{"id":14322,"date":"2012-12-13T10:54:30","date_gmt":"2012-12-13T08:54:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=14322"},"modified":"2012-12-13T10:54:57","modified_gmt":"2012-12-13T08:54:57","slug":"anglia-victoriana-si-scriitura-feminina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anglia-victoriana-si-scriitura-feminina\/","title":{"rendered":"Anglia victoriana si scriitura feminina"},"content":{"rendered":"

George Eliot, Middlemarch,<\/em> traducere de Eugen B. Marian, Bucuresti, Editura All, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

C\u00e2nd Virginia Woolf analiza, \u00een \u201eA Room of One’s Own\u201c, transformarile suferite de lumea literara britanica si mai cu seama de romanul din acest spatiu cultural \u00een ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea si vorbea despre o adevarata \u201erevolutie estetica\u201c, unii cititori, deja initiati (fie si partial!) \u00eentr-o serie de aspecte ale modernismului, au privit cu scepticism aceasta opinie. \u00censa autoarea \u201eValurilor\u201c va insista, subliniind ca doar momente precum Cruciadele ori Razboiul celor Doua Roze ar putea egala importanta afirmarii prozei feminine \u00een lumea, altfel nu foarte permisiva, a Angliei acelei perioade. Iar de la aceasta afirmare, \u00eenceputa odata cu epoca victoriana, a trecut relativ putin timp p\u00e2na c\u00e2nd scriitura feminina a ajuns sa domine universul romanesc si sa impuna strategii narative noi, precum si o sensibilitate diferita, at\u00e2t \u00een ceea ce priveste scrierea prozei, c\u00e2t si receptarea sa. De altfel, \u00eenca din epoca, oameni de litere cum ar fi George Henry Lewes sau Alfred Tennyson evidentiasera acelasi lucru, caci, de la Jane Austen (deschizatoarea de drum din anii pre-victorieni) la George Eliot, trec\u00e2nd prin romanele surorilor Bront\u00eb si prin experienta lui Elizabeth Gaskell, scriitoarele au marcat o epoca de extraordinara \u00eenflorire a prozei britanice. \u00cen acest context, opera lui George Eliot se remarca si se individualizeaza profund. Nu doar pentru ca ea reprezinta deplina maturitate, at\u00e2t din punct de vedere stilistic, c\u00e2t si tematic, nici macar din pricina pseudonimului masculin pe care l-a folosit \u00een mod constant, ori a existentei sale suficient de tumultuoase. Ci \u00een primul r\u00e2nd pentru ca \u00eentruchipeaza un model literar extrem de reusit, admirat de mari prozatori si critici de mai t\u00e2rziu, de la Virginia Woolf la Martin Amis sau Julian Barnes, care au apreciat unanim si superlativ mai ales calitatile din \u201eMiddlemarch\u201c, romanul subintitulat \u201eScene de viata provinciala\u201c, scris \u00eentre anii 1869 \u2013 1871 si aparut \u00een forma completa \u00een 1874 (dupa publicarea \u00een foileton, \u00een perioada 1871 \u2013 1872).
\nAv\u00e2nd actiunea plasata \u00een imaginarul orasel Middlemarch si acoperind, \u00een linii mari, perioada cuprinsa \u00eentre 1830 si 1832, romanul acesta prezinta o multitudine de conflicte si o galerie de personaje cu adevarat remarcabile. Desigur, dintre acestea esentiale at\u00e2t pentru evolutia textului si a unei epoci pe care autoarea a reusit sa o analizeze \u00een profunzime, c\u00e2t si pentru nivelul estetic al acestei impresionante constructii romanesti, sunt Dorothea Brooke si Tertius Lydgate, precum si cei aflati \u00een directa sau indirecta legatura cu acestia. Iar daca, \u00een general, critica a avut tendinta sa considere, urm\u00e2nd, e adevarat, si unele marturisiri ale autoarei, ca \u201eMoara de pe r\u00e2ul Floss\u201c e \u201ecea mai autobiografica creatie\u201c a lui George Eliot, c\u00e2ta vreme portretele lui Maggie si Tom prezinta numeroase asemanari cu cel ale lui Mary Ann Evans si al fratelui ei, Isaac, recitind \u201eMiddlemarch\u201c vom descoperi \u00eenrudirea structurala a Dorotheei Brooke cu scriitoarea. De altfel, George Henry Lewes, partenerul lui Eliot, sublinia, \u00een corespondenta sa, ca \u201eniciun alt personaj feminin nu seamana mai mult cu Mary Ann\u201c dec\u00e2t idealista, voluntara si delicata Dorothea. Se poate, desigur, discuta \u2013 si au si facut-o numerosi critici, F.R. Leavis mai cu seama \u2013 \u00een ce masura reflectarea at\u00e2t de precisa a imaginii autorului \u00een opera este benefica pentru nivelul estetic al textului. Numai ca George Eliot are o exceptionala intuitie, si nu merge prea mult pe linia sentimentalismului at\u00e2t de drag cititoarelor epocii victoriene, evit\u00e2nd identificarea emotionala precisa cu protagonista. Eliot pastreaza, practic, totul la nivelul unei recunoasteri idealizate a sinelui \u00een imaginea Dorotheei, stiind, deopotriva, sa se detaseze de trairile acesteia, printr-o analiza subtila si foarte incisiva, nu \u00eentotdeauna magulitoare (ba chiar dimpotriva \u00een unele momente) a eroinei sale. Ironia \u00eentelegatoare si luciditatea auctoriala de aici vin, exist\u00e2nd \u00een \u201eMiddlemarch\u201c pasaje \u00eentregi care se apropie, prin acuitate si intuitie, de marile realizari de mai t\u00e2rziu \u00een planul analizei psihologice din romanele lui Henry James.
