{"id":14328,"date":"2012-12-13T11:05:44","date_gmt":"2012-12-13T09:05:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14328"},"modified":"2012-12-13T11:06:27","modified_gmt":"2012-12-13T09:06:27","slug":"fara-numar-cocalarii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fara-numar-cocalarii\/","title":{"rendered":"Fara numar, cocalarii\u2026"},"content":{"rendered":"

Cocalarii sunt o historia<\/strong>
\n anti-naturalis. Reproduc din memorie o patimasa declaratie de dragoste:<\/strong><\/p>\n

Indici spatio-temporali: balconul Julietei, \u00eentr-un baroc-balcanic 2011 mioritic \u2013 scara rulanta, vadit caduca, \u00eentr-o obscura statie de metrou bucuresteana, redusa la santier, la moloz si la oportunismul unor v\u00e2nzatori de sosete multicolore, desi \u00een plin centru, proxim \u2013 universitar; timp: imemorial, dar frapant, momentul serenadei \u2013 varianta abridged \u2013 a fost rasturnat si redistribuit \u00een miez diurn (cocalarii nu au nevoie de efectele placebo ale cadrului opiacent al serii sau al crucii noptii ca sa-si declare focos sentimentele).
\nPersonajele scenariului mitic: stimabila duduie, cu v\u00e2rsta optima de angajare \u00eentr-un magazin de ochelari, acoperita semi-profilactic cu un palton ce exhiba discret un abdoment ferm, pentru ca si dincolo de cei mai fumurii ochelari, cocalarul-protagonist sa ghiceasca solidele intentii de solidarizare \u00een cea mai apropiata cafenea; Romeo de puta madre, sarmant Don Juan de mahala bucuresteana, cu un z\u00e2mbet \u00eensalivat D&G, estim\u00e2nd ca dintr-un reflex al bunei igiene fiziologice cocalaresti, delicioasa si frageda aritmetica a ocaziei de fructificat.
\nFatidica declaratie: dinspre Romeo de puta madre spre stimabila duduie, peste multimea grabita sa se \u00eenchida \u00eentr-un birou, care rateaza, asadar, tangential, arcul iubirii de iubire, ce-i transcende: papuse, papuse, n-ai obosit de c\u00e2t mi-ai alergat prin vise?
\nVestibulul Infernului \u2013 Definitii si spectru de analiza<\/strong>
\nMentionez de la \u00eenceput ca, \u00een ciuda definitiilor din dictionarurban.ro, \u2013 definitii la r\u00e2ndul lor cu iz cocalaresc \u2013 care au fixat totusi termenul, voi face abstractie de covarianta feminina cocalara \u2013 Cocalarii femele umbla tot \u00een haite; daca te nimeresti \u00een acelasi autobuz cu ele, vei afla imediat de ce nu o satisface barba-su pe Maricica si ce operatie tre’ sa-si faca Tanti Veta: cocalarele vorbesc destul de tare \u00eenc\u00e2t sa se auda \u00een tot cartierul. \u2013, pentru interesul focalizat si discriminant pe care \u00eel aratam doar celui care se recunoaste, de obicei, dupa freza cu o tona de gel, lanturi groase la g\u00e2t, tricou mulat, roz sau bleu sau inscriptionat cu De puta madre (pt. tipi) si buzele conturate strident, decolteu generos, sclipici pe s\u00e2nii pe jumatate descoperiti (pt. tipe);
\nSemnalment unisex \u2013 mobilul folosit pentru a difuza Guta de maimuta \u00een locuri publice. Cocalarii masculi umbla \u00een haite si la vederea unei tipe \u00eencep sa se comporte ca niste cimpanzei \u00een calduri, strig\u00e2nd: Fataaaa, fata, vezi ca lu’ ala \u00eei place de tine.<\/p>\n

