schimba-dar-teatrul-de-copii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vremurile-se-schimba-dar-teatrul-de-copii\/","title":{"rendered":"Vremurile se schimba. Dar teatrul de copii?"},"content":{"rendered":"

\u201eVa multumesc ca mi-ati facut copilaria frumoasa. Datorita dumneavoastra m-am facut actrita.\u201c\u00a0 Femeia maruntica din fata mea careia ii sunt adresate cuvintele de mai sus le primeste cu multa modestie. Un dop de om, cu fragilitate asumata si o voce inconfundabila: Alexandrina Halic. Replica s-a auzit la sf\u00e2rsitul uneia dintre conferintele gazduite de Festivalul International al Teatrului de Animatie \u201eBucurii pentru copii. Spectacole de colectie\u201c, organizat de Teatrul \u201eTandarica\u201c, a carui editie a opta s-a incheiat nu de mult. Cealalta protagonista a dialogului a fost Br\u00e2ndusa Zaita Silvestru. Pe c\u00e2t de rezervata si fragila pare interpreta lui Pinocchio, pe at\u00e2t de vitala si exploziva este fosta actrita a Teatrului Tandarica. Doua temperamente contrastante care au bucurat milioane de copii. Sala s-a populat cu o multime de absolventi de la clasele Br\u00e2ndusa Zaita Silvestru. O fata isi aduce aminte de laitmotivul orelor de curs si isi imita mucalit profesoara: \u201eM\u00e2na sus! M\u00e2na sus!\u201c.
\nMinuni din ate colorate<\/strong>
\nAcestea au fost momentele cele mai calde. Dar festivalul s-a derulat cu o multime de spectacole at\u00e2t pentru copii, c\u00e2t si pentru adulti. Unul mai frumos si mai colorat ca altul! C\u00e2nd, la \u201ePescarul si pestisorul de aur\u201c, regia Magdalena Miteva (Teatrul de Stat de Papusi, Vidin, Bulgaria), cortina se ridica, un \u201eHiiii!\u201c general se rasp\u00e2ndeste in toata sala. Si apoi: \u201eMaaama, ce frumos!\u201c. Pustiul surprins are dreptate suta la suta. Pe scena aflata in intuneric complet, doua m\u00e2ini se agita, fac\u00e2nd diferite minunatii. Doua marionete din sfori colorate, din cale afara de spectaculoase, iau forma umana pentru a se transforma imediat intr-un cuplu vesnic pus pe harta care repeta, zi de zi, acelasi ritual. Se cearta. El o pupa, ea ii da cu tigaia in cap. El pleaca la pescuit. M\u00e2nuite de siluete negre care ram\u00e2n complet ascunse privirii, cele doua forme din ate colorate ba se intind, ba se scurteaza, pentru ca imediat sa dezvolte relatii, sa danseze si, mai ales, sa produca umor. Efectul e delicios. Formele plutesc suspendate de fire nevazute, transform\u00e2ndu-se pe nesimtite dintr-una intr-alta – pestisori, barca, floricele, stelute, casa cu acoperis roz -, cu o ingeniozitate de mai mare dragul.
\nLa fel de colorat a fost si spectacolul din deschiderea festivalului, \u201eAventurile lui Niels\u201c, regia Yu Molin, scenografia Wang Honggang, Teatrul Beilei, Guangzhou, rezultat al schimburilor culturale pe care Tandarica le face cu un teatru omolog din China. Zece reprezentatii cu \u201eAlice in Tara Minunilor\u201c, productie a rom\u00e2nilor, s-au bucurat de succes in China in toamna acestui an, c\u00e2nd a debutat programul \u201eAnul dialogului intercultural: Uniunea Europeana-China\u201c. Lor le-au urmat cele zece reprezentatii ale teatrului chinez la Bucuresti.