\nEpisodul cel mai cunoscut \u00een acest sens (dar si cel mai relevant) este, cu siguranta, cel \u00een care, aflata alaturi de sotul sau, Edward Casaubon, \u00een luna de miere la Roma, t\u00e2nara Dorothea \u00eentelege ca cel pe care \u00eel alesese cu entuziasm, chiar daca fara pasiune, \u00eensa cu \u00eentregul idealism al firii sale gata sa se implice \u00een proiectele apropiatilor, nu e dec\u00e2t o palida umbra a imaginii pe care ea si-o faurise singura \u00een lunile dinaintea casatoriei. Ce \u00eenvata, \u00een fond, Dorothea \u00een zilele petrecute la Roma, zile care se dovedesc a fi extrem de amare? \u00cen primul r\u00e2nd, ca lumea exterioara nu e deloc facuta astfel \u00eenc\u00e2t sa corespunda dorintelor sale si ca \u00eent\u00e2lnirea brutala dintre ideal si realitate are efecte dureroase, pe care ea le resimte din plin.\u00a0 Interesant este \u00eensa mai ales faptul ca sotul ei, asa-zisul mare intelectual Casaubon, cel care se considera nu doar g\u00e2nditorul perfect, ci si sotul caruia nu i se poate reprosa nimic, este silit sa \u00eenteleaga acelasi lucru: ca lumea nu este asa cum si-o imaginase el, cu at\u00e2t mai putin lumea casniciei. George Eliot demonstreaza, \u00een celebrul capitol XX al cartii, nu numai ca e pe deplin constienta de realitatile relatiilor dintre sexe, ci e si \u00een stare a le exprima \u00een paginile unui roman ce \u00eenceteaza, astfel, a fi o simpla lectura de delectare pentru cititorul victorian, si care devine, pe nesimtite, studiu psihologic de mare finete. \u00cen aceasta consta, de fapt, si dimensiunea morala a realismului scriitoarei, c\u00e2ta vreme, mai cu seama \u00een \u201eMiddlemarch\u201c, fiecare personaj trebuie sa aiba astfel de revelatii dureroase tocmai pentru a evolua, pentru a demonstra ca a atins pragul initierii si ca va reusi, dupa asemenea momente, sa se raporteze altfel (mai corect!) la lumea si lucrurile din jur. Lume care, de cele mai multe ori, nu e facuta dec\u00e2t pentru a distruge visele frumoase si sperantele luminoase ale celor stap\u00e2niti de idealism. Aceasta este si lectia pe care va trebui s-o \u00eenvete doctorul Lydgate, venit plin de elan \u00een Middlemarch, doar pentru a fi nefericit alaturi de frumoasa dar at\u00e2t de superficiala Rosamond Vincy si de a-si vedea zadarnicite toate marile proiecte de modernizare a localitatii. Tema maturizarii dureroase este, de altfel, comuna romanelor lui George Eliot, \u201eAdam Bede\u201c fiind centrat, la un anumit nivel al semnificatiilor, pe aceleasi aspecte.