Din perspectiva unei istorii a contra-esteticii, gentil numita, de catre Eco, a \u201eUr\u00e2tului\u201c, cocalarii irump dintr-un fel de wunderkammen, aglutinat \u00een spatiul rom\u00e2nesc cel mai probabil \u00een perioada postdecembrista, printr-o asimilare simultana si \u00een degringolada a unor curente din moda de influente distincte care, superpozate, prin cumulare ori sincronism (efectul de sorcova), conduc la un ansamblu vestimentar artificial. Cocalarul este o epistemologie de sinteza care amesteca brutal o semiologie vestimentara cu atitudini de un rizibil excedentar-masculin ferin si cu savuroase devieri lingvistice \u00eenspre forme agramate-extrem, argou, combinatii neveridice de registre. Dezvolt\u00e2nd ideea ca toate elementele mentionate se afla sub apanajul conceptului mai larg de kitsch integrat \u2013 uman, prin exploatarea unor reactii pe care cocalarul \u2013 subiect tinde sa le produca, se ajunge, prin glisare, la definitia interesantului, pe care o dadea Schopenhauer: \u201eSub aceasta denumire eu \u00eenteleg ceea ce stimuleaza vointa, oferindu-i \u00een mod direct ceea ce o maguleste, ceea ce o satisface. Sentimentul sublimului provine din faptul ca un lucru complet defavorabil vointei devine un obiect al contemplatiei pure, contemplatie care nu poate dura mult timp(…)\u201c Uneori contemplatia dureaza foarte mult, iar autocontemplatia narcisista, si mai mult, prelungindu-se p\u00e2na la o stare de extaz, pe care cocalarul pur tinde sa si-o expuna voluptuos, iar \u00eenregimentarea acestor bune intentii ia forme de fauna, pe care internautii o hranesc prin deja patentatul cocalari.com..
\nLimbul: Cyber-cocalarii<\/strong>
\nCeea ce intereseaza, \u00een masura suportabilului, din aceasta mina de exhibitionism de cloaca, este relativizarea sentimentului sublimului si a modului \u00een care aceasta stare poate sa fie integrata subiectiv si asumata p\u00e2na la identificare de catre expozanti: Eu cand stau si numar bani…\/ Voi va facetzi spovedani…\/ Si speratzi ca Dumnezeu… \/ Sa va dea norocul meu. Sau YM status: ma dat lumea la newspaper because i have talent and i’m sucar. Se profileaza, astfel, aura egolatrica a cocalarului, care \u00eencearca, printr-un flux de entuziasm vulgar, sa favorizeze si sa acapareze reactia emotiva a receptorului. Un submediu de expunere al cocalarului este statusul YM, echivalent cu o forma de relationare care, \u00een lipsa discernam\u00e2ntului, distorsioneaza nu numai simtul realitatii, c\u00e2t si capacitatea afectiva, restriction\u00e2nd, cliseiz\u00e2nd, banaliz\u00e2nd p\u00e2na la redundanta jalnica. Exemplu tipic de afazie, (trebuie admis ca e generalizat, depaseste chiar si sfera at\u00e2t de larga a cocalarului-expert \u00een cyber-seductie ) este probabil u c fc?, formula de incipit usor de regasit si \u00een spatiul-alternativ hi5, pe care cocalari si pitzipoance \u00eel tes cu naivitate si unde \u00eesi etaleaza inocent destinele, cantonati \u00een stereotipuri uscate.
