Pentru toti germanii, mostenirea lasata de RDG este semnificativa dar, evident, nu toata lumea are aceeasi parere. Generatia de comunisti purs\u00e2nge din fosta colonie sovietica a disparut, dar mai exista destui oameni care sunt, \u00een continuare, disperati, pentru ca nu \u00eesi gasesc un loc de munca \u00een landurile estice \u2013 si, evident, se g\u00e2ndesc la vremurile \u00een care salariul nu era mare, dar era asigurat\u2026
\nDin pacate, cei care au ajuns sa regrete regimul comunist german (povestea este aceeasi si \u00een Rom\u00e2nia) sunt uituci; ei confunda, pur si simplu, frumusetea tineretii pierdute cu realitatea de atunci, pierz\u00e2nd din memorie toate nemultumirile, toata ura fata de regim, toate frustrarile fata de cei care traiau \u00een paradisul capitalist, toata frica fata de politia politica. Este normal ca tot ce a fost mai rau sa se stearga din minte, pentru ca, altfel, pur si simplu, nu am putea supravietui, daca am pastra \u00een memorie toate mizeriile \u00eendurate, toate umilintele si toata durerea. Se pare ca muzeografii au rolul de a ne mai aduce aminte, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cum am trait, p\u00e2na acum doar doua decenii. Daca o fac cu profesionalism, atunci, realizarile lor sunt oneste, distante, corecte, fara exces de vorbe si lacrimi. Daca o fac propagandistic, atunci nu rezulta dec\u00e2t un muzeu comunist \u00eentors pe dos. \u00cen Berlin, curatorii Carola J\u00fcllig si Simon Kuchlbauer, cu sprijinul lui Irmgard Z\u00fcndorf au ales sa nu apese pe coarda sentimentalismului ieftin, miz\u00e2nd pe inteligenta vizitatorilor. Expozitia \u201eFocus RDG\u201c porneste de la mania regimurilor comuniste de a folosi abrevieri. A fost o moda inventata de sovietici, care a fost impusa peste tot, \u00een tarile satelit. Tot asa cum, astazi, cei care dau nume programelor europene se straduiesc sa gaseasca tot felul de potriveli inteligente, regimurile comuniste foloseau fie acronime, fie abrevieri. Era o reactie, sa spunem, normala, \u00een situatia \u00een care firmele particulare fusesera desfiintate: trebuiau inventate nume noi; \u00een plus, regimul se putea apara mai bine de spionii imaginari veniti din Vestul \u00eendepartat si care nu aveau sa \u00eenteleaga ce se ascundea \u00een spatele unor \u00eensiruiri de litere). De la Lenin si Stalin, la Republica si Drum Nou, p\u00e2na la IMGB si IREMOAS, ori CEPECA si Aprozar \u2013 \u00een varianta rom\u00e2neasca \u2013 imaginatia regimurilor comuniste a fost, peste tot, afectata de aceeasi imaginatie limitata. Si RDG-ul a fost \u00eemp\u00e2nzit cu tot felul de institutii cu nume abreviate. T\u00e2nara generatie nu mai stie ce \u00eensemnau SED, NVA, FDJ, WBS 70, IFA, RFT sau KIM. Expozitia este creata \u00een jurul acestor abrevieri, dar este, \u00een mic, un muzeu al societatii comuniste germane.
\n\u00cen jurul celor aproximativ 20 de abrevieri (nume de institutii si organizatii) este construita o expozitie cu obiecte reale, de mare efect. Etichetele au texte scurte dar suficient de lamuritoare. Expozitia se poate parcurge, integral, \u00een maximum 40 de minute, fara a rata vreun obiect sau vreo eticheta, dar ceea ce este important este ca ea ofera o oglinda veridica pentru ceea ce a \u00eensemnat societatea RDG-ista. Desigur, expozitia are o logica limpede si, tocmai de aceea, primul segment este dedicat SED (Sozialistische Einheitspartei Deutschlands), adica Partidului Unitatii Socialiste a Germaniei (partidul comunist, cu alte cuvinte) si continua cu \u00eensasi creatia acestuia: DDR. Asa cum noi, rom\u00e2nii, aveam celebrul SSMD (societatea socialista multilateral dezvoltata), pentru germanii din Est exista ML (marxism \u2013 leninismul). Nu lipsesc, din expozitie, nici ZK (Comitetul Central al partidului), nici NVA (armata nationala a poporului), nici DVP (Deutsche Volkspolizei, adica, politia germana a poporului) si nici echivalentul german al garzilor patriotice de la noi (Kampfgruppen, cu abrevierea KGs). Bine\u00eenteles, din expozitie nu putea lipsi Stasi, celebra, acum, \u00een toata lumea, at\u00e2t pentru cei 270.000 de ofiteri si informatori, existenti \u00een 1989, c\u00e2t si pentru modul exemplar \u00een care societatea germana a reusit sa gestioneze situatia politiei politice comuniste si a dosarelor de urmarire a cetatenilor germani. Si, pentru ca a venit vorba de numere, ar trebui spus, cu umor, ca numarul membrilor Societatii pentru Prietenia Germano \u2013 Sovietica (DSF), adica ARLUS-ul german, la mijlocul deceniului noua, era de 6,3 milioane!!!
\nNu intentionez sa descriu, aici, \u00eentreaga expozitie. Ea reprezinta, pe de o parte, o oglindire a societatii din vremea regimului comunist german dar, pe de alta parte, ar putea servi drept model pentru o privire actuala asupra unui timp recent, de care ne despartim \u00een viteza, fara sa fi tras toate \u00eenvatamintele din ceea ce am trait, vreme de aproape jumatate de secol. Este o expozitie alcatuita cu minutie si acribie stiintifica, av\u00e2nd o documentare foarte serioasa si un patrimoniu adevarat. Totodata, este o expozitie realizata cu umor (mai mult sau mai putin amar), pentru un public inteligent si cultivat, pentru un public european (\u00een toate sensurile pe care le comporta acest cuv\u00e2nt). Nu stiu daca cei care lucreaza, pe diferite fronturi, acum, pentru un viitor muzeu al comunismului \u00een Rom\u00e2nia (numele muzeului conteaza mai putin acum; important este sa stim despre ce vorbim) au aceleasi perspective ca cele ale muzeografilor germani, dar cred ca aceasta abordare ar trebui, \u00een orice caz, avuta \u00een vedere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru toti germanii, mostenirea lasata de RDG este semnificativa dar, evident, nu toata lumea are aceeasi parere. Generatia de comunisti purs\u00e2nge din fosta colonie sovietica a disparut, dar mai exista destui oameni care sunt, \u00een continuare, disperati, pentru ca nu \u00eesi gasesc un loc de munca \u00een landurile estice \u2013 si, evident, se g\u00e2ndesc la… Cite\u0219te mai mult »Treaba nemteasca (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14332","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1148,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14332","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14332"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14332\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14332"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14332"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14332"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}