\nPe banda se aud vocile actorilor rom\u00e2ni de la Tandarica. Artistii chinezi le completeaza cu gesturile si actiunile dictate de poveste. In fundal se zareste un trompe l\u2019oeil, cu un peisaj frumos, de un verde intens. Costumele sunt picturale, in culori vii. Pe capul actritelor stau masti de dimensiuni remarcabile, cu ochi mari, albastri. Ca sa scape de invatatura si de orele plictisitoare de la scoala, Niels, pe care Z\u00e2na cea buna, pusa pe administrat lectii, il mareste dintr-odata, pleaca intr-o calatorie (cum altfel, dec\u00e2t) initiatica. La sf\u00e2rsit, pustiul va fi familiarizat cu notiuni ca solidaritate si prietenie si, nu in ultimul r\u00e2nd, se va intoarce cu drag de invatatura.
\nIn cadrul conferintei sustinute de Stephan Rabl (membru in Comitetul Executiv International ASSITEJ, actor, regizor si director artistic al unor festivaluri de prestigiu din Austria), acesta a adus in discutie experimentele din jurul teatrului care se adreseaza publicului t\u00e2nar. Profesorul Rabl a mentionat ca nu le preda studentilor la facultate, ci ii invita la teatru, tocmai pentru ca ei sa poata vedea diverse stiluri, sa cunoasca oameni care scriu, danseaza, compun muzica. Sa nu uitam ca vorbim despre teatrul pentru copii si tineret! In opinia profesorului, studentii vor fi astfel mult mai bine pregatiti pentru proiectele interdisciplinare cu dans, muzica sau noile media.
\nMai mult, in spatiul de limba germana, domeniul a lasat de mult in urma povestioarele cu t\u00e2lc pentru a se deschide subiectelor serioase ca dezvoltarea sexualitatii, drogurile, moartea, sinuciderea. Foarte diferit de temele cu care suntem noi obisnuiti, teatrul de tineret s-a indreptat vertiginos in ultimii ani catre un alt tip de estetica. Azi, copiii se delecteaza cu dans contemporan (culmea e ca par sa-l inteleaga mai bine dec\u00e2t adultii!) si cu tot felul de subiecte moderne ca globalizarea sau diferitele probleme psihologice ale tinerilor, cum ar fi ce se int\u00e2mpla c\u00e2nd acestia au parinti depresivi sau alcoolici etc. Este un fel de a-i ajuta sa elucideze faptele din societatea contemporana. Texte noi, media de ultima generatie, mixarea actorilor cu adolescenti in acelasi spectacol si multe altele, obisnuite in spectacolele pentru cei mici din Austria, Belgia sau Germania, au parut publicului nostru ca aterizate de pe alta planeta.
\n\u201eAleluia!\u201c<\/strong>
\nFestivalul organizat de Tandarica se acordeaza, insa, incet-incet, cu tendintele teatrului de animatie din lume. Dovada au constituit-o doua spectacole straine, cu o abordare in ton cu epoca. Primul a fost \u201eAleluia!\u201c de la Teatrul Batida, Danemarca, text si regie, Soren Ovesen, scenografia Lea Burrows, muzica, Erik K. Christensen & Batida, care s-a adresat unui public de peste treisprezece ani. O farsa despre pacatele capitale ale lumii noastre, lacomie si dezumanizare adusa de corporatii, dar si despre dragoste, ura, invidie si, nu in ultimul r\u00e2nd, omenie. Spectacolul abordeaza discrepantele intre cei lipsiti de sansa si lumea angajatilor bancari (\u201eAleluia\u201c este tocmai banca la care lucreaza personajele) intr-o montare cu mult umor, energie, muzica, gaguri, plus coregrafie antrenanta. Actorii au machiaje pe intreaga fata intr-o combinatie de alb si ocru, iar costumele pe care le poarta se coloreaza toate in gri sau galben. Look-ul lor modern capteaza ochiul, iar muzica interpretata live, la diferite instrumente, antreneaza publicul de la inceput p\u00e2na la sf\u00e2rsitul spectacolului.