\nCategoria statusuri: uneori sunt cuvinte cu maduva voit \u2013 dulce, altele salcii, majoritatea penibile prin supraestimare: 1. statusuri snob \u2013 cogitabunde: indiferenta este esenta inumanului (concluziile de genul asta sunt reconfortante si, apoi, tot ce e definitiv e linistitor) sau, varianta belicoasa, transparent-cocalareasca: Sia mai trecut un an… valoarea mea creste cu cote alarmante… Sa va spun un secret generatie emo sunt de fapt DUSMANII mei care de invidie ajung la sinucidere 2. statusurile cu expansiune erotica (a se include toate tipurile-agape\/philos\/ dar mai mult eros), unele nereusit voalate, altele convulsive, incoercibile. Vointa vrea, \u00een acest ultim caz, sa iasa din sine si sa-si cuprinda receptorul, \u00eenvaluindu-l cu efervescenta \u00een coconul cuv\u00e2ntului bine plasat, cu ecou: Am vrajeala necesara pentru orice domnisoara… (esenta fericirii cocalarului, credinta \u00een operatii teurgice care subjuga orice venustate), Iti plac fructele?!… …..incearca-ma, sunt o piersicutza!!! (dincolo de senzualitatea explicita, cu nuanta de anima, presupun ca statusul poate fi unisex), Daca ai fi pamant m-as ingropa cu tine. Daca ai fi apa m-as ineca cu tine. Daca ai fi aer m-as sufoca cu tine. Daca as fi foc te-ai arde cu mine?? (exploatarea simbolismului lax al celor patru tipuri de imaginatii materiale bachelardiene, chiar daca paralelismul personal este inconsecvent), Impreuna vom cunoaste lumea tu stii raiul eu stiu iadul hai sa cunoastem amandoi Paradisul.. (logica e vadit scurtcircuitata, dar impresionanta este viziunea cu ecouri dantesti, care imagineaza spontan amploarea sentimentului de solidaritate prin sacrificiu, cu nostalgia experientei unei conflagratii cosmice a doi astri)
\nCercurile<\/strong>
\nBr\u00e2ul I: Cum sa fi Uni-kat Armani: Moda cu imprimeuri functioneaza, din punct de vedere semiologic, ca o veritabila mitologie a vestimentatiei, moda este mitica pentru ca semnificatul vestimentar este acuma obiectivizat, \u00eengrosat, spune Barthes.
\nModa pastreaza, asadar, ecouri mitice, iar alura de ogru este reflexul, constient sau nu, al unor refulari de idealuri princiare, al caror simptom este ghiulul purtat cu ostentatie aroganta, de cele mai multe ori asortat, \u00een rasparul oricarui concept de echilibru cromatic sau de materiale, cu imitatii de hlamida, de sub care se revarsa lanturi din varii metale. Felul \u00een care se \u00eembraca un cocalar este de cele mai multe ori un spectacol pitoresc, ce absoarbe simultan valori psihologice si sociologice, lexicul vestimentar excluz\u00e2nd \u00eensa rafinamente decadentiste sau dandyste: cocalarului \u00eei place distinctia neo-baroca, marcata de \u00eensemnele kitsch ale brandurilor patentate, colorate si evidente, chiar si-atunci c\u00e2nd ai refuza sa privesti, subliniate de modele mulate pe forme corpolente, sanatoase excesiv, care sa respire prin toti porii forta si deschiderea spre ceremonii erotice fastuoase ori sardanapalice. Cocalarul are constiinta inocenta, lipsita de aperceptie sau teoretizare, a compromisului \u00eentre tendinta spre o disociere hiper-individualista si aceea spre coeziune sociala uniformizanta (G. Simmel), si data fiind presiunea acestui raport ineluctabil, alege \u00eentotdeauna, egolatric, sa-si exacerbeze personalitatea \u00eentru individualizare extrema: astfel apar tricourile verde-fosforescent, asortate descurajant la pantaloni albi-zapezii, centurile cu catarama \u00een forma de leu cu falcile larg deschise, maiourile negre cu dragoni mov efilati pe margine, butonii din metale stralucitoare-glamour, alte zorzoane ieftine si niciun semn expiator pentru un prost gust criminal. Lamurirea conceptuala scrisa apare imediat, o data cu problemele scriptologice, apropo de functia mitologica a imprimeurilor: de puta madre (scris uneori cu litere mari, dintre care fiecare vrea sa semene cu o catedrala gotica ) \u2013 un fel de reminiscenta romantica a tipului exceptional, pasionat de originea sa, care-si extrage orgoliul din particularitatea sa ontologica, doar fiecare cocalar este un ales; mundus vult decipit. Tot \u00een categoria binom vestimentar complet nefunctional intra si mesajele care reactiveaza memoria latinitatii noastre si a relatiilor de fratie \u00eentre popoare: Gigolo Italiano, cu un apendice valoric \u00een valuta, destul de net, c\u00e2t sa suprime negocieri suplimentare, despre timpul costisitor: 800 $ \u2013 demnitatea placerii este nobletea sufletului.