\n\u00censa romanul acesta nu este doar o carte preocupata de problemele mariajului Dorotheei Brooke, cea care, dupa moartea lui Casaubon, \u00eesi va soca familia si-l va alege pe Will Ladislaw, renunt\u00e2nd la mostenirea fostului sau sot, ori de \u00eencurcaturile materiale ori maritale ale lui Lydgate. Ci, dat fiind contextul \u00een care se desfasoara toate acestea, si o evaluare a situatiei Angliei dupa reforma electorala din 1832. Caci, oric\u00e2t de provinciala ar fi localitatea Middlemarch, va fi si ea marcata de rivalitatile politice, de jocurile de interese si de echilibrul mereu precar al taberelor care se fac si se desfac peste noapte \u2013 care reprezentau semnele caracteristice ale epocii. Paradoxal, dar nu inexplicabil, domnul Brooke, unchiul Dorotheei, va decide sa candideze pentru un loc \u00een Parlament din partea reformistilor, ironia fiind \u00eensa ca tocmai acest oportunist (altfel, afabil si uneori chiar simpatic!) va ajunge sa se prezinte drept avocatul marii schimbari \u00een micul univers din Middlemarch… Dar aceeasi ironie \u00eel atinge si pe frumosul Ladislaw, suficient de conventional \u00een ceea ce priveste pasiunea pe care o desteapta \u00een sufletul Dorotheei, \u00eensa extrem de bine realizat la nivelul aspiratiilor politice, deloc \u00eentelese de fruntasii ori militantii din jurul sau, care \u00eel dispretuiesc, ignor\u00e2nd amanuntul foarte important ca ei \u00eensisi tind spre aceeasi cauza, chiar daca se folosesc de alte mijloace.
\nDesi structural diferit, Lydgate \u00eensusi are, la nivel profund, numeroase asemanari cu Ladislaw, reprezent\u00e2nd, practic, o alta fata a intelectualitatii din Middlemarch. Eliot se foloseste, mai cu seama \u00een cazul lui, de o omniscienta temperata si de o \u00eentelegere profunda a mobilurilor care-l anima, fara \u00eensa a-i trece cu vederea lipsurile, exaltarea din unele momente sau prea marea \u00eencredere \u00een capacitatea de a-si atinge idealurile. \u00cen plus, autoarea analizeaza extrem de nuantat, \u00een cazul sau, pasiunea reala pe care acesta o are pentru stiinta si medicina, vocatia rara si dorinta de a face ceva concret pentru a \u00eembunatati viata celor din jur. Ca toate acestea sf\u00e2rsesc \u00een esec si dezamagire este adevarat, dar asta se datoreaza, \u00een mare parte, inadecvarii personajului la contextul \u00een mijlocul caruia este plasat \u2013 \u00eenrudirea sa, din acest punct de vedere, cu Dorothea fiind evidenta. Caci, daca \u201eMiddlemarch\u201c nu e un text care sa prezinte ori macar sa sugereze presimtirea vocatiei artistice (unul dintre reprosurile care s-au facut cartii), romanul ram\u00e2ne, cu siguranta, un exemplu desav\u00e2rsit de analiza a raporturilor mereu \u00een schimbare stabilite \u00eentre individ si societatea \u00een care traieste, dar si a relatiilor \u00eentre oameni, membri ai aceleiasi familii ori ai aceleiasi comunitati. Casaubon, \u00een ciuda impresiei initiale pe care o da Dorotheei, nu e un intelectual ne\u00eenteles, ci un intelectual care nu \u00eentelege nimic. Nu \u00eentelege nici ca arta nu e un simplu obiect al contemplarii incapabile de actiune, dar nici ca a simti (si mai ales a simti compasiune pentru cei din jur!) este, uneori, mai important dec\u00e2t a privi de la distanta vestigiile epocilor trecute.
\nA interpreta romanul acesta ca pe un text menit a oferi o imagine c\u00e2t mai exacta a societatii provinciale din Anglia anilor 1830, asa cum au procedat nu putini cititori ori critici, nu \u00eenseamna, desigur, o negare a importantei constructiei din \u201eMiddlemarch\u201c la nivelul evolutiei personajelor, nici la acela al tematicii si cu at\u00e2t mai putin \u00een ceea ce priveste simtul lingvistic al autoarei or intuitia resurselor ironiei fine. Ci e doar preluarea sugestiei pe care George Eliot \u00eensasi a facut-o, spun\u00e2nd ca \u201ee un obicei al imaginatiei mele sa \u00eencerc sa ofer \u00een carte o imagine la fel de exacta si de cuprinzatoare a lumii \u00een care un personaj sau altul se misca si evolueaza, ca si a personajului \u00eensusi.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

George Eliot, Middlemarch, traducere de Eugen B. Marian, Bucuresti, Editura All, 2010   C\u00e2nd Virginia Woolf analiza, \u00een \u201eA Room of One’s Own\u201c, transformarile suferite de lumea literara britanica si mai cu seama de romanul din acest spatiu cultural \u00een ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea si vorbea despre o adevarata \u201erevolutie estetica\u201c, unii cititori,… Cite\u0219te mai mult »Anglia victoriana si scriitura feminina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8520,8521],"class_list":["post-14322","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-george-eliot","tag-middlemarch"],"views":2739,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14322","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=14322"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/14322\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=14322"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=14322"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=14322"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}