\nCum reactioneaza o lume robotizata intru c\u00e2stig c\u00e2nd da de neprevazut? Mai ales daca neprevazutul este chiar viata, in persoana unui nou-nascut lipsit de aparare. O actrita ia un costum si pune pe el un cap dintr-o tesatura, iar pe acesta o peruca. Fata de cei de pe scena, in carne si oase, asemenea aratare va deveni pe data Celalalt. De ce este exclus cel ce nu se conformeaza regulilor sociale rigide, aleg\u00e2ndu-si propriul modus vivendi, mult mai uman dec\u00e2t al majoritatii? Aceasta este intrebarea prilejuita de noua faptura. Despre asemenea trasaturi ale lumii noastre vorbeste \u201eAleluia\u201c, cu o tenta deopotriva realista si educativa. Acceptarea Celuilalt, oric\u00e2t de diferit ar parea, este o tema de care si societatea rom\u00e2neasca ar avea nevoie cu v\u00e2rf si indesat. Asa ca, exemplul teatrului din Copenhaga s-ar putea dovedi de bun augur.
\n\u201eAproape si nu prea\u201c<\/strong>
\n… sau \u201eRam\u00e2n\u00e2nd unul l\u00e2nga altul\u201c a fost titlul productiei germane, regia Frank Panhans, scenografia Jan A. Schroeder, muzica Martin Fonfara, Teatrul Grips, Berlin, care s-a adresat copiilor de peste doi ani. Actorii i-au anuntat din capul locului ca nu trebuie sa stea cuminti. Spectacolul se organizeaza in jurul unei stive de cutii din carton pe care cei doi artisti le asaza in te miri c\u00e2te compozitii de la cub la cochilie de melc. Totul se petrece in acordurile haioase ale unui muzician care c\u00e2nta live, folosindu-se in special de instrumente de percutie. Actorii improvizeaza la fata locului, aduc\u00e2nd mici elemente de circ, chiuie si interactioneaza cu copiii care se distreaza din cale afara. Personajele lor refac ritmul diurn in care zeci de int\u00e2mplari se asaza intre copii si adulti, de la trezirea cu ceasul desteptator, urmata de exercitiile de inviorare, p\u00e2na la povestea dinainte de somn. Pentru ca totul sa devina familiar pentru copii si identificarea sa se petreaca de la sine, artistii fac mici gesturi recognoscibile din universul cotidian, cum ar fi infasurarea in prosop, masajul de seara etc. Ca spectacolul lor a avut impact asupra celor mici a probat-o, printre altele, momentul de miniviolenta in care, pe nepusa masa, s-a auzit vocea rugatoare a unui copil: \u201eTati, nu!\u201c. Reflexul desteptat in prichindelul cu pricina de ceea ce vedea pe scena s-a dovedit mai impresionant dec\u00e2t orice forma estetica.
\nAu fost zece zile de festival, cu peste cincizeci de evenimente, cu spectacole dimineata si seara, lansari de carte, proiectii, workshop-uri, int\u00e2lniri intre directorii teatrelor de animatie din tara si c\u00e2te si mai c\u00e2te. Animat, colorat, cu oameni, papusi si copii, festivalul a adus ecuatia perfecta pentru bucuria celor mici si mari.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eVa multumesc ca mi-ati facut copilaria frumoasa. Datorita dumneavoastra m-am facut actrita.\u201c\u00a0 Femeia maruntica din fata mea careia ii sunt adresate cuvintele de mai sus le primeste cu multa modestie. Un dop de om, cu fragilitate asumata si o voce inconfundabila: Alexandrina Halic. Replica s-a auzit la sf\u00e2rsitul uneia dintre conferintele gazduite de Festivalul International… Cite\u0219te mai mult »Vremurile se schimba. Dar teatrul de copii?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-14335","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1531,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14335","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14335"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14335\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14335"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14335"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14335"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}