\nBr\u00e2ul al II-lea: Omul uraste amurgul propriului sau model, Nietzsche, Amurgul zeilor<\/strong>
\nStraniu punct de convergenta \u00eentre oamenii inteligenti si cocalari este faptul simptomatic de a vedea peste tot prilejuri mai degraba dec\u00e2t primejdii: caci este aproape riscant sa-ti creezi albii bine croite prin care fluviul sentimentelor sa se scurga cu deplina langoare, dar pe care sa le \u00eendrepti lipsit de tact spre stimabile dudui care ti-ar putea raspunde cu sudalmi neasteptate sau cu obiecte casnice feminine. Cocalarul este \u00eensa un temerar, stie ca premisele comune poarta ghinion, asa cum ar fi cea pe care am enuntat-o mai sus, asa ca le respinge cu deliberarea celui care are, sangvin, gustul subtil pentru diversitatea femeilor. Clinic, cocalarul sufera de o lacomie a realitatii \u00eentelese \u00een scheme simpliste si reduse la esente reperabile vulgar \u2013 fumeile, banii, valoarea si dujmanii , care trebuie mai mereu sa moara (cocalarii sunt afemeiati, frecvent libidinosi, obsedati de posesiuni si de pseudo-axiologii si au \u00eenfumurarea persecutatilor societatii, care contraataca agresiv falsi sau imaginari oponenti) \u2013, reculegerile sunt lipsite de pretiozitati retardante sau de fumuri estetice si, important, este contra spiritului cocalaresc sa se piarda \u00een cautarea unor Dulcinee idealizate inutil ca paladini ratacitori (schema mitica se fr\u00e2nge partial, deci.) Constiinta cocalarului este asumarea empirica a ideii ca sarmul poate fi si drojdia propriilor defecte. Se mimeaza astfel cu detasare crearea intimitatii prin cuvinte inserate \u00een discurs cu tonuri vicios-ispititoare, fara semnificatii fatale, dar suficiente pentru seductii pasagere, de palmares, alt pattern cocalaresc. De remarcat ca formule ca papushe\/ printzessa, te-a durut c\u00e2nd ai cazut din rai?, deja intrate \u00een folclor, si ineficiente prin uzanta masiva, nu denota niciodata idilism prostanac, ci o senzualitate oarecum flasca, folosite pentru a testa, din instinct sau inertie prost articulata, sansele ivite accidental, malgr\u00e9 soi, cu acea curiozitate cu care un baiat trimis sa ia lemne din padure cerceteaza neglijent, spre propriul divertisment, pietre de tot felul pe care le \u00eent\u00e2lneste \u00een drum. Dincolo de \u00eenvelisul carbonizat al personalitatii tipic-canonice deja, cocalarul de r\u00e2nd, vulgarum, este un suflet ardent, nestatornic \u00een etica naturala, inofensiv si benign, cu o minte boanta, si cu gesturi familiste (a se vedea neverosimilele poze cu diversi cocalari corpolenti, la mare, prinsi \u00een colac sub forma de ratuste, dar arbor\u00e2ndu-si, cu aceeasi fidelitate pentru blazon, cruci suflate \u00een aur, bratari similare lanturilor de ocnasi, toate expuse pe o burta ce ia uneori aspecte lunar-ciocolatii.) Pubertatea spirituala a cocalarului se dezminte rareori.
\nBr\u00e2ul al III-lea: Miscari tactice, agatatul si problematica lingvistica<\/strong>
\nDe la Barthes citire, fara numar: \u201eAgatatul este calatoria dorintei. Corpul intra \u00eentr-o stare de alerta, de cautare a propriei lui dorinte. Agatatul implica o temporalitate care pune accentul pe \u00eent\u00e2lnire, pe acea prima data, ca si cum prima \u00eent\u00e2lnire poseda un privilegiu nemaiauzit; acela al excluderii oricarei repetitii. Repetitia, reluarea, stereotipul, naturalul luat ca repetitie reprezinta pentru mine o tema malefica. Agatatul este anti-naturalul, anti-repetitia.\u201c
\nCocalarul este ghidat inconstient de superstitia de a nu rata momente fatidice, si-atunci, extremal, ubi puella, ibi bene (latinii n-au avut \u2013 norocul sau ghinionul lor \u2013 un echivalent lingvistic pentru pitzipoance.) Cum un cocalar nu este niciodata ursuz sau inutil-meditativ, miscarile lui tactice sunt de cele mai multe ori specializat-esentializate, prin recunoasterea intuitiva a ineficientei indiferentelor provocatoare sau a rafinamentelor de seductie pretentioasa: mor da tine comprima exemplar langoarea sentimentala, patosul pasiunii spontan-convulsive si pojghita dorului de expansiune erotica imediata. Calitatea de netagaduit a discursului cocalaresc este spontaneitatea aplicarii cliseelor de argou erotic, mai mult sau mai putin voalat, prin rapida observare a legaturilor sintactice ce se pot realiza \u00eentre o vestala mistica si contextul favorabil (a nu se \u00eentelege totusi ca mintea le este vreodata \u00een avanpost, ar fi o inexactitate tipologica): la fel ca marii artisti, cu valoarea lor, cocalarul cauta \u00eentr-o oarecare masura sa controleze lumea, sa aiba un ascendent asupra ei, de aici si constanta psihica a posesiunii (estimativ, 93 % dintre pozele expozantilor de pe cocalari.com prezinta simptome de exhibitionism monetar.)
\nCocalarul este marcat de complexul unicitatii, care se reverbereaza \u00een ocazii, limbaj, vestimentatie. \u00cen \u201ePrincipii de fonologie\u201c, Troubetskoy propune realizarea unei analogii \u00eentre limbaj si codurile vestimentare, prin translatarea principiului saussurian \u00eenspre acestea din urma, astfel \u00eenc\u00e2t costumul (A langue) sa poata fi socotit sistemul institutionalizat, abstract, definit de functii, \u00een vreme ce \u00eembracamintea (A parole) sa constituie actualizari ale unei virtualitati normative. Preiau observatia lui Troubetskoy doar pentru a sublinia existenta unei logici alternative, lingvistice si vestimentare a lui cocalaris vulgaris.
\nIndividul pe care l-am ales spre analiza si descriere tipologica, un nobil animal uman, practica o dialectica a extremelor, a tot ceea ce este sarjat si inadecvat plasat contextual, nu neaparat cu lipsa de tact, ci cu un tact pe care si-l personalizeaza, solar si autarhic, fiind un adept nemarturisit al credintei ca toate fac parte dintr-un model necoordonat, \u00een care respecta cu religiozitate imperativul originalitatii si al distinctiei fruste: te-ai nascut original sa nu mori copie;): X asa . Crezurile aforistice sunt, \u00eensa, temporar umbrite de exercitii de reflexie algida \u2013 nush ma gandesc ce sa fac cand mis mare=)):)) \u2013, surmontate rapid de constatari ale bunastarii prezente, \u00een spiritul unui pancalism eteric, cu axiologii minimaliste si egolatrie exacerbata: sunt un baiat de nota 10 nime nu ma poate intrece shi imi place fotbalu baschetu sa ma distrez in tympu liber yes cu tovarashi la un suc la o miscare resthu detalilor intraty pe id.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cocalarii sunt o historia anti-naturalis. Reproduc din memorie o patimasa declaratie de dragoste: Indici spatio-temporali: balconul Julietei, \u00eentr-un baroc-balcanic 2011 mioritic \u2013 scara rulanta, vadit caduca, \u00eentr-o obscura statie de metrou bucuresteana, redusa la santier, la moloz si la oportunismul unor v\u00e2nzatori de sosete multicolore, desi \u00een plin centru, proxim \u2013 universitar; timp: imemorial, dar… Cite\u0219te mai mult »Fara numar, cocalarii\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-14328","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2802,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14328","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14328"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14328\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14328"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14328"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14328